Durere de spate sau cancer? Cum se diagnostichează gliomul difuz
Gliomele difuze, în special gliomul difuz al liniei mediane (DIPG), au o incidență variabilă și rate scăzute de supraviețuire, mai ales în rândul copiilor. Incidența DIPG în Europa este de aproximativ 300 de cazuri anual, scrie 20minutos. Gliomele de grad înalt, precum glioblastomul, au o incidență de 2-3 cazuri la 100.000 de persoane în Europa și America de Nord. Gliomul apare din cauza unei multiplicări celulare care poate începe în creier sau în măduva spinării. Pe măsură ce celulele tumorale cresc, ele exercită presiune asupra țesutului cerebral sau medular, iar atunci apar primele simptome, care variază în funcție de zona afectată. Alte simptome, pe lângă durerea de spate Problema cu acest tip de cancer este că simptomele sale inițiale se pot confunda ușor cu alte afecțiuni ușoare, motiv pentru care este nevoie de o abordare multidisciplinară pentru diagnostic. Și chiar dacă între 15% și 20% dintre cazurile de gliom al fosei posterioare sau al liniei mediane debutează cu dureri lombare sau cervicale, este important să fim atenți la simptome complementare și inexplicabile, cum ar fi greața sau tulburările cognitive. Acest tip de tumori se numesc „difuze” deoarece celulele se infiltrează în țesutul cerebral sănătos fără limite clare. Și chiar dacă, după cum s-a menționat, semnele de alarmă nu indică inițial clar o patologie canceroasă, specialiștii spun că pot fi recunoscute anumite simptome care arată că nu este vorba despre o simplă durere de spate. Este vorba despre: Durere dorso-lombară însoțită de greață matinală, fără cauze gastrointestinale; Rigiditate a gâtului și vedere încețoșată sau dublă; Durere care se agravează în poziția culcată și care este asociată cu hipertensiune intracraniană; Apariția bruscă a unei stângăcii motorii sau schimbări de personalitate. Problema întârzierii diagnosticului Prevenția este un concept esențial în domeniul sănătății în general, dar cu atât mai mult când vorbim despre boli complexe și cu prognostic incert, cum este cancerul. În acest sens, simptomele vagi ale acestei tumori explică ratele ridicate de întârziere a diagnosticului care o caracterizează. Un studiu recent a constatat că până la 30% dintre pacienții cu gliom au consultat medicul pentru dureri de spate și/sau gât și că diagnosticul final a fost întârziat cu între trei și șase luni. Aceasta înseamnă că, la prima vedere, în cabinetul medical se presupune adesea că este vorba de un efort fizic sau o postură incorectă. Un alt factor este că, în cadrul investigațiilor, semnalele provenite de la creier sunt adesea subestimate.
Cercetătorii francezi identifică un nou tip de sânge – Gwada negativ – aparținând unei femei din Franța
Oamenii de știință francezi au identificat un nou tip de sânge, denumit „Gwada negativ”, aparținând unei femei din Franța, originare din insula caraibiană Guadeloupe. Această femeie este singura purtătoare cunoscută a ceea ce este acum recunoscut ca al 48-lea sistem de grupă sanguină identificat în lume, a anunțat Agenția Franceză a Sângelui (EFS). Anunțul a fost făcut la 15 ani după ce cercetătorii au primit o probă de sânge de la o pacientă care efectua analize de rutină înainte de o operație, a precizat vineri EFS. Descoperirea a fost recunoscută oficial de Societatea Internațională de Transfuzie Sanguină „EFS tocmai a descoperit al 48-lea sistem de grupă sanguină din lume!”, a declarat instituția într-un comunicat pe rețeaua LinkedIn.„Această descoperire a fost recunoscută oficial la începutul lunii iunie, la Milano, de către Societatea Internațională de Transfuzie Sanguină (ISBT).” Până acum, această organizație științifică recunoscuse 47 de sisteme de grupe sanguine. Identificarea corectă a tipului de sânge este un pas crucial pentru ca pacienții să poată primi transfuzii salvatoare de la donatori compatibili. Secvențierea ADN de mare viteză a făcut posibilă descoperirea Thierry Peyrard, biolog medical în cadrul EFS implicat în descoperire, a declarat pentru AFP că un anticorp „foarte neobișnuit” a fost detectat pentru prima dată la pacientă în 2011. Totuși, la acel moment, resursele nu au permis continuarea cercetărilor. Abia în 2019, datorită secvențierii ADN de mare viteză („high-throughput DNA sequencing”), oamenii de știință au reușit să dezlege misterul, identificând o mutație genetică, a precizat Peyrard. Pacienta, care avea 54 de ani la momentul testării și locuia la Paris, făcea analize preoperatorii de rutină când a fost detectat anticorpul necunoscut, a mai spus el. „Este singura persoană din lume compatibilă cu ea însăși” Această femeie „este, fără îndoială, singurul caz cunoscut din lume”, a spus expertul.„Este singura persoană din lume compatibilă cu ea însăși.” Peyrard a explicat că femeia a moștenit tipul de sânge de la ambii părinți, care aveau fiecare aceeași genă mutată. Numele „Gwada negativ”, care face referire la originile pacientei și „sună bine în toate limbile”, a fost bine primit de către experți, a adăugat Peyrard.
Pericolele ascunse ale pedichiurii și manichiurii: ce greșeli să eviți
Manichiura: cuticula are un rol important Experții avertizează că nu ar trebui să îndepărtăm cuticulele atunci când ne facem manichiura sau pedichiura și trebuie să fim foarte atenți atunci când pilim unghiile sau călcâiele. Dermatologul Inés Escandell, din cadrul Grupului Spaniol de Dermatologie Estetică și Terapeutică (Gedet) al Academiei Spaniole de Dermatologie și Venerologie (AEDV), explică pentru EFEsalud că această peliculă subțire de piele are mai multe funcții. „Una dintre ele este să producă unul dintre straturile cele mai superficiale ale unghiei, iar dacă o îndepărtăm, subțiem ușor unghia și îi eliminăm un strat protector, ceea ce o face mai vulnerabilă”, afirmă Escandell. Elena Carrascosa, reprezentantă a Consiliului General al Colegiilor Oficiale de Podiatri, subliniază că cuticulele protejează zona matricei unghiei și previn infecțiile. „În multe saloane de înfrumusețare se îndepărtează cuticula, iar apoi apar pielițe sau spicule. Acestea pot agrava o infecție și duce la complicații. Cel mai bine e să nu fie atinsă cuticula, să se aplice oja doar pe partea vizibilă a unghiei”, spune Carrascosa. Instrumentar sterilizat Ambele specialiste atrag atenția și asupra riscului reprezentat de instrumentele nesterilizate. Dacă se produce o rană, riscul de infecție este real. Centrele de estetică ar trebui să aibă autoclave pentru sterilizarea echipamentului folosit. În cazul pilelor folosite pentru a îndepărta pielea moartă de pe călcâie, acestea sunt adesea refolosite, ceea ce poate duce la transmiterea de papiloame sau negi. „Aceste instrumente ar trebui să fie de uz personal. În unele saloane am văzut pile cu suprafețe adezive care se schimbă. Dacă sunt metalice, trebuie neapărat sterilizate cu autoclave”, subliniază dermatologul. Estetica nu înseamnă tratament Președinta podologilor atrage atenția că un specialist în estetică nu ar trebui să folosească instrumente tăietoare sau înțepătoare pentru a elimina calozități sau pentru a trata probleme podologice. Ea face o distincție clară între pedichiura estetică și îngrijirea podologică, care implică îndepărtarea calozităților, tratarea unghiilor și evaluarea sănătății picioarelor. „Vara, pacienții își doresc să își arate picioarele, după ce au fost ascunse luni de zile. Acesta e un moment bun pentru o vizită la podolog. Acolo primesc și sfaturi despre hidratarea pielii și alegerea încălțămintei”, spune Carrascosa. Riscurile pilirii excesive a călcâielor Nu este recomandată pilirea excesivă a călcâielor în saloanele de estetică, deoarece dacă sunt deja crăpături sau răni, pot apărea complicații. „Pielea de pe călcâie este de 50 de ori mai groasă decât cea de pe față. În timpul verii, vedem frecvent călcâie cu hipercheratoze. Trebuie îndepărtate, dar cu măsură”, avertizează ea. Granulația pilei este, de asemenea, importantă: dacă este prea dură, poate slăbi pielea mai mult decât este nevoie. Pilirea unghiilor și oja În ceea ce privește pilirea unghiilor, dermatologul spune că la mâini nu e atât de importantă forma, dar la picioare este esențial ca unghiile să fie pilite drept, pentru a preveni apariția unghiilor încarnate (onicocriptoză). De asemenea, este recomandat ca oja să nu fie menținută pe unghii perioade prea lungi. Unele particule pot păta unghia, iar îndepărtarea cu acetonă este de evitat, deoarece este un compus toxic. De asemenea, ideal ar fi ca manichiura sau pedichiura să nu fie realizată cu ojă semipermanentă sau permanentă. „Pentru a o îndepărta, se pilește unghia sau se folosesc freze rotative, ceea ce este destul de agresiv”, avertizează dermatologul.
Răcelile de vară: de ce apar și cum ne protejăm
De ce apar răcelile vara? Mai mulți factori pot slăbi apărarea organismului și crește vulnerabilitatea în fața virusurilor respiratorii în perioada estivală: Trecerea bruscă de la temperaturi foarte ridicate la aer condiționat, care usucă aerul și mucoasele, facilitând intrarea virusurilor. Călătoriile cu trenul, autobuzul sau avionul, spații închise cu risc crescut de infectare. Pauza bruscă de activitate la începutul vacanței, când sistemul imunitar se slăbește după perioade de stres și efort intens. Cum ne protejăm? Pentru prevenție, se recomandă: Aerisirea încăperilor închise. Menținerea igienei corecte a mâinilor. Evitarea contactului cu persoane infectate. Evitarea schimbărilor bruște de temperatură. Reglarea aerului condiționat la temperaturi nu foarte scăzute. Menținerea unui nivel de umiditate peste 30%. Hidratarea corectă, evitând băuturile foarte reci. Alimentația echilibrată pentru întărirea imunității. Curățarea regulată a sistemelor de aer condiționat. Ce facem dacă răcim? Este important să tratăm simptomele din momentul apariției și până la dispariție, pentru a reduce disconfortul și riscul de transmitere. Ce medicamente sunt recomandate? Medicamentele antigripale cuprind: Paracetamol pentru durere și febră. Dextrometorfan pentru tuse. Clorfenamină pentru reducerea secrețiilor nazale și strănutului. Cofeină pentru combaterea oboselii. Vitamina C pentru efect antioxidant și repararea țesuturilor. Tratând simptomele, scade și riscul de răspândire a virusului, prin reducerea tusei, strănutului și secrețiilor. În orice caz, la simptome respiratorii este recomandat să consultăm un medic sau farmacist pentru un tratament adecvat.
Moment istoric în tratamentul Parkinson: cercetătorii japonezi au demonstrat că boala Parkinson este reversibilă
Progres științific de referință: cercetătorii japonezi au făcut un pas curajos spre vindecarea bolii Parkinson, implantând în pacienți celule cerebrale cultivate în laborator. Aceste celule, obținute din celule stem pluripotente induse (iPS), sunt concepute pentru a deveni neuroni care produc dopamină — exact celulele care se pierd în cazul bolii Parkinson. Primele rezultate din studiile clinice sunt deja promițătoare, oferind o nouă speranță milioanelor de persoane afectate de această afecțiune debilitantă. Pacienții care au primit transplanturile au arătat îmbunătățiri semnificative ale funcției motorii, iar scanările cerebrale confirmă faptul că celulele implantate produc dopamină, substanța chimică esențială care controlează mișcarea. Este un semn puternic că această terapie regenerativă ar putea nu doar trata simptomele, ci chiar restaura funcțiile cerebrale pierdute. Dacă studiile viitoare vor continua să aibă succes, această abordare ar putea schimba radical modul în care este tratată boala Parkinson și ar putea redefini ceea ce este posibil în neurologie. Aceasta nu este doar o victorie pentru cercetarea în domeniul Parkinson, ci o privire spre viitorul medicinei personalizate și regenerative. Cu mai multe studii clinice în desfășurare, oamenii de știință lucrează la perfecționarea tehnicii și extinderea utilizării sale. De la bancul de laborator la creier, această inovație marchează un punct de cotitură plin de speranță pentru nenumărate familii din întreaga lume.
Un nou biomarker dintr-o secreție naturală poate ajuta la depistarea timpurie a Parkinsonului cu 94% acuratețe
Potrivit unui nou studiu publicat în Analytical Chemistry, ceara din urechi ar putea ascunde indicii esențiale pentru diagnosticarea timpurie a bolii Parkinson, scrie Science Blog. Cercetători din China au identificat patru compuși organici volatili (COV) specifici în secrețiile canalului auditiv, care pot funcționa ca markeri fiabili ai acestei afecțiuni neurodegenerative. Combinând analiza chimică cu inteligența artificială (AI), studiul a obținut o rată de acuratețe impresionantă de 94,4%, oferind o alternativă ieftină și non-invazivă la metodele tradiționale de diagnostic. De ce funcționează ceara din urechi În timp ce cercetările anterioare se concentrau pe sebumul de pe piele, contaminarea externă afecta acuratețea rezultatelor. Însă, ceara din urechi se formează într-un canal auditiv protejat, ferit de poluare și umiditate. Prin urmare, reprezintă un mediu ideal pentru analizarea amprentelor moleculare ale Parkinsonului. Cei patru COV identificați (etilbenzen, 4-etiltoluen, pentanal și 2-pentadecil-1,3-diolan) au prezentat diferențe semnificative între persoanele cu și fără Parkinson, creând un profil chimic distinct al afecțiunii. AI crește precizia diagnosticului Cercetătorii au analizat și compoziția chimică a substanțelor folosind metode care separă și identifică moleculele din mostre, apoi au introdus datele într-un sistem AI avansat, care combină senzori speciali cu rețele neuronale. Rezultatul a fost un model de învățare automată capabil să diagnosticheze Parkinsonul din mostre de ceară din urechi cu o precizie de peste 94%, un progres tehnologic care ar putea fi adaptat pentru utilizare clinică rapidă. Spre un screening accesibil și timpuriu Deoarece tratamentele actuale nu pot vindeca Parkinsonul, detectarea precoce este esențială. Spre deosebire de imagistica cerebrală costisitoare sau evaluările clinice subiective, testarea cu ceara din urechi este simplă, accesibilă și nu necesită echipamente speciale. Acest lucru o face extrem de promițătoare pentru screeningul larg, inclusiv în regiunile cu resurse medicale limitate. Cercetarea a implicat 209 participanți (108 diagnosticați cu Parkinson și 101 fără) și a fost desfășurată într-un singur centru din China. Pentru validarea descoperirilor, vor fi necesare studii extinse în mai multe centre, pe populații diverse. Dacă va avea succes, dezvoltarea unui dispozitiv de diagnosticare portabil bazat pe acest model ar putea marca începutul unei noi ere în îngrijirea pacienților cu Parkinson.
Studiu: Consumul intens de conținut pornografic afectează funcțiile cognitive și este în strânsă legătură cu suferințele emoționale
Un studiu recent publicat în Frontiers in Human Neuroscience oferă noi perspective asupra modului în care consumul frecvent de pornografie pe internet poate influența funcționarea creierului, răspunsul emoțional și performanțele cognitive. Cercetătorii au descoperit că studenții care declarau un consum ridicat de pornografie prezentau modele modificate de conectivitate cerebrală în timp ce vizionau materiale explicite, reacții fiziologice și emoționale amplificate și rezultate mai slabe la un test de control cognitiv, în comparație cu cei care consumau astfel de conținut mai rar. Studiul a fost conceput pentru a investiga modul în care expunerea repetată la pornografie online ar putea influența funcționarea creierului și comportamentul într-un mod similar cu cel observat în cazul consumului de substanțe. Seamănă cu adicția de substanțe opioide, dar mecanismele neuronale nu sunt pe deplin înțelese Deși mulți cercetători au emis ipoteza că utilizarea problematică a pornografiei are trăsături comune cu dependența, mecanismele neuronale specifice nu sunt încă pe deplin înțelese. Acest studiu a urmărit să reducă acest decalaj folosind o tehnică de neuroimagistică non-invazivă numită spectroscopie funcțională în infraroșu apropiat (fNIRS). Sursa: Pixabay Tehnologia fNIRS măsoară activitatea cerebrală prin monitorizarea modificărilor nivelului de oxigen din sânge. Funcționează prin emiterea unei lumini în infraroșu apropiat la nivelul scalpului și detectarea cantității de lumină absorbită de hemoglobina oxigenată și neoxigenată din creier. Aceste variații reflectă activitatea neuronală și permit cercetătorilor să observe cum funcționează diferite regiuni ale creierului în timpul unor sarcini sau stimuli, cum ar fi vizionarea unor videoclipuri sau rezolvarea de probleme. Spre deosebire de RMN, fNIRS este portabil, silențios și permite o comportare mai naturală a participanților în timpul testelor. Experimentul La studiu au participat 21 de studenți de sex masculin, sănătoși, cu vârste apropiate: 16 dintre ei raportau un consum redus de pornografie, iar cinci îndeplineau criteriile pentru utilizare problematică. Toți participanții erau dreptaci, heterosexuali, nu aveau antecedente de consum de substanțe, boli cronice sau daltonism. Experimentul s-a desfășurat în mai multe etape. În primul rând, participanții au susținut testul Stroop — un instrument clasic de măsurare a controlului cognitiv și a timpului de reacție. Apoi, au vizionat un videoclip pornografic de 10 minute, ales pe baza popularității sale online. În acest timp, cercetătorii au monitorizat activitatea cerebrală și conectivitatea neuronală cu ajutorul fNIRS. Pe lângă datele cerebrale, au fost înregistrate și măsurători fiziologice precum ritmul cardiac, tensiunea arterială și saturația de oxigen, alături de expresiile faciale, analizate automat cu un software specializat. După vizionare, participanții au repetat testul Stroop și au completat trei chestionare psihologice privind utilizarea pornografiei, nivelul de anxietate și simptomele de depresie. Rezultatele au evidențiat diferențe semnificative între cele două grupuri de participanți Utilizatorii cu un consum redus de pornografie au prezentat o conectivitate cerebrală mai puternică în zone asociate procesării limbajului, coordonării mișcărilor și percepției senzoriale — cum ar fi aria Broca, cortexul premotor și cortexul somatosenzorial. În schimb, utilizatorii cu un consum frecvent au înregistrat o activitate mai intensă în regiunile implicate în funcțiile executive, precum cortexul prefrontal dorsolateral și zona frontopolară — arii asociate frecvent cu dependențele și reglarea emoțiilor. Pe plan fiziologic și emoțional, aceștia au manifestat semne mai puternice de excitare. Expresiile faciale indicau niveluri crescute de plăcere, dar și o variabilitate emoțională mai mare, inclusiv reacții de furie și tristețe. Performanța cognitivă a scăzut la toți participanții, dar la cei care consumă frecvent pornografie au fost identificate și trăsături specifice shizofreniei În timpul vizionării, activitatea sistemului nervos parasimpatic a fost crescută, evidențiată printr-o scădere a ritmului cardiac și o variabilitate mai mare a acestuia — tipare similare celor observate la consumatorii de opioide, substanțe cunoscute pentru inducerea euforiei, calmului și diminuarea stării de conștiență. După expunerea la materialele pornografice, performanța cognitivă a scăzut în ambele grupuri, însă declinul a fost mai accentuat în rândul utilizatorilor frecvenți. Aceștia au avut o acuratețe mai scăzută și timpi de reacție mai lenți la testul Stroop, comparativ atât cu propriul nivel inițial, cât și cu cel al grupului cu utilizare redusă. Rezultatele sugerează că expunerea la pornografie poate afecta temporar capacitatea de concentrare și gestionare a informației contradictorii. În plus, utilizatorii frecvenți au obținut scoruri semnificativ mai mari la chestionarele privind anxietatea și depresia. Deși studiul nu poate confirma o relație de cauzalitate între consumul de pornografie și aceste simptome, concluziile sunt în concordanță cu alte cercetări care leagă consumul intens de astfel de conținut de suferința emoțională. Cercetătorii au subliniat că anumite tipare de activitate cerebrală observate în rândul utilizatorilor frecvenți de pornografie seamănă cu cele întâlnite la persoanele cu tulburări de consum de substanțe sau chiar cu schizofrenie. Concluzii Această constatare susține ipoteza că expunerea repetată la conținut explicit poate atenua răspunsul emoțional. Autorii menționează că, deși psihoterapia este în prezent cea mai frecventă metodă de tratament pentru consumul problematic de pornografie, au fost propuse și alte intervenții. Printre acestea se numără medicamente hormonale sau tratamente folosite în mod obișnuit pentru comportamente obsesiv-compulsive. Rezultatele studiului sugerează că unele tratamente dezvoltate pentru dependențele de substanțe ar putea fi utile și în cazul dependenței de pornografie online — însă această posibilitate rămâne în continuare un subiect de dezbatere.
Rezistența la antibiotice scapă de sub control. Cercetătorii avertizează că Europa riscă să piardă lupta fără regrupare
Infecțiile care nu mai răspund la tratamentele obișnuite ucid deja milioane de oameni pe an. Doar în 2019, peste 1,27 milioane de oameni au murit din cauza infecțiilor rezistente, mai mulți decât din cauza HIV sau malariei, la nivel mondial. Estimările pentru 2050 sunt și mai alarmante: 39 de milioane de decese suplimentare și costuri anuale de peste 1.000 de miliarde de dolari pentru sistemele de sănătate. „Este o amenințare care subminează tot ce înseamnă medicină: operații, chimioterapie, tratamente intensive. Dacă nu schimbăm modul în care ne organizăm și finanțăm cercetarea, pierdem lupta”, a avertizat Gilles Courtemanche, cercetător francez în dezvoltarea medicamentelor antimicrobiene, într-un apel lansat marți în Le Monde. Doctor în chimie sintetică, Gilles Courtemanche a dezvăluit că start-up-urile care încearcă să dezvolte molecule noi se confruntă cu obstacole majore – lipsa resurselor, costurile mari pentru expertiza multidisciplinară și dificultatea de a accesa finanțare: „Multe companii biotech dispar prematur, chiar dacă dețin soluții promițătoare. Pacienții rămân fără opțiuni, în fața unor infecții incurabile, cum ar fi cele cauzate de Acinetobacter baumannii”, o bacterie gram-negativă, adesea implicată în infecții nosocomiale și considerată de OMS drept o amenințare critică. Nicio clasă nouă de antibiotice nu a ajuns pe piață în ultimii cincizeci de ani Paradoxal, deși urgența este recunoscută, nicio nouă clasă de antibiotice nu a ajuns pe piață în ultimele cinci decenii. Motivul nu este lipsa inovației, ci un model economic profund inadecvat, a explicat cercetătorul: „Antibioticele sunt tratamente scurte și au ca scop o vindecare definitivă, ceea ce reduce potențialul de profit. În plus, autoritățile pot restricționa utilizarea lor pentru a le păstra în caz de pandemie, frânând și mai mult comercializarea.” Specialiștii au propus Uniunii Europene soluții concrete: crearea unui Institut European pentru dezvoltarea antimicrobienelor, finanțat de Comisia Europeană, cu completare privată. Acesta ar reuni, într-un singur centru, toate competențele necesare pentru a transforma ideile științifice în medicamente până la faza a doua a studiilor clinice, care testează eficacitatea medicamentului pe pacienți care suferă de boala-țintă. Soluția nu poate fi exclusiv științifică, trebuie regândită finanțarea sa Institutul ar fi eliberat de presiunile publicării sau ale profitului imediat și s-ar axa pe rezultate practice. Ar putea găzdui experți temporari sau forma tineri cercetători și ar sprijini start-up-uri inovatoare, iar parteneriatul cu OMS ar asigura alinierea cercetării la prioritățile globale. O variantă complementară ar fi crearea unei rețele europene de inovare antimicrobiană, care să conecteze și să finanțeze start-up-urile existente. În loc de competiție, inițiativa ar miza pe colaborare: o platformă comună, fonduri dedicate și împărțirea expertizei ar accelera dezvoltarea de tratamente noi: „Este timpul să transformăm fragmentarea într-o forță colectivă. Inacțiunea nu mai este o opțiune”, se arată în apelul lansat de specialiști.
Una din 25 de salate la pungă conține parazitul toxoplasmozei, arată un studiu european
Studiul, publicat în revista Eurosurveillance a Centrului European de Control al Bolilor (ECDC), este cel mai amplu de până acum și oferă date relevante într-un domeniu de sănătate publică unde persistă numeroase necunoscute, în ciuda prevalenței ridicate a infecției: conform cercetărilor, unul din trei europeni se infectează cu toxoplasmoză la un moment dat în viață, scrie El Pais. Deși principalele surse de contaminare sunt cunoscute (fecalele pisicilor care trăiesc afară, legumele crude nespălate și carnea crudă sau afumată), cercetarea subliniază că „contribuția diferitelor surse de infectare cu Toxoplasma gondii în rândul populației este în mare parte necunoscută”. Studiul aduce dovezi clare privind contaminarea salatelor la pungă, ceea ce constituie un risc potențial pentru consumatori. Cercetătorii din cele 10 țări participante: Germania, Danemarca, Franța, Italia, Norvegia, Polonia, Portugalia, Regatul Unit, Cehia și Spania, au realizat un studiu cu metodologie comparabilă. Regatul Unit a avut cea mai mare rată de contaminare (16%), iar Cehia și Norvegia cele mai mici (0% și 0,5%). Spania se situează la media europeană de 4,1%. În total, au fost analizate aproximativ 3.300 de pungi de salată de diverse tipuri (frunze de salată, mixuri de verdețuri, germeni etc.) cumpărate din magazine alimentare. Riscul de contaminare cu salate la pungă, mai mic decât în cazul celor neambalate Un purtător de cuvânt al companiei Florette, lider de piață în Spania, susține că „riscul de contaminare în cazul salatelor la pungă este mult mai mic decât în cazul produselor proaspete, care nu sunt spălate deloc”. „Toate legumele noastre trec printr-un proces industrial de spălare controlat, cu temporizare, imersie, igienizare și clătire, mult mai eficient decât ce se poate face acasă”, subliniază compania. Aceasta se arată deschisă la orice măsuri suplimentare de siguranță alimentară propuse de autoritățile europene sau naționale. Medicii recomandă grupurilor de risc să spele bine legumele crude acasă, folosind produse speciale dacă este necesar. „Este esențial ca toate femeile însărcinate sau care cred că ar putea fi însărcinate să urmeze aceste măsuri. Nu întotdeauna primesc suficiente informații profilactice la prima vizită prenatală”, spune María Ángeles Sánchez, șefa Unității de Diagnostic Prenatal de la Spitalul Vall d’Hebron din Barcelona. O infecție anterioară cu Toxoplasma gondii oferă imunitate de durată, deci măsurile de precauție sunt esențiale pentru femeile care nu au trecut prin boală. Un test de sânge la începutul sarcinii arată dacă există sau nu anticorpi. Contaminarea solului și a legumelor Ploaia, apele curgătoare, lucrările agricole și mișcarea oamenilor sau animalelor contribuie la răspândirea oochiștilor în mediu. Astfel se explică contaminarea legumelor, fie prin contact direct cu solul, fie prin irigare cu apă contaminată. „Grădinăritul și cultivarea legumelor acasă sunt, din aceleași motive, o altă sursă de infectare. Femeile însărcinate și persoanele imunodeprimate ar trebui să poarte mănuși și să se spele bine pe mâini după ce ating pământul”, spune de Fuentes. La fel ca în cazul oamenilor, dacă un mamifer sau o pasăre ingerează oochiști, devine gazdă intermediară. Parazitul ajunge în țesuturi (mușchi), unde formează chisturi care pot rămâne viabile ani de zile. „Din acest motiv, consumul de carne insuficient preparată sau de mezeluri crude, cum e jambonul, poate transmite infecția. Pentru a preveni, carnea trebuie gătită la minimum 80°C, iar mezelurile congelate 48 de ore la -18°C sau mai puțin”, explică De Fuentes.
Obezitatea domină planeta, iar România are cel mai mare procent de bărbați obezi
Peste 1 miliard de oameni obezi la nivel global, o premieră istorică Potrivit unui studiu din 2015, cele mai mari rate ale obezității la nivel global se înregistrau în Insulele din sudul Oceanului Pacific, în special în Samoa Americană (Samoa de Est), Nauru și Insulele Cook. În Samoa Americană, aproximativ 75% din populație era considerată obeză, în timp ce în Nauru rata ajungea la 71%, iar în Insulele Cook la 63%. În Europa, cele mai afectate țări erau Marea Britanie, Spania și Germania. Studiul observa o creștere accelerată a obezității în aceste regiuni ca urmare a introducerii alimentației occidentale, bogate în produse procesate, în urma colonizării postbelice. Un nou studiu, publicat pe 29 februarie în revista medicală The Lancet arată că în 2022 peste 1 miliard de oameni la nivel global erau considerați obezi – o premieră istorică. Studiul, care s-a bazat pe măsurători de greutate și înălțime de la peste 220 de milioane de persoane din aproximativ 190 de țări, indică o dublare a ratei obezității la adulți din 1990 până în prezent și o cvadruplare în rândul copiilor și adolescenților, notează The Economist. Topul celor mai afectate țări Cele mai ridicate rate ale obezității în rândul adulților au fost înregistrate în regiunea Polineziei și Microneziei, unde peste 60% dintre adulți trăiesc cu obezitate. Tonga are cea mai mare pondere a femeilor obeze (81%), iar American Samoa conduce la categoria bărbați (70%). În Europa, Turcia este lider la femei (43%), iar România are cel mai mare procent de bărbați obezi: 38%. La polul opus, doar 10% dintre francezi (femei și bărbați) sunt considerați obezi. În Statele Unite, procentele sunt de patru ori mai mari decât în Franța: 44% dintre femei și 42% dintre bărbați au un IMC de peste 30. Indicele de masă corporală (IMC), utilizat pentru a defini obezitatea, este calculat ca raportul dintre greutatea în kilograme și pătratul înălțimii în metri. Un IMC peste 30 indică obezitate. Deși imperfect (de exemplu, culturistii pot apărea ca obezi din cauza masei musculare), IMC-ul rămâne un indicator util: studiile arată o corelație clară între un IMC ridicat și riscuri crescute pentru diabet, cancere și alte boli cronice. Se estimează că aproximativ 4 milioane de decese pe an sunt legate de obezitate. Probleme diferite, aceleași cauze Fenomenul afectează diferit țările sărace și cele bogate. În statele cu venituri mici și medii, obezitatea afectează tot mai mult clasele mijlocii, în timp ce în cele bogate, copiii din familii sărace sunt cei mai vulnerabili. În două treimi dintre țările analizate, numărul copiilor obezi l-a depășit pe cel al copiilor subponderali. Obezitatea nu mai poate fi privită doar ca o problemă de voință individuală. Corpurile umane sunt „programate” să rețină greutatea în condiții de abundență alimentară. În plus, alimentele ultra-procesate ieftine și stilurile de viață sedentare contribuie masiv la creșterea în greutate. Deși apar tratamente medicamentoase pentru slăbit, acestea sunt încă inaccesibile pentru majoritatea populației. Soluția reală, spun autorii studiului, va trebui să vină din politicile publice – un pas greu de acceptat atât de politicieni, cât și de alegători