O anumită grupă sanguină pare să prezinte un risc mai ridicat de diabet de tip 2
Concluzia aparține unui amplu studiu de tip „umbrella review”, care a evaluat dovezile existente privind legătura dintre grupele de sânge și diverse boli. Ce arată datele Analiza, realizată de o echipă coordonată de epidemiologul Fang-Hua Liu de la China Medical University, indică faptul că persoanele cu grupa de sânge B, indiferent dacă sunt Rh pozitiv sau negativ, au un risc cu aproximativ 28% mai mare de a dezvolta diabet de tip 2 față de persoanele cu grupe non-B, scrie Science Alert. Deși procentul nu este foarte ridicat, cercetătorii subliniază că acesta poate deveni relevant atunci când este combinat cu alți factori de risc cunoscuți, precum alimentația nesănătoasă, sedentarismul sau excesul ponderal. Studiul a inclus 51 de revizuiri sistematice cu meta-analize, care au analizat aproximativ 270 de posibile asocieri între grupele de sânge ABO, factorul Rh și diferite afecțiuni. Cercetătorii au supus fiecare asociere unor teste statistice stricte, pentru a elimina rezultatele slabe, inconsistente sau influențate de erori metodologice. „Am recalculat fiecare asociere și am identificat o singură relație susținută de dovezi convingătoare: cea dintre grupa de sânge B și riscul de diabet de tip 2”, au precizat autorii studiului. Un risc mai mic decât alți factori Specialiștii atrag atenția că riscul asociat grupei de sânge B este modest în comparație cu alți factori. De exemplu, consumul zilnic a 50 de grame de carne procesată poate crește riscul de diabet de tip 2 cu 37%, iar un stil de viață sedentar îl poate dubla. Obezitatea rămâne unul dintre cei mai importanți factori de risc. Cercetarea nu a analizat mecanismele biologice care ar putea explica această legătură, însă studii recente sugerează că microbiomul intestinal ar putea juca un rol. Rezultatele indică faptul că există o asociere reală, dar limitată, între grupa de sânge B și diabetul de tip 2, care poate fi luată în considerare în evaluarea riscului individual. Totodată, studiul evidențiază necesitatea unor cercetări mai riguroase pentru a clarifica modul în care grupa de sânge influențează sănătatea.
Ce spune testosteronul despre sănătatea ta. Legătura neașteptată cu riscul de cancer
Cercetarea, care a inclus 11 studii desfășurate pe perioade de minimum cinci ani, sugerează că testosteronul scăzut și riscul de cancer ar putea fi strâns legate, fără a indica însă o relație directă de cauzalitate. Autorii subliniază că rezultatele nu înseamnă că testosteronul scăzut provoacă cancer și nu reprezintă un motiv pentru administrarea suplimentelor hormonale. În schimb, nivelurile scăzute ar putea funcționa ca un indicator important al stării generale de sănătate, scrie Science Alert. Praguri critice identificate Pentru studiu, nivelurile de testosteron au fost măsurate în nanomoli pe litru (nmol/L). În mod normal, bărbații tineri și sănătoși au valori cuprinse între 10 și 30 nmol/L. Analiza arată că riscul de deces prin cancer începe să crească atunci când testosteronul scade sub 8,6 nmol/L, iar riscul de diagnostic oncologic crește sub pragul de 7,3 nmol/L. „Am observat că bărbații cu niveluri de testosteron în cea mai joasă cincime aveau un risc mai mare de a muri de cancer, chiar și după ajustarea pentru vârstă și alți factori de sănătate”, a declarat endocrinologul Bu Yeap de la University of Western Australia. O excepție notabilă O descoperire surprinzătoare a studiului este faptul că această asociere nu a fost observată în cazul cancerului de prostată. Deși prostata este extrem de sensibilă la testosteron, cercetătorii nu au identificat o legătură între nivelul hormonului și riscul acestui tip de cancer. Totuși, niveluri mai scăzute ale altor hormoni, precum SHBG și hormonul luteinizant, au fost asociate cu un risc crescut de diagnostic de cancer de prostată, ceea ce indică necesitatea unor cercetări suplimentare. Ce recomandă specialiștii Cercetătorii avertizează că studiul nu demonstrează o relație de tip cauză-efect și descurajează utilizarea testosteronului ca metodă preventivă. În schimb, bărbații cu niveluri scăzute sunt sfătuiți să consulte medicul pentru investigații complete. „Testosteronul scăzut poate fi un semnal de alarmă pentru alte probleme de sănătate care trebuie abordate din timp”, explică Yeap.
Studiu: Adolescentele vaccinate împotriva HPV au un risc aproape de zero de a muri de cancer de col uterin înainte de 30 de ani
Un studiu condus de Universitatea Queen Mary din Londra arată că numărul deceselor a scăzut drastic de când fetelor de vârstă școlară li s-a început administrarea vaccinului în 2008. Până în prezent, în Anglia, au fost salvate aproximativ 200 de vieți datorită vaccinului, scrie BBC. Cercetarea, publicată în revista The Lancet, a mai evidențiat că în perioada 2020-2024, nu s-au înregistrat decese cauzate de cancerul de col uterin la femeile cu vârste cuprinse între 20 și 24 de ani, fiind prima dată când s-a întâmplat acest lucru pe o perioadă de cinci ani. De asemenea, s-a înregistrat o reducere cu 80% a deceselor cauzate de cancerul de col uterin în rândul femeilor din această grupă de vârstă între 2015 și 2019, mai arată studiul. Vaccinul împotriva HPV este administrat în mod obișnuit în clasa a 8-a, notează Sky News. Vaccinul împotriva HPV protejează nu numai împotriva cancerului de col uterin, ci și împotriva verucilor genitale, precum și a cancerelor la nivelul capului și gâtului, cum ar fi cele din cavitatea bucală și gât. Îngrijorări privind scăderea ratei de vaccinare Chiar dacă s-au înregistrat progrese în eliminarea cancerului de col uterin, experții sunt îngrijorați de scăderea ratei de vaccinare. „Știm că vaccinul împotriva HPV este extrem de eficient în prevenirea cancerului de col uterin înainte ca acesta să apară și, pentru prima dată, aceste rezultate arată că salvează vieți – un exemplu elocvent al ceea ce se poate realiza atunci când știința este susținută de programe solide de sănătate publică”, a declarat Michelle Mitchell, director executiv al Cancer Research UK, potrivit Sky News. Vaccinarea împotriva HPV a fost introdusă în 100 de țări, ca parte a eforturilor OMS de a elimina cancerul de col uterin.
Mitul periculos care umblă voios pe net: testele Papanicolau provoacă cancer de col uterin / Medicii spun altceva
Afirmațiile potrivit cărora testele Papanicolau și biopsiile cervicale ar provoca cancer de col uterin continuă să circule pe rețelele sociale, deși sunt contrazise de toate organizațiile medicale importante din lume. Una dintre cele mai recente astfel de declarații îi aparține australiencei Barbara O’Neill, promotoare a terapiilor alternative, care susține că „principala cauză a cancerului de col uterin” ar fi chiar testele Papanicolau și biopsiile efectuate pentru depistarea bolii. Medicii și instituțiile internaționale de sănătate resping categoric această afirmație. Aproape toate cazurile de cancer de col uterin sunt provocate de HPV Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), aproape toate cazurile de cancer de col uterin sunt cauzate de infecția persistentă cu anumite tipuri de virus papilloma uman (HPV), transmis pe cale sexuală. Institutul Național de Cancer din Statele Unite arată că infecția de lungă durată cu tulpini HPV cu risc înalt provoacă practic toate cazurile de cancer de col uterin, iar tipurile HPV 16 și HPV 18 sunt responsabile pentru aproximativ 70% dintre acestea. Cancer Research UK citează date potrivit cărora aproximativ 99,7% dintre cazurile de cancer cervical sunt asociate cu infecția HPV. Ce este, de fapt, testul Papanicolau Contrar afirmațiilor din videoclip, testul Papanicolau nu produce leziuni care să provoace cancer. Procedura presupune recoltarea unui număr redus de celule de la nivelul colului uterin, care sunt apoi analizate în laborator pentru a identifica eventuale modificări celulare precanceroase. Scopul testului este depistarea timpurie a problemelor, înainte ca acestea să evolueze către cancer. OMS subliniază că screeningul cervical urmărește identificarea leziunilor precanceroase care, dacă sunt tratate la timp, împiedică apariția cancerului. De asemenea, literatura medicală nu identifică testul Papanicolau sau biopsia cervicală drept factori de risc pentru dezvoltarea cancerului de col uterin. Screeningul a redus dramatic mortalitatea Eficiența testării este demonstrată de zeci de ani de cercetări. După introducerea programelor de screening bazate pe testul Papanicolau, incidența și mortalitatea prin cancer de col uterin au scăzut semnificativ în numeroase țări. Specialiștii estimează că screeningul cervical poate preveni până la 80% dintre cazurile de cancer invaziv de col uterin în statele dezvoltate. În prezent, testarea HPV și testul Papanicolau sunt considerate principalele instrumente de depistare precoce a bolii. Ce spune Barbara O’Neil „Principala cauză a cancerului de col uterin, din păcate, este o mare parte din testările pe care le fac. Ați auzit asta? Eu nu am făcut niciodată un test Papanicolau și nu voi face niciodată un test Papanicolau. Ei fac teste Papanicolau, fac biopsii, deteriorează colul uterin. Acestea nu previn cancerul de col uterin. Și, de asemenea, Dumnezeu a creat femeile pentru a avea un singur partener, deoarece sperma are o proprietate imunosupresoare. Și astfel, atunci când o femeie are mai mulți parteneri, acest lucru poate fi foarte dăunător pentru colul ei uterin. Și, de asemenea, dacă are o dietă bogată în carbohidrați, aceasta poate contribui la apariția lui, deoarece celulele canceroase consumă de 15 ori mai multă glucoză decât orice altă celulă. Și un dezechilibru hormonal poate contribui, de asemenea, la asta. Așadar, ca în cazul oricărei boli, pot exista diferiți factori care se reunesc”. Ce spun dovezile despre partenerii sexuali și dietă Barbara O’Neill susține și că femeile ar fi fost „create pentru un singur partener”, iar efectul presupus imunosupresor al spermei ar favoriza cancerul cervical. Institutul Național de Cancer din SUA arată însă că riscul asociat unui număr mai mare de parteneri sexuali este legat de probabilitatea mai mare de expunere la HPV, nu de proprietățile biologice ale spermei. Nici afirmația potrivit căreia o dietă bogată în carbohidrați ar reprezenta o cauză a cancerului de col uterin nu este susținută de dovezile medicale actuale. Factorii de risc documentați includ infecția cu HPV, fumatul, imunosupresia și participarea redusă la programele de screening. Cine este Barbara O’Neill Barbara O’Neill este o promotoare australiană a terapiilor naturiste care a fost investigată de autoritățile sanitare din statul New South Wales pentru furnizarea de sfaturi medicale considerate periculoase și lipsite de bază științifică. În 2019, autoritățile i-au interzis să mai ofere servicii de sănătate, după ce au concluzionat că a promovat informații eronate privind tratamentul cancerului, vaccinurile, antibioticele și alimentația sugarilor. Prin urmare, afirmația că testul Papanicolau sau biopsiile cervicale provoacă cancer de col uterin este falsă. Dovezile medicale arată exact contrariul: aceste proceduri sunt instrumente de prevenție și depistare precoce, care au contribuit la reducerea semnificativă a mortalității prin cancer cervical. Cauza principală a bolii rămâne infecția persistentă cu HPV, motiv pentru care vaccinarea și participarea la programele de screening sunt considerate cele mai eficiente metode de prevenție.
Medicamentul experimental care demască celulele canceroase / A redus tumorile la pacienți fără alternative de tratament
Rezultatele preliminare au fost prezentate la reuniunea anuală a Societății Americane de Oncologie Clinică (ASCO) de la Chicago, una dintre cele mai importante conferințe mondiale dedicate cercetării cancerului, potrivit The Guardian. Noul medicament a fost testat cu succes pe pacienți care nu mai aveau alternativă de tratament Medicamentul, denumit GRWD5769, a fost testat în combinație cu imunoterapia cemiplimab la 83 de pacienți din Regatul Unit, Franța, Spania și Australia. Participanții sufereau de cancer de col uterin, vezică urinară, ficat, intestin, plămâni sau de cancer al capului și gâtului. Toți pacienții incluși în studiu aveau o caracteristică comună: nu mai răspundeau la tratamentele disponibile, iar pentru majoritatea opțiunile terapeutice erau aproape epuizate. Noul medicament păcălește, de fapt, păcălitorul Potrivit cercetătorilor, tumorile s-au micșorat la 26 dintre cei 83 de pacienți. În cazul a 15 dintre aceștia, reducerea a fost de cel puțin 30%. Mai mult, tratamentul a reușit să oprească evoluția bolii timp de minimum șase luni la 18% dintre pacientele cu cancer de col uterin, șa 32% dintre pacienții cu cancer hepatic, 36% dintre pacienții cu cancer de vezică urinară, 38% dintre cei cu cancer al capului și gâtului, 51% dintre pacienții cu cancer colorectal și 55% dintre cei cu cancer pulmonar. Specialiștii explică faptul că multe tumori reușesc să evite atacul sistemului imunitar prin manipularea unei enzime numite ERAP1. În aceste condiții, celulele T – principalele „arme” ale sistemului imunitar – nu mai recunosc și nu mai atacă eficient cancerul. Le face din nou vizibile pentru sistemul imunitar Noul medicament acționează tocmai asupra acestui mecanism. Cercetătorii spun că GRWD5769 elimină ceea ce au numit o „manta de invizibilitate” a celulelor tumorale, făcându-le din nou vizibile pentru sistemul imunitar și permițând imunoterapiei să le distrugă. „Pentru un medicament administrat sub formă de tabletă, acest lucru este foarte impresionant. Este încă devreme și avem nevoie de studii suplimentare, dar vorbim despre un mecanism complet nou, care pare să ajute în mod clar imunoterapia să funcționeze mai eficient”, a declarat profesorul Fiona Thistlethwaite, investigator principal al studiului și medic oncolog la Christie NHS Foundation Trust din Manchester. Poate fi administrat acasă Un alt avantaj al tratamentului este că poate fi administrat acasă, sub formă de comprimate. Medicamentul a fost dezvoltat de compania britanică Greywolf Therapeutics, cu sediul în Oxford, iar cercetătorii pregătesc deja studii clinice mai ample pentru a confirma rezultatele obținute până acum. Deși se află încă într-o etapă timpurie de dezvoltare, noul tratament oferă speranțe pentru pacienții la care imunoterapia și-a pierdut eficiența, una dintre cele mai mari provocări ale oncologiei moderne.
Descoperire în fertilizarea in vitro. Imagini de înaltă rezoluție cu embrioni umani oferă noi indicii despre eșecurile timpurii în FIV
Studiul, coordonat de o echipă de la Universitatea Tsinghua din Beijing și publicat în revista științifică Cell, a analizat comportamentul celular al embrionilor umani și de maimuță în stadiile incipiente ale dezvoltării, scrie Xinhua. Cercetarea vine în contextul în care peste jumătate dintre ovulele fertilizate nu ajung la stadiul de blastocist, moment esențial pentru implantarea în uter în procedurile FIV. Pentru a investiga acest fenomen, oamenii de știință au dezvoltat un microscop inovator, denumit microscop cu fascicul de lumină cu vizualizare dublă, capabil să observe embrioni vii pentru perioade îndelungate fără a le afecta dezvoltarea. Această tehnologie a permis colectarea unor date detaliate despre peste 2.000 de diviziuni celulare din peste 150 de embrioni. Problemele celulare identificate în fertilizarea in vitro și dezvoltarea embrionară Analiza realizată în cadrul studiului a arătat că peste 70% dintre embrionii care și-au oprit dezvoltarea prematur au prezentat anomalii în timpul celei de-a doua diviziuni celulare. Cercetătorii au identificat probleme în funcționarea „fusului mitotic”, structura responsabilă de distribuirea corectă a materialului genetic în timpul diviziunii celulare. În aceste cazuri, fusul mitotic avea o structură anormală, ceea ce a dus la erori în segregarea cromozomilor și, ulterior, la oprirea dezvoltării embrionare. De asemenea, studiul a evidențiat rolul esențial al centrozomilor, organite implicate în formarea fusului celular. Numărul incorect de centrozomi a fost asociat cu disfuncții în procesul de diviziune celulară. Fertilizarea in vitro și posibile aplicații clinice ale descoperirii Pornind de la aceste observații, cercetătorii au testat o intervenție experimentală prin administrarea unei doze reduse de medicament care influențează replicarea centrozomilor. Rezultatele au arătat o creștere semnificativă a proporției de embrioni cu centrozomi normali, de la 40% la 80%, fără efecte adverse asupra embrionilor deja normali. Autorii studiului susțin că aceste descoperiri ar putea avea aplicații importante în clinicile de fertilizare in vitro, contribuind la îmbunătățirea ratelor de succes ale procedurilor FIV. Totuși, cercetătorii subliniază că este nevoie de studii suplimentare înainte de aplicarea clinică pe scară largă. „În viitor, această descoperire ar putea fi utilizată pentru a preveni oprirea timpurie a dezvoltării embrionilor în clinicile de FIV”, a declarat Chun So, profesor-asistent la Universitatea Tsinghua. Echipa de cercetare intenționează să extindă utilizarea tehnologiilor de imagistică pentru a studia și etapele ulterioare ale dezvoltării embrionare, inclusiv după implantare, ceea ce ar putea deschide noi direcții în medicina reproductivă.
Un test de salivă ar putea detecta lipsa acută de somn / Metoda ar putea fi folosită inclusiv în anchete rutiere
Un grup de cercetători din Elveția a identificat o „amprentă metabolică” a privării acute de somn, care poate fi detectată din salivă cu ajutorul inteligenței artificiale. Studiul deschide posibilitatea apariției unor teste rapide care să arate dacă o persoană nu a dormit deloc o noapte întreagă. Studiul, publicat în revista științifică Journal of Proteome Research, a analizat probe de salivă de la 20 de bărbați tineri și sănătoși, în trei situații diferite: după o noapte complet nedormită, după patru nopți cu doar șase ore de somn, după un program normal de opt ore de somn. O singură noapte de privare de somn lasă o semnătură distinctă în salivă Cercetătorii au folosit metode avansate de analiză chimică și algoritmi de machine learning pentru a căuta modificări metabolice produse de lipsa somnului. Ei au descoperit că o singură noapte de privare totală de somn lasă o „semnătură” biologică distinctă în salivă. Potrivit autorilor, sistemul a reușit să identifice corect persoanele private de somn folosind doar 10-12 markeri moleculari. Cele mai precise rezultate au fost obținute dimineața și la prânz. Reducerea moderată a somnului nu a produs modificări detectabile În schimb, reducerea moderată a somnului – patru nopți consecutive cu șase ore de somn – nu a produs modificări suficient de clare pentru a putea fi detectate în mod fiabil. Autorii spun că un astfel de test ar putea avea aplicații în: siguranța rutieră, medicina muncii, domeniul clinic, anchetele medico-legale. În prezent, în multe țări nu există metode obiective pentru a demonstra dacă un șofer era sever privat de somn în momentul unui accident, iar anchetatorii se bazează în mare parte pe declarații și reconstituiri. Testul trebuie, însă, validat pe eșantioane mai mari de populație Cercetătorii dau exemplul statului american New Jersey, unde „Maggie’s Law” permite urmărirea penală a șoferilor care au stat trezi mai mult de 24 de ore înaintea unui accident mortal. Totuși, autorii avertizează că metoda este încă experimentală. Studiul a inclus doar bărbați tineri și sănătoși, iar testele trebuie validate pe grupuri mai mari și mai diverse, inclusiv femei, persoane care lucrează în ture sau oameni care folosesc medicamente ori stimulente. „Aceste modele sunt concepute pentru a identifica starea de privare de somn, nu neapărat gradul de afectare al unei persoane”, notează cercetătorii.
Pisicile care ies afară transmit boli. Studiu: Riscul de infecții pentru oameni este de până la cinci ori mai mare
Potrivit cercetării publicate recent și citate de Science Alert, pisicile care ies afară au de trei până la cinci ori mai multe șanse să fie purtătoare de agenți patogeni zoonotici comparativ cu cele care trăiesc exclusiv în interior. Agenții patogeni zoonotici sunt microorganisme care pot infecta atât animalele, cât și oamenii. Pisicile care ies afară transmit boli prin contactul cu fauna sălbatică Autorii studiului au analizat date din peste 400 de cercetări și au identificat aproape 100 de agenți patogeni zoonotici care pot fi întâlniți la pisici. Printre aceștia se numără rabia, Salmonella, viermii intestinali și parazitul Toxoplasma gondii. Specialiștii susțin că pisicile care se plimbă liber intră frecvent în contact cu rozătoare, păsări, lilieci și alte animale sălbatice care pot transporta boli. În multe cazuri, proprietarii nu sunt conștienți de numărul real de animale vânate de pisicile lor. Cercetătorii estimează că stăpânii subestimează activitatea de vânătoare a felinelor cu aproximativ 80%, ceea ce înseamnă că numeroase interacțiuni cu potențiali purtători de boli rămân neobservate. Pisicile care ies afară transmit boli și prin contaminarea mediului Un alt risc evidențiat de studiu este reprezentat de excrementele lăsate de pisici în grădini, parcuri și locuri de joacă. Acestea pot conține ouă de paraziți care rezistă în sol și apă luni sau chiar ani. Potrivit unei estimări citate de cercetători, pisicile cu acces liber în exterior pot produce peste 60 de tone de fecale anual la fiecare 10.000 de gospodării. În funcție de parazit, acestea pot conține sute de mii de ouă capabile să infecteze oameni și alte animale. Cum pot fi reduse riscurile Experții recomandă limitarea accesului nesupravegheat în exterior ca măsură principală de prevenție. Soluțiile includ spații special amenajate pentru pisici, plimbările în lesă sau supravegherea directă în timpul activităților desfășurate afară. Medicii veterinari subliniază că vaccinarea și deparazitarea rămân esențiale, însă acestea nu oferă protecție împotriva tuturor agenților patogeni întâlniți în mediul exterior. Autorii studiului concluzionează că protejarea sănătății publice, a biodiversității și a bunăstării animalelor poate fi realizată printr-o gestionare mai atentă a modului în care pisicile domestice au acces la exterior. Potrivit cercetătorilor, pisicile crescute exclusiv în interior sau cele care beneficiază de acces controlat la exterior pot avea o viață mai lungă, mai sigură și la fel de sănătoasă.
Vitamina C atacă cancerul? Teoria ridiculizată a unui laureat Nobel revine în atenția cercetătorilor
Pauling, împreună cu medicul scoțian Ewan Cameron, a tratat pacienți cu forme avansate de cancer folosind vitamina C administrată atât intravenos, cât și oral. Cei doi au raportat că pacienții ar fi trăit mai mult și ar fi avut o calitate mai bună a vieții comparativ cu cei care nu au primit tratamentul, scrie SciTechDaily. Ulterior, studiile realizate de Mayo Clinic au infirmat aceste rezultate. Pacienții care au primit vitamina C sub formă de tablete nu au prezentat îmbunătățiri semnificative, iar comunitatea medicală a considerat cazul închis. Diferența dintre perfuzii și tablete Ceea ce cercetătorii nu au observat inițial a fost diferența majoră dintre administrarea intravenoasă și cea orală. Organismul poate absorbi doar o cantitate limitată de vitamina C din tablete, în timp ce administrarea directă în venă poate ridica nivelul vitaminei în sânge de sute de ori mai mult. La aceste concentrații extrem de mari, vitamina C nu mai acționează doar ca antioxidant, ci poate produce peroxid de hidrogen, o substanță care afectează în special celulele canceroase. Acestea sunt deja supuse unui stres oxidativ ridicat și au mecanisme de apărare mai slabe comparativ cu celulele sănătoase. În laborator, cercetătorii au observat că dozele mari de vitamina C intravenoasă pot deteriora ADN-ul și mecanismele energetice ale celulelor tumorale, ducând la distrugerea lor. Din acest motiv, terapia începe să fie privită mai degrabă ca un posibil tratament complementar decât ca un simplu supliment alimentar. Ce arată studiile recente În ultimii ani, mai multe studii clinice mici au analizat efectele vitaminei C intravenoase asupra pacienților cu cancere agresive, inclusiv cancer ovarian, pancreatic sau tumori cerebrale. Rezultatele sunt încă neclare. Unele cercetări sugerează că perfuziile cu vitamina C ar putea reduce efectele adverse ale chimioterapiei, precum greața, oboseala și durerile, iar în anumite cazuri ar putea contribui la prelungirea supraviețuirii. Totuși, specialiștii avertizează că dovezile nu sunt suficiente pentru a considera terapia drept un tratament standard împotriva cancerului. În plus, administrarea unor doze foarte mari poate provoca probleme persoanelor cu afecțiuni renale sau anumite boli genetice rare. Linus Pauling a avut sau nu dreptate? Astăzi, mulți cercetători consideră că Linus Pauling nu a avut complet dreptate, dar nici nu s-a înșelat total. Acesta a exagerat potențialul vitaminei C ca remediu universal și nu a avut dovezi solide pentru a susține utilizarea comprimatelor în tratarea cancerului. Cu toate acestea, cercetările moderne confirmă faptul că vitamina C administrată intravenos are efecte biologice diferite și poate influența comportamentul celulelor canceroase în anumite condiții. În prezent, comunitatea științifică vede terapia cu vitamina C intravenoasă ca pe o metodă experimentală, promițătoare pentru studii viitoare, dar insuficient demonstrată pentru a înlocui tratamentele clasice oncologice.
Copiii bătuți de mici au șanse reduse să ia examene importante
Copiii care sunt bătuți sau pălmuiți de părinți au șanse mai mici să obțină rezultate bune la școală și sunt mai predispuși să manifeste comportamente agresive față de ceilalți, potrivit unui nou studiu realizat de University College London (UCL). Cercetarea, bazată pe date colectate de la aproximativ 19.000 de copii născuți în Marea Britanie la începutul anilor 2000, arată că efectele pedepselor fizice se resimt atât în performanțele școlare, cât și în comportamentul social al adolescenților. Copiii bătuți de mici au avut șanse mult mai mici să ia examenele importante Potrivit studiului, copiii care au fost pedepsiți fizic la vârstele de trei, cinci și șapte ani au avut șanse semnificativ mai mici să promoveze evaluările importante din sistemul britanic de învățământ secundar. Diferențele s-au menținut chiar și după ce cercetătorii au luat în calcul factori precum situația economică a familiei sau mediul social. Datele arată că 48% dintre copiii expuși repetat pedepselor corporale nu au reușit să promoveze cinci examene, inclusiv matematică, comparativ cu 42% dintre cei care nu au trecut prin astfel de experiențe. Copiii bătuți au deveni adolescenți violenți Autorii studiului spun că efectele apar încă din copilăria timpurie. Pălmuirea a fost asociată cu probleme de comportament la vârste mici și cu un nivel mai scăzut de alfabetizare. În adolescență, copiii care au fost loviți de părinți s-au dovedit mai predispuși la bullying, agresivitate, vandalism sau hărțuire online. Cercetătorii avertizează că impactul nu se limitează la familie, ci poate afecta societatea în ansamblu. Pedepsele fizice nu îmbunătățesc comportamentul copiilor „Pedepsele fizice nu îmbunătățesc comportamentul copiilor și, de fapt, au un impact negativ asupra bunăstării lor și sunt asociate cu rezultate mai slabe în viitor”, a declarat Joanna Barrett, reprezentantă a organizației pentru protecția copilului NSPCC. Rezultatele studiului au relansat dezbaterea privind interzicerea pedepselor corporale în Anglia și Irlanda de Nord. „Pedeapsa rezonabilă” În prezent, legislația engleză permite părinților să invoce „pedeapsa rezonabilă” dacă sunt acuzați că și-au lovit copiii. În schimb, Scoția și Țara Galilor au interzis deja astfel de practici. Dr. Anja Heilmann, cercetătoare principală în cadrul UCL și coordonatoarea studiului, consideră că actuala legislație ar trebui modificată. „Copiii au dreptul să fie crescuți fără nicio formă de violență”, a declarat aceasta.