Etichetă: studiu

Experții au clasificat 400 de profesii după riscul de demență. Rezultatul i-a uimit chiar și pe cercetători

Un job aparent obișnuit ar putea reduce riscul de demență, arată un studiu amplu realizat la Harvard. Cercetătorii au comparat aproape 400 de profesii. Au descoperit că șoferii de taxi și de ambulanță au cea mai mică rată de deces cauzat de Alzheimer. Explicația ține de exercițiul constant de orientare în spațiu, o abilitate care pare să protejeze creierul. Șoferii de autobuz, care circulă pe trasee fixe, nu beneficiază de același avantaj. Ce spun cercetătorii despre legătura dintre orientare și sănătatea creierului? Studiul a fost publicat în British Medical Journal. Autorii au scris că sarcinile frecvente de orientare și procesare în spațiu ar putea proteja împotriva bolii Alzheimer. Un studiu mai vechi de la University College London a arătat altceva. Pregătirea pentru testul „The Knowledge”, obligatoriu pentru șoferii de taxi din Londra, le mărește hipocampul. Această regiune a creierului este responsabilă de navigare și memorie. Ea este și prima afectată de Alzheimer. Hugo Spiers, profesor de neuroștiințe cognitive la UCL, a explicat că orientarea se deteriorează printre primele. Potrivit lui, o rezervă cognitivă mai mare pare să aibă un efect protector. Aceasta se construiește prin educație și prin joburi solicitante mintal. De ce rezultatele trebuie privite cu prudență Cercetătorii au observat că șoferii de taxi și de ambulanță mor, în medie, la vârste mai tinere. Asta ar putea explica parțial rata lor mică de Alzheimer, boală care apare mai ales la vârste înaintate. Cu alte cuvinte, unii dintre ei ar putea muri înainte să apuce să dezvolte boala. Spiers a precizat însă că analiza a fost refăcută, ajustată în funcție de vârstă. Efectul de protecție împotriva Alzheimer s-a menținut și după această corecție, ceea ce sugerează că legătura este reală. Studiul s-a bazat pe date istorice, dintr-o perioadă în care GPS-ul nu era folosit pe scară largă. Spiers a spus că rezultatele s-ar putea schimba. Tot mai mulți șoferi se bazează astăzi pe navigația electronică. Ce recomandă specialiștii pentru un creier sănătos Spiers a recomandat plimbările sau alergările în natură, fără ajutorul aplicațiilor de hărți. Acesta este, spune el, un exercițiu simplu pentru orientarea spațială. El a adăugat că activitatea fizică și timpul petrecut în natură ajută creierul. La fel și legăturile sociale, care contribuie la o îmbătrânire sănătoasă.

Experții au stabilit care ar putea fi limita vieții pe Pământ. Veștile sunt bune

Viața pe Pământ ar putea continua încă 1,8 miliarde de ani, conform unor noi cercetări citate de Live Science. Această estimare, care se bazează pe modele climatice complexe, este mult mai optimistă decât au indicat multe studii anterioare. Pe măsură ce soarele evoluează, acesta devine mai luminos. Steaua produce în prezent cu aproximativ o treime mai multă energie decât la începutul sistemului solar, în urmă cu 4,5 miliarde de ani. Soarele va continua să se încălzească până când va muri în cele din urmă, în aproximativ 5 miliarde de ani. Experții din prezent mai optimiști decât cei din trecut Oamenii de știință s-au întrebat timp de decenii cât timp va reuși viața să evolueze pe Pământ. Un studiu realizat în urmă cu patru decenii susținea că biosfera fotosintetică a Pământului, care include toate plantele și formează baza pentru cea mai mare parte a biologiei planetei, o să dispară peste aproximativ 100 de milioane de ani. Studiile ulterioare au oferit estimări mai optimiste privind viața pe Pământ. Experții au publicat noul studiu În noul studiu, publicat în revista JGR Atmospheres, experții sugerează că viața plantelor ar putea continua chiar mai mult decât s-a crezut până acum. Viața s-ar putea încheia atunci când Pământul își va pierde oceanele fie din cauza radiațiilor, fie prin evaporare scăpată de sub control. Viața pe Pământ se bazează pe fotosinteză, procesul folosit de plante, alge și unele bacterii pentru a transforma lumina soarelui în energie. Mecanismul necesită atât dioxid de carbon, cât și lumina soarelui. În cele din urmă, soarele va încălzi Pământul până la punctul în care plantele nu vor mai fi capabile să facă fotosinteza ceea ce va duce la dispariția vieții. O altă problemă este că, pe măsură ce soarele se stinge și devine mai strălucitor, va exista mai puțin dioxid de carbon în atmosferă, înfometând astfel plantele. Experții au folosit zeci de modele climatice În noul studiu, experții au folosit 29 de modele climatice pentru a estima ce s-ar întâmpla cu biosfera vegetativă a Pământului în diferite scenarii. Concluzia lor a fost că sistemul Pământului este mai rezistent decât se credea.

Studiu cu rezultat neașteptat: persoanele care îmbătrânesc trebuie să fumeze din ce în ce mai multă iarbă

Cercetările sugerează că persoanele care îmbătrânesc ar trebui să fumeze din ce în ce mai multă iarbă pe măsură ce anii trec. Potrivit Futurism, este vorba despre un studiu realizat de Institutul Salk care s-a concentrat pe un canabinoid numit canabinol. Acesta este un produs secundar al unui ingredient activ din iarbă responsabil pentru efectele sale psihoactive. În experimentele care au folosit culturi de celule cerebrale umane și celule animale, cercetătorii au descoperit că produsul părea să protejeze neuronii împotriva stresului oxidativ, o formă de uzură biologică care duce la moartea celulară. Stresul oxidativ este considerat un factor critic în bolile neurodegenerative precum Alzheimer. Fumatul de iarbă, pro și contra Deși rezultatele studiului pot fi interpretate diferit, fumatul recreațional ar putea reduce șansele de a dezvolta demență și afecțiuni cognitive similare. În sprijinul concluziei vin alte studii cu rezultate asemănătoare sau care nu au depistat efecte negative provocate de fumat. În schimb, și cercetări care sugerează că utilizarea excesivă de canabis poate înrăutăți memoria pe termen scurt. Mai grav, la adolescenții care fumează mult crește riscul de a fi diagnosticați cu tulburări bipolare și psihotice ulterior în viață.

Studiu surprinzător: femeile care au mers mai încet au slăbit de aproape trei ori mai mult

Un studiu arată că mersul pe jos într-un ritm lent a stimulat „în mod semnificativ” pierderea în greutate la femeile de peste 50 de ani. Cercetătorii au descoperit că femeile care se deplasau mai lent ardeau mai multă grăsime decât cele care mergeau mai repede. Multă lume presupune că antrenamentele de intensitate ridicată sunt singura cale spre pierderea în greutate. Nu este deloc așa când vine vorba de mersul pe jos la femeile de peste 50 de ani, scrie Women’s Health. Studiul, publicat în revista Nutrients, a urmărit 25 de femei aflate în postmenopauză. Acestora li s-a cerut să urmeze un program de mers pe jos timp de 15 săptămâni. Nouă dintre ele au încheiat studiul la acel moment. Celelalte 16 au continuat programul încă 15 săptămâni. Toate participantele au mers pe jos aproximativ 4,8 km, timp de patru zile pe săptămână. Grupul cu ritmul cel mai rapid a mers cu o viteză de 6,6 km/h, aproximativ 45 de minute pe zi. Femeile din grupul mai lent au mers cu 5 km pe oră. Ele s-au antrenat aproximativ 54 de minute pe zi. Dintre cele 16 femei care au urmat programul timp de 30 de săptămâni, rezultatele au fost clare. Cele care au mers într-un ritm mai lent au pierdut de 2,73 ori mai multă grăsime decât cele rapide. Cele care au mers rapid nu au pierdut grăsime până la finalul celor 30 de săptămâni. În schimb, cele care au mers mai încet au pierdut grăsime în mod constant pe toată durata studiului. De ce mersul lent stimulează pierderea în greutate? Nu este pe deplin clar. Cercetătorii au constatat pur și simplu că persoanele din grupul mai lent au slăbit mai mult, fără să stabilească exact de ce s-a întâmplat acest lucru. Oamenii de știință au emis ipoteza că mersul la viteze mai mari te-ar putea lăsa fără suflare. Asta face ca organismul să fie mai predispus să folosească glicemia, sau glucoza, ca sursă de energie. La viteze mai mici, este mai probabil să arzi grăsime în schimb.  Alte cercetări au arătat că mersul pe distanțe mai lungi, dar mai lent, îți îmbunătățește rezistența. Plimbările rapide, în schimb, îți antrenează inima. Cât de încet ar trebui să merg? Studiul a constatat că participanții au avut cele mai bune rezultate la o viteză de aprocimativ 5 km pe oră. A fost însă un studiu de mică amploare, iar rezultatele nu se aplică neapărat tuturor. Cercetătorii au subliniat că mersul rapid ar putea fi mai benefic pentru unele persoane. „Datele din alte studii indică faptul că perioadele mai lungi de efort pot favoriza o pierdere mai mare de grăsime”, au afirmat aceștia. Acest lucru se aplică atât la viteze mici, cât și la viteze mari de exercițiu. Pentru a merge mai mult pe jos, cel mai bine este să-ți creezi o rutină. Așa spune Albert Matheny, specialist în nutriție. Asta poate însemna o plimbare înainte de a merge la serviciu. Sau o tură sau două în timpul unei pauze din cursul zilei. Pașii tăi se adună pe parcursul zilei, subliniază el. „Fă doar ce poți, când poți”, spune Matheny.

Prof. univ. dr. Adrian Covic, reacție după meta-analiză publicată în revista Nature: Obezitatea este asociată cu un risc mai mare pentru 19 tipuri de cancer

O nouă cercetare publicată în prestigioasa revistă științifică Nature Metabolism readuce în prim-plan legătura dintre excesul de greutate și apariția cancerului. Prof. univ. dr. Adrian Covic, șeful Compartimentului de Transplant Renal al Spitalului Clinic „Dr. C. I. Parhon” Iași și prorector pentru Cercetare Științifică, Dezvoltare și Inovare în cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” (UMF) Iași a semnalat importanța studiului, subliniind că rezultatele reprezintă unul dintre cele mai solide argumente de până acum privind impactul obezității asupra sănătății. Cele mai afectate tipuri de cancer, potrivit studiului din revista Nature Potrivit prof. Adrian Covic, printre „campionii nedoriți” ai asocierii cu obezitatea se află cancerul de endometru, adenocarcinomul esofagian, cancerul renal, cancerul hepatic și cancerul biliar. Aceste forme de cancer au prezentat unele dintre cele mai puternice legături cu indicele de masă corporală crescut. Studiul arată că o creștere a indicelui de masă corporală (BMI) cu 5 kg/m² este asociată cu: un risc cu 58% mai mare de cancer endometrial; un risc cu 47% mai mare de adenocarcinom esofagian; un risc cu 30% mai mare de cancer renal; un risc cu 27% mai mare de cancer biliar; un risc cu 20% mai mare de cancer hepatic. Lucrarea, publicată pe 15 iunie 2026, reprezintă o analiză sistematică și o meta-analiză care a inclus 226 de studii prospective și aproximativ 1,5 milioane de cazuri de cancer. Cercetătorii au evaluat legătura dintre obezitate și 25 de tipuri frecvente de cancer. Concluzia principală este că un indice de masă corporală crescut este asociat cu un risc mai mare pentru 19 tipuri de cancer și cu un risc mai redus pentru doar trei forme de boală. Autorii spun că rezultatele consolidează dovezile conform cărora obezitatea reprezintă un factor major de risc oncologic și o problemă de sănătate publică globală. De ce favorizează obezitatea apariția cancerului Potrivit cercetătorilor, mecanismele diferă de la un tip de cancer la altul. În cazul cancerelor de ficat, rinichi, vezică biliară și pancreas, excesul de grăsime corporală favorizează inflamația cronică, diabetul, hipertensiunea arterială și alte tulburări metabolice care pot contribui la dezvoltarea tumorilor. În cazul cancerelor hormonale, cum sunt cele de sân sau endometru, obezitatea determină creșterea nivelului de estrogeni, ceea ce poate favoriza apariția și progresia bolii. Autorii mai arată că inflamația persistentă, hiperinsulinemia și modificările metabolice produse de excesul ponderal pot crea un mediu favorabil dezvoltării celulelor canceroase. Prof. Adrian Covic consideră că rezultatele publicate de Nature Metabolism reprezintă un nou semnal de alarmă privind creșterea alarmantă a obezității la nivel mondial și consecințele acesteia. Studiul sugerează că prevenirea și combaterea obezității nu înseamnă doar reducerea riscului de diabet sau boli cardiovasculare, ci și diminuarea riscului pentru numeroase forme de cancer. Cercetătorii concluzionează că menținerea unei greutăți corporale normale ar trebui să reprezinte una dintre principalele măsuri de prevenție oncologică, în contextul în care excesul de greutate este asociat cu o gamă mult mai largă de cancere decât se credea anterior. Studiul poate fi consultat integral AICI!

Cinci moduri prin care îți poți păcăli simțurile ca să mănânci mai sănătos

Deși avem impresia că alegem în mod rațional ce mâncăm, în realitate simțurile noastre influențează constant cât și ce consumăm. Vederea, auzul, mirosul și chiar textura alimentelor pot schimba deciziile noastre fără să ne dăm seama, iar cercetările demonstrează mereu că aceste mecanisme pot fi folosite în avantajul nostru pentru a mânca mai sănătos, potrivit BBC. Specialiștii explică faptul că experiența gustului nu se reduce doar la gură, ci implică întregul corp și modul în care creierul interpretează informațiile senzoriale. „Cu toții credem că gustăm în gură. Se pare că de acolo vine aroma, dar sunt implicate toate celelalte simțuri”, spune Charles Spence, psiholog în științe alimentare la Universitatea din Oxford. Înainte să gustăm efectiv un aliment, creierul face deja dinainte presupuneri bazate pe aspect, miros, sunet sau chiar context. Acest proces, care de cele mai multe ori se întâmplă inconștient, influențează nu doar plăcerea mesei, ci și cantitatea consumată. Oamenii sunt departe de a fi niște mâncători raționali, pentru că simțurile ne pot influența cu ușurință alegerile în ceea ce privește hrana pe care o alegem. Însă cercetările arată din ce în ce mai mult că putem folosi această înțelegere pentru a ne manipula simțurile, îndemnându-ne să mâncăm mai sănătos în acest proces. 1. Atenție la ambalaj și culori Un prim factor important pentru a evolua în acest proces este felul în care arată produsele. Culoarea ambalajului, designul și modul în care este prezentată mâncarea influențează percepția asupra sănătății și gustului. Produsele maro, verzi și albe tind să fie considerate mai sănătoase, în timp ce obiectele roșii, galbene și violete sau chiar „strălucitoare” tind să fie mai asociate cu ingrediente delicioase, care inflamează organismul. „De asemenea, evaluăm proprietățile alimentare pentru sănătate în funcție de culoarea ambalajului”, spune Betina Piqueras-Fiszman, profesor asociat la Universitatea Wageningen. Pentru a reduce tentațiile, specialiștii recomandă păstrarea dulciurilor în recipiente opace, astfel încât stimulii vizuali să nu încurajeze consumul neplanificat. 2. Unde sunt plasate alimentele contează Locul din magazin unde sunt puse produsele influențează, mai mult decât ne așteptăm, deciziile de cumpărare. Articolele aflate la nivelul ochilor sau lângă casele de marcat sunt cumpărate mai des, din obișnuință și comoditate. Acest fenomen este cunoscut drept tendința de a alege varianta cu cel mai mic efort, iar comercianții îl folosesc frecvent. În unele țări au fost introduse reguli pentru a limita plasarea alimentelor nesănătoase în zonele de impuls. Anglia este un astfel de exemplu. Țara a interzis alimentele bogate în grăsimi, sare și zahăr (HFSS) în apropierea caselor de marcat. 3. Vasele și tacâmurile influențează sațietatea Nu doar ochii și urechile influențează experiența noastră culinară. Și modul în care mâncarea este servită contează. Când deserturile sunt servite pe farfurii rotunde albe, acestea sunt adesea evaluate ca având un gust mai dulce în comparație cu exact aceeași mâncare servită pe o farfurie neagră, unghiulară. Un efect similar apare și în cazul formelor de ambalaj. Oamenii preferă ambalajele rotunjite în locul celor unghiulare. Totodată, cât de greu este bolul din care mâncăm ar putea afecta cât de sătui ne simțim după o masă. Un studiu a constatat că cei care mâncau credeau că ar fi mai sătui atunci când mănâncă dintr-un recipient mai greu înainte de a gusta mâncarea. „Când oamenii au mâncat doar o lingură din produs, au fost imediat păcăliți să perceapă că vor fi mai sătui”, spune Piqueras-Fiszman. Tacâmurile mai grele au un alt efect pozitiv asupra modului în care percepem gustul mâncării, unii clienți simțindu-se mai satisfăcuți de o masă atunci când tacâmurile aveau mai multă greutate, potrivit unui studiu. 4. Aspectul farfuriei schimbă percepția gustului Poate deloc surprinzător, modul în care mâncarea este prezentată în farfurii noastre afectează, de asemenea, cât de mult ne așteptăm să savurăm masa. Acest factor poate face ca mâncarea cu conținut scăzut de calorii să fie mai atrăgătoare. În cadrul unui studiu a fost aranjată salata astfel încât să arate ca o pictură de Kandinsky, ceea ce i-a determinat pe participanți să evalueze mâncarea ca fiind mai gustoasă. Ei chiar au plătit mai mult pentru exact aceleași ingrediente datorită modului în care au fost prezentate. 5. Sunetul influențează ritmul mesei Muzica și sunetele din jurul mesei pot modifica ritmul în care mâncăm, ceea ce influențează în mare măsură nivelul de absorbție pe care îl avem. Muzica lentă duce la mese mai lungi și, implicit, la un consum mai mic de calorii. De asemenea, anumite frecvențe muzicale pot influența percepția gustului, făcând alimentele să pară mai dulci sau mai amare. Evitarea distragerilor, cum ar fi telefonul sau televizorul, contribuie și ea la un consum mai controlat.

Ai făcut totul să fii fericit și totuși nu găsești plăcerea de a trăi. Iată ce se întâmplă cu tine

Tinerii au un cuvânt pentru a denumi această stare: „meh”. Specialiștii îi spun anhedonie. Cuvântul pentru aceasta, anhedonie, vine din cuvintele grecești „an” și „hedone”, care, împreună, înseamnă „fără plăcere”. Incidentele ocazionale de anhedonie sunt o parte normală a experienței umane. Dar perioadele anhedonice de lungă durată ar putea însemna că se întâmplă altceva. Uneori are legătură cu o boală mintală, dar, pentru alte persoane, un stres mai mare decât în ​​mod normal poate fi suficient pentru a-i absorbi bucuria vieții, relatează BBC Science Focus. De unde vine stresul? Cercetări recente au început să exploreze modul în care stresul, fie că provine dintr-un loc de muncă dificil, o viață de familie agitată sau alte lucruri, schimbă de fapt modul în care funcționează sistemul de recompense al creierului nostru, reducând capacitatea noastră de a simți scântei de bucurie ca răspuns la lucrurile care ne plac. Rămân câteva întrebări în această linie de cercetare, inclusiv modul în care susceptibilitatea poate diferi între oameni și care este exact cea mai bună terapie. Dar concluzia de bază în acest moment este clară: dacă acumulezi factorii de stres din viața ta, s-ar putea să-ți furi fericirea. O viață fără plăcere În ultimele decenii, cercetătorii au definit anhedonia ca fiind pur și simplu pierderea capacității de a simți plăcere. Studii mai recente au extins ușor această definiție, spune profesorul Diego Pizzagalli, neurocercetător la Universitatea din California, Irvine, din SUA. Astăzi, înțelegem că anhedonia include atât lipsa plăcerii, cât și absența motivației de a căuta chiar și lucruri plăcute. Imaginați-vă că vă gândiți dacă să vă întâlniți cu niște prieteni la un film. V-ați gândi la bucuria de a fi cu oameni care vă plac sau de a viziona un film bun. Apoi v-ați gândi la timpul necesar pentru a vă pregăti, la bătaia de cap a ajunge acolo și la banii pe care ar trebui să îi plătiți. Pentru mulți dintre noi, ar putea merita. Dar la persoanele cu anhedonie, recompensa percepută se micșorează, în timp ce costul crește. „Practic, efortul, literalmente efortul cognitiv sau fizic, este pur și simplu prea mare”, spune Pizzagalli. „Și astfel, de fapt, nu îl vor iniția”. Efectul dopaminei Un factor important în anhedonie este dopamina, o moleculă care este eliberată în așteptarea unei recompense. Eliberarea de dopamină este afectată la persoanele cu anhedonie, diminuând sistemul de recompensă al creierului. Această afectare este cauzată uneori unei afecțiuni mintale, cum ar fi depresia sau schizofrenia, sau abuzului de substanțe. Cu toate acestea, pentru mulți oameni, stresul cronic poate provoca, de asemenea, disfuncții ale dopaminei. Studiile efectuate pe animale arată că, atunci când ne confruntăm cu stresul, creierul răspunde inițial cu o creștere bruscă a nivelului de dopamină, probabil pentru a ne ajuta să facem față, spune Pizzagalli. „Dar când factorul stresor devine incontrolabil, cronic și susținut, atunci apare o reglare negativă profundă a dopaminei”, spune el. „Acest lucru a fost de fapt legat foarte clar de fenotipurile anhedonice (modele de comportament)”. Așadar, o ceartă cu un partener probabil nu te va duce la anhedonie. Dar lunile de ore suplimentare la locul de muncă ar putea. Pizzagalli a studiat persoane care au raportat că sunt supuse unui stres ridicat, dar nu au îndeplinit niciunul dintre criteriile pentru anhedonie sau depresie. Aceasta ar putea însemna că stresul poate începe să ne erodeze sistemele de recompensă încet, înainte să ne dăm seama. Există ceva ce putem face în această privință? Șoareci fericiți, șoareci triști: experimente cu anhedonie Aceasta este o întrebare la care profesorul Mazen Kheirbek, neurocercetător în sisteme la Universitatea din California, San Francisco, și-a propus să răspundă într-o cercetare recentă publicată în revista Nature. El și colegii săi au pus în mod repetat șoareci într-o incintă cu un șoarece mult mai mare și agresiv. După ce șoarecii au fost stresați corespunzător de rozătoarea Goliat, cercetătorii au efectuat teste cu apă cu zahăr pentru a măsura capacitatea lor de a răspunde la recompense. „Șoarecii normali adoră zahărul”, spune Kheirbek, și îl vor alege de fiecare dată. Șoarecii anhedonici, în schimb, nu prea le pasă ce fel de apă beau. Cercetătorii au descoperit două tipuri de șoareci: unii care au încetat curând să mai aleagă apa cu zahăr după ce au fost stresați și alții care păreau neafectați. I-au denumit pe aceștia șoareci „susceptibili” și, respectiv, „rezilenți”. Apoi, au folosit sonde electrice pentru a măsura activitatea cerebrală a ambelor grupuri de șoareci, căutând lucruri care îi diferențiază. Au găsit două semnături diferite ale activității cerebrale, câte una pentru fiecare grup, despre care cred că ajută la identificarea anhedoniei. Ambele au apărut în amigdală – care este implicată în generarea stărilor emoționale – și în hipocampus, o regiune a creierului implicată în stocarea memoriei și prezicerea evenimentelor viitoare. La șoarecii rezistenți, „creierul lor era practic foarte bun la a spune că aceasta este zaharoză și aceasta este apă”, spune Kheirbek. „Șoarecii susceptibili au combinat practic aceste două valori de recompensă”. Cu alte cuvinte, șoarecii stresați, susceptibili la anhedonie, nu mai puteau vedea apa cu zahăr ca pe o recompensă, epuizându-le dorința de a o consuma, în timp ce cei rezistenți au continuat să perceapă o valoare suplimentară în dulce. Kheirbek spune că ar putea exista o gamă similară de răspunsuri la stres și la oameni. Are efect la oameni? „Două persoane pot avea același tip de stres, dar o persoană poate ieși la iveală și dezvolta tulburări legate de depresie și anhedonie, iar o persoană nu”, spune el. Kheirbek spune că au observat, de asemenea, semne ale unui fel de „stare de indecizie” la șoarecii sensibili, despre care crede că ar putea fi similar cu modelul de ruminație adesea observat la persoanele cu depresie. „Interferă cu capacitatea ta normală de a ieși, de a experimenta mediul din jurul tău și de a experimenta recompensele de mare valoare”, spune el. Cercetătorii au mers și mai departe, folosind o tehnică numită chemogenetică pentru a modifica celulele creierului din hipocampii șoarecilor, astfel încât acestea să răspundă la un medicament care creștea nivelurile de activitate ale celulelor. Acest lucru

Tratament personalizat pentru cancerul de sân. Studiul care ar putea elimina chimioterapia pentru milioane de femei

Cercetarea sugerează că multe femei ar putea evita chimioterapia fără ca acest lucru să le afecteze șansele de supraviețuire sau riscul de recidivă. Rezultatele au fost prezentate în cadrul reuniunii anuale a Societății Americane de Oncologie Clinică (ASCO), desfășurată la Chicago, una dintre cele mai importante conferințe medicale dedicate cancerului, scrie The Guardian. Ce au descoperit cercetătorii Studiul Optima a analizat datele a 4.429 de paciente cu vârsta de peste 40 de ani, diagnosticate cu cancer de sân hormon-pozitiv, cea mai frecventă formă a bolii la nivel mondial. Participantele au provenit din Marea Britanie, Australia, Norvegia, Suedia, Noua Zeelandă și Thailanda. Cercetătorii au utilizat testul genomic Prosigna, care analizează activitatea a 50 de gene din țesutul tumoral pentru a evalua riscul de reapariție a cancerului în următorii zece ani. Pe baza rezultatelor, medicii au putut decide dacă pacientele aveau nevoie de chimioterapie sau puteau urma doar terapie hormonală. Rezultate care pot schimba practica medicală Datele studiului arată că pacientele cu risc scăzut de recidivă au avut rezultate similare indiferent dacă au urmat sau nu chimioterapie. La cinci ani după tratament, 95% dintre femeile care au primit chimioterapie și terapie hormonală erau în viață și fără semne de recidivă. În cazul celor care au primit exclusiv terapie hormonală, procentul a fost de 94%. Potrivit profesorului Rob Stein, coordonatorul studiului și specialist în oncologie mamară la UCL, cercetarea demonstrează că multe paciente pot evita în siguranță chimioterapia și efectele sale adverse, fără a compromite eficiența tratamentului. Beneficii pentru paciente și sistemele medicale Chimioterapia este asociată frecvent cu efecte secundare precum căderea părului, greață, oboseală, insomnie și erupții cutanate. În unele cazuri, aceasta poate provoca infertilitate, menopauză precoce sau probleme cognitive pe termen lung. Specialiștii consideră că utilizarea testelor genomice pentru alegerea tratamentului reprezintă un pas important către medicina personalizată. În același timp, reducerea administrării inutile a chimioterapiei ar putea contribui la utilizarea mai eficientă a resurselor din sistemele de sănătate. Cercetarea a fost finanțată de Institutul Național pentru Cercetare în Sănătate și Asistență Medicală din Marea Britanie, compania Veracyte și mai multe organizații caritabile. Experții susțin că rezultatele ar putea schimba modul în care este tratat cancerul de sân hormon-pozitiv în următorii ani.

Studiu. Vrei să încetinești îmbătrânirea? Arta și cultura, consumate zilnic, pot avea un efect protector

Persoanele care participă regulat la activități artistice și culturale ar putea îmbătrâni mai lent la nivel biologic, arată un studiu al University College London (UCL), care compară efectele acestora cu cele ale exercițiilor fizice, relatează Euronews. Cercetarea, publicată în revista „Innovation in Aging”, precizează că implicarea constantă a oamenilor în activități precum vizitarea muzeelor, cântatul într-un cor sau participarea la cursuri creative poate avea efecte pozitive asupra organismului, inclusiv asupra ADN-ului. Participarea la cultură și ritmul îmbătrânirii Studiul a analizat datele a 3.556 de adulți din Marea Britanie. Apoi a fost realizată o comparație cu răspunsurile din sondaje care includeau analize de sânge ale persoanelor. S-au putut observa diferențe între frecvența activităților culturale și modificările chimice ale ADN-ului asociate cu îmbătrânirea biologică. Rezultatele arată că persoanele care se implică mai des în activități artistice și culturale, și participă la mai multe tipuri de astfel de activități, par să aibă un ritm mai lent de îmbătrânire biologică. Cei care participau cel puțin o dată pe săptămână la astfel de activități culturale păreau să îmbătrânească cu aproximativ 4% mai lent decât cei care le făceau rar. Cercetătorii au observat că diferența este comparabilă cu cea dintre persoanele care fac activități fizice în mod regulat și cele sedentare. Autorul principal, Feifei Bu, a declarat: „Studiul nostru oferă primele dovezi că implicarea în arte și cultură este legată de un ritm mai lent al îmbătrânirii biologice. Acest lucru se bazează pe un număr tot mai mare de dovezi despre impactul artelor asupra sănătății, activitățile artistice demonstrându-se că reduc stresul, reduc inflamația și îmbunătățesc riscul de boli cardiovasculare, așa cum se știe că face exercițiile fizice.” Rezultatele au fost mai evidente în rândul adulților de peste 40 de ani și au rămas valabile chiar și după adăugarea unor factori precum greutatea, fumatul, educația sau venitul. „Aceste rezultate demonstrează impactul artelor asupra sănătății la nivel biologic. Ele oferă dovezi pentru ca implicarea în artă și cultură să fie recunoscută ca un comportament care promovează sănătatea, într-un mod similar cu exercițiile fizice.”, a precizat autoarea principală, Daisy Fancourt. „Studiul nostru sugerează, de asemenea, că implicarea într-o varietate de activități artistice poate fi utilă. Acest lucru se poate datora faptului că fiecare activitate are diferite «ingrediente» care ajută la sănătate, cum ar fi stimularea fizică, cognitivă, emoțională sau socială.”, a adăugat ea. Ce sunt „ceasurile epigenetice” Printre cele mai interesante aspecte ale studiului este faptul că cercetătorii au folosit șapte tipuri de „ceasuri epigenetice”, instrumente care analizează modificările chimice ale ADN-ului pentru a estima ritmul îmbătrânirii biologice. Două dintre ele, DunedinPoAm și DunedinPACE, măsoară cât de repede îmbătrânește organismul, iar scorurile mai mari sunt asociate cu riscuri mai mari de boli. În cazul DunedinPACE, participarea la activități artistice de cel puțin trei ori pe an a fost asociată cu o îmbătrânire cu 2% mai lentă, participarea lunară cu 3%, iar cea săptămânală cu 4%, comparativ cu persoanele care participă rar. Cercetătorii au comparat această diferență cu cea observată între fumători și foști fumători. La testul PhenoAge, persoanele implicate săptămânal în activități culturale păreau, în medie, cu aproximativ un an mai tinere biologic decât cele care participau rar. Prin comparație, activitatea fizică regulată era asociată cu o diferență de puțin peste jumătate de an. Cercetătorii spun însă că exercițiile fizice rămân cele mai importante pentru sănătate, iar arta nu le înlocuiește, ci, mai degrabă, le completează.

Un medicament ieftin pentru tensiune arterială ar putea revoluționa tratamentul cancerului

Descoperirea vine de la Dartmouth Cancer Center și a fost publicată în The Journal for ImmunoTherapy of Cancer, conform scitechdaily.com. Cercetătorii au demonstrat că telmisartanul, aprobat de FDA pentru tratarea hipertensiunii, potențează efectele medicamentului anticancerigen olaparib. Rezultatele deschid o perspectivă nouă pentru pacienții care nu răspund la terapiile actuale. Cum funcționează combinația Olaparib face parte din categoria inhibitorilor PARP. Aceste medicamente atacă celulele canceroase exploatând incapacitatea lor de a repara ADN-ul deteriorat. Funcționează cel mai bine în tumorile cu mutații ale genei BRCA sau cu defecte similare de reparare a ADN-ului. Problema este că multe tumori nu prezintă aceste defecte. Ele nu răspund la inhibitorii PARP și, în timp, unele cancere dezvoltă rezistență la aceste tratamente. Telmisartanul schimbă această ecuație. În experimentele preclinice, tumorile tratate cu ambele medicamente au prezentat mai multe leziuni ale ADN-ului decât cele tratate doar cu olaparib. Mai mult, combinația a activat producția de interferoni de tip I, molecule care ajută sistemul imunitar să detecteze și să atace celulele canceroase. „Această activare imunitară pare a fi un motiv cheie pentru care combinația funcționează atât de bine”, a explicat Tyler Curiel, autorul principal al studiului. Un efect unic față de medicamentele similare Telmisartanul aparține clasei blocantelor receptorilor angiotensinei II (ARB). Important de reținut: efectul anticancerigen a fost observat doar la telmisartan, nu și la celelalte medicamente ARB testate. Telmisartanul reduce și nivelurile de PD-L1, o proteină care ajută cancerul să scape de atacul imunitar. Scăderea acesteia face tumorile mai vulnerabile la tratament. Studii clinice deja în desfășurare Deoarece telmisartanul se administrează oral, este bine tolerat și ieftin, cercetătorii au trecut rapid la testarea pe pacienți. Două studii clinice sunt deja în desfășurare la Dartmouth Cancer Center. Primul testează combinația telmisartan-olaparib la bărbați cu cancer de prostată metastatic rezistent la castrare. Primul pacient înrolat a înregistrat un răspuns descris drept excepțional. Al doilea studiu vizează cancerul ovarian rezistent la platină și tocmai a înrolat primul participant. „Obiectivul nostru este să stabilim dacă această abordare combinată poate ajuta mai mulți pacienți”, a spus Curiel. „Și, eventual, să depășească rezistența la aceste medicamente.” Dacă rezultatele clinice vor confirma datele preclinice, telmisartanul ar putea deveni un instrument accesibil și eficient în oncologie – fără costuri suplimentare majore pentru sistemele de sănătate.