Doi oameni de știință chinezi, arestați de FBI pentru că au introdus în SUA o ciupercă toxică
Yunqing Jian, în vârstă de 33 de ani, și Zunyong Liu, 34 de ani, au fost arestați de FBI, fiind acuzați că au introdus ilegal ciuperca toxică în Statele Unite pentru a desfășura cercetări la Universitatea din Michigan, a declarat Departamentul de Justiție al SUA. Jian ar fi primit finanțare de la guvernul chinez pentru cercetarea sa asupra ciupercii din China, la care lucra și Zunyong Liu. Liu „a mințit inițial și apoi a recunoscut că a introdus ilegal fusarium în America – prin aeroportul din Detroit – pentru a-și continua cercetările asupra ciupercii la laboratorul Universității din Michigan, unde lucra partenera sa, dna. Jiang”, a explicat Departamentul de Justiție. Extrem de dăunătoare pentru agricultură, această ciupercă afectează grav culturile de grâu, orz, porumb și orez. Se estimează că, în fiecare an, culturile afectate de această ciupercă pierd miliarde de dolari. Ingerarea alimentelor afectate de ciupercă poate provoca vărsături și leziuni hepatice la oameni și animale. Procurorul general Pam Bondi a declarat că acuzatul „care a încercat să introducă ilegal o substanță distructivă în Statele Unite riscă ani grei în spatele gratiilor”.
Sfârșitul poluării oceanelor cu plastic? Cercetătorii japonezi au inventat un plastic care se dizolvă în apa de mare
Cercetătorii japonezi au dezvoltat un tip de plastic care se dizolvă în apa de mare în câteva ore, oferind o soluție potențială pentru un flagel modern care poluează oceanele și dăunează vieții sălbatice. Oamenii de știință experimentează de mult timp cu materiale plastice biodegradabile, dar acum cercetătorii de la RIKEN Center for Emergent Matter Science și de la Universitatea din Tokyo susțin că noul lor material se descompune mult mai rapid și nu lasă urme reziduale, conform Reuters. Într-un laborator din orașul Wako de lângă Tokyo, echipa a demonstrat că o mică bucată de plastic dispare într-un recipient cu apă sărată după ce apa a fost agitată timp de aproximativ o oră. Deși echipa nu a detaliat încă niciun plan privind utilizarea comercială, Takuzo Aida, șeful proiectului, a declarat că cercetările sale au atras un interes semnificativ, inclusiv din partea companiilor din sectorul ambalajelor. Takuzo Aida, chimist japonez și profesor al Universității din Tokyo, în timpul unui interviu realizat de Yomiuri Shimbun în Tokyo pe 7 septembrie 2017. 23-37 de milioane de tone de plastic ajung în oceanele lumii în fiecare an Oamenii de știință din întreaga lume se grăbesc să dezvolte soluții inovatoare la criza tot mai mare a deșeurilor din plastic, un efort susținut de campanii de sensibilizare precum Ziua Mondială a Mediului, sărbătorită pe 5 iunie. Poluarea cu plastic este calculată că se va tripla până în 2040, conform previziunilor Programului ONU pentru Mediu, 23-37 de milioane de tone metrice de deșeuri de plastic ajungând în oceanele lumii în fiecare an. „Copiii nu pot alege planeta pe care vor trăi. Este datoria noastră ca oameni de știință să ne asigurăm că le lăsăm cel mai bun mediu posibil”, a declarat Aida. Aida a declarat că noul material este la fel de rezistent ca materialele plastice pe bază de petrol, dar se descompune în componentele sale originale atunci când este expus la sare. Aceste componente pot fi apoi prelucrate ulterior de bacteriile care apar în mod natural, evitând astfel generarea de microplastice care pot dăuna vieții acvatice și pot intra în lanțul alimentar. Deoarece sarea este prezentă și în sol, o bucată de aproximativ cinci centimetri de plastic se dezintegrează pe uscat după aproximativ 200 de ore, a adăugat el. Materialul poate fi utilizat ca un plastic obișnuit atunci când este “lăcuit” cu alt material, iar echipa își concentrează cercetările actuale asupra celor mai bune metode de acoperire, a declarat Aida. Plasticul nu este toxic, nu este inflamabil și nu emite dioxid de carbon, a adăugat el. Foto: Profimedia CITIȚI ȘI: Turiștii din țările cele mai afectate de taxele comerciale ale lui Trump aleg să nu mai călătorească în SUA Adrian Sabău, originar din București, a absolvit studiile de licență la Universitatea din București. Aflat la începutul carierei la “Gândul”, a mai lucrat anterior ca traducător. Este pasionat … vezi toate articolele
Ciuma a evoluat să devină mai puțin mortală pentru a supraviețui la trei pandemii
Ciuma s-a adaptat pentru a supraviețui la trei pandemii majore din ultimii 1.500 de ani, arată un nou studiu publicat în Science. Cercetătorii de la Institutul Pasteur din Franța au analizat probe de Yersinia pestis din cele trei pandemii: ciuma lui Iustinian (sec. 6-8), Moartea Neagră (începând din 1300) și pandemia din 1850 care continuă și astăzi. Descoperirea surprinzătoare este că bacteria a evoluat pentru a deveni mai puțin virulentă și mai puțin mortală în timp. Prin provocarea unor infecții mai puțin severe, ciuma a avut mai multe șanse să se răspândească între oameni, prelungind astfel durata pandemiilor. Teoria a fost confirmată prin infectarea șobolanilor cu probe recente de ciumă, demonstrând că boala a durat mai mult când virulența a scăzut. „Virusul ciumei are o importanță deosebită în istoria umanității, de aceea este important să știm cum s-au răspândit aceste epidemii”, explică microbiologul Javier Pizarro-Cerda. Studiul ar putea ajuta la înțelegerea modului în care alte pandemii viitoare ar putea evolua.
Benzină din aer: invenția care promite să rescrie regulile mobilității
Un startup american a prezentat recent un dispozitiv de mărimea unui frigider care promite să producă benzină folosind doar aer, apă și energie regenerabilă. Dacă pare prea frumos ca să fie adevărat, ei bine, nu e: invenția există, funcționează și a fost deja demonstrată public în New York. Se numește Aircela și ar putea transforma radical modul în care privim combustibilii fosili – fără să-i mai folosim deloc. Într-o lume în care mașinile electrice încă sunt un lux pentru cei mai mulți, iar extragerea mineralelor necesare bateriilor ridică alte probleme ecologice, soluția propusă de Aircela pare desprinsă dintr-un roman SF. Dar tocmai asta o face atât de captivantă. Dispozitivul creat de Aircela este, în esență, o unitate de captare directă a carbonului (Direct Air Capture – DAC), combinată cu un mic reactor de sinteză a combustibilului. Adică, o mini-fabrică portabilă, capabilă să extragă dioxid de carbon din aer, să-l combine cu hidrogenul obținut din apă și, cu ajutorul energiei regenerabile, să genereze benzină reală. Nu un substitut, nu o alternativă pe bază de etanol, ci combustibil 100% compatibil cu orice mașină cu motor termic. Aircela a demonstrat întregul proces live, într-un eveniment public la New York. Pe spatele dispozitivului se află chiar o pompă de benzină clasică, de unde poți alimenta direct. Combustibilul rezultat nu conține sulf, etanol sau metale grele și poate fi folosit imediat. După cum a explicat CEO-ul Eric Dahlgren, „nu am construit un prototip. Am construit o mașină care funcționează.” În forma actuală, aparatul captează 10 galoane de CO₂ pe zi și produce aproximativ un galon de benzină – cam 3,78 litri. Rezervorul integrat poate stoca până la 17 galoane, ceea ce ar putea acoperi, în teorie, nevoile săptămânale ale unui șofer obișnuit. Soluție de tranziție sau o revoluție în transport? În mod evident, un singur aparat nu poate schimba radical balanța globală a emisiilor. Dar Aircela pariază pe puterea scalabilității. Dimensiunea redusă a mașinăriei permite atât folosirea individuală (în curtea casei tale), cât și integrarea în benzinării, parcări industriale sau containere maritime. Compania speră să înceapă producția în toamna lui 2025, cu ținta declarată de a aduce combustibili neutri din carbon în cât mai multe locuri, cât mai repede. Este un pariu ambițios, dar într-un context în care doar 8% din autoturismele din SUA sunt electrice, iar peste 90% din cele din lume funcționează încă pe benzină sau motorină, abordarea Aircela ar putea fi răspunsul realist la o problemă globală urgentă. Spre deosebire de mașinile electrice, această soluție nu necesită schimbarea întregii infrastructuri, nici înlocuirea parcului auto existent. Practic, îți poți păstra mașina ta pe benzină și contribui totuși la reducerea emisiilor de carbon. Totul, însă, depinde de sursa de energie care alimentează aparatul. Dacă electricitatea vine din arderea gazului natural, impactul ecologic pozitiv se diminuează considerabil. CEO-ul companiei recunoaște acest risc și subliniază urgența: „Nu putem aștepta decenii. Trebuie să facem ceva chiar acum.” Cât de aproape suntem de benzină curată la pompă? Chiar dacă Aircela pare să fi spart gheața, întrebarea care se află pe buzele tuturor este simplă: va putea tehnologia să fie adoptată pe scară largă și la prețuri accesibile? Deocamdată, compania nu a dezvăluit costul exact al aparatului, dar promite că „accesibilitatea este esențială” și mizează pe producția de masă pentru reducerea prețului. În mod interesant, această abordare aduce o schimbare de paradigmă: în loc să ne forțeze să renunțăm la ceva (mașina pe benzină), ne oferă o alternativă care funcționează cu ce avem deja. Poate că nu este soluția ideală pe termen lung, dar este, cu siguranță, una care ar putea face diferența pe termen scurt și mediu. Dacă Aircela reușește să-și atingă obiectivele, am putea asista la o tranziție ecologică care nu presupune sacrificii drastice, ci doar o schimbare de infrastructură. Iar dacă benzina „din aer” va putea deveni normă, nu excepție, atunci mobilitatea sustenabilă ar putea deveni realitate mai repede decât ne-am fi așteptat. Până atunci, tot ce putem face este să urmărim cu interes cum o idee care părea imposibilă începe să prindă contur – cu fiecare galon extras, la propriu, din atmosferă.
NASA a reușit imposibilul: a reparat sonda Voyager 1, aflată la 25 miliarde km de Pământ, cu un propulsor nefolosit de 37 de ani
NASA a reușit un adevărat miracol tehnologic prin repararea la distanță a uneia dintre cele mai îndepărtate sonde spațiale construite vreodată, Voyager 1. Aceasta se află acum la peste 25 miliarde de kilometri de Pământ, în spațiul interstelar, un loc unde condițiile sunt deosebit de dure, iar semnalele radio călătoresc aproape 21 de ore pentru a ajunge la destinație. Problema a apărut atunci când unul dintre sistemele de propulsie ale sondei, utilizat pentru a menține orientarea antenei, a devenit defect. Fără această funcție fundamentală, Voyager 1 risca să piardă complet contactul cu Pământul, punând capăt unei misiuni revoluționare care durează de mai bine de 45 de ani. Însă echipa NASA a găsit o soluție ingenioasă: repornirea unui sistem de propulsie secundar care nu mai fusese utilizat de peste 37 de ani. Această reparație nu este doar o realizare tehnologico-științifică impresionantă, dar și un exemplu de creativitate umană la scară cosmică. Resursele sondei sunt limitate iar controlul acesteia, din cauza distanței uriașe, implică o întârziere incredibilă în comunicare. Cu toate acestea, inginerii NASA au reușit să reactiveze propulsorul de rezervă, prelungindu-i astfel durata de viață și asigurând continuitatea colectării datelor valoroase din afara sistemului nostru solar. Importanța unui simplu propulsor într-o misiune monumentală Deși sonda Voyager 1 este cunoscută mai ales pentru imaginile și informațiile fără precedent pe care le-a furnizat despre sistemul solar, succesul misiunii sale depinde de sisteme complexe care trebuie să funcționeze armonios chiar și în cele mai neprielnice condiții. Propulsorii sunt parte esențială a acestui ansamblu, iar eșecul unuia dintre ei ar putea compromite colectarea și transmiterea de informații. Soluția tehnologică aplicată demonstrează nu doar ingeniozitatea echipei NASA, dar și durabilitatea echipamentelor proiectate în urmă cu decenii. Este interesant de remarcat faptul că Voyager 1, lansată în 1977, utilizează tehnologie considerată rudimentară după standardele actuale, având mai puțină putere de procesare decât un smartphone obișnuit. Cu toate acestea, misiunea sondei continuă să deschidă noi orizonturi științifice, oferind date neprețuite despre mediul din afara heliosferei. Decizia de a folosi propulsorii secundari arată și o profundă înțelegere a limitelor echipamentului. Inginerii au calculat cu meticulozitate fiecare comandă trimisă, asigurându-se că sonda răspunde corect și funcționează conform planurilor. O astfel de manevră complexă într-un spațiu atât de îndepărtat simbolizează angajamentul NASA față de extinderea cunoașterii umane chiar și în cele mai îndepărtate colțuri ale cosmosului. Un viitor promițător pentru explorarea spațiului adânc Ionel Vlad, fizician român specializat în știința spațială, a descris această reparație drept „un testament al dorinței omenirii de a înțelege universul”. Comparativ cu misiunile mai noi, Voyager 1 are limite evidente, însă succesul salvării acesteia oferă lecții prețioase pentru tehnologiile viitoare. În paralel, misiunea acestei sonde ridică întrebări importante despre viitorul explorării spațiale. Dacă o navă cu o vechime de aproape jumătate de secol poate fi exploatată într-un mod inovator, care ar putea fi potențialul navelor actuale construite cu tehnologii de ultimă oră? Astfel, Voyager 1 continuă să inspire, simbolizând nu doar curajul misiunilor spațiale, dar și capacitatea noastră de a depăși limitele aparente ale tehnologiei. NASA nu doar că a stabilit un nou standard de excelență, dar demonstrează și că inovația nu are limite, nici măcar la peste 25 miliarde de kilometri de casă.
Profeția lui Elon Musk despre viitorul planetei noastre. Pericolele care ne pândesc, conform șefului Tesla și SpaceX, dar și soluțiile pe care le propune
Fondatorul SpaceX susține că viața pe Terra este condamnată pe termen lung și că o civilizație multiplanetară este singura șansă reală pentru supraviețuirea omenirii. Într-un interviu recent acordat postului Fox News, Elon Musk și-a exprimat din nou îngrijorarea cu privire la viitorul planetei noastre. Miliardarul, cunoscut pentru viziunea pe care o are legată de explorarea spațiului, a declarat că viața pe Terra are un termen de expirare determinat de evoluția naturală a Soarelui. Potrivit acestuia, expansiunea progresivă a astrului va duce inevitabil la condiții care vor face imposibilă susținerea vieții pe Pământ. „Într-un final, Soarele va distruge tot ce există pe această planetă. Nu este o chestiune de dacă, ci de când. De aceea, cred că este vital să devenim o specie multiplanetară”, a afirmat Musk. Omul de afaceri argumentează că Marte, deși o provocare tehnologică majoră, oferă o „poliță de asigurare” pentru continuitatea vieții. Nu este vorba doar despre o dorință de explorare, ci despre o strategie de supraviețuire pe termen lung. O prognoză sumbră, dar susținută de știință, nu numai de Elon Musk Musk se bazează pe dovezi geologice care indică faptul că Pământul are o vârstă de circa 4,5 miliarde de ani. Estimările sale sugerează că am consumat deja 90% din timpul în care planeta poate susține viața, în condițiile în care încălzirea progresivă ar putea deveni fatală în următoarele sute de milioane de ani. „Dacă ne uităm la cronologia geologică, mai avem aproximativ 10% din timpul total al planetei înainte ca temperaturile să devină incompatibile cu orice formă de viață”, a explicat fondatorul SpaceX. Cercetările actuale indică faptul că, în următoarele 500 de milioane de ani, temperatura medie globală ar putea crește de la 11°C la peste 30°C. Acest salt dramatic ar produce schimbări ireversibile în ecosisteme și ar conduce la dispariția masivă a speciilor. În acest context, Elon Musk vede în colonizarea spațiului nu doar o opțiune, ci o necesitate. „Nu facem acest lucru doar pentru oameni, ci pentru toate formele de viață care depind de stabilitatea ecosistemului terestru”, a adăugat el. Marte, următorul pas pentru omenire? Deși ideea mutării pe o altă planetă pare, pentru mulți, science fiction, pentru Elon Musk aceasta este o misiune concretă. SpaceX investește deja în dezvoltarea tehnologiilor necesare pentru transportul și colonizarea planetei Marte, cu obiectivul de a crea o așezare umană sustenabilă. „Civilizația multiplanetară nu este o fantezie. Este singura cale prin care putem evita extincția inevitabilă care ne așteaptă dacă rămânem pe Pământ”, afirmă Musk. De altfel, în timp ce ideile sale sunt uneori percepute ca exagerate, viziunea pe termen lung a lui Elon Musk pune în discuție una dintre cele mai importante întrebări ale prezentului: este omenirea pregătită să devină o specie galactică pentru a-și salva viitorul?
Cum ar putea AI să prevadă șansele de supraviețuire ale pacienților cu cancer doar analizându-le selfie-urile
Tehnologia avansează rapid, iar inteligența artificială (AI) devine tot mai prezentă în domeniul medical. Un studiu recent al cercetătorilor de la Mass General Brigham (MGB) a scos la iveală o aplicație revoluționară a AI: predicția șanselor de supraviețuire ale pacienților cu cancer pe baza analizării selfie-urilor lor. Acest model AI, denumit FaceAge, ar putea transforma modul în care medicii aleg tratamentele pentru pacienții cu cancer, dar ridică și o serie de întrebări etice și de fiabilitate care trebuie abordate înainte de a fi implementat pe scară largă. FaceAge este un model AI dezvoltat pentru a estima vârsta biologică a unei persoane doar pe baza unei fotografii a feței. Spre deosebire de vârsta cronologică, care reprezintă numărul de ani trăiți, vârsta biologică reflectă starea de sănătate a celulelor corpului. Potrivit cercetătorilor, AI-ul poate oferi o estimare a vârstei biologice prin analiza subtilelor semne ale îmbătrânirii, precum tonusul muscular facial, nu doar prin semnele evidente cum sunt ridurile sau chelia. În cadrul unui studiu publicat în Lancet Digital Health, cercetătorii au aplicat acest model AI pe aproximativ 6.200 de pacienți cu cancer și au descoperit o corelație între vârsta biologică și rezultatele tratamentelor. Pacienții cu o vârstă biologică mai avansată aveau șanse mai mici de supraviețuire după tratamente, comparativ cu cei care aveau o vârstă biologică mai tânără, chiar dacă vârsta lor cronologică era mai mare. Această descoperire ar putea avea un impact major asupra modului în care medicii decid ce tratament să aplice unui pacient. De exemplu, un pacient de 75 de ani cu o vârstă biologică de 65 de ani ar putea beneficia de un tratament mai agresiv, precum radioterapia intensă, în timp ce un alt pacient cu aceeași vârstă cronologică, dar cu o vârstă biologică mai mare, ar putea să nu fie pregătit pentru un astfel de tratament. Provocările și îngrijorările legate de utilizarea AI în medicina cancerului Deși rezultatele studiului sunt promițătoare, tehnologia nu este fără probleme. Una dintre cele mai mari provocări este legată de fiabilitatea și acuratețea modelului. AI-ul a fost antrenat pe un set de date care include aproape 59.000 de portrete de persoane de peste 60 de ani, majoritatea provenind din surse publice precum IMDb și Wikipedia. Un aspect îngrijorător este faptul că acest set de date a fost predominant compus din imagini ale persoanelor albe, ceea ce poate duce la biasuri rasiale în analiza AI. Astfel, există riscul ca rezultatele să nu fie corecte pentru diverse grupuri etnice sau de vârstă. De asemenea, AI-ul nu este imun la variabile externe care ar putea afecta precizia analizei. Factori precum machiajul, chirurgia estetică sau chiar schimbările de iluminare pot influența predicțiile FaceAge, ceea ce ridică întrebări despre fiabilitatea acestuia într-un cadru medical real. Aceste considerații subliniază necesitatea unor studii suplimentare și a unor ajustări înainte ca tehnologia să poată fi utilizată pe scară largă. Implicațiile etice ale folosirii AI în medicină Pe lângă aspectele tehnice, utilizarea FaceAge ridică și întrebări etice majore. Într-o eră în care protecția datelor personale devine tot mai importantă, faptul că o tehnologie AI ar putea analiza fața unei persoane pentru a-i determina vârsta biologică nu este lipsit de riscuri. În special, există temeri că tehnologia ar putea fi folosită abuziv de companii de asigurări pentru a justifica refuzul de a acorda asigurări de sănătate sau de către angajatori pentru a discrimina angajații în funcție de sănătatea lor percepută. Un alt aspect îngrijorător este survegherea invazivă și pierderea autonomiei personale. În contextul în care AI-ul poate extrage informații intime dintr-o simplă fotografie, există riscul ca utilizatorii să fie supuși unor analize mai ample decât ar dori, iar datele lor să fie folosite în scopuri care nu au legătură cu sănătatea sau bunăstarea lor. În acest sens, cercetătorii și specialiștii în etică sunt de părere că ar trebui puse în aplicare reglementări stricte pentru a proteja drepturile pacienților. Hugo Aerts, co-autor al studiului și director al programului de AI în Medicină la MGB, a subliniat că aceste tehnologii trebuie să fie utilizate strict în beneficiul pacientului și sub supraveghere adecvată pentru a preveni abuzurile. Tehnologia AI are un potențial enorm în domeniul medical, iar modelul FaceAge ar putea reprezenta un pas important în îmbunătățirea tratamentului pacienților cu cancer. Cu toate acestea, înainte ca AI-ul să fie folosit pe scară largă în spitale, este esențial să se răspundă la întrebările legate de fiabilitate, diversitate și etică. Aceste preocupări trebuie luate în serios pentru ca tehnologia să beneficieze pacienții fără a încălca drepturile lor fundamentale.
Nici 5G-ul nu mai este ce era – Un nou studiu demonstrează cum adepții teoriei conspirației s-au speriat degeaba
Teoriile conspiraționiste privind rețelele de comunicații mobile există de zeci de ani, dar odată cu lansarea tehnologiei 5G în 2019, acestea s-au intensificat, alimentate de valul global de dezinformare din timpul pandemiei. În ciuda numeroaselor studii care au infirmat până acum aceste ipoteze, cercetătorii de la Constructor University din Germania au decis să realizeze o nouă cercetare, menită să ofere dovezi suplimentare privind inofensivitatea 5G pentru sănătatea umană, scrie revista Popular Science. Ce se știe despre acest studiu pentru rețelele 5G Studiul, publicat în ediția din mai 2025 a revistei PNAS Nexus, analizează în detaliu efectele posibile ale câmpurilor electromagnetice din rețelele 5G asupra celulelor umane. În prezent, rețelele 5G funcționează sub frecvența de 6 GHz, însă în următorii ani se preconizează extinderea acestora în intervalele 24,3–27,5 GHz și 39,5–43,3 GHz. Deși câmpurile electromagnetice foarte intense pot avea efecte fiziologice, frecvențele 5G pătrund doar câțiva milimetri în piele și nu au capacitatea de a produce daune biologice semnificative. Pentru acest studiu, echipa a făcut un experiment dublu-orb, în care două tipuri de celule cutanate umane, fibroblaste (din țesutul conjunctiv) și keratinocite (majoritare în epidermă), au fost expuse la frecvențe de 27 și 40,5 GHz, cu intensități variate, pentru perioade de două și 48 de ore. Prima cercetare care folosește atât secvențiere completă a ARN-ului Cercetarea este considerată prima de acest tip care folosește atât secvențiere completă a ARN-ului, cât și analiza metilării ADN-ului pentru a identifica eventuale modificări genetice și epigenetice cauzate de expunerea la frecvențele 5G. Rezultatele au fost clare: nici la nivelurile de expunere de zece ori mai mari decât cele recomandate, nu au fost observate modificări semnificative în expresia genelor sau în profilurile de metilare, în afara variațiilor normale determinate de întâmplare. Autorii spun că studiile anterioare care indicau efecte negative nu au controlat temperatura, ceea ce sugerează că „efectele” înregistrate erau, de fapt, consecințe ale încălzirii și nu ale undelor electromagnetice propriu-zise. „Pe de o parte, rezultatele sunt în concordanță cu datele biotehnice: la aceste frecvențe, energia cuantică este mult prea scăzută pentru a produce efecte fotochimice sau ionizante”, au precizat cercetătorii în concluzie. „Pe de altă parte, studiul arată cât de esențial este să controlăm și să compensăm cu precizie eventualele efecte ale temperaturii în experimentele de acest tip.” Cercetătorii speră ca noile dovezi să contribuie la închiderea definitivă a dezbaterilor legate de efectele non-termice ale expunerii la 5G. Totuși, în contextul actual al dezinformării globale, este puțin probabil ca teoriile conspiraționiste să dispară complet.
Dumitru Prunariu: Nu suntem BURICUL universului
În cadrul emisiunii „Realități Cosmice”, găzduită de H. D. Hartmann, Dumitru Prunariu, cosmonaut român, a discutat despre argumentele pur logice pentru care există viață pe alte planete, dar și în alte timpuri. În viziunea cosmonautului, Pământul este ciclic, aflat la o nouă generație de civilizație. Urmăriți emisiunea aici, integral, emisiunea. Dumitru Prunariu: „Civilizația are o anumită ciclicitate” În emisiunea lui H.D. Hartmann, Prunariu a vorbit despre posibilitatea ca civilizația pe care o cunoaștem astăzi să fie una după multe alte generații. Pământul, în viziunea cosmonautului, are o ciclicitate prin care generațiile se nasc, se dezvoltă, se prăbușesc, dispar și se nasc alte generații. Ca o presupunere, acesta a menționat că există o posibilitatea ca această civilizație să aibă în jur de 20.000 de ani înaintea momentului prezent. Tot acesta a explicat și că nu știm nimic despre alte generații, despre alte civilizații. „Lucrurile ar putea fi explicate printr-o anumită ciclicitate a civilizației terestre. Deci noi o cunoaștem pe cea pe care o trăim noi acum și care se prelungește, probabil, 20.000 de ani înaintea noastră. Dar ce a fost înainte de aceasta, nu știm. Se presupune că civilizația, și-ar fi logic și normal acest lucru, să aibă o anumită ciclicitate, să se dezvolte, să aibă decăderi, să dispară și să revină.”, a menționat Prunariu. Prunariu: „Viață trebuie să existe și în alte părți ale universului și în alte timpuri decât cele pe care le trăim noi.” În continuarea discursului, Dumitru Prunariu a vorbit despre o ipoteza logică. Dacă există viață și pe alte planete, sigur a existat viață și în alte timpuri. Acesta a menționat că ideea că Pământul ar fi buricul universului este una complet greșită. „Argumentul este pur logic. Presupun că există viață în alte părți a universului. Deci așa cum pământul nostru este o mică planetă într-un sistem stelar aflat la o margine de galaxie. Ca pământul nostru, deocamdată, cu telescoape puternice, am descoperit alte sisteme stelare, peste 6000, care au planete în jurul lor și care au planete și în zona locuibilă, spunem noi, zona în care s-ar putea găsi apă lichidă pe ele, deci s-ar fi putut dezvolta viața. Pe acestea le-am descoperit noi, ele există mult mai multe în univers. Ei bine, ne gândim că viața ar exista doar pe pământ? Ne gândim că noi suntem buricul universului? Nu! În mod logic, viață trebuie să existe și în alte părți ale universului și în alte timpuri decât cele pe care le trăim noi.”, a explicat cosmonautul.
Ce este efectul EINSTEIN. Experimentul care ar putea rescrie legile timpului: ceasuri atomice în spațiu
Agenția Spațială Europeană lansează o misiune revoluționară care va testa modul în care gravitația influențează scurgerea timpului, exact cum a prezis Albert Einstein acum mai bine de un secol. Timpul nu curge la fel peste tot în Univers, susține teoria lui Einstein. Ce vrea să demonstreze ESA Deși pare contraintuitivă, această idee a fost demonstrată de Einstein în 1915, prin teoria relativității generale. Pentru a verifica acest fenomen, cunoscut drept „efectul Einstein”, cât mai precis posibil, Agenția Spațială Europeană (ESA) va trimite ceasuri atomice ultra-performante pe orbită, unde diferențele temporale devin sesizabile. Misiunea, denumită ACES (Atomic Clock Ensemble in Space), este programată să fie lansată luni, 21 aprilie, la bordul unei rachete SpaceX Falcon 9, din Cape Canaveral, SUA. După ce va ajunge la Stația Spațială Internațională (ISS), un braț robotic va monta sistemul de ceasuri atomice în exteriorul stației, unde va rămâne activ pentru o perioadă de 30 de luni. Scopul proiectului este să măsoare cu o precizie fără precedent modul în care gravitația afectează trecerea timpului – un efect care, deși real, este invizibil la scară umană. Pe scurt, cu cât ești mai departe de un obiect masiv (ca Pământul), cu atât timpul trece mai repede. „Timpul este prezent în toate ecuațiile fizicii și este esențial pentru tehnologia modernă – de la calculatoare la sistemele GPS”, a explicat Simon Weinberg, coordonatorul misiunii ACES, într-o conferință de presă organizată înaintea lansării. Cum funcționează efectul Einstein în viața reală? Pe Pământ, diferențele sunt extrem de mici. De exemplu, timpul trece mai repede în vârful Turnului Eiffel decât la baza lui, dar cu o fracțiune atât de minusculă încât este imposibil de perceput. În schimb, în spațiu, acest fenomen devine măsurabil. Ceasurile atomice de la bordul sateliților GPS avansează cu aproximativ 40 de microsecunde pe zi față de cele aflate la sol. Fără corectarea acestei diferențe, sistemele de navigație ar deveni inexacte. Prin ACES, ESA vrea să îmbunătățească precizia acestor măsurători până la două zecimale și să verifice dacă observațiile se aliniază cu predicțiile relativității generale. Pe lângă testarea unei teorii fundamentale, datele colectate de ACES ar putea contribui la noi descoperiri în fizica fundamentală, poate chiar la identificarea unor anomalii care să indice existența unor fenomene încă necunoscute. În plus, tehnologia dezvoltată pentru ACES va putea fi folosită în viitor pentru rețele globale de ceasuri ultra-sincronizate, utile în comunicații, navigație și chiar cercetare spațială interstelară. CITEȘTE ȘI: La 4 ani, inclusă în MENSA. Cine este fetița cu un IQ comparabil cu al lui Einstein Cei 5 oameni care vor provoca SFÂRȘITUL LUMII. Un matematician a aflat când și cum va avea loc Apocalipsa, de fapt Laurențiu Teodorescu este un jurnalist cu experienta, care a debutat in presa scrisa din Romania in anul 2000. De-a lungul carierei, a colaborat cu mai multe publicatii, atat din presa scrisa, cat si … vezi toate articolele