Inteligența artificială a calculat când vor dispărea oamenii de pe Pământ. Ultima speranță este să fugim înainte ca planeta să ne alunge
Un nou studiu științific realizat de cercetători de la Universitatea din Bristol și publicat în revista Nature Geoscience oferă o perspectivă sumbră asupra viitorului planetei noastre. Cu ajutorul unui supercomputer și a inteligenței artificiale, specialiștii au prezis momentul în care condițiile de pe Pământ vor deveni atât de ostile, încât oamenii – și, în general, mamiferele – nu vor mai putea supraviețui. Fenomenele extreme, precum căldura insuportabilă, activitatea vulcanică și acumularea de dioxid de carbon, vor face din planeta noastră un loc nelocuibil. Potrivit cercetării, „sfârșitul” nu vine dintr-o lovitură bruscă, ci dintr-o serie de transformări climatice și geologice care vor culmina peste aproximativ 250 de milioane de ani. Atunci, conform modelării computerizate, suprafața terestră va forma un nou supercontinent, denumit simbolic Pangeea Ultima, aflat în zona Ecuatorului – acolo unde căldura va atinge cote imposibil de suportat pentru orice formă complexă de viață. Un Pământ fierbinte, fără refugii pentru viața așa cum o cunoaștem Odată cu formarea acestui supercontinent, se va produce o acumulare masivă de factori de risc: lipsa oceanelor care să regleze temperatura, creșterea activității vulcanice și, în plus, un Soare care va străluci cu 2,5% mai puternic decât în prezent. Această combinație letală va ridica temperatura medie la peste 40 de grade Celsius în majoritatea regiunilor, transformând interiorul supercontinentului într-un uriaș deșert sufocant. Studiul estimează că 92% din suprafața terestră va deveni imposibil de locuit pentru mamifere, inclusiv pentru oameni. Singurele zone potențial locuibile vor fi regiunile de coastă sau cele polare, acolo unde umiditatea și temperaturile vor mai rămâne, temporar, sub pragul biologic de toleranță. Alexander Farnsworth, climatolog și coautor al studiului, a descris situația drept o „triplă lovitură climatică” – un cumul devastator de factori ce va reduce drastic spațiul de viață pentru ființele complexe. „Dacă oamenii vor mai exista peste 250 de milioane de ani, le va fi aproape imposibil să trăiască pe Pământ”, avertizează el. Părăsirea planetei, singura soluție pe termen lung? Cercetătorii nu exclud scenarii alternative de supraviețuire, însă majoritatea par desprinse din literatura SF: construirea de orașe subterane, modificări genetice pentru adaptarea la medii ostile sau, în ultimă instanță, părăsirea planetei. Acesta din urmă pare a fi scenariul susținut tacit de tot mai mulți oameni de știință, în contextul în care progresul tehnologic face din colonizarea altor planete o temă tot mai prezentă în planurile de viitor ale agențiilor spațiale. „Au mai existat extincții în masă în trecut, și vor mai exista”, spune și geologul Hanna Davies, de la Centrul de Cercetare German pentru Geologie. „Viața va găsi o cale – dar s-ar putea să nu fie viața așa cum o cunoaștem azi”. Această predicție nu este prima de acest fel, dar este una dintre cele mai detaliate și bazate pe simulări climatice avansate. Ea vine în contextul în care, deja în prezent, omenirea resimte efectele încălzirii globale și ale degradării mediului. Diferența majoră este că scenariul descris de AI și specialiștii britanici se referă la o transformare ireversibilă și inevitabilă, care nu mai poate fi prevenită, doar anticipată. Un avertisment pentru prezent, nu doar pentru un viitor îndepărtat Deși orizontul temporal de 250 de milioane de ani pare îndepărtat, cercetătorii subliniază că studiul este, în esență, un avertisment pentru prezent. Actualele comportamente ale civilizației umane – consumul excesiv de resurse, poluarea, arderea combustibililor fosili – nu fac decât să grăbească traiectoria către o planetă ostilă vieții. Supercomputerul utilizat în simulare a luat în calcul inclusiv modificările graduale ale orbitei terestre, poziția continentelor, emisiile de gaze cu efect de seră și dinamica miezului planetei. Toate aceste variabile converg spre concluzia că Pământul nu va rămâne pentru totdeauna un cămin prietenos pentru oameni. Astfel, soluția pare a fi una singură: dacă vrem ca specia umană să supraviețuiască pe termen lung, va trebui fie să se adapteze radical, fie să plece. Nu pentru a coloniza alte lumi de dragul explorării, ci pentru a fugi de propria noastră planetă, înainte ca aceasta să ne forțeze să plecăm.
Trei adolescenți au inventat un frigider care nu are nevoie de curent electric. Pe ce principiu inovator funcționează
Trei adolescenți din India au creat un frigider portabil care poate păstra vaccinurile și medicamentele la temperaturi scăzute fără să aibă nevoie de electricitate. Invenția lor, denumită „Thermavault”, funcționează cu ajutorul unor săruri speciale care, în contact cu apa, declanșează un efect de răcire. Tinerii au câștigat premiul Earth Prize 2025 și intenționează să producă 200 de unități pentru a fi testate în 120 de spitale din zone rurale, scrie Buysiness Insider. Cum funcționează Thermavault Dispozitivul este un recipient izolat termic, cu pereți interiori din cupru, care conține o soluție de săruri dizolvate în apă. Când aceste săruri se dizolvă, au capacitatea de a extrage căldura din mediu printr-un proces endotermic. Astfel, compartimentul în care se află vaccinurile sau medicamentele este răcit în mod natural, fără a fi nevoie de o sursă de energie electrică. Inițial, tinerii au cercetat peste 150 de tipuri de săruri care ar fi putut funcționa, însă soluția finală a venit dintr-un manual de clasa a IX-a. Sub îndrumarea unui profesor, au ajuns la combinația dintre clorura de amoniu și hidroxidul de bariu octahidrat. Clorura de amoniu permite menținerea unei temperaturi constante între 2 și 6 grade Celsius, ideală pentru majoritatea vaccinurilor, în timp ce hidroxidul de bariu poate duce temperatura chiar sub zero grade, ceea ce este util pentru transportul unor organe sau tratamente sensibile. Util pentru zonele fără acces la electricitate Invenția are un impact imens mai ales în zonele fără acces constant la energie electrică, acolo unde transportul sau stocarea vaccinurilor și a altor materiale medicale este o provocare logistică majoră. Un medic din Indore care a testat prototipul a declarat că a putut păstra vaccinurile reci timp de 10-12 ore, iar cu câteva îmbunătățiri, dispozitivul ar putea deveni esențial în zonele izolate. Un alt avantaj important este reutilizarea: soluția salină folosită pentru răcire poate fi recuperată prin evaporarea apei și refolosită. Astfel, Thermavault (vizitează website-ul) nu doar că funcționează fără curent, dar este și prietenos cu mediul și sustenabil pe termen lung. Un model demonstrativ al prototipului Thermavault. (Foto: Dhruv Chaudhary/Mithran Ladhania/Mridul Jain) Ce urmează pentru Thermavault Cei trei adolescenți au primit un premiu de 12.500 de dolari, bani pe care vor să-i folosească pentru testarea și certificarea dispozitivului la Organizația Mondială a Sănătății (OMS). În plus, vor începe procesul de obținere a unui brevet și plănuiesc să colaboreze cu organizația Gavi, care se ocupă de distribuția globală a vaccinurilor. Invenția lor dovedește că știința aplicată, determinarea și un strop de inspirație din manualele școlare pot da naștere unor soluții care pot salva vieți.
Umbra lui Musk. La NASA
Influența lui Elon Musk asupra industriei spațiale americane este mai mare ca oricând. De altfel, titlul acestui articol face trimitere – în mod simbolic – la celebra expresie „Umbra lui Mircea. La Cozia” de Grigore Alexandrescu, pentru a sugera prezența dominantă, dar informală, pe care Musk o are în cosmosul politicii spațiale americane. Cu o linie directă către președintele Donald Trump și o poziție informală care se extinde în aproape toate colțurile administrației americane, Musk are acum mijloacele necesare pentru a modela politica spațială a SUA după propriile convingeri — și exact acest lucru pare că începe să se întâmple, scriu cei de la Politico. Musk, omul care controlează cerul Chiar și înainte de a deveni consilier de încredere al președintelui, influența lui Musk era deja colosală. În 2024, compania sa SpaceX a realizat 95% din toate lansările de rachete efectuate de Statele Unite, iar cei peste 7.000 de sateliți Starlink deținuți de firmă alcătuiesc cea mai mare constelație activă de sateliți din lume. Acum, cu acces direct la Casa Albă și o rețea de influență care se extinde în multiple direcții guvernamentale, miliardarul are la dispoziție toate pârghiile pentru a-și impune viziunea asupra modului în care ar trebui să arate viitorul Americii în spațiu. Controverse, contradicții și… Marte Oficial, Musk nu are nicio funcție în ceea ce privește NASA și susține că se va abține de la orice decizie legată de bugetul agenției. Dar, în realitate, comentariile sale publice — adesea făcute pe rețeaua X, pe care el însuși o deține — au stârnit controverse majore. După realegerea lui Trump, Musk a declarat că misiunea NASA către Lună este „o distragere inutilă” și a sugerat că administrația Biden ar fi „abandonat” doi astronauți pe Stația Spațială Internațională. Tot el a cerut ca ISS să fie scoasă mai devreme din orbită — o operațiune care, întâmplător sau nu, ar urma să fie realizată chiar de SpaceX. Tensiuni și temeri în industrie Declarațiile sale și poziția sa apropiată de putere provoacă o combinație de îngrijorare și entuziasm în rândul liderilor din industria spațială americană. La Space Symposium, unul dintre cele mai importante evenimente din domeniu, reacțiile au fost împărțite. „Nu mă las influențat de fiecare postare a lui Elon Musk. Întrebarea e: ce politică concretă se naște de acolo?”, a spus Tim Crain, directorul tehnologic al Intuitive Machines, companie care construiește landere lunare pentru NASA. Alții, mai ales cei care concurează direct cu SpaceX pentru contracte guvernamentale, privesc cu atenție orice semn că Musk ar putea influența alocările. Peter Beck, CEO Rocket Lab, a declarat că „vor fi multe priviri asupra lui” și că va trebui „să respecte regulile”. Musk, între salvator și monopolist În ciuda controversei, un lucru este clar: Musk iubește spațiul. Ambiția de a duce omenirea pe Marte este una dintre constantele din discursul său public, iar mulți lideri din industrie recunosc că o astfel de viziune ar putea aduce beneficii majore. „Dacă vrei să trimiți sute de oameni pe Marte, ei trebuie să petreacă mai întâi timp în spațiu”, a declarat Max Haot, CEO al companiei Vast, care construiește stații spațiale private. O misiune umană spre Marte ar deschide oportunități uriașe pentru companii precum a sa. Însă poate cea mai interesantă întrebare rămâne: chiar are nevoie Musk de NASA? Cu o avere colosală și o flotă proprie de rachete, miliardarul ar putea deveni — în sens practic — propria agenție spațială a Americii. „Există un scenariu în care pleacă fără ajutor guvernamental”, a spus Haot. Iar dacă se va întâmpla așa, întreaga industrie spațială s-ar putea regăsi, în curând, pe orbită… în umbra lui Musk.
Servere printre stele: Cum vor ajunge centrele de date pe Lună și în orbită
Într-o lume în care tehnologia digitală evoluează cu o viteză uluitoare, ideea ca centrele de date să fie amplasate pe Lună sau în spațiul cosmic nu mai pare desprinsă dintr-un film SF. Dimpotrivă, devine o realitate aflată tot mai aproape de implementare. În acest tutorial, vom explora de ce această mutare ar putea deveni necesară, care sunt avantajele și provocările plasării serverelor în spațiu și când ar putea deveni acest scenariu fezabil. Centrele de date sunt infrastructuri esențiale în era digitală – locurile unde sunt stocate și procesate informațiile pentru site-uri web, aplicații, companii și guverne. Însă, pe măsură ce utilizarea internetului și a inteligenței artificiale explodează, cererea pentru astfel de facilități crește într-un ritm greu de susținut la sol. Potrivit unor estimări ale McKinsey, cererea globală pentru centre de date va crește cu 19–22% anual până în 2030. Această creștere rapidă vine la pachet cu mai multe provocări: Spațiu limitat pe Pământ pentru amplasarea noilor centre; Consum uriaș de energie și apă pentru răcirea echipamentelor; Impact negativ asupra mediului, care alarmează comunitățile locale. În acest context, spațiul cosmic oferă o alternativă neașteptată, dar promițătoare. Energia solară nelimitată, absența poluării fonice sau vizuale și izolarea completă față de așezările umane transformă Luna și orbita Pământului în locații ideale pentru centre de date ecologice și ultra-sigure. Cum funcționează un centru de date în spațiu? Un exemplu concret vine din partea companiei americane Lonestar Data Holdings, care a testat deja un mic centru de date pe Lună. Acesta a fost trimis cu succes pe satelitul natural al Pământului la bordul modulului spațial Athena Lunar Lander, lansat de o rachetă SpaceX. Scopul? Demonstratea fezabilității tehnologiei și a capacității de a procesa și transmite date chiar din spațiu. Conform președintelui companiei, Stephen Eisele, plasarea centrelor de date în afara Terrei oferă un nivel de securitate fără precedent, greu de atins în condițiile actuale de pe Pământ. Alte proiecte, precum cel susținut de Thales Alenia Space (în parteneriat cu Comisia Europeană), prevăd construirea unei constelații de 13 sateliți cu o putere totală de procesare de 10 megawați – echivalentul unui centru de date terestru de dimensiuni medii. Aceste facilități ar urma să fie asamblate direct în spațiu, folosind tehnologii deja existente sau în curs de dezvoltare. Mai mult, centrele de date spațiale ar putea deservi alte facilități orbitale sau nave spațiale, oferind viteze superioare de transfer al datelor față de cele obținute prin conexiunile de la sol. Când devine posibil și care sunt obstacolele? Deși ideea este inovatoare și entuziasmantă, există și obstacole tehnice și economice majore care trebuie depășite pentru ca centrele de date în spațiu să devină realitate la scară largă: Costul ridicat al lansărilor spațiale – fiecare kilogram de echipament costă mii de dolari pentru a fi transportat pe orbită; Probleme de răcire – în spațiu nu există gravitație, iar sistemele convenționale de răcire nu funcționează eficient; Pericolele mediului cosmic – radiațiile, fluctuațiile de temperatură și deșeurile spațiale pot deteriora aparatura; Dificultăți de mentenanță – orice defecțiune serioasă ar necesita intervenții umane costisitoare și dificile. Arhitecții proiectului Ascend estimează că pentru o viabilitate comercială reală, ar fi nevoie de aproximativ 200 de centre orbitale mari, cu o capacitate totală de 200 MW și aproximativ 200 de lansări spațiale. Cheia? Dezvoltarea unor lansatoare mai eficiente și de 10 ori mai puțin poluante decât cele actuale. Acest obiectiv ar putea fi atins în perioada 2030–2035, cu o utilizare comercială completă până în 2037. În concluzie, centrele de date din spațiu nu mai sunt doar un vis futurist, ci o direcție realistă și necesară pentru viitorul infrastructurii digitale globale. Oferind soluții la problemele legate de mediu, energie și spațiu terestru, aceste facilități ar putea revoluționa modul în care gestionăm și protejăm datele. Totuși, înainte ca acest scenariu să devină parte din cotidian, mai sunt pași importanți de făcut – de la dezvoltarea de tehnologii spațiale mai sustenabile până la gestionarea costurilor și riscurilor. Până atunci, urmărim cu interes fiecare testare reușită și fiecare inovație care ne apropie de momentul în care vom spune, fără nicio exagerare: datele noastre sunt printre stele.
Soluția la lipsa medicilor în România: Medicina 2.0 prin teleconsultații la automate de telemedicină, deja testată cu succes în Franța
În contextul unei crize acute de personal medical în zonele rurale sau izolate, tot mai multe state europene caută soluții alternative pentru a le oferi cetățenilor acces la consultații de bază. Franța se numără printre pionierii unei abordări inovatoare, bazată pe tehnologie: „automate de telemedicină”, instalate în farmacii, primării și, mai nou, în magazine de optică. Aceste dispozitive digitale permit pacienților să efectueze consultații la distanță cu medici reali, printr-un sistem integrat care combină inteligența tehnologică cu intervenția umană, scrie Bfmtv.com. Medicul din farmacie care vine prin ecran Ideea aparține companiei franceze Medadom, fondată în 2017, care a dezvoltat o rețea extinsă de „automate de telemedicină” pentru zonele cu acces redus la servicii de sănătate. Fiecare automat este dotat cu echipamente medicale esențiale – precum termometru, tensiometru, otoscop, stetoscop, oximetru sau dermatoscop – care permit pacientului să efectueze, sub îndrumarea medicului aflat la distanță, un set de măsurători relevante pentru diagnostic. Consultația începe cu un chestionar introductiv, în care pacientul precizează motivul vizitei, greutatea, înălțimea și eventuale antecedente. După completare, este preluat de un medic disponibil online, care îl ghidează în utilizarea aparatului. Medicul primește în timp real datele obținute și poate recomanda investigații suplimentare sau emite rețete. În cazul în care valorile sunt anormale, acestea sunt semnalate vizual, iar personalul aflat în apropiere – farmacistul sau un angajat al primăriei – poate interveni pentru verificări și asigurarea igienizării echipamentului după fiecare utilizare. Timp redus de așteptare și diagnostic instant Sistemul este gândit pentru eficiență maximă. Pacientul introduce cardul de sănătate la începutul procesului, iar toate informațiile sunt stocate în dosarul electronic. Platforma este conectată la o rețea de medici angajați de Medadom, ceea ce evită externalizarea excesivă a serviciilor și „uberizarea” actului medical – un risc despre care compania franceză spune că dorește să îl evite complet. Consultația costă 25 de euro, dintre care 7,50 euro pot fi rambursați de asigurarea privată. Sunt prevăzute și reguli stricte: minorii sub 16 ani trebuie să fie însoțiți, iar copiii sub 3 ani nu pot utiliza automatul. Automat digital de consultație Medadom, Franța. Din farmacie în primărie și acum și la opticieni Până în prezent, în Franța au fost instalate aproximativ 5.000 de „automate de telemedicină”, în special în regiuni slab deservite de cabinete medicale. Autoritățile locale au început să le amplaseze inclusiv în primării din comune unde nu mai există farmacii sau alte servicii de bază, tocmai pentru a menține un minim de acces la îngrijiri medicale. Timpul de așteptare este, de regulă, sub 45 de minute. Medadom propune trei formate: un automat mobil pe roți, o cabina de consultație cu intimitate crescută și o consolă compactă care poate fi amplasată pe un birou sau într-un colț de spațiu public. Recent, conceptul a fost extins și în domeniul opticii, pentru a reduce timpul de așteptare la consultul oftalmologic. În parteneriat cu rețele precum Optic 2000, Krys sau Alain Afflelou, compania instalează cabine digitale în magazinele de profil. Până în 2026, Medadom intenționează să echipeze cel puțin 1.000 de opticieni, în colaborare cu peste 400 de ortoptiști și oftalmologi. Aplicația Medadom O idee adaptabilă și în România România se confruntă cu o problemă similară: lipsa medicilor de familie, mai ales în mediul rural. Conform estimărilor, mii de localități nu au acces direct la un medic. În acest context, „automatele de telemedicină” ar putea reprezenta o soluție viabilă, mai ales în localități mici, unde înființarea unui cabinet medical permanent nu este justificabilă. Un astfel de dispozitiv, instalat într-o farmacie, primărie sau centru comunitar, ar putea oferi locuitorilor acces rapid la consultații primare, la recomandări medicale și, la nevoie, la trimiterea către investigații suplimentare. Pe termen lung, sistemul ar putea reduce presiunea pe camerele de gardă și ar permite medicilor să își organizeze mai eficient timpul și resursele. Concluzie Modelul francez arată că, acolo unde medicina tradițională nu mai poate ajunge, tehnologia poate deschide uși noi. Cu sprijinul autorităților locale și investiții rezonabile, România ar putea implementa un sistem similar, adaptat realităților locale. „Automatele de telemedicină” nu înlocuiesc complet prezența fizică a medicului, dar oferă o punte esențială între pacient și sistemul de sănătate – una care poate face diferența dintre ignorarea unei probleme și un diagnostic la timp.
Golden Dome: Scutul spațial al viitorului Cum vor să apere SUA Pământul de rachete, cu tehnologie SF
Într-o eră în care amenințările nucleare și atacurile hipersonice devin tot mai sofisticate, apărarea clasică pare tot mai depășită. Dar ce-ar fi dacă am putea opri rachetele inamice… din spațiu? Statele Unite lucrează la un proiect care pare desprins dintr-un film SF: Golden Dome sau, mai tehnic spus, Space-Based Interceptor (SBI) – un sistem de apărare orbital, menit să intercepteze rachetele înainte de a pătrunde în atmosfera Pământului. Hai să vedem cum ar funcționa acest scut spațial, ce provocări presupune și ce înseamnă el pentru viitorul securității globale. Golden Dome este un concept revoluționar care schimbă paradigma în apărarea antirachetă: de la sol, la spațiu. În loc să se bazeze exclusiv pe baterii de rachete terestre, radaruri și interceptori lansați de pe pământ, acest sistem își propune să plaseze interceptori pe orbita Pământului. Scopul? Neutralizarea rachetelor inamice în cel mai timpuriu punct al traiectoriei lor – preferabil chiar în faza de impuls, adică imediat după lansare, când sunt cel mai vulnerabile. Acești interceptori vor fi însoțiți de senzori avansați spațiali, capabili să detecteze și să urmărească traiectoriile rachetelor de la mii de kilometri distanță. Vorbim despre o rețea complexă de sateliți, radare și sisteme de urmărire care lucrează împreună pentru a furniza date precise în timp real. De acolo, interceptorii spațiali vor putea fi lansați automat sau semi-autonom, pentru a elimina amenințările în zbor. Acest sistem ar putea manipula rachete balistice intercontinentale (ICBM), rachete hipersonice, și chiar nucleare, fiind astfel una dintre cele mai avansate inițiative de apărare propuse vreodată. Tehnologie, provocări și întrebări-cheie Ca orice proiect de proporții cosmice, Golden Dome nu este lipsit de provocări. Implementarea unui sistem de apărare spațială ridică o mulțime de întrebări tehnice și logistice: Interceptare în microgravitație: Este extrem de dificil să interceptezi o rachetă în spațiu. Sunt necesare sisteme de propulsie avansate care să poată realiza manevre rapide și precise, într-un mediu lipsit de frecare și cu unghiuri variabile de atac. Senzori ultraperformanți: Trebuie proiectați senzori care pot detecta lansări de rachete din orice punct al globului, în timp real, în condiții meteo variabile și cu un minim de interferențe. Aceștia vor face parte dintr-o rețea de supraveghere globală bazată în spațiu. Controlul focului și AI: Sistemul va necesita inteligență artificială de ultimă generație pentru a analiza datele și a lua decizii ultra-rapide. Fereastra de reacție pentru interceptare poate fi de doar câteva zeci de secunde. Costuri uriașe: Dezvoltarea acestui tip de tehnologie vine cu un preț ridicat. De la cercetare și testare, până la lansarea propriu-zisă a sateliților-interceptori, bugetul necesar poate depăși miliarde de dolari. Într-un context bugetar tensionat, unii analiști pun sub semnul întrebării sustenabilitatea proiectului. În plus, există și întrebări legate de aspectele geopolitice și legale: cum vor reacționa alte state mari (precum China sau Rusia) la o militarizare clară a spațiului? Vor considera proiectul un act provocator sau un dezechilibru în balanța de putere globală? Ce înseamnă pentru viitorul apărării globale? Proiectul Golden Dome este parte integrantă dintr-o strategie mai amplă anunțată de Agenția pentru Apărare Antirachetă (MDA) în ianuarie 2025. Aceasta vizează o arhitectură de apărare antirachetă de nouă generație, care combină tehnologia spațială cu inovațiile de la sol. Agenția a început deja consultări cu industria pentru a dezvolta componente esențiale: interceptori, senzori, propulsie și AI. Dacă va fi realizat, Golden Dome ar marca o revoluție în apărarea globală. Nu doar că ar proteja teritoriul american, dar ar putea fi un model pentru alianțele internaționale (NATO, AUKUS) care doresc să investească în securitate colectivă la nivel orbital. Într-o lume unde armele devin tot mai rapide și mai greu de detectat, un sistem de apărare preventiv, poziționat în spațiu, poate deveni diferența dintre pace și catastrofă. Totuși, rămâne de văzut dacă Statele Unite vor reuși să transforme acest vis tehnologic într-o realitate funcțională. Istoria ne-a arătat că ideile mărețe necesită timp, perseverență și, mai ales, resurse. Golden Dome este deocamdată un proiect în faza de analiză și design, dar unul care poate redefini felul în care înțelegem apărarea națională în secolul XXI. Așadar, Golden Dome nu este doar o ficțiune cu iz militar, ci un proiect care are potențialul de a revoluționa complet domeniul apărării strategice. De la senzorii ultra-avansați la interceptarea în spațiu, și de la AI la sisteme autonome, totul sună ca un episod dintr-un serial SF. Dar în realitate, acesta ar putea deveni cel mai important scut al omenirii împotriva unui conflict global devastator.
Un test de sânge ar putea detecta boala Parkinson înainte de apariția simptomelor
Oamenii de știință care au realizat cercetarea au declarat că testul ar putea „revoluționa” diagnosticarea precoce a bolii Parkinson, „deschizând calea pentru intervenții în timp util și rezultate îmbunătățite pentru pacienți”. Boala Parkinson este o afecțiune neurologică progresivă în care celulele nervoase din creier se pierd în timp. Aceasta duce la o reducere a dopaminei chimice, care joacă un rol important în controlul mișcării. Acest nou test, care, potrivit Times, costă 80 de lire sterline, analizează mici fragmente de material genetic cunoscute sub numele de fragmente de ARN de transfer (RFT) din sânge, concentrându-se pe o secvență repetitivă de ARN care se acumulează la pacienții cu Parkinson. Acesta analizează, de asemenea, o scădere paralelă în ARN-ul mitocondrial, care se deteriorează pe măsură ce boala progresează. Mitocondriile există în interiorul celulelor și generează energie. Prin măsurarea raportului dintre acești biomarkeri, cercetătorii au declarat că testul „oferă un instrument de diagnostic extrem de precis, neinvaziv, rapid și accesibil, oferind speranțe pentru intervenții și tratamente timpurii care ar putea schimba cursul bolii”. Pe o scară în care un scor de 1 indică un test perfect, în timp ce 0,5 arată că testul nu este bun, testul a obținut un scor de 0,86. Cele mai bune teste clinice folosite în prezent pe pacienții care prezintă semne timpurii ale bolii au obținut un scor de 0,73, potrivit studiului publicat în revista Nature Aging, citat de The Guardian. Testul utilizează aceeași tehnologie PCR folosită în timpul pandemiei pentru a confirma cazurile de Covid. Aceasta funcționează prin amplificarea materialului genetic vizat, ceea ce permite detectarea acestuia.
Viața omului care controlează lumea digitală cu puterea gândului. Primul pacient cu implant Neuralink în creier, datorită lui Elon Musk
Povestea lui Noland Arbaugh, un bărbat de 30 de ani din Arizona, pare desprinsă dintr-un film SF. După opt ani de la un accident care l-a lăsat paralizat de la gât în jos, el a devenit primul om din lume care controlează un computer doar cu gândul, folosind un cip implantat în creier de către compania Neuralink, fondată de Elon Musk. Această reușită nu doar că marchează un moment istoric pentru tehnologie și neuroștiință, dar ridică și întrebări fundamentale despre viitorul interacțiunii om-mașină, despre limitele eticii și despre rolul tot mai activ al companiilor private în remodelarea corpului uman. De la o scufundare tragică, la o șansă unică În 2016, viața lui Noland s-a schimbat complet după un accident de scufundare care l-a lăsat tetraplegic. Timp de ani întregi, a fost dependent de alții pentru cele mai simple acțiuni. „Nu ai control, nu ai intimitate, și e foarte greu”, a declarat el pentru BBC. În ianuarie 2024, însă, Noland a devenit primul pacient căruia i s-a implantat un cip Neuralink în creier, într-un studiu clinic desfășurat în SUA. El a acceptat procedura conștient de riscuri, spunând că, indiferent de rezultat, poate contribui la progresul științei. Dispozitivul îi permite să controleze un computer doar cu gândul, redându-i o parte din independență și pasiunea pentru jocuri. (Foto: New York Times / Profimedia) Cum funcționează cipul Neuralink Implantul este un așa-numit interfață creier-computer (BCI – brain-computer interface), capabil să detecteze impulsurile electrice generate de activitatea neuronală și să le traducă în comenzi digitale. Practic, atunci când Noland se gândește să miște degetele, cipul transmite aceste semnale către un computer, unde pot fi interpretate ca mișcări ale cursorului sau alte acțiuni digitale. După operație, a reușit să controleze un cursor pe ecran doar cu puterea gândului – un moment pe care l-a descris ca fiind „ireal”. Încet-încet, a învățat să se joace din nou pe calculator, inclusiv șah, depășindu-și prietenii în jocuri de strategie: „Nu ar trebui să fie posibil, dar este.” Entuziasm și rezerve: cum a reacționat Musk și comunitatea științifică Elon Musk a avut o reacție reținută în public, afirmând pe rețeaua X că „primele rezultate arată o detectare promițătoare a activității neuronale.” Însă, potrivit lui Noland, fondatorul Neuralink era entuziasmat în discuțiile private și a vorbit cu el atât înainte, cât și după intervenție. Totuși, în lumea științifică părerile sunt împărțite, scrie The Guardian. Deși unii experți consideră această reușită un „moment de referință”, alții atrag atenția asupra riscurilor etice și tehnice ale unei intervenții atât de invazive. Anil Seth, profesor de neuroștiințe la Universitatea Sussex, a avertizat că odată ce activitatea creierului poate fi interpretată digital, „granițele intimității personale dispar”. Cu alte cuvinte, dacă putem „exporta” gândurile, atunci se deschide o discuție complet nouă despre controlul asupra minții umane. Probleme tehnice și potențialul viitorului Deși experiența lui Noland este remarcabilă, nu a fost lipsită de obstacole. La un moment dat, implantul s-a deconectat parțial de la creier, iar el a pierdut complet controlul asupra computerului. A fost, după cum spune, „profund tulburător”. Echipa Neuralink a remediat problema printr-o actualizare de software, iar performanțele cipului au fost ulterior îmbunătățite. Noland speră că, în viitor, implantul va putea controla nu doar un cursor, ci și fotolii rulante sau chiar roboți umanoizi, extinzând și mai mult autonomia persoanelor cu dizabilități motorii. Contractul său de participare în studiu este valabil pentru șase ani, dar viitorul pe termen lung al implantului și ce se va întâmpla după încheierea perioadei de testare rămâne incert. Dispozitivul îi permite să controleze un computer doar cu gândul, redându-i o parte din independență și pasiunea pentru jocuri. (Foto: New York Times / Profimedia) Nu e singurul: alte companii lucrează la interfețe creier-computer Neuralink nu este singura companie care dezvoltă astfel de tehnologii. Firma Synchron, de exemplu, a creat un dispozitiv numit Stentrode, care se implantează minim invaziv prin vena jugulară, fără a necesita intervenții pe creier deschis. Unul dintre utilizatorii acestui dispozitiv a declarat că l-a folosit împreună cu casca Apple Vision Pro, explorând locuri exotice în realitate virtuală, de la cascadele Australiei până la munții din Noua Zeelandă. Un început promițător sau o provocare etică? Implantul lui Noland Arbaugh deschide o eră nouă pentru neurotehnologie, în care limitele între om și mașină devin tot mai greu de trasat. Pentru unii, este dovada că interfețele creier-computer pot reda autonomia și demnitatea unor persoane care, altfel, ar fi complet dependente de alții. Pentru alții, este o tehnologie încă prea puțin înțeleasă, care vine cu riscuri de securitate, confidențialitate și chiar manipulare cognitivă. Indiferent de perspectivă, cazul lui Noland este un semnal clar că știința viitorului se scrie acum — uneori, chiar cu puterea gândului.
Cât timp este recomandat să stea copiii în fața ecranelor și de ce nu trebuie evitată tehnologia, explicațiile psihologului și ministrului Educației Daniel David
Accesul copiilor la tehnologie este o temă care stârnește frecvent controverse, mai ales în contextul unei lumi tot mai digitalizate. În loc să pledeze pentru interzicerea folosirii ecranelor de către cei mici, ministrul Educației, Daniel David, care este și doctor în psihologie, atrage atenția asupra riscurilor pe care le presupune lipsa contactului cu tehnologia în secolul XXI, scrie News.ro. Tehnologia, o necesitate în era digitală „Suntem împreună cu copiii noștri într-o nouă revoluție industrială, iar conectarea la tehnologie este esențială pentru a nu pierde avantajele competitive ale lumii moderne”, a afirmat Daniel David la Prima TV, în cadrul emisiunii Insider Politic. El subliniază că prin tehnologie nu se înseamnă doar telefonul mobil, ci și tabla inteligentă, televizorul, computerul sau tableta, toate fiind medii prin care copiii intră în contact cu informația și procesele educaționale. Potrivit studiilor recente, o expunere rezonabilă în fața ecranelor este cuprinsă între 2 și 4 ore zilnic, incluzând aici atât timpul petrecut la școală, cât și cel de acasă, pentru educație sau divertisment. „Pentru unii copii, în funcție de temperament sau de rezistență psihică, timpul poate varia între o oră și până la cinci, șase ore – dar doar în cazuri rare”, a precizat ministrul. Ministrul Educației, Daniel David, în cadrul emisiunii de la Prima TV Rolul părinților în gestionarea tehnologiei Daniel David avertizează că nu doar timpul petrecut în fața ecranelor este important, ci și tipul de conținut accesat de copii. De aceea, părinții trebuie să se implice activ în monitorizarea și ghidarea acestora: „Contează foarte mult la ce se uită copilul. Trebuie să alterneze conținuturile de divertisment cu cele educaționale, iar copilul să știe că este monitorizat”. Un dialog permanent cu cei mici este esențial pentru ca experiența digitală să fie una constructivă: „După ce s-au uitat la ceva, trebuie să discuți cu ei: ce ai învățat, ce a fost interesant, ce nu ți-a plăcut. Asta încearcă să transforme consumul pasiv într-o formă de co-creație a cunoașterii, împreună cu părintele, profesorul sau bunicii”. Concluzia: moderația, cheia unei relații sănătoase cu tehnologia Ministrul Educației consideră că tehnologia, utilizată corect, poate aduce un aport real în dezvoltarea cognitivă și emoțională a copiilor. Evitarea totală a ecranelor nu mai este o soluție realistă în contextul actual, ci mai degrabă o abordare echilibrată, adaptată vârstei și nevoilor fiecărui copil. „Expunerea la tehnologie trebuie să fie parte dintr-un proces educațional, nu doar un act pasiv de consum. Iar responsabilitatea aparține împreună părinților și sistemului educațional”, a încheiat Daniel David.