Un profesor s-a supus unui experiment de longevitate. Acum pare cu 15 ani mai tânăr
Un nou studiu făcut de Yong Loo Lin School of Medicine din Singapore a pus sub semnul întrebării modul nostru de a gândi despre sănătate și longevitate. Condus de profesorul Dean Ho, directorul Institutului de Medicină Digitală (WisDM) din cadrul NUS Medicine, studiul a adoptat o abordare neobișnuită, întrucât Ho a fost singurul subiect al cercetării, notează IL Messaggero. „Delta” – acesta este numele studiului condus de echipa profesorului Ho – a fost conceput în jurul ideii că fiecare persoană are propriul nivel biologic de bază, care poate varia în funcție de anumiți factori (vârstă, stres, somn, alimentație, exerciții fizice) odată cu trecerea timpului. Pentru a examina aceste schimbări, echipa a introdus o serie de intervenții asupra stilului de viață al lui Ho, printre care perioade de post de aproximativ 20 de ore pe zi, 90 de minute de antrenament fizic și o alimentație axată pe o dietă bazată pe legume, semințe și proteine, monitorizând în timp real răspunsul biologic al profesorului. A vrut să afle cum poate încetini îmbătrânirea și s-a oferit singur ca subiect. Rezultatul este surprinzător „Am început acest studiu pentru a înțelege mai bine ce se întâmplă între două vizite de control, pe care majoritatea oamenilor le consideră un indicator al stării lor de sănătate. Știm că oamenii sunt diferiți unii de alții, dar suntem diferiți chiar și față de noi înșine de-a lungul timpului. Fiecare are propriul DELTA: un ansamblu unic și în continuă evoluție care reflectă faptul că sănătatea este o poveste, nu un moment”, explică Ho. Unul dintre cele mai interesante rezultate obținute în cadrul studiului se referă la flexibilitatea metabolică, respectiv capacitatea organismului de a arde mai puțină glucoză și mai multe grăsimi în perioadele de post. Pe parcursul monitorizării, timpul necesar lui Ho pentru a face această schimbare a scăzut de la peste 24 de ore la aproximativ 16,5 ore. Un alt rezultat se referă la vârsta biologică. Folosind datele fiziologice și metabolice colectate, sistemul de inteligență artificială dezvoltat de grup a estimat pentru Ho o vârstă biologică de aproximativ 32 de ani, față de vârsta sa reală de 47 de ani. Au fost observate, de asemenea, schimbări semnificative pozitive în funcția inimii. Un profesor s-a supus unui experiment de longevitate. AI spune că organismul său este cu 15 ani mai „tânăr” De asemenea, a fost deosebit de evidentă îmbunătățirea somnului. Anterior, Ho tindea să se culce după miezul nopții și dormea aproximativ cinci ore pe noapte. În timpul protocolului, ora de culcare a fost devansată spre ora 21, iar durata zonulae a ajuns la aproape opt ore, cu o creștere a somnului profund. Chiar și microbiomul intestinal a prezentat modificări. Autorii raportează, de asemenea, o reziliență bună a mai multor biomarkeri cardiometabolici și inflamatori supuși stresului provocat de post, printre care ApoB, ApoA, raportul ApoB/ApoA, homocisteina și hs-CRP. „DELTA reprezintă o schimbare de direcție către o știință a longevității bazată pe funcționalitate, care măsoară reziliența fiziologică în loc să se bazeze pe date statice. Sperăm că această lucrare nu numai că va contribui la redefinirea conceptului de îmbătrânire sănătoasă, ci va evidenția și rolul tot mai important al Singapore ca pionier în viitorul cercetării personalizate privind longevitatea”, a adăugat Ho.
10 dezvăluiri surprinzătoare despre uleiul de pește omega-3
Un studiu recent pune la îndoială eficacitatea suplimentelor cu ulei de pește omega-3. Americanii cheltuie peste 1 miliard de dolari anual pe aceste produse. Cercetarea a fost realizată de Keck Medicine, din cadrul Universității din Southern California. Cercetătorii au analizat impactul uleiului de pește la persoane în vârstă. Participanții erau expuși unui risc crescut de a dezvolta Alzheimer, conform mediafeed.co. Studiul a urmărit dacă acizii omega-3 ajung, de fapt, la creier. Nivelurile de DHA din lichidul cefalorahidian au crescut cu 17%. Rezultatul arată că suplimentele au fost absorbite eficient de organism. Drumul până la creier nu s-a tradus însă în beneficii cognitive clare. De ce nu s-au observat îmbunătățiri ale memoriei Participanții nu au avut rezultate mai bune la testele cognitive. Nu a existat o diferență față de grupul care a primit placebo. Imagistica cerebrală nu a arătat o încetinire a îmbătrânirii creierului. Suplimentele nu au prevenit nici atrofia hipocampului, zona legată de memorie. Aproape jumătate dintre participanți purtau gena APOE4, legată de riscul de Alzheimer. Această genă poate influența modul în care creierul procesează omega-3. Cercetătorii spun că sunt necesare studii suplimentare, pentru confirmare. Cercetătorii sugerează că omega-3 ar putea fi mai benefic prin alimentație. Dieta mediteraneană este bogată, în mod natural, în acești nutrienți. Combinația cu alți nutrienți ar putea spori beneficiile pentru creier. Ce recomandă, de fapt, cercetătorii pentru sănătatea creierului Sănătatea generală rămâne esențială pentru reducerea riscului de Alzheimer. Exercițiile fizice, somnul de calitate și alimentația echilibrată sunt recomandate constant. Obiceiurile sănătoase de viață sunt comparate cu întreținerea regulată a unei mașini. Cercetătorii explorează și medicamente care ar ajuta creierul să folosească mai bine omega-3. Studiul sugerează o reevaluare a rolului suplimentelor cu omega-3 pentru creier. Acestea nu par să fie măsura preventivă pe care mulți o sperau. Cercetătorii recomandă, în schimb, schimbări mai ample ale stilului de viață. Omega-3 ajunge în creier, dar efectele sunt limitate. Nu îmbunătățește memoria și nici performanțele cognitive. Nu încetinește îmbătrânirea creierului. Genetica (APOE4) poate influența eficiența suplimentelor. Dieta mediteraneană ar putea fi mai benefică decât suplimentele. Exercițiile, somnul și alimentația sunt mai importante pentru sănătatea creierului. Stilul de viață sănătos reduce riscul declinului cognitiv. Se caută tratamente care să valorifice mai bine omega-3. Modul în care creierul folosește omega-3 este complex și diferă de la o persoană la alta. Omega-3 nu este soluția miraculoasă pentru prevenirea bolii Alzheimer.
Alcoolul afectează rețeaua creierului. Ce arată un nou studiu științific
Rezultatele arată că alcoolul reduce comunicarea globală dintre regiunile creierului și favorizează o procesare mai localizată a informațiilor, ceea ce poate explica de ce oamenii resimt diferit starea de ebrietate, chiar și la niveluri similare de alcool în sânge, scrie Science Alert. Spre deosebire de cercetările anterioare, care s-au concentrat pe zone individuale ale creierului, acest studiu a analizat efectele alcoolului asupra rețelei neuronale în ansamblu. Creierul este un sistem extrem de complex și interconectat, iar orice modificare în „dialogul” dintre regiunile sale poate influența emoțiile, comportamentul și capacitatea de reacție. „La nivel de rețea, alcoolul a crescut eficiența locală și gradul de grupare a conexiunilor, indicând o structură mai rigidă și mai puțin flexibilă”, notează autorii studiului. În același timp, eficiența globală a rețelei cerebrale a scăzut semnificativ, iar aceste modificări au fost asociate direct cu o senzație subiectivă mai intensă de intoxicație. Alcoolul afectează rețeaua creierului, arată datele obținute prin RMN Studiul a inclus 107 participanți sănătoși, cu vârste cuprinse între 21 și 45 de ani. În cadrul a două sesiuni separate, aceștia au consumat fie o băutură alcoolică menită să atingă limita legală de conducere în SUA (0,08 g/dl), fie un placebo. După aproximativ 30 de minute, participanții au fost supuși unor scanări RMN, care au permis analizarea comunicării dintre 106 regiuni cerebrale distincte. Rezultatele au arătat că anumite zone ale creierului au devenit mai „izolate”, comunicând mai puțin cu restul rețelei. Un exemplu relevant este lobul occipital, responsabil de procesarea informațiilor vizuale, ceea ce ar putea explica vederea încețoșată sau dificultățile de coordonare apărute după consumul de alcool. Deși participanții aveau niveluri similare de alcool în sânge, unii s-au simțit mai beți decât alții. Cercetătorii au constatat că această diferență este strâns legată de gradul de fragmentare a rețelei cerebrale. Cu cât comunicarea dintre regiuni era mai slabă, cu atât senzația de ebrietate era mai accentuată. Studiul, publicat în Drug and Alcohol Dependence, sugerează că aceste modificări pot sta la baza efectelor cunoscute ale alcoolului asupra controlului inhibitor, percepției recompensei și coordonării motorii. Autorii subliniază însă că analiza a fost realizată pe creiere aflate în stare de repaus și că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a evalua efectele pe termen lung și în rândul persoanelor cu consum problematic de alcool.