Cum funcționează sistemul de navigație al creierului uman. Descoperire uriașă în neuroștiință făcută de un cercetător german
Descoperirile ar putea schimba modul în care oamenii de știință înțeleg procesele cognitive precum învățarea, memoria și luarea deciziilor, scrie Mediafax, care citează Euronews. Potrivit profesorului Christian Doeller, cercetător la Institutul Max Planck pentru Științe Cognitive și ale Creierului din Leipzig, creierul nu doar ne ajută să ne orientăm în spațiu, ci funcționează el însuși ca un sistem de navigație pentru organizarea gândurilor și a cunoștințelor. Legătura dintre orientare, memorie și învățare În cadrul experimentelor, participanții sunt plasați într-un scanner cerebral și trebuie să rezolve sarcini într-un mediu virtual, asemănător unui joc pe calculator. De exemplu, aceștia trebuie să conducă un taxi într-un oraș virtual și să transporte pasageri dintr-un punct în altul. În timp ce subiecții navighează prin orașul virtual, cercetătorii monitorizează activitatea creierului pentru a înțelege modul în care sunt codificate informațiile și luate deciziile. Cercetările sugerează că aceleași mecanisme cerebrale folosite pentru orientarea în spațiu sunt implicate și în organizarea memoriei și a cunoștințelor. Doeller explică faptul că oamenii folosesc adesea strategii spațiale pentru a organiza informațiile, chiar și în viața de zi cu zi. De exemplu, documentele sau notițele sunt aranjate în spațiu pentru a reflecta relațiile dintre idei sau concepte. Această idee amintește de sistemul sociologului Niklas Luhmann, care își organiza cele aproximativ 90.000 de notițe într-o „cutie de fișe” structurată, considerată de unii cercetători o reflecție a modului în care funcționează creierul uman. Potrivit lui Doeller, sistemul cerebral responsabil de navigație este activ ori de câte ori oamenii folosesc spațiul pentru a organiza informații sau pentru a memora date. Descoperirea celulelor „grid” la oameni Unul dintre cele mai importante rezultate ale cercetării lui Doeller a fost demonstrat în 2010, când el și colegii săi au identificat semnale cerebrale asociate așa-numitelor „grid cells”, care sunt celule neuronale implicate în orientarea spațială. Aceste celule fuseseră observate anterior la rozătoare, însă studiul publicat în revista Nature a arătat că oamenii folosesc un mecanism similar pentru a reprezenta poziția și orientarea într-un mediu. Experimentele au demonstrat că activitatea acestor celule poate fi detectată prin imagistică prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI) în timp ce participanții navighează în medii virtuale. Profesorul Doeller și echipa sa investighează în prezent dacă sistemul cerebral de navigație joacă un rol mai larg în procese cognitive. Sunt analizați factori precum luarea deciziilor, controlul acțiunilor sau acumularea de cunoștințe noi. Premiul Leibniz pentru cercetările asupra creierului Pentru contribuțiile sale la înțelegerea mecanismelor cerebrale, Christian Doeller a fost distins cu Premiul Gottfried Wilhelm Leibniz. Aceasta este una dintre cele mai importante distincții științifice din Germania. Premiul, în valoare de 2,5 milioane de euro, îi va permite cercetătorului să extindă proiectele existente și să dezvolte studii mai complexe. Institutul Max Planck desfășoară în paralel și cercetări clinice, inclusiv studii privind stadiile incipiente ale bolii Alzheimer și efectele neurologice ale Long Covid. RECOMANDAREA AUTORULUI: „Butonul lui Dumnezeu”: ce spun cercetările despre efectele rugăciunii asupra creierului Cum arată o pensionară de 70 de ani după procedura de lifting facial. Internauții l-au numit pe medic „omul-miracol”
Virusul de care nu scapi niciodată. Peste 95% din populația adultă a lumii îl are în organism. Ce arată un studiu
Peste 95% din populația adultă a lumii are în organism virusul Epstein-Barr. Acesta a fost clasificat de IARC – Agenția Internațională pentru Cercetare în Domeniul Cancerului drept un oncovirus de Grupul 1. De cele mai multe ori, sunt declanșate puține simptome, iar virusul este asociat cu boli grave doar în puține cazuri. Virusul Epstein-Barr este recunoscut drept „primul virus demonstrat că poate contribui la dezvoltarea anumitor tipuri de cancer și, prin urmare, este clasificat ca și carcinogen de grupul unu”, scrie The Independent. Potrivit unor date recente, virusul ar contribui la dezvoltarea sclerozei multiple (SM). „Rezultatele noastre sugerează că boala ar putea fi vizată prin blocarea inflamației cerebrale asociate cu infecția cu EBV”, a precizat un oficial. Epstein-Barr, virusul de care nu scapi niciodată A fost efectuat un studiu asupra șoarecilor de laborator care aveau un sistem imunitar similar cu cel al oamenilor. Odată infectați, cercetătorii au constatat că celulele B pătrund în creier și atrag celulele T. „Împreună, aceste celule imunitare au provocat inflamații și leziuni cerebrale timpurii, similare cu ceea ce se crede că se întâmplă în stadiile inițiale ale SM. Când am folosit un medicament frecvent prescris pentru eliminarea celulelor B, numărul de celule T din creier a scăzut semnificativ, iar activarea imunitară a fost mult redusă”, a mai explicat oficialul. Virusul de care nu scapi niciodată. Peste 95% din populația adultă a lumii îl are în organism. Ce arată un studiu Cum se transmite virusul? Datele indică faptul că acest virus este contagios și este transmis în principal prin contactul cu fluidele corporale (îndeosebi salivă). Totodată, virusul Epstein-Barr se poate răspândi și prin intermediul obiectelor personale (căni, sticle, tacâmuri) și mai poate fi transmis prin sânge sau prin lichidul seminal. În principiu, copiii sunt asimptomatici. Simptomele apar mai frecent la adulți și adolescenți. „Boala sărutului” – mononucleoza este cea mai cunoscută boală provocată de virus. Autorul recomandă: La ce boli ai putea fi predispus în funcție de luna nașterii. Mare atenție, cei născuți în ianuarie și februarie Particulele din mochete, un pericol invizibil care provoacă astm, fibroză pulmonară și chiar cancer Cum este afectat creierul după Covid. Ce spun studiile Explozie de psihoze în rândul tinerilor. Persoanele născute după 2000 au risc cu 70% mai mare de schizofrenie Obiceiul zilnic de 7 minute care poate prelungi viața cu un an. Ce spun experții în sănătate Cum debutează răceala și la ce simptom să fii atent Sursă foto: Shutterstock – rol ilustrativ
Oamenii de știință suedezi: primii oameni vânau cu otravă acum 60.000 de ani
Homo sapiens din sudul Africii folosea săgeți otrăvite încă de acum 60.000 de ani, potrivit oamenilor de știință suedezi care au descoperit astfel de arme în ceea ce este acum Africa de Sud. Aceștia raportează cea mai veche descoperire de acest fel într-un articol publicat în revista Science Advances. Invenția arcului le-a oferit oamenilor capacitatea de a ucide de la distanță, fără a fi în pericol din cauza prăzii. Acest lucru s-a întâmplat acum aproximativ 60.000 de ani. Conform unui nou studiu, aceștia au îmbunătățit acest truc la scurt timp după aceea, când au învățat să folosească săgeți otrăvite. Oamenii de știință au identificat urme de otravă din planta de amaryllis sud-africană Boophone disticha (nu are denumire cehă) pe vârfuri de săgeată vechi de șaizeci de mii de ani. Aceasta este probabil, de departe, cea mai veche dovadă a utilizării săgeților cu vârfuri umplute cu otravă. Interesant este că aceleași substanțe sunt folosite și astăzi ca otravă pentru săgețile otrăvite în Africa. Dar au și o altă utilizare: în medicina naturală ca analgezic. „Din câte știm, oferim prima dovadă directă a utilizării acestei otrăvi vegetale pe vârfurile armelor de vânătoare”, au declarat cercetătorii, conduși de Sven Isaksson de la Universitatea din Stockholm. Potrivit acestuia, descoperirea arată cât de diverse erau strategiile vânătorilor și culegătorilor preistorici și cât de inteligenți și adaptabili erau acești oameni. Ce a determinat schimbările? Homo sapiens , sau oamenii moderni, a părăsit Africa acum aproximativ 60.000 de ani . Conform cunoștințelor actuale, aceștia au ajuns în Europa Centrală acum aproximativ 50.000 de ani. Oamenii de știință au afirmat că cea mai veche dovadă directă a utilizării săgeților otrăvite are doar 4.000 de ani și provine dintr-un mormânt egiptean antic. Vârfurile mici de săgeată, realizate din cuarț, recent descoperite provin din adăpostul stâncos Umhlatuzana din provincia KwaZulu-Natal din estul Africii de Sud. Vârsta stratului de sol în care au fost găsite lamele a fost datată de oamenii de știință la aproximativ 60.000 de ani. Echipa a găsit urme de toxine pe cinci dintre cele zece vârfuri de săgeată găsite. Potrivit cercetătorilor, rănile provocate de săgeți nu au ucis neapărat animalele mai mari. Toxina le-a slăbit, facilitând vânarea prăzii pe care vânătorii altfel ar fi ezitat să o urmărească. O astfel de strategie necesita o înțelegere aprofundată a comportamentului animalelor, precum și o bună cunoaștere a plantelor locale, explică experții. „Deoarece toxinele acționează chimic, vânătorii trebuie să fi folosit planificarea anticipată, abstractizarea și raționamentul cauzal”, au scris cercetătorii. Aceștia susțin că oamenii vremii trebuie să fi avut cunoștințele necesare pentru a identifica, extrage și utiliza eficient extractele toxice din plante. RECOMANDĂRILE AUTORULUI Studiu: Primii oameni care au ajuns în Europa ar fi trăit în urmă cu aproximativ 2 MILIOANE de ani pe teritoriul actual al României
Ce au descoperit paleontologii din China într-un ou de dinozaur, specie nemaiîntâlnită, veche de 70 de milioane de ani
Cercetătorii din China au avut parte de o surpriză totală atunci când au descoperit într-un ou de dinozaur vechi de 70 de milioane de ani o specie nemaivăzută. Acum, oamenii de știință au informații prețioase despre structura ouălor preistorice și mediul în care au existat. De ce este importantă descoperirea din China Specialiștii spun că au dat peste o fereastră fascinantă către misterele lumii dinozaurilor și ale istoriei vieții pe Pământ. Descoperirea este una dintre primele din formațiunea Chishan a Cretacicului Superior, veche de aproximativ 70 de milioane de ani, regiune cunoscută mai ales pentru țestoase, păsări și mamifere din Paleocen. Paleontologii care efectuau săpături într-un sit fosilifer din China au avut parte de o surpriză incredibilă: în loc să conțină un embrion sau sedimente, interiorul cojii unui ou de dinozaur de mărimea unui grapefruit era acoperit cu cristale sclipitoare de calcit, notează Science Alert. Această descoperire rară oferă cercetătorilor informații valoroase despre structura cojii și despre o specie de ou până acum necunoscută, numită Shixingoolithus qianshanensis, identificată într-un studiu din 2022 Ouăle aparțin unui „gen” specific de clasificare a ouălor, dar, neavând embrion și cum niciun ou de Shixingoolithus nu a fost legat de un schelet, nu se știe cu certitudine ce tip de dinozaur le-a depus. Certitudinea că sunt ouă de dinozaur vine din microstructura cojilor, care se potrivește cu alte ouă de dinozaur mai bine decât cu cele ale altor animale, precum păsările sau reptilele. Această microstructură a condus cercetătorii la concluzia că aveau de-a face cu o specie de ou complet nouă. Cum s-au format cristalele în oul de dinozaur Cristalele s-au format după ce embrionul s-a descompus, lăsând oul gol. Apa subterană pătrunde prin micropori și fisuri, iar mineralele dizolvate se depun treptat, creând cristalele. Analiza lor permite oamenilor de știință să studieze condițiile de mediu ale fosilei și chiar să dateze oul direct, o premieră în paleontologie. Aceste cristale păstrează informații despre fluidele care au circulat prin situl fosilifer și despre mediul geochimic al cuibului original. Mai mult, ele demonstrează cât de fascinant poate fi modul în care planeta noastră păstrează istoria vieții: de la oase acoperite de minerale în peșteri, până la oase înlocuite treptat de opal strălucitor. Ouăle de dinozaur ca acestea oferă o privire rară asupra lumii preistorice și asupra mecanismelor naturale care păstrează trecutul vieții pe Pământ. RECOMANDAREA AUTORULUI: Descoperire uluitoare în Patagonia: ou de dinozaur, vechi de 70 de milioane de ani, găsit în stare perfectă de conservare Cele două zone din România, unde s-au descoperit fosile de dinozauri ce datează de acum 70 de milioane de ani Două specii noi de DINOZAURI, unici în lume, descoperiți în Geoparcul Ţara Haţegului. Anunț făcut de Universitatea din București
Obiceiul simplu care poate fi făcut zilnic și care poate avea un efect antidepresiv, potrivit unui studiu
V-ați gândit vreodată care ar putea fi obiceiul simplu care poate fi făcut zilnic și care poate avea un efect antidepresiv? Cercetătorii au efectuat un nou studiu pentru a arăta ce activitate poate fi introdusă în rutina de zi cu zi cu scopul de a îmbunătăți starea de spirit. Rezultatele sunt surprinzătoare. Cercetătorii au efectuat un nou studiu referitor la activitățile care pot acționa pentru îmbunătățirea stării de spirit, având un efect antidepresiv. Cercetătorii au adus în atenție, practic, importanța efortului fizic pe care fiecare persoană ar trebui să îl facă. Studiul arată că o sesiune de 30 de minute de exerciții fizice moderate acționează benefic asupra organismului. În urma studiului, cercetătorii au ajuns la concluzia că în organism este eliberată adiponectină, un hormon care ajunge în creier și care stimulează activitatea într-o regiune asociată cu reglarea emoțională, arată Mediafax, care citează Science Alert. Studiul arată, practic, faptul că o sesiune scurtă de sport ar putea avea capacitatea de a ameliora stresul, precum și anxietatea sau depresia. „Acest studiu oferă dovezi clinice privind eficacitatea unei singure sesiuni de exerciții fizice în ameliorarea simptomelor depresive”, a precizat Sonata Suk-yu Yau, neurobiolog la Universitatea Politehnică din Hong Kong. Exercițiile fizice pot contribui la ameliorarea anxietății La acest studiu au luat parte 40 de adulți cu vârste cuprinse între 18 și 40 de ani, precum și zeci de șoareci din mai multe grupuri experimentale. Atât oamenii, cât și șoarecii au fost puși să facă o serie de exerciții fizice. Subiecții adulți au fost monitorizați cu un monitor de ritm cardiac în timp ce au alergat 30 de minute pe bandă. Înainte și după exercițiile fizice, subiecții au completat câte un chestionar. Starea de spirit a fost îmbunătățită în cazul persoanelor cu și fără simptome de depresie și anxietate. Același aspect a fost sesizat și în cazul rozătoarelor. Autorul recomandă: Cercetătorii elvețieni dezvăluie într-un nou studiu care sunt cele mai riscante 100 de decizii pe care oamenii le iau în lumea modernă Ce arată un studiu genetic despre impulsivitate. Ce descoperire adânc înrădăcinată în ADN au făcut cercetătorii Un nou studiu arată că părul cărunt apare când organismul distruge celulele predispuse la cancer Adolescența durează până la 30 de ani. Un nou studiu arată patru vârste esențiale pentru creier STUDIU: Primul sărut a fost practicat de cimpanzei în urmă cu 21 milioane de ani. De când au început oamenii să practice gestul de afecțiune Cel mai sigur și liniștit oraș din România în 2025. E una dintre cele mai puțin periculoase localități din toată Europa Sursă foto: Shutterstock
Știința din spatele cultivării unui dovleac gigant. Acesta cântărește aproape cât o mașină mică
Timp de luni de zile, Scott, un inginer semiconductor din nordul statului New York, a îngrijit cu sârguință dovleacul gigant din curtea sa. L-a fertilizat regulat și l-a acoperit în fiecare noapte pentru a menține o temperatură stabilă, folosind o bandă de măsurat pentru a estima creșterea sa rapidă. „Nu am văzut niciodată ceva să crească atât de repede”, a remarcat domnul Scott. Eforturile sale au culminat cu un exemplar remarcabil de 876 de kilograme, plasându-l printre principalii concurenți într-o competiție în care agricultorii cultivă în mod obișnuit fructe care depășesc 900 de kilograme, potrivit Independent. Dovlecii nu sunt singurele culturi care pot ajunge la dimensiuni gigantice. Alte membre ale familiei cucurbitaceelor, precum dovleceii, castraveții și pepenii verzi, sunt capabile de o performanță similară. Dar uriașii portocalii sunt deosebit de masivi și și-au câștigat un loc de onoare la festivalurile de toamnă și târgurile de Halloween. Cum se cultivă un dovleac gigant Un dovleac gigant începe cu o sămânță perfectă. Cultivatorii aleg semințe care au dat dovleci mari în trecut sau testează altele noi. Scott și mulți alți cultivatori se bazează pe semințele de dovleac Atlantic Giant, care și-au dovedit eficiența. După aceea, totul se reduce la combinația potrivită de apă, nutrienți și îngrijire. Dovlecii uriași pot consuma sute de litri de apă pe zi și își produc propria hrană din lumina soarelui, la fel ca plantele de dimensiuni normale. Sistemul lor intern de conducte este mai robust, permițându-le să absoarbă mai repede apa zaharoasă și nutrienții. Pe măsură ce planta începe să se extindă, cultivatorii îndepărtează dovlecii mai mici, astfel încât toată apa și nutrienții să se concentreze într-un singur fruct. „Acest lucru ajută la obținerea unei dimensiuni foarte mari, pe care nu o veți vedea în natură”, a spus Aleca Borsuk, botanist la Grădina Botanică din New York. Din cauza gravitației, dovlecii uriași cresc în lățime, dar nu în înălțime. Adesea seamănă cu clătite asimetrice și denivelate. Dovleacul lui Scott are și o culoare mai deschisă, deoarece îl acoperă cu o prelată în timpul zilei, protejându-l de lumina soarelui care poate coace și întări coaja. Îl udă folosind un sistem de irigare suspendat. Dovlecii uriași pot crește la nesfârșit? „Răspunsul este nu”, a spus Borsuk. Indiferent cât de mare ajunge un dovleac, în cele din urmă va ajunge la maturitate și va începe ciclul său natural de îmbătrânire. Scott cultivă dovleci uriași de opt ani. Încă îl uimește să îi vadă cum se umflă, crescând cu aproximativ 18-23 de kilograme pe zi. El instalează panouri reflectorizante și chiar o imagine falsă de lup pentru a alunga căprioarele flămânde și alți intruși în căutare de o gustare portocalie. În anii precedenți, marmotele au ros vița dovlecilor. După importanta competiție de cântărire, Scott expune dovleacul uriaș la diverse evenimente tematice și îl transportă pe o remorcă. În cele din urmă, îl donează pentru a fi expus sau sculptat. În drum spre evenimente, este adesea oprit de oameni care îl întreabă ce are în spate. „Prima întrebare pe care o pun este: «Este real?»”, a spus Scott. „De unde ai cumpărat un dovleac fals atât de mare?”.
Cum vrea inteligența artificială să vorbească cu animalele. În Marea Britanie se construiește un centru științific dedicat
Un proiect științific ambițios va lua startul în această toamnă la Londra, unde cercetătorii vor încerca să afle, cu ajutorul inteligenței artificiale, ce gândesc și ce simt animalele. Centrul Jeremy Coller pentru Senzația Animală, găzduit de prestigioasa London School of Economics, își va începe activitatea oficial pe 30 septembrie 2025 și își propune să exploreze conștiința non-umană, de la câini și pisici până la insecte și cefalopode. Noua instituție, susținută printr-o finanțare de 4 milioane de lire sterline, va reuni experți din domenii extrem de diverse: neuroștiință, psihologie comparativă, biologie evolutivă, științe comportamentale, drept, economie, filosofie, științe veterinare și, desigur, inteligență artificială. Una dintre cele mai ambițioase direcții de cercetare vizează dezvoltarea unor modele AI care să faciliteze „dialogul” între oameni și animalele de companie – un obiectiv fascinant, dar care vine și cu numeroase riscuri, scrie publicația bitanică The Guardian. Inteligența artificială ar putea „traduce” emoțiile animalelor, dar cu limite etice Directorul centrului, profesorul Jonathan Birch, avertizează că dezvoltarea unor aplicații de „traducere” pentru animale ar putea degenera rapid într-un spectacol de iluzii plăcute, dar deconectate de realitate. „AI-ul este adesea construit să genereze răspunsuri care îi mulțumesc pe utilizatori, nu care reflectă adevărul. Dacă acest principiu este aplicat în comunicarea cu animalele, poate duce la rezultate dezastruoase pentru bunăstarea lor”, explică el. Un exemplu concret este anxietatea de separare la câini: stăpânii vor să creadă că animalul lor e bine când rămâne singur, iar o aplicație AI ar putea oferi această confirmare, chiar dacă realitatea este diferită. În acest context, Birch subliniază urgența dezvoltării unor cadre etice și de reglementare pentru utilizarea inteligenței artificiale în raport cu animalele. Centrul își propune să colaboreze cu ONG-uri, organizații de protecție a animalelor și instituții internaționale pentru a redacta ghiduri și coduri de bune practici, cu scopul de a fi implementate pe scară globală. Reglementarea este considerată vitală într-un moment în care AI-ul avansează rapid în agricultură, transport și alte domenii care implică interacțiunea cu animale. Pisică și câine. (Foto: Unsplash) De la pisici și câini la caracatițe și crabi: cine sunt „pacienții” acestui proiect O caracteristică remarcabilă a centrului Jeremy Coller este interesul său pentru o varietate foarte mare de specii. Cercetările nu se vor limita la mamiferele domestice, ci vor include și organisme evolutiv foarte îndepărtate, precum insecte, crabi sau sepii. Birch este deja cunoscut pentru contribuția sa la extinderea Legii britanice privind bunăstarea animalelor, care a inclus pentru prima dată în mod explicit cefalopodele și crustaceele decapode. Profesorul Jeff Sebo, de la Universitatea din New York, consideră că acest domeniu de cercetare este „printre cele mai importante, dificile și ignorate de către societate”. „Oamenii influențează viața a milioane de specii, de multe ori fără să fie conștienți”, spune el. Cercetările ar putea avea implicații uriașe și în alte domenii. Profesorul Kristin Andrews, membră a consiliului științific al centrului, speră că studiul conștiinței la animale ne va apropia de înțelegerea conștiinței umane – o enigmă științifică fundamentală. În mod paradoxal, ea crede că studiul sistemelor „simple” ar putea duce la mari descoperiri în neurologie și medicină. Animale. Între progres tehnologic și responsabilitate morală Proiectul vizează și schimbarea mentalităților sociale față de animale. Dr. Kristof Dhont, alt membru al echipei, atrage atenția asupra prăpastiei dintre ceea ce cred oamenii despre animale și comportamentele lor reale față de ele. „Mulți spun că iubesc animalele, dar participă la sisteme și obiceiuri care le provoacă suferință. De exemplu, resping carnea cultivată, deși recunosc că ar salva vieți.” Finanțatorul proiectului, filantropul Jeremy Coller, spune că viziunea sa este de a combate ceea ce el numește „speciismul” uman. „Așa cum Piatra din Rosetta a descifrat hieroglifele egiptene, sunt convins că AI-ul poate debloca secretele interacțiunii dintre oameni și animale”, spune el.
Colaborarea cu echipe virtuale de cercetători AI, o nouă frontieră în știința asistată. Cum ar putea schimba totul
Recent, sistemele de inteligență artificială bazate pe arhitecturi multi-agent au început să fie integrate în procesul științific pentru a facilita generarea și evaluarea ipotezelor de cercetare. Un exemplu concret îl constituie platforma Virtual Lab, dezvoltată la Stanford University, care permite utilizatorului să configureze un grup de agenți AI, fiecare dotat cu specializări științifice distincte, folosind modele lingvistice mari (LLM) precum GPT-4o, scrie revista Nature. Concret, o echipă virtuală formată din specialiști fictivi în neuroștiințe, neurofarmacologie și chimie medicală a fost instruită să analizeze posibile tratamente pentru Alzheimer, să identifice lacune în literatura de specialitate și să propună ipoteze verificabile. Conversația rezultată, de peste 10.000 de cuvinte, demonstrează potențialul acestor sisteme de inteligență artificială de a simula deliberările unei echipe multidisciplinare de cercetare. Arhitectura multi-agent și funcționalitatea sistemelor co-cercetător Platformele AI de tip „co-scientist” utilizează agenți cu roluri predefinite sau configurabile, care interacționează prin schimburi iterative de mesaje text. În sistemul Stanford, utilizatorul definește rolurile și numărul de schimburi („turns”), iar agenții execută un protocol de discuție incluzând roluri precum investigator principal și critic. Abordarea permite feedback intern și autoevaluare, reducând astfel răspunsurile eronate generate de LLM. Contrastant, Google DeepMind a dezvoltat un sistem cu șase agenți specializați în funcții clare: generare de idei, reflecție critică, evoluția conceptelor, deduplicare, clasificare și meta-analiză, alimentați de modelul Gemini 2.0. Acești agenți pot efectua căutări pe internet, rula cod și integra diverse surse de date, operațiuni ce fac parte din paradigma AI agentic, caracterizată prin autonomie controlată și multitasking. Studiile comparative indică o îmbunătățire semnificativă a calității răspunsurilor generate de sistemele multi-agent față de cele produse de agenți singulari, în special datorită rolului critic evaluativ și feedback-ului iterativ. Totodată, cercetătorii atenționează asupra fenomenului de „halucinație” al LLM, generând informații potențial eronate, dar care pot stimula creativitatea, cu condiția unei supravegheri umane riguroase. Aplicații și implicații în cercetarea biomedicală Un utilizator avansat, cercetătorul Gary Peltz de la Stanford, a testat sistemul Google AI co-scientist pentru generarea de ipoteze privind mecanismele genetice și epigenomice în fibroza hepatică și pentru identificarea unor potențiale terapii medicamentoase. Rapoartele generate au fost detaliate și au propus direcții inovatoare de cercetare, demonstrând capacitatea acestor sisteme de a susține procesul decizional în cercetare. Parametrii optimi pentru interacțiunea multi-agent sunt încă în curs de investigare: unele studii sugerează un număr ideal de opt agenți care comunică pe parcursul a cinci schimburi, în timp ce altele indică faptul că mai mult de trei agenți sau mai mult de trei runde de discuții pot genera conținut redundant sau irelevant. Aceste platforme deschid noi oportunități în accelerarea procesului de generare a cunoștințelor, însă succesul lor depinde de integrarea eficientă a expertizei umane și de monitorizarea atentă a calității informațiilor produse.
Dispozitivul revoluționar de mărimea unui con de pin care luptă împotriva incendiilor de vegetație. Cum funcționează Pyri
În lupta globală de miliarde de dolari împotriva incendiilor de pădure, detectarea timpurie este esențială. Deși sateliții, dronele și camerele termice sunt instrumente eficiente, ele pot fi costisitoare și inaccesibile în zonele cu resurse limitate. Pentru aceste regiuni, un grup de absolvenți de design a creat o soluție simplă, ieftină și inovatoare: un detector de incendii de dimensiunea unui con de pin, care poate oferi comunităților vulnerabile un avantaj crucial în alertarea și gestionarea focurilor. Pyri se laudă cu o construcție ecologică Dispozitivul, numit Pyri, este realizat preponderent din materiale naturale, precum ceară și cărbune compozit, fiind conceput să se integreze perfect în mediul înconjurător, fără a lăsa urme, scrie CNN. Acesta poate fi amplasat în zonele predispuse la incendii și poate rămâne funcțional ani de zile fără întreținere. La declanșarea unui incendiu, căldura topeste un declanșator intern care emite un semnal cu frecvență joasă, alertând astfel autoritățile și locuitorii din zonă. Co-fondatoarea Pyri, Karina Gunadi, explică că acest dispozitiv poate ajuta oamenii să evacueze mai repede și să oprească incendiile înainte ca acestea să devină scăpate de sub control. „Dacă prinzi un incendiu când este mic, este mult mai ușor să-l stingi,” spune ea. Designul dispozitivului este inspirat direct din natură, de la arborii de pin care depind de foc pentru reproducere. La temperaturi ridicate, rășina conurilor de pin se topește și eliberează semințele, iar Pyri imită acest proces natural. Forma conică și structura nervurată îl protejează de impact, fiind potrivit pentru aruncarea din aer pe terenuri accidentate și întinse. Un alt obiectiv major al echipei a fost să folosească materiale ecologice și ne-toxice, inclusiv pentru componentele electronice, evitând metalele rare și bateriile convenționale, pentru a asigura că dispozitivele nu poluează după ce „ard”. Designerii Pyri au dezvoltat senzorii ca parte a unui program de masterat derulat în comun de Royal College of Art și Imperial College London din Marea Britanie / Foto: Pyri Incendiile de vegetație se înmulțesc din cauza schimbărilor climatice În contextul înrăutățirii crizei climatice, incendiile devin tot mai frecvente și mai devastatoare, cu sezoane de foc mai lungi și mai intense. Organizația Națiunilor Unite estimează că incendiile din 2023 au emis de șapte ori mai mult dioxid de carbon decât întreaga industrie aviatică globală. Pyri vizează să ofere o soluție accesibilă pentru gestionarea incendiilor în special comunităților cu resurse limitate, în domenii precum silvicultura, agricultura și utilitățile. Compania speră să lanseze comercial dispozitivele în 2027, după testări pilot în 2025 și 2026. Într-o lume în care fiecare minut contează pentru salvarea vieților și a mediului, acest mic dispozitiv ar putea schimba semnificativ modul în care detectăm și combatem incendiile de pădure.
Microsoft susține că noul său sistem de inteligență artificială diagnostichează mai bine decât medicii
Microsoft a anunțat dezvoltarea unui sistem de inteligență artificială care ar depăși performanțele medicilor umani în diagnosticarea unor afecțiuni medicale complexe. Conform companiei, această realizare reprezintă un pas important către ceea ce numește „superinteligență medicală” – o formă avansată de AI capabilă să ia decizii clinice cu un nivel de precizie superior celor mai buni specialiști. Sistemul a fost creat de divizia Microsoft AI, condusă de britanicul Mustafa Suleyman, cofondatorul DeepMind. În cadrul cercetării, algoritmii au fost testați pe peste 300 de studii de caz clinice dificile, extrase din prestigioasa publicație New England Journal of Medicine. Rezultatele au fost impresionante: AI-ul, în combinație cu modelul de ultimă generație OpenAI o3, a reușit să „rezolve” peste 80% dintre cazuri. Prin comparație, medici umani – izolați de cărți, colegi sau asistență digitală – au avut o rată de succes de doar 20%. Un „coordonator” AI care imită un panel de specialiști Spre deosebire de modelele de AI care doar reproduc răspunsuri învățate, sistemul Microsoft acționează precum un clinician real: adresează întrebări, cere teste relevante și emite un diagnostic abia după analizarea informațiilor. Compania numește acest mecanism „diagnostic orchestrator” – un sistem autonom care colaborează cu modele AI existente (precum cele de la OpenAI, Meta, Anthropic, Google sau Grok) pentru a lua decizii medicale integrate, simulând modul în care mai mulți medici ar colabora asupra unui caz. De exemplu, în cazul unui pacient care se prezintă cu febră și tuse, coordonatorul AI poate solicita analize de sânge și o radiografie toracică înainte de a emite un diagnostic, cum ar fi pneumonia. Această abordare pas cu pas este considerată esențială pentru a obține un diagnostic corect, mai ales în situații complexe. Mustafa Suleyman va conduce acum divizia de inteligență artificială destinată consumatorilor la Microsoft, după ce a părăsit propria sa companie, Inflection AI. AI-ul nu înlocuiește medicii, dar le poate ușura munca Deși Microsoft subliniază eficiența și costurile reduse ale noului sistem, reprezentanții companiei insistă că scopul nu este înlocuirea cadrelor medicale. „Rolul unui medic merge dincolo de diagnostic – include comunicarea empatică, gestionarea incertitudinii și construirea încrederii cu pacientul. AI-ul nu este pregătit pentru toate acestea”, au precizat autorii studiului, care urmează să fie evaluat de experți independenți. Cu toate acestea, folosirea expresiei „drumul către superinteligență medicală” în comunicarea oficială sugerează că Microsoft vizează o transformare profundă în sistemele de sănătate. Potrivit lui Suleyman, sistemul ar putea funcționa „aproape fără erori” în următorii 5-10 ani. „Ar fi o eliberare uriașă pentru toate sistemele de sănătate din lume”, a declarat el pentru The Guardian. Microsoft mai afirmă că tehnologia poate fi scalată pentru a oferi sprijin pacienților în gestionarea de rutină a propriei stări de sănătate, dar și pentru a oferi medicilor suport avansat în deciziile clinice dificile. Deocamdată, însă, sistemul nu este pregătit pentru utilizare clinică și necesită testări suplimentare, în special pe simptome mai comune.