Etichetă: studiu

Prof. univ. dr. Adrian Covic, reacție după meta-analiză publicată în revista Nature: Obezitatea este asociată cu un risc mai mare pentru 19 tipuri de cancer

O nouă cercetare publicată în prestigioasa revistă științifică Nature Metabolism readuce în prim-plan legătura dintre excesul de greutate și apariția cancerului. Prof. univ. dr. Adrian Covic, șeful Compartimentului de Transplant Renal al Spitalului Clinic „Dr. C. I. Parhon” Iași și prorector pentru Cercetare Științifică, Dezvoltare și Inovare în cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” (UMF) Iași a semnalat importanța studiului, subliniind că rezultatele reprezintă unul dintre cele mai solide argumente de până acum privind impactul obezității asupra sănătății. Cele mai afectate tipuri de cancer, potrivit studiului din revista Nature Potrivit prof. Adrian Covic, printre „campionii nedoriți” ai asocierii cu obezitatea se află cancerul de endometru, adenocarcinomul esofagian, cancerul renal, cancerul hepatic și cancerul biliar. Aceste forme de cancer au prezentat unele dintre cele mai puternice legături cu indicele de masă corporală crescut. Studiul arată că o creștere a indicelui de masă corporală (BMI) cu 5 kg/m² este asociată cu: un risc cu 58% mai mare de cancer endometrial; un risc cu 47% mai mare de adenocarcinom esofagian; un risc cu 30% mai mare de cancer renal; un risc cu 27% mai mare de cancer biliar; un risc cu 20% mai mare de cancer hepatic. Lucrarea, publicată pe 15 iunie 2026, reprezintă o analiză sistematică și o meta-analiză care a inclus 226 de studii prospective și aproximativ 1,5 milioane de cazuri de cancer. Cercetătorii au evaluat legătura dintre obezitate și 25 de tipuri frecvente de cancer. Concluzia principală este că un indice de masă corporală crescut este asociat cu un risc mai mare pentru 19 tipuri de cancer și cu un risc mai redus pentru doar trei forme de boală. Autorii spun că rezultatele consolidează dovezile conform cărora obezitatea reprezintă un factor major de risc oncologic și o problemă de sănătate publică globală. De ce favorizează obezitatea apariția cancerului Potrivit cercetătorilor, mecanismele diferă de la un tip de cancer la altul. În cazul cancerelor de ficat, rinichi, vezică biliară și pancreas, excesul de grăsime corporală favorizează inflamația cronică, diabetul, hipertensiunea arterială și alte tulburări metabolice care pot contribui la dezvoltarea tumorilor. În cazul cancerelor hormonale, cum sunt cele de sân sau endometru, obezitatea determină creșterea nivelului de estrogeni, ceea ce poate favoriza apariția și progresia bolii. Autorii mai arată că inflamația persistentă, hiperinsulinemia și modificările metabolice produse de excesul ponderal pot crea un mediu favorabil dezvoltării celulelor canceroase. Prof. Adrian Covic consideră că rezultatele publicate de Nature Metabolism reprezintă un nou semnal de alarmă privind creșterea alarmantă a obezității la nivel mondial și consecințele acesteia. Studiul sugerează că prevenirea și combaterea obezității nu înseamnă doar reducerea riscului de diabet sau boli cardiovasculare, ci și diminuarea riscului pentru numeroase forme de cancer. Cercetătorii concluzionează că menținerea unei greutăți corporale normale ar trebui să reprezinte una dintre principalele măsuri de prevenție oncologică, în contextul în care excesul de greutate este asociat cu o gamă mult mai largă de cancere decât se credea anterior. Studiul poate fi consultat integral AICI!

Cinci moduri prin care îți poți păcăli simțurile ca să mănânci mai sănătos

Deși avem impresia că alegem în mod rațional ce mâncăm, în realitate simțurile noastre influențează constant cât și ce consumăm. Vederea, auzul, mirosul și chiar textura alimentelor pot schimba deciziile noastre fără să ne dăm seama, iar cercetările demonstrează mereu că aceste mecanisme pot fi folosite în avantajul nostru pentru a mânca mai sănătos, potrivit BBC. Specialiștii explică faptul că experiența gustului nu se reduce doar la gură, ci implică întregul corp și modul în care creierul interpretează informațiile senzoriale. „Cu toții credem că gustăm în gură. Se pare că de acolo vine aroma, dar sunt implicate toate celelalte simțuri”, spune Charles Spence, psiholog în științe alimentare la Universitatea din Oxford. Înainte să gustăm efectiv un aliment, creierul face deja dinainte presupuneri bazate pe aspect, miros, sunet sau chiar context. Acest proces, care de cele mai multe ori se întâmplă inconștient, influențează nu doar plăcerea mesei, ci și cantitatea consumată. Oamenii sunt departe de a fi niște mâncători raționali, pentru că simțurile ne pot influența cu ușurință alegerile în ceea ce privește hrana pe care o alegem. Însă cercetările arată din ce în ce mai mult că putem folosi această înțelegere pentru a ne manipula simțurile, îndemnându-ne să mâncăm mai sănătos în acest proces. 1. Atenție la ambalaj și culori Un prim factor important pentru a evolua în acest proces este felul în care arată produsele. Culoarea ambalajului, designul și modul în care este prezentată mâncarea influențează percepția asupra sănătății și gustului. Produsele maro, verzi și albe tind să fie considerate mai sănătoase, în timp ce obiectele roșii, galbene și violete sau chiar „strălucitoare” tind să fie mai asociate cu ingrediente delicioase, care inflamează organismul. „De asemenea, evaluăm proprietățile alimentare pentru sănătate în funcție de culoarea ambalajului”, spune Betina Piqueras-Fiszman, profesor asociat la Universitatea Wageningen. Pentru a reduce tentațiile, specialiștii recomandă păstrarea dulciurilor în recipiente opace, astfel încât stimulii vizuali să nu încurajeze consumul neplanificat. 2. Unde sunt plasate alimentele contează Locul din magazin unde sunt puse produsele influențează, mai mult decât ne așteptăm, deciziile de cumpărare. Articolele aflate la nivelul ochilor sau lângă casele de marcat sunt cumpărate mai des, din obișnuință și comoditate. Acest fenomen este cunoscut drept tendința de a alege varianta cu cel mai mic efort, iar comercianții îl folosesc frecvent. În unele țări au fost introduse reguli pentru a limita plasarea alimentelor nesănătoase în zonele de impuls. Anglia este un astfel de exemplu. Țara a interzis alimentele bogate în grăsimi, sare și zahăr (HFSS) în apropierea caselor de marcat. 3. Vasele și tacâmurile influențează sațietatea Nu doar ochii și urechile influențează experiența noastră culinară. Și modul în care mâncarea este servită contează. Când deserturile sunt servite pe farfurii rotunde albe, acestea sunt adesea evaluate ca având un gust mai dulce în comparație cu exact aceeași mâncare servită pe o farfurie neagră, unghiulară. Un efect similar apare și în cazul formelor de ambalaj. Oamenii preferă ambalajele rotunjite în locul celor unghiulare. Totodată, cât de greu este bolul din care mâncăm ar putea afecta cât de sătui ne simțim după o masă. Un studiu a constatat că cei care mâncau credeau că ar fi mai sătui atunci când mănâncă dintr-un recipient mai greu înainte de a gusta mâncarea. „Când oamenii au mâncat doar o lingură din produs, au fost imediat păcăliți să perceapă că vor fi mai sătui”, spune Piqueras-Fiszman. Tacâmurile mai grele au un alt efect pozitiv asupra modului în care percepem gustul mâncării, unii clienți simțindu-se mai satisfăcuți de o masă atunci când tacâmurile aveau mai multă greutate, potrivit unui studiu. 4. Aspectul farfuriei schimbă percepția gustului Poate deloc surprinzător, modul în care mâncarea este prezentată în farfurii noastre afectează, de asemenea, cât de mult ne așteptăm să savurăm masa. Acest factor poate face ca mâncarea cu conținut scăzut de calorii să fie mai atrăgătoare. În cadrul unui studiu a fost aranjată salata astfel încât să arate ca o pictură de Kandinsky, ceea ce i-a determinat pe participanți să evalueze mâncarea ca fiind mai gustoasă. Ei chiar au plătit mai mult pentru exact aceleași ingrediente datorită modului în care au fost prezentate. 5. Sunetul influențează ritmul mesei Muzica și sunetele din jurul mesei pot modifica ritmul în care mâncăm, ceea ce influențează în mare măsură nivelul de absorbție pe care îl avem. Muzica lentă duce la mese mai lungi și, implicit, la un consum mai mic de calorii. De asemenea, anumite frecvențe muzicale pot influența percepția gustului, făcând alimentele să pară mai dulci sau mai amare. Evitarea distragerilor, cum ar fi telefonul sau televizorul, contribuie și ea la un consum mai controlat.

Ai făcut totul să fii fericit și totuși nu găsești plăcerea de a trăi. Iată ce se întâmplă cu tine

Tinerii au un cuvânt pentru a denumi această stare: „meh”. Specialiștii îi spun anhedonie. Cuvântul pentru aceasta, anhedonie, vine din cuvintele grecești „an” și „hedone”, care, împreună, înseamnă „fără plăcere”. Incidentele ocazionale de anhedonie sunt o parte normală a experienței umane. Dar perioadele anhedonice de lungă durată ar putea însemna că se întâmplă altceva. Uneori are legătură cu o boală mintală, dar, pentru alte persoane, un stres mai mare decât în ​​mod normal poate fi suficient pentru a-i absorbi bucuria vieții, relatează BBC Science Focus. De unde vine stresul? Cercetări recente au început să exploreze modul în care stresul, fie că provine dintr-un loc de muncă dificil, o viață de familie agitată sau alte lucruri, schimbă de fapt modul în care funcționează sistemul de recompense al creierului nostru, reducând capacitatea noastră de a simți scântei de bucurie ca răspuns la lucrurile care ne plac. Rămân câteva întrebări în această linie de cercetare, inclusiv modul în care susceptibilitatea poate diferi între oameni și care este exact cea mai bună terapie. Dar concluzia de bază în acest moment este clară: dacă acumulezi factorii de stres din viața ta, s-ar putea să-ți furi fericirea. O viață fără plăcere În ultimele decenii, cercetătorii au definit anhedonia ca fiind pur și simplu pierderea capacității de a simți plăcere. Studii mai recente au extins ușor această definiție, spune profesorul Diego Pizzagalli, neurocercetător la Universitatea din California, Irvine, din SUA. Astăzi, înțelegem că anhedonia include atât lipsa plăcerii, cât și absența motivației de a căuta chiar și lucruri plăcute. Imaginați-vă că vă gândiți dacă să vă întâlniți cu niște prieteni la un film. V-ați gândi la bucuria de a fi cu oameni care vă plac sau de a viziona un film bun. Apoi v-ați gândi la timpul necesar pentru a vă pregăti, la bătaia de cap a ajunge acolo și la banii pe care ar trebui să îi plătiți. Pentru mulți dintre noi, ar putea merita. Dar la persoanele cu anhedonie, recompensa percepută se micșorează, în timp ce costul crește. „Practic, efortul, literalmente efortul cognitiv sau fizic, este pur și simplu prea mare”, spune Pizzagalli. „Și astfel, de fapt, nu îl vor iniția”. Efectul dopaminei Un factor important în anhedonie este dopamina, o moleculă care este eliberată în așteptarea unei recompense. Eliberarea de dopamină este afectată la persoanele cu anhedonie, diminuând sistemul de recompensă al creierului. Această afectare este cauzată uneori unei afecțiuni mintale, cum ar fi depresia sau schizofrenia, sau abuzului de substanțe. Cu toate acestea, pentru mulți oameni, stresul cronic poate provoca, de asemenea, disfuncții ale dopaminei. Studiile efectuate pe animale arată că, atunci când ne confruntăm cu stresul, creierul răspunde inițial cu o creștere bruscă a nivelului de dopamină, probabil pentru a ne ajuta să facem față, spune Pizzagalli. „Dar când factorul stresor devine incontrolabil, cronic și susținut, atunci apare o reglare negativă profundă a dopaminei”, spune el. „Acest lucru a fost de fapt legat foarte clar de fenotipurile anhedonice (modele de comportament)”. Așadar, o ceartă cu un partener probabil nu te va duce la anhedonie. Dar lunile de ore suplimentare la locul de muncă ar putea. Pizzagalli a studiat persoane care au raportat că sunt supuse unui stres ridicat, dar nu au îndeplinit niciunul dintre criteriile pentru anhedonie sau depresie. Aceasta ar putea însemna că stresul poate începe să ne erodeze sistemele de recompensă încet, înainte să ne dăm seama. Există ceva ce putem face în această privință? Șoareci fericiți, șoareci triști: experimente cu anhedonie Aceasta este o întrebare la care profesorul Mazen Kheirbek, neurocercetător în sisteme la Universitatea din California, San Francisco, și-a propus să răspundă într-o cercetare recentă publicată în revista Nature. El și colegii săi au pus în mod repetat șoareci într-o incintă cu un șoarece mult mai mare și agresiv. După ce șoarecii au fost stresați corespunzător de rozătoarea Goliat, cercetătorii au efectuat teste cu apă cu zahăr pentru a măsura capacitatea lor de a răspunde la recompense. „Șoarecii normali adoră zahărul”, spune Kheirbek, și îl vor alege de fiecare dată. Șoarecii anhedonici, în schimb, nu prea le pasă ce fel de apă beau. Cercetătorii au descoperit două tipuri de șoareci: unii care au încetat curând să mai aleagă apa cu zahăr după ce au fost stresați și alții care păreau neafectați. I-au denumit pe aceștia șoareci „susceptibili” și, respectiv, „rezilenți”. Apoi, au folosit sonde electrice pentru a măsura activitatea cerebrală a ambelor grupuri de șoareci, căutând lucruri care îi diferențiază. Au găsit două semnături diferite ale activității cerebrale, câte una pentru fiecare grup, despre care cred că ajută la identificarea anhedoniei. Ambele au apărut în amigdală – care este implicată în generarea stărilor emoționale – și în hipocampus, o regiune a creierului implicată în stocarea memoriei și prezicerea evenimentelor viitoare. La șoarecii rezistenți, „creierul lor era practic foarte bun la a spune că aceasta este zaharoză și aceasta este apă”, spune Kheirbek. „Șoarecii susceptibili au combinat practic aceste două valori de recompensă”. Cu alte cuvinte, șoarecii stresați, susceptibili la anhedonie, nu mai puteau vedea apa cu zahăr ca pe o recompensă, epuizându-le dorința de a o consuma, în timp ce cei rezistenți au continuat să perceapă o valoare suplimentară în dulce. Kheirbek spune că ar putea exista o gamă similară de răspunsuri la stres și la oameni. Are efect la oameni? „Două persoane pot avea același tip de stres, dar o persoană poate ieși la iveală și dezvolta tulburări legate de depresie și anhedonie, iar o persoană nu”, spune el. Kheirbek spune că au observat, de asemenea, semne ale unui fel de „stare de indecizie” la șoarecii sensibili, despre care crede că ar putea fi similar cu modelul de ruminație adesea observat la persoanele cu depresie. „Interferă cu capacitatea ta normală de a ieși, de a experimenta mediul din jurul tău și de a experimenta recompensele de mare valoare”, spune el. Cercetătorii au mers și mai departe, folosind o tehnică numită chemogenetică pentru a modifica celulele creierului din hipocampii șoarecilor, astfel încât acestea să răspundă la un medicament care creștea nivelurile de activitate ale celulelor. Acest lucru

Tratament personalizat pentru cancerul de sân. Studiul care ar putea elimina chimioterapia pentru milioane de femei

Cercetarea sugerează că multe femei ar putea evita chimioterapia fără ca acest lucru să le afecteze șansele de supraviețuire sau riscul de recidivă. Rezultatele au fost prezentate în cadrul reuniunii anuale a Societății Americane de Oncologie Clinică (ASCO), desfășurată la Chicago, una dintre cele mai importante conferințe medicale dedicate cancerului, scrie The Guardian. Ce au descoperit cercetătorii Studiul Optima a analizat datele a 4.429 de paciente cu vârsta de peste 40 de ani, diagnosticate cu cancer de sân hormon-pozitiv, cea mai frecventă formă a bolii la nivel mondial. Participantele au provenit din Marea Britanie, Australia, Norvegia, Suedia, Noua Zeelandă și Thailanda. Cercetătorii au utilizat testul genomic Prosigna, care analizează activitatea a 50 de gene din țesutul tumoral pentru a evalua riscul de reapariție a cancerului în următorii zece ani. Pe baza rezultatelor, medicii au putut decide dacă pacientele aveau nevoie de chimioterapie sau puteau urma doar terapie hormonală. Rezultate care pot schimba practica medicală Datele studiului arată că pacientele cu risc scăzut de recidivă au avut rezultate similare indiferent dacă au urmat sau nu chimioterapie. La cinci ani după tratament, 95% dintre femeile care au primit chimioterapie și terapie hormonală erau în viață și fără semne de recidivă. În cazul celor care au primit exclusiv terapie hormonală, procentul a fost de 94%. Potrivit profesorului Rob Stein, coordonatorul studiului și specialist în oncologie mamară la UCL, cercetarea demonstrează că multe paciente pot evita în siguranță chimioterapia și efectele sale adverse, fără a compromite eficiența tratamentului. Beneficii pentru paciente și sistemele medicale Chimioterapia este asociată frecvent cu efecte secundare precum căderea părului, greață, oboseală, insomnie și erupții cutanate. În unele cazuri, aceasta poate provoca infertilitate, menopauză precoce sau probleme cognitive pe termen lung. Specialiștii consideră că utilizarea testelor genomice pentru alegerea tratamentului reprezintă un pas important către medicina personalizată. În același timp, reducerea administrării inutile a chimioterapiei ar putea contribui la utilizarea mai eficientă a resurselor din sistemele de sănătate. Cercetarea a fost finanțată de Institutul Național pentru Cercetare în Sănătate și Asistență Medicală din Marea Britanie, compania Veracyte și mai multe organizații caritabile. Experții susțin că rezultatele ar putea schimba modul în care este tratat cancerul de sân hormon-pozitiv în următorii ani.

Studiu. Vrei să încetinești îmbătrânirea? Arta și cultura, consumate zilnic, pot avea un efect protector

Persoanele care participă regulat la activități artistice și culturale ar putea îmbătrâni mai lent la nivel biologic, arată un studiu al University College London (UCL), care compară efectele acestora cu cele ale exercițiilor fizice, relatează Euronews. Cercetarea, publicată în revista „Innovation in Aging”, precizează că implicarea constantă a oamenilor în activități precum vizitarea muzeelor, cântatul într-un cor sau participarea la cursuri creative poate avea efecte pozitive asupra organismului, inclusiv asupra ADN-ului. Participarea la cultură și ritmul îmbătrânirii Studiul a analizat datele a 3.556 de adulți din Marea Britanie. Apoi a fost realizată o comparație cu răspunsurile din sondaje care includeau analize de sânge ale persoanelor. S-au putut observa diferențe între frecvența activităților culturale și modificările chimice ale ADN-ului asociate cu îmbătrânirea biologică. Rezultatele arată că persoanele care se implică mai des în activități artistice și culturale, și participă la mai multe tipuri de astfel de activități, par să aibă un ritm mai lent de îmbătrânire biologică. Cei care participau cel puțin o dată pe săptămână la astfel de activități culturale păreau să îmbătrânească cu aproximativ 4% mai lent decât cei care le făceau rar. Cercetătorii au observat că diferența este comparabilă cu cea dintre persoanele care fac activități fizice în mod regulat și cele sedentare. Autorul principal, Feifei Bu, a declarat: „Studiul nostru oferă primele dovezi că implicarea în arte și cultură este legată de un ritm mai lent al îmbătrânirii biologice. Acest lucru se bazează pe un număr tot mai mare de dovezi despre impactul artelor asupra sănătății, activitățile artistice demonstrându-se că reduc stresul, reduc inflamația și îmbunătățesc riscul de boli cardiovasculare, așa cum se știe că face exercițiile fizice.” Rezultatele au fost mai evidente în rândul adulților de peste 40 de ani și au rămas valabile chiar și după adăugarea unor factori precum greutatea, fumatul, educația sau venitul. „Aceste rezultate demonstrează impactul artelor asupra sănătății la nivel biologic. Ele oferă dovezi pentru ca implicarea în artă și cultură să fie recunoscută ca un comportament care promovează sănătatea, într-un mod similar cu exercițiile fizice.”, a precizat autoarea principală, Daisy Fancourt. „Studiul nostru sugerează, de asemenea, că implicarea într-o varietate de activități artistice poate fi utilă. Acest lucru se poate datora faptului că fiecare activitate are diferite «ingrediente» care ajută la sănătate, cum ar fi stimularea fizică, cognitivă, emoțională sau socială.”, a adăugat ea. Ce sunt „ceasurile epigenetice” Printre cele mai interesante aspecte ale studiului este faptul că cercetătorii au folosit șapte tipuri de „ceasuri epigenetice”, instrumente care analizează modificările chimice ale ADN-ului pentru a estima ritmul îmbătrânirii biologice. Două dintre ele, DunedinPoAm și DunedinPACE, măsoară cât de repede îmbătrânește organismul, iar scorurile mai mari sunt asociate cu riscuri mai mari de boli. În cazul DunedinPACE, participarea la activități artistice de cel puțin trei ori pe an a fost asociată cu o îmbătrânire cu 2% mai lentă, participarea lunară cu 3%, iar cea săptămânală cu 4%, comparativ cu persoanele care participă rar. Cercetătorii au comparat această diferență cu cea observată între fumători și foști fumători. La testul PhenoAge, persoanele implicate săptămânal în activități culturale păreau, în medie, cu aproximativ un an mai tinere biologic decât cele care participau rar. Prin comparație, activitatea fizică regulată era asociată cu o diferență de puțin peste jumătate de an. Cercetătorii spun însă că exercițiile fizice rămân cele mai importante pentru sănătate, iar arta nu le înlocuiește, ci, mai degrabă, le completează.

Un medicament ieftin pentru tensiune arterială ar putea revoluționa tratamentul cancerului

Descoperirea vine de la Dartmouth Cancer Center și a fost publicată în The Journal for ImmunoTherapy of Cancer, conform scitechdaily.com. Cercetătorii au demonstrat că telmisartanul, aprobat de FDA pentru tratarea hipertensiunii, potențează efectele medicamentului anticancerigen olaparib. Rezultatele deschid o perspectivă nouă pentru pacienții care nu răspund la terapiile actuale. Cum funcționează combinația Olaparib face parte din categoria inhibitorilor PARP. Aceste medicamente atacă celulele canceroase exploatând incapacitatea lor de a repara ADN-ul deteriorat. Funcționează cel mai bine în tumorile cu mutații ale genei BRCA sau cu defecte similare de reparare a ADN-ului. Problema este că multe tumori nu prezintă aceste defecte. Ele nu răspund la inhibitorii PARP și, în timp, unele cancere dezvoltă rezistență la aceste tratamente. Telmisartanul schimbă această ecuație. În experimentele preclinice, tumorile tratate cu ambele medicamente au prezentat mai multe leziuni ale ADN-ului decât cele tratate doar cu olaparib. Mai mult, combinația a activat producția de interferoni de tip I, molecule care ajută sistemul imunitar să detecteze și să atace celulele canceroase. „Această activare imunitară pare a fi un motiv cheie pentru care combinația funcționează atât de bine”, a explicat Tyler Curiel, autorul principal al studiului. Un efect unic față de medicamentele similare Telmisartanul aparține clasei blocantelor receptorilor angiotensinei II (ARB). Important de reținut: efectul anticancerigen a fost observat doar la telmisartan, nu și la celelalte medicamente ARB testate. Telmisartanul reduce și nivelurile de PD-L1, o proteină care ajută cancerul să scape de atacul imunitar. Scăderea acesteia face tumorile mai vulnerabile la tratament. Studii clinice deja în desfășurare Deoarece telmisartanul se administrează oral, este bine tolerat și ieftin, cercetătorii au trecut rapid la testarea pe pacienți. Două studii clinice sunt deja în desfășurare la Dartmouth Cancer Center. Primul testează combinația telmisartan-olaparib la bărbați cu cancer de prostată metastatic rezistent la castrare. Primul pacient înrolat a înregistrat un răspuns descris drept excepțional. Al doilea studiu vizează cancerul ovarian rezistent la platină și tocmai a înrolat primul participant. „Obiectivul nostru este să stabilim dacă această abordare combinată poate ajuta mai mulți pacienți”, a spus Curiel. „Și, eventual, să depășească rezistența la aceste medicamente.” Dacă rezultatele clinice vor confirma datele preclinice, telmisartanul ar putea deveni un instrument accesibil și eficient în oncologie – fără costuri suplimentare majore pentru sistemele de sănătate.

Discrepanțele sociale dintre copii îi urmăresc toată viața / Ce arată cel mai mare studiu OECD despre dezvoltarea timpurie

Un raport publicat în mai 2026 de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) trage un semnal de alarmă despre ceea ce se întâmplă cu copiii înainte să intre în sistemul școlar. Studiul Internațional privind Învățarea Timpurie și Bunăstarea Copilului (IELS 2025), cel mai amplu de acest fel din lume, a evaluat direct peste 23.000 de copii de 5 ani din 8 jurisdicții – Coreea de Sud, Anglia, Belgia (Comunitatea Flamandă), Țările de Jos, Emiratele Arabe Unite, Malta, Azerbaijan (Baku și Sumgait) și Brazilia (statele Ceará, Pará și São Paulo) – măsurând abilități de bază în trei mari domenii: alfabetizare și matematică emergentă, funcții executive (memorie de lucru, inhibiție, flexibilitate mentală) și dezvoltare socio-emoțională. Concluzia centrală a raportului, sintetizată chiar de directorul pentru Educație al OCDE, Andreas Schleicher, este dură: până la 5 ani, „povestea este deja scrisă.” Decalajele dintre copii nu sunt variații minore – sunt prăpăstii care, dacă nu sunt adresate devreme, urmează copilul toată viața. Coreea și Anglia – în frunte. Brazilia – în coadă La alfabetizare și matematică emergentă (abilități esențiale pentru școală), Coreea de Sud se situează cel mai sus, cu un scor compozit de 545 față de media internațională de 500. Anglia urmează cu 525, în timp ce statele braziliene participante au obținut 479, cel mai slab rezultat. Decalajele dintre jurisdicții sunt mai pronunțate în aceste domenii cognitive decât în cel socio-emoțional, unde țările se grupează mai strâns. La funcțiile executive – capacitatea de concentrare, memorie operativă și adaptare rapidă la reguli schimbate – Coreea conduce detașat (564), urmată de Anglia (503) și Emiratele Arabe Unite (499). La polul opus, Brazilia se situează din nou pe ultimul loc (465). Decalajele socio-economice apar de la 5 ani Unul dintre cele mai îngrijorătoare rezultate ale studiului este amploarea inegalităților legate de statutul socio-economic al familiei. Copiii din familii avantajate economic obțin în medie cu 60 până la 70 de puncte mai mult decât copiii dezavantajați la alfabetizare și matematică emergentă – o diferență echivalentă cu aproape un an de dezvoltare. Aceste discrepanțe sunt mai mici, dar persistente, și în domeniile funcțiilor executive și ale competențelor socio-emoționale. Studiul arată totodată că doar aproximativ 15% dintre copiii din familii dezavantajate reușesc să performeze în trimestrele superioare ale distribuției – ceea ce OCDE numește „reziliență în dezvoltare.” Această cifră ajunge la 22% în anumite domenii socio-emoționale, semn că investițiile în medii de sprijin pot face diferența chiar și pentru cei mai vulnerabili copii. Fetele depășesc băieții în aproape toate domeniile La 5 ani, fetele obțin scoruri mai mari decât băieții în toate cele trei dimensiuni evaluate, diferența fiind cea mai pronunțată în competențele socio-emoționale. Fetele depășesc băieții cu 20 până la 31 de puncte la identificarea emoțiilor, comportamentul prosocial și controlul comportamental. Diferența este cel mai mică la matematica emergentă, singurul domeniu unde băieții din Coreea obțin scoruri ușor superioare. Îngrijorător, aceste decalaje în favoarea fetelor sunt mai mari în rândul copiilor cu cele mai slabe performanțe, sugerând că băieții vulnerabili sunt cel mai expuși riscului de rămânere în urmă. Ce se întâmplă acasă contează enorm – dar nu în felul în care credem Capitolul dedicat mediului familial aduce rezultate surprinzătoare pentru părinți. Frecvența cu care părinții citesc copilului dintr-o carte este activitatea cu cea mai puternică asociere pozitivă cu scorurile la alfabetizare și numerație – o diferență de 32 de puncte la alfabetizare între familiile care citesc zilnic și cele care citesc rar, chiar și după controlul nivelului socio-economic al familiei. De asemenea, accesul la mai mult de 50 de cărți pentru copii acasă este asociat cu scoruri cu 42 de puncte mai mari la alfabetizare emergentă față de familiile cu mai puțin de 25 de cărți. Prin contrast, utilizarea dispozitivelor digitale de către copii nu este asociată cu rezultate mai bune – și în unele jurisdicții are chiar corelații negative, în special cu alfabetizarea și numerația. 46% dintre copiii din studiu folosesc un dispozitiv digital în fiecare zi, cu proporții mai mari în familiile dezavantajate economic. Studiul nu găsește dovezi că activitățile digitale educative realizate împreună cu părinții au un impact consistent pozitiv. Implicarea părinților în viața instituției de educație timpurie a copilului contează de asemenea – copiii cu părinți implicați activ obțin scoruri cu până la 52 de puncte mai mari în domeniile socio-emoționale, chiar și după ajustarea pentru statut socio-economic. Grădinița contează dacă e de calitate și accesibilă Copiii care au intrat mai devreme în sistemul de educație timpurie tind să obțină scoruri mai bune la 5 ani. Această asociere este mai puternică pentru alfabetizare și numerație decât pentru funcțiile executive sau competențele socio-emoționale. Totuși, studiul avertizează că simpla participare la grădiniță nu este suficientă: calitatea acesteia contează decisiv. Un rezultat important este că nu există dovezi că frecventarea educației timpurii reduce mai mult decalajele socio-economice pentru copiii dezavantajați decât pentru cei avantajați. Dimpotrivă, copiii avantajați participă în medie cu aproximativ 5 luni mai mult la educație timpurie, ceea ce poate amplifica inegalitățile în loc să le reducă. OCDE recomandă explicit politici care să crească participarea copiilor dezavantajați și să asigure o calitate consistentă a serviciilor. Un aspect tehnic relevant: în medie, 36% din variația scorurilor la alfabetizare și numerație emergentă este explicată de diferențele dintre instituțiile de educație timpurie frecventate — nu de caracteristicile individuale ale copilului. Aceasta înseamnă că instituția contează enorm, ceea ce face calitatea și echitatea accesului la ea o prioritate de politică publică. Un copil din zece are dificultăți, dar sprijinul ajunge acolo unde e nevoie Aproximativ unul din zece copii din studiu a experimentat dificultăți timpurii de învățare sau de comportament, cu o prevalență mai mare în familiile dezavantajate socio-economic. Vestea relativ bună: copiii expuși unui număr mai mare de factori de risc au mai mult șanse să primească suport specializat, ceea ce sugerează că sistemele de sprijin sunt, în general, orientate corect spre cei mai vulnerabili. Ce înseamnă pentru politicile publice Raportul OCDE oferă un mesaj clar pentru decidenții politici: investițiile în primii ani de viață aduc cel mai mare randament pe termen lung. Schleicher subliniază că

Metoda prin care ajungi să fii în formă fără să petreci ore la sală, potrivit experților

Nu ai nevoie de ore petrecute la sală pentru a fi în formă. Experții în fitness susțin că un plan simplu, repetat săptămânal, este suficient pentru a construi un corp mai puternic și mai sănătos pe termen lung. Planul recomandat presupune bifarea a trei obiective săptămânale: două antrenamente de forță pentru întregul corp, câteva sesiuni de mișcare care accelerează ritmul cardiac și cel puțin 7.000 de pași pe zi. De ce funcționează antrenamentul minimalist Antrenorul de forță Darren Ellis susține că progresul nu necesită efort excesiv. Două sesiuni solide de antrenament de forță pe săptămână, combinate cu numărul recomandat de pași și una sau două sesiuni aerobice, sunt suficiente pentru rezultate vizibile. Abordarea menține inima și plămânii sănătoși, construiește articulații rezistente, îmbunătățește forța și mobilitatea și reduce riscul majorității bolilor cronice. Câți pași pe zi sunt suficienți Cercetătorii au stabilit că 7.000 de pași zilnici reprezintă pragul la care se obțin cele mai multe beneficii cardiovasculare. Un studiu realizat în 2023 de Universitatea din Granada a confirmat această cifră. O meta-analiză publicată în The Lancet în 2025 a arătat că, față de 2.000 de pași pe zi, 7.000 de pași zilnici sunt asociați cu un risc cu 22% mai mic de simptome depresive, cu 38% mai mic de demență, cu 47% mai mic de mortalitate din toate cauzele și cu 25% mai mic de boli de inimă. Micro-plimbările, soluția practică Dr. Courtney Conley recomandă „micro-plimbările” ca metodă simplă de a atinge obiectivul zilnic. Acestea sunt plimbări scurte de cinci minute, echivalentul a aproximativ 500 de pași, integrate în pauzele obișnuite ale zilei. Specialiștii subliniază că planul trebuie adaptat nivelului personal de fitness. Persoanele mai puțin active obțin beneficii semnificative chiar și din cantități mici de mișcare.

72% dintre părinți recunosc că ajung să cumpere ce le cer copiii la supermarket, chiar dacă nu voiau

Copiii influențează tot mai mult deciziile de cumpărare ale familiei la supermarket. Părinții cedează frecvent cererilor de mâncare nesănătoasă. Concluzia aparține unui studiu făcut pe 1.050 de părinți din Anglia, prezentat recent la Congresul European privind Obezitatea de la Istanbul, conform The Independent. Peste jumătate dintre părinții chestionați (58%) au recunoscut că sunt bătuți la cap frecvent să cumpere produse bogate în grăsimi, sare sau zahăr. În consecință, aproape trei sferturi (72%) au raportat că achiziționează adesea produsele solicitate. Ce produse cer cel mai des copiii Printre cele mai căutate produse s-au numărat înghețata și acadelele (45%), bomboanele și ciocolata (43%), dulciurile și biscuiții (42%). Copiii cu vârste între patru și 11 ani au fost cei mai insistenți. Peste jumătate dintre ei cer verbal produsele, unul din trei le pune direct în coș, iar aproximativ unul din șase indică un display sau o reclamă din magazin. Marketingul alimentar, factor agravant Cercetătoarea Emma Boyland, profesoară la Universitatea din Liverpool, atrage atenția că mediul actual de cumpărare nu îi ajută pe părinți să facă alegeri sănătoase. Ambalajele cu personaje prietenoase și reclamele văzute înainte de cumpărături influențează semnificativ cererile copiilor. Aproape un sfert dintre părinți (23%) au mărturisit că insistențele copiilor îi fac să se simtă supărați, vinovați sau stresați. Studiul semnalează că părinții cu insecuritate alimentară sunt sâcâiți mai frecvent, ceea ce reprezintă o sursă suplimentară de stres.

Studiu: Un factor esențial prezice longevitatea mai bine decât dieta sau exercițiile fizice

Un studiu realizat la finalul anului trecut arată că există un alt factor care ar putea avea un impact mai mare asupra reducerii duratei de viață. Alte cercetări anterioare asociau somnul de proastă calitate cu o serie de probleme de sănătate. Totuși, studiul realizat de cercetătorii de la Universitatea de Sănătate și Știință din Oregon au descoperit că un somn suficient are o legătură mai puternică cu o viață mai lungă decât dieta și exercițiile fizice. Potrivit Science Alert, studiul a avut la bază datele analizate din sondaje din SUA, acoperind perioada 2019-2025. Concret, indicatorii speranței de viață au fost comparați cu evaluările subiective ale duratei somnului. În acest sens, un somn care are o durată mai mică de șapte ore pe noapte este considerat drept unul insuficient. În realizarea studiului, cercetătorii au luat în calcul și alte variabile care pot influența speranța de viață, printre care sedentarismul, statutul profesional și nivelul de studii. Rezultatele au arătat că legătura dintre somnul insuficient și speranța de viață mai scurtă s-a menținut. „Nu mă așteptam ca [somnul insuficient] să fie atât de puternic corelat cu speranța de viață. Întotdeauna am considerat că somnul este important, dar această cercetare subliniază cu adevărat acest aspect: oamenii ar trebui să se străduiască să doarmă între șapte și nouă ore, dacă este posibil”, a spus Andrew McHill, cercetător de la Universitatea de Sănătate din Oregon. „Această cercetare arată că trebuie să acordăm prioritate somnului cel puțin la fel de mult cât acordăm alimentației sau exercițiilor fizice. Un somn bun pe timpul nopții îți va îmbunătăți starea de bine, dar și durata de viață”, a mai spus McHill. Un studiu de acest gen nu poate să ofere o imagine mai clară privind interacțiunile complexe dintre somn, alimentație și exercițiile fizice. Totuși, rezultatele studiului sugerează că durata somnului pe care o ai în fiecare noapte reprezintă un indicator semnificativ al stării de sănătate pe termen lung.