Șeful New York Times atacă dur industria IA: Inteligența Artificială își construiește imperiul pe un furt fără precedent de proprietate intelectuală

Editorul publicației The New York Times, A.G. Sulzberger, a lansat unul dintre cele mai dure atacuri de până acum la adresa marilor companii de Inteligență Artificială, acuzându-le că-și construiesc produsele pe baza unui „furt fără precedent de proprietate intelectuală” și că pun în pericol însăși existența jurnalismului profesionist, potrivit reutersinstitute. politics.ox.ac.uk. În discursul susținut la Congresul Mondial WAN-IFRA (World Association of News Publishers), Sulzberger a avertizat că profesia jurnalistică a fost „prea tăcută, prea pasivă și prea fragmentată” în fața abuzurilor comise de companiile care dezvoltă modele de IA. În opinia sa, problema nu este tehnologia în sine, ci modul în care aceasta este construită și exploatată. „Păcatul originar” al IA Sulzberger susține că produsele actuale de IA au la bază un act fundamental de însușire ilegală a muncii altora. „Companiile tehnologice jefuiesc site-urile de știri fără permisiune și fără compensații. Reambalează aceste bunuri furate ca fiind ale lor și redirecționează publicul și veniturile care altfel ar merge către organizațiile care au produs conținutul”. „Au folosit conținut de presă, literatură, film, fotografie, teatru, etc., fără a obține acordul creatorilor” Potrivit editorului New York Times, marile firme din domeniu au construit modele de IA folosind milioane de articole, cărți, fotografii, filme și alte opere protejate de drepturi de autor, fără a obține acordul creatorilor. El respinge argumentele companiilor care susțin că folosirea materialelor reprezintă „utilizare loială” sau că este necesară pentru progresul tehnologic. În opinia sa, dacă firmele de IA pot investi sute de miliarde de dolari în centre de date și infrastructură, atunci pot plăti și pentru conținutul care le alimentează produsele. De ce jurnalismul profesionist este atât de valoros pentru IA Una dintre ideile centrale ale discursului este că modelele de IA depind într-o măsură uriașă de jurnalismul profesionist. Sulzberger explică faptul că orice model IA este construit din patru ingrediente esențiale: talentul inginerilor, puterea de calcul, energia și datele. Doar ultimul ingredient – conținutul creat de alții – este preluat adesea fără plată. El atrage atenția că termenul „date” ascunde adevărata natură a acestor resurse. „Datele” nu sunt simple cifre. Sunt cărți, muzică, filme și articole de presă. Sunt produse ale muncii intelectuale și creative. Un singur exemplu de muncă furată de IA Sulzberger amintește că doar în 2025 The New York Times a publicat aproape jumătate de milion de materiale jurnalistice, realizate cu un cost de peste două miliarde de dolari. Publicația a avut jurnaliști în toate cele 50 de state americane și în 155 de țări, inclusiv peste 70 de reporteri și colaboratori în Ucraina. Acest jurnalism este valoros pentru modelele IA tocmai pentru că este verificat, editat, documentat și produs de profesioniști. „Ești ceea ce mănânci”, spune Sulzberger, parafrazând o observație a unui inginer OpenAI, care recunoștea că succesul modelelor depinde în primul rând de calitatea seturilor de date utilizate la antrenare. De ce a dat în judecată OpenAI Sulzberger justifică procesul intentat de The New York Times împotriva OpenAI, Microsoft și ulterior Perplexity. El susține că aceste companii au încălcat în mod repetat drepturile de autor ale publicației și că această practică amenință viitorul jurnalismului independent. Procesul durează deja de peste doi ani și jumătate și a costat peste 20 de milioane de dolari, ceea ce explică de ce multe redacții mai mici nu își permit să se apere în instanță. O amenințare mai gravă decât rețelele sociale Sulzberger consideră că revoluția IA poate provoca daune mai mari decât cele produse de internet, smartphone-uri și rețele sociale. În ultimele două decenii, Statele Unite au pierdut aproximativ 75% dintre jurnaliști și peste 3.000 de ziare. Multe comunități au rămas fără reporteri locali care să urmărească activitatea autorităților sau să informeze cetățenii. Acum, avertizează el, Inteligența Artificială nu doar distribuie conținutul altora, ci îl înlocuiește. Motoarele de căutare și chatboturile răspund direct la întrebări folosind informațiile preluate de la publicații, fără a mai trimite utilizatorii către sursa originală. Rezultatul este o scădere dramatică a traficului către site-urile de știri și, implicit, a veniturilor acestora. Potrivit datelor citate de Sulzberger, marile publicații monitorizate de Comscore (compania americană care măsoară consumul de media) au pierdut în medie peste 45% din trafic în ultimii ani. Problema adevărului Un alt capitol important al discursului privește fiabilitatea informațiilor generate de AI. Sulzberger afirmă că modelele actuale nu produc jurnalism și nu pot înlocui activitatea reporterilor. „Reporterii sunt cei care îmbogățesc arhiva publică cu informații necunoscute anterior”, spune el. Faptele noi, documentele secrete, mărturiile directe și investigațiile nu sunt create de chatboți, ci de jurnaliști. Mai mult, studiile citate de editorul New York Times arată că asistenții IA denaturează frecvent știrile și oferă răspunsuri eronate. Spre deosebire de organizațiile de presă, companiile de IA nu au mecanisme clare de corectare și nu își asumă responsabilitatea pentru greșeli. El observă și o contradicție: firmele promovează produsele ca fiind utile și inteligente, dar evită să garanteze că informațiile furnizate sunt corecte. Unele dintre ele avertizează explicit utilizatorii să nu se bazeze pe răspunsurile oferite. Ce ar trebui să facă presa, în opinia lui Sulzberger În opinia lui Sulzberger, există o strategie simplă, împărțită pe două categorii: editorii și redacțiile. Cum să se apere editorii Editorii trebuie să-și apere ferm drepturile de proprietate intelectuală, să negocieze cu atenție acordurile de licențiere, să facă presiuni asupra legislatorilor pentru reguli clare, să colaboreze între ei și cu alte industrii creative. Cum să se adapteze redacțiile Redacțiile trebuie să folosească inteligența artificială în mod responsabil. Redacțiile trebuie să să construiască relații directe cu publicul, lucru pe care Inteligența Artificială nu-l poate face. Redacțiile trebuie să pună mai mult accent pe reportaje originale. Redacțiile trebuie să explice constant de ce jurnalismul făcut cu oameni adevărați contează. „Jurnalismul este valoros” Mesajul final al lui Sulzberger este unul de mobilizare: jurnalismul profesionist trebuie să reziste cu orice preț. El amintește o idee celebră a lui Stewart Brand, editorul american care a pus la punct, prin 1968, primul „google”: „Whole Earth Catalogue”, care avea să influențeze masiv noua generație de antreprenori ce avea să creeze Sillicon Valley, și autorul citatului celebru,
Taxiurile fără șofer ajung în Europa. Uber pregătește primele teste în Germania

Planul a fost prezentat în cadrul conferinței tehnologice GTC din Taipei și este dezvoltat în parteneriat cu compania israeliană de inteligență artificială Autobrains. Potrivit Uber, München a fost ales datorită poziției sale de centru european al industriei auto, densității traficului urban și cadrului legislativ german privind conducerea autonomă, scrie Euronews. München, laborator pentru viitorul transportului autonom Dacă va primi undă verde din partea autorităților, proiectul ar putea transforma München într-un teren de testare pentru tehnologiile de conducere autonomă care ulterior să fie extinse și în alte orașe europene. Robotaxi. Sursa foto: X Spre deosebire de alte programe similare, soluția propusă nu este construită pentru un singur model de vehicul. Uber și partenerii săi susțin că platforma poate fi adaptată pentru mai mulți producători auto, ceea ce ar putea reduce costurile și accelera extinderea flotelor autonome. Deocamdată, companiile nu au anunțat ce constructori auto vor participa, câte vehicule vor fi incluse în program și nici data la care primii pasageri vor putea utiliza serviciul. Inteligență artificială de tip agent, în locul unui singur sistem central La baza proiectului se află software-ul dezvoltat de Autobrains. Compania susține că, spre deosebire de multe sisteme concurente, nu utilizează un singur model uriaș de inteligență artificială pentru toate deciziile de conducere. În schimb, sarcinile sunt împărțite între mai mulți agenți AI specializați, fiecare analizând diferite situații din trafic și luând decizii în timp real. Fondatorul Autobrains, Igal Raichelgauz, afirmă că această abordare permite o gestionare mai eficientă a situațiilor complexe și imprevizibile întâlnite pe drumurile publice. Vehiculele vor utiliza platforma Nvidia DRIVE Hyperion, destinată sistemelor autonome de nivel 4. Acest nivel de automatizare permite, în anumite zone și condiții prestabilite, deplasarea fără intervenția unui șofer uman. Uber renunță la dezvoltarea propriilor sisteme autonome Anunțul face parte dintr-o schimbare strategică mai amplă a Uber. Compania nu mai dezvoltă în regie proprie tehnologia de conducere autonomă, preferând să colaboreze cu firme specializate și să integreze vehiculele acestora în rețeaua sa de transport. În ultimele luni, Uber a încheiat mai multe parteneriate similare și lucrează împreună cu Nvidia la planuri care vizează lansarea unor flote autonome în zeci de orașe din întreaga lume. În timp ce taxiurile autonome au devenit deja o prezență obișnuită în orașe precum San Francisco, Phoenix sau Beijing, Europa se află încă într-o etapă incipientă în ceea ce privește implementarea comercială la scară largă. Companii precum Waymo, Tesla, Mobileye și mai mulți dezvoltatori chinezi investesc masiv în acest sector, alimentând competiția pentru piața transportului autonom. În acest context, München este prezentat de Uber drept un posibil punct de plecare pentru extinderea serviciilor robotaxi pe continent. Succesul proiectului va depinde însă de aprobările autorităților, de demonstrarea siguranței tehnologiei și de viabilitatea economică a modelului de afaceri.
The Infographics Show îndeamnă internauții să nu mai folosească Google în acest moment. Despre teoria internetului mort și traficul bazat pe 50% boți

Influenceri, vloggeri, publicațiile de știri, platformele educaționale, tot mai mulți creatori de conținut întâmpină în ultimul an o problemă globală. Este așa numitul „internet mort” , iar algoritmii giganticului Google este învinuit pentru că nu le mai afișează la rezultatele căutării. În schimb, Google înlocuiește discret întreg internetul cu propria versiune a realității. Compania controlată de Alphabet a lăsat internetul în seama boților cu inteligența artificială și a algoritmilor. Gemini, chatbotul cu AI de la Google care a fost inspirat după ChatGPT, chiar le-a sugerat internauților să pună lipici pe pizza și să mănânce pietre. 50% din internet este „mort” Site-urile web reale create de oameni sunt îngropate, ascunse prin „shadowban”, în timp ce domenii deturnate cu conținut fals manipulează algoritmul. Creatorii umani pierd traficul, iar conținutul bazat pe AI se răspândește rapid. Și Google chiar continuă să alimenteze mașinăria. „În prezent, aproape 50% din traficul web este reprezentat de boți. Google a tranzitat în liniște de la un motor de căutare la o cameră de ecou cu buclă închisă, în care AI este antrenat să producă conținut pe placul algoritmilor. Internetul cu care ați crescut a dispărut”, a transmis într-un clip postat pe 30 mai Josh Risser, naratorul de la The Infographics Show, un canal de YouTube cu 15,4 milioane de abonați. Din 2017, canalul publică zilnic noi clipuri cu grafice și animație pe subiecte variate (geopolitică, armată, sănătate, istorie, mitologie, paranormal, astronomie, economie etc.). YouTube este năvălit de influenceri care nu există în realitate Întreg internetul este acum inundat cu conținut „junk” generat de inteligență artificială. Platforma de YouTube este invadat de video-uri AI Slop. Influencere false care nu sunt deloc umane și reale. Precum Chloe VS History, care pretind că se întorc în timp și explorează Roma antică, Londra Victoriană și Titanicul. Dincolo de clipurile ilustrate cu multiple erori, în spatele așa zisei influencere care are milioane de afișări este un bărbat pe nume Jonathan Laramy, potrivit The Guardian. El le-a dat vesteatuturor fanilor că așa zisa influenceră Chloe nu există. El i-a generat aspectul, vocea și mișcările cu AI. În ultima perioadă, conducerea YouTube a luat totuși măsuri pentru a combate fenomenul „AI Slop”, demonetizând clipurile cu conținut generat de AI în mod repetitiv. Sursa Foto: Envato Autorul recomandă: După cenzură, Google își face propriile știri. False. Gândul a descoperit un Fake-News generat de AI-ul motorului de căutare, prezentat ca informație sigură: Google susține că salariul minim brut este mai mare în Romania decât în realitate
O companie a anunțat că va lansa în toamnă un joc video despre războiul dintre SUA și Coreea de Nord. Antagonistul, inspirat după Kim Jong Un

Lansarea unui joc video „Call of Duty” a devenit în Statele Unite ale Americii o sărbătoare anuală de amploarea „Zilei Recunoștinței” și a „Black Friday”. Ca în fiecare toamnă, companiile Activision-Blizzard și Microsoft vor lansa și în acest an un nou joc al seriei, cu un nou conflict ilustrat pe câmpul de bătălie virtual din modul multiplayer, precum și o nouă poveste cinematografică. În contextul în care SUA au fost implicate în primele șase luni ale anului 2026 în două conflicte cu Venezuela și Iran, anul acesta este rândul companiei de dezvoltare Infinity Ward să aducă pe console și pe PC un nou joc din „Modern Warfare (Reboot) ”, o serie de jocuri de acțiune lansată din 2019 ce a fost inspirată după trilogia originală „Modern Warfare”. Dezvoltatorii promit că cel de-al patrulea joc al seriei va fi îmbunătățit în comparație cu mult criticatul joc „Modern Warfare III” lansat în 2023. După ce au luptat multe nopți la rând în Verdansk (regiune inspirată după Donețk), Urzikstan (o țară ficțională inspirată după Siria) și în Mexic, Call of Duty: Modern Warfare 4 îi vor transporta pe jucători într-un război ficțional cu Coreea de Nord. Ce a atras atenția imediat a fost antagonistul, tânărul dictator al Coreei de Nord ce pare să fie inspirat după Kim Jong Un, care conduce țara cu o mână de fier din anul 2011, de la moartea tatălui său, Kim Jong-Il. Kim Jong-Un, scurtă biografie În viața reală, Kim Jong Un (născut în 1982/1984), a intensificat programul de înarmare nucleară și a menținut cultul media al personalității bazat pe ideologia Juche. Kim Jong-un / Sursă FOTO: Profimedia Images În 2013, dictatorul a ordonat asasinarea fratelui său vitreg și executarea unchiului. A coordonat patru teste nucleare și testarea a mai multor rachete, inclsiv a primei rachete balistice intercontinentale ale Coreei de Nord. Profimedia Tensiunile cu SUA, Japonia și Coreea de Sud au luat amploare. După amenințări reciproce, Donald Trump s-a împăcat cu Kim Jong-Un și a devenit primul președinte american care s-a întâlnit cu un dictator nord-coreean. Negocierile au picat însă, iar Coreea de Nord a abandonat ideea reunificării cu Coreea de Sud și a respins dezarmarea nucleară. Din 2024, Coreea de Nord și-a întărit relațiile cu Rusia și chiar a trimis soldați pentru a sprijini trupele ruse în campania pentru eliberarea regiunii Kursk de sub ocupația ucraineană. 12.000 – 15.000 de soldați nord-coreeni au fost trimiși să lupte în Ucraina. Oficialii occidentali estimează că 1.000 de soldați nord-coreeni și-au pierdut viața în luptele cu ucrainenii. El și-a desemnat fiica, pe Kim Ju Ae (născută în 2012/2013) ca succesor la funcția de liderul suprem al Coreei de Nord. Detalii tehnice despre joc Infinity Ward promit că jocul Modern Warfare 4 va fi mai „întunecat și mai periculos”, iar povestea va fi mai „emoționantă”. Modul multiplayer promite lupte precise și la sol, iar în modul DMZ, jucătorii vor opera în spatele liniilor inamice, unde fiecare operațiune de extragere în teritoriul contestat obligă la alegeri dificile cu privire la securizarea obiectivelor. Call of Duty: Modern Warfare 4 va fi lansat pe 23 octombrie. Modern Warfare 4 va fi despre cel de-al Doilea Război Coreean Povestea se desfășoară în zilele noastre, după ce protagonistul seriei, căpitanul Price, un fost operator britanic SAS și eroul războului împotriva terorismului, ajunge să fie căutat la nivel internațional după ce l-a asasinat pe un general american acuzat pentru contrabandă cu arme cu o companie militară privată. Războiul izbucnește în Peninsula Coreeană. Coreea de Nord lansează o invazie la scară largă care amenință să destabilizeze lumea, iar o tânără echipă de soldați sud-coreeni luptă alături de americani pentru a supraviețui pe frontul care se prăbușește. Campania single-player îi plasează pe jucători să ducă lupte și în New York, Paris și Mumbai. În viața reală, ultima oară când Coreea de Nord și Coreea de Sud s-au războit a fost între anii 1966-1969, în timpul Conflictului din Zona Demilitarizată Coreeană, soldată cu peste 600 de militari uciși. Cel mai de anvergură război a fost între 1950 și 1953, în Războiul Coreean, cu aproape 2 milioane de civili și militari uciși. Adevăratul Război Coreean (1950-1953) În iunie 1950, când forțele comuniste din Coreea de Nord condusă de Kim Il Sung au invadat Coreea de Sud, SUA, cu democratul Harry S. Truman președinte, au intervenit de parte regimului autoritar condus de Syngman Rhee de la Seul. SUA au fost sprijinite de Națiunile Unite, de Regatul Unit, Australia, Canada, Franța, Noua Zeelandă, Turcia, Filipine, Grecia, Belgia, Țările de Jos, Africa de Sud etc. De partea Coreei de Nord au fost URSS și China maoistă. În octombrie 1950, armata Republicii Populare Chineze de 2 milioane de soldați a traversat râul Yalu. A rezultat un război devastator în peninsula coreeană între China și SUA. Americanii au pierdut bătăliile de la Ch’ongch’on și Chosin. Seulul a ajuns iar sub ocupația forțelor comuniste. Sovieticii au intrat în lupte directe cu americanii într-o bătălie aeriană, iar pilotul Royce Willliams, acum în vârstă de 101 ani, a doborât patru aeronave sovietice. Generalul american Douglas McArthur luase în considerare să bombardeze nuclear frontiera sino-coreeană până să fie concediat de președintele Truman. Războiul care ar fi putut duce la Al Treilea Război Mondial după ce s-au angajat multe țări în luptele duse în peninsula coreeană s-a încheiat în iulie 1953, în urma unui armistițiu care a stabilit „Zona Demilitarizată”. Coreea de Nord și Coreea de Sud au rămas de atunci în stare de conflict înghețat. Costurile pentru americani? Au salvat regimul sud-coreean, drept pentru care Coreea de Sud se va democratiza și va deveni un important furnizor de produse tehnice Samsung, muzică K-pop, kimchi și de seriale coreene pentru Occident. Dar cu costuri uriașe: 36.574 de soldați americani uciși și 2 milioane de civili din ambele tabere care și-au pierdut viețile. Modern Warfare, scurt istoric Seria Call of Duty a debutat din toamna anului 2003, cu un joc axat pe cel de-al Doilea Război Mondial. După trei jocuri pe același conflict, din 2007, producătorii au ales o nouă
Președintele Serbiei, Aleksandar Vucic, după vizita din China: Serbia va deveni prima țară din Europa care va fabrica roboți umanoizi

În timp ce zeci de mii de sârbi protestează împotriva regimului de la Belgrad, Aleksandar Vucic s-a deplasat în Republica Populară Chineză. Este al treilea lider care efectuează o vizită de stat la Beijing, după Donald Trump și Vladimir Putin. Miercuri, când se afla la Jiaxing, liderul sârb a anunțat că Serbia va începe producția de roboți în masă între 10 și 20 iulie. Vucic susține că în două luni, Serbia va avea roboți umanoizi, ceva ce nu are nicio altă țară europeană. „Cred că, în perioada următoare, vom vorbi chiar de un număr mai mare de investitori. Până acum, avut avut 18 întâlniri cu oameni de afaceri și vor fi încă cinci mâine, ceea ce reprezintă 23 în total, și toată lumea vrea să vină în Serbia și să investească în țara noastră, în special după cuvintele prietenești ale președintelui Xi (Jinping). Dar nu e vorba doar de investiții obișnuite – este vorba de ceva cu adevărat important”, le-a spus Vucic reporterilor. Președintele Serbiei a declarat că a încheiat cu China acorduri în valoare de 953 de milioane de euro pentru noi investiții în Serbia. Banii investitorilor chinezi se vor duce către orașele Nis, Novi Sad, Zrenjanin, Sabac, Cprija și Indjija. Sursa Video: DRM News/ China News Service
Fostul director al companiei Ferrari se declară nemulțumit de noul model Ferrari Luce: Sper să scoată căluțul cabrat de pe acea mașină

Luca Cordero di Montezemolo a fost asistentul lui Enzo Ferrari (1898-1988) din 1973 și a fost directorul companiei producătoare timp de 23 ani, din 1991 până în 2014. Omul de afaceri italian a mai condus companiile Fiat S.p.A, Confindustria și Alitalia. Născut pe 31 august 1947, el este descendent al unei familii aristocrate din Piedmont. Din 2025 a fost numit directorul McLaren Group Holdings Ltd. Ferrari a produs 13.752 de mașini în 2024 și a obținut venituri de 6,677 miliarde de euro. Activele sale sunt de aproape 10 miliarde de euro. Pe 25 mai, Ferrari a lansat primul său model electric din istorie, numit Ferrari Luce.Luce nu este o mașină sport tradițională cu două locuri, ci un grand tourer electric de mari dimensiuni, cu patru sau cinci uși și cu un design futurist. Design-ul său și tranziția la energia verde au strânit reacții furioase pe rețelele de socializare. Acțiunile Ferrari listate la bursa din Milano s-au prăbușit cu 8%. Fostul director Luca Cordero di Montezemolo a reacționat dur la design și la schimbarea direcției companiei, afirmând că Ferrari riscă să piardă o parte din „legenda” sa. „Dacă aș spune ceea ce cred cu adevărat, aș spune niște lucruri foarte neplăcute, așa că aș prefera să nu comentez. Sper doar ca cineva să scoată Calul Cabrat de pe acea mașină. Există riscul de a distruge un mit și îmi pare profund rău pentru asta. Cel puțin aceasta este o mașină pe care chinezii nu o vor copia.” , a spus omul de afaceri italian. Autorul recomandă: Fanii Ferrari, dezamăgiți de noul model FerrariLuce. Revoltă în comentarii: „Este cumva o Teslararri”?
Aparatul din casă care îți dezvăluie identitatea cu precizie de 99,5%. Cum poți fi urmărit fără să știi

Oamenii de știință au identificat mai multe persoane cu ajutorul routerelor Wi-Fi din gospodărie, cu o precizie de 99,5%. Tehnica de recunoaștere funcționează în cazul routerelor standard Wi-Fi, scrie tomshardware.com. Cercetătorii cibernetici de la KIT (Karlsruhe Institute of Technology) din Germania au publicat o lucrare în care demonstrează că datele necriptate transmise de dispozitivele Wi-Fi în timpul funcționării normale pot fi folosite pentru a identifica persoanele dintr-o cameră cu precizie de 99,5%, indiferent dacă acestea au sau nu asupra lor dispozitive wireless. Tactica se bazează pe tehnologia beamforming și funcționează cu routerele obișnuite. Sistemul, denumit BFld, nu are nevoie de hardware specializat și nici acces la rețeaua Wi-Fi. Echipa respectivă a testat atacul asupra unui număr de 197 participanți. BFld exploatează o sursă de date de tip BFI (beamforming feedback information). Tehnologia beamforming (de formare a fasciculului) a fost introdusă odată cu Wi-Fi 5 (802.11ac) și permite punctelor de acces să canalizeze transmisiile de date către anumiți clienți. Dispozitivele conectate măsoară periodic canalul wireless și trimit date comprimate către router, transmise apoi fără criptare pe MAC (Media Access Control). Astfel, orice adaptor Wi-Fi setat pe modul „monitorizare” poate „prinde” semnalul respectiv. Un singur dispozitiv poate înregistra BFI de la fiecare client dintr-o rețea, în același timp. „Tehnologia este puternică, dar în același timp arată riscurile la adresa drepturilor noastre fundamentale, mai ales legat de intimitate”, a declarat profesorul Thorsten Strufe din cadrul KASTEL, institutul de securitate cibernetică al KIT. Oamenii de știință au amintit că IEEE (Institute of Electrical and Electronics Engineers) a publicat amendamentul 802.11bf în 2025, care standardizează tehnologia Wi-Fi sensing pentru aplicații precum detectarea mișcării sau monitorizarea perimetrului. Wi-Fi Sensing este o tehnologie care folosește semnalele Wi-Fi existente (generate de routere și dispozitive) pentru a detecta prezența, mișcarea, gesturile sau chiar respirația. Specialiștii susțin că standardul nu protejează suficient intimitatea utilizatorilor și cer mai multe măsuri de siguranță, înainte ca tehnologia Wi-Fi sensing să fie folosită la scară foarte largă. Sursa foto: Envato (caracter ilustrativ) Autorul recomandă:
China a interzis o placă video a companiei Nvidia chiar în timpul vizitei lui Jensen Huang.

Republica Populară Chineză a interzis un cipă Nvidia (plăcile video) pentru jocuri video, chiar în timp ce directorul executiv, Jensen Huang, era în vizită alături de Donald Trump. Cipul vizat este RTX 5090D V2, un cip popular în rândul jucătorilor chinezi, dezvoltatorilor de AI și animatorilor 3D. Placa video a fost lansată anul trecut. Aceasta era fabricată special pentru a respecta controalele la export din SUA. China vrea doar cipuri autohtone Potrivit Financial Times , guvernul chinez va sprijini producătorii autohtoni (Huawei, Cambricon), pentru a-și recupera decalajul față de adversarii americani. Alte cipuri Nvidia, inclusiv H200 și H20, sunt blocate de China, deși președintele Donald Trump a aprobat vânzările către Alibaba și Tencent. „China a ales să nu aprobe achizțiile de cipuri H200 de la Nvidia, deoarece vor să-și dezvolte propriile cipuri”, a zis președintele. Jensen Huang, om de afaceri taiwanez în vârstă de 63 de ani, a înființat Nvidia în 1993, alături de Bill Dally, informatician american. Piața AI în China Nvidia a dominat anterior sectorul cipurilor de AI din China, fiind vândute cipuri în valoare de 17 miliarde de dolari în 2025. Este de așteptat ca Huawei să capteze cea mai mare cotă din piața de cipuri AI din China, iar vânzările să crească cu 60% pe fondul cererii din partea companiilor chineze care vor căuta alternative interne la cipurile Nvidia. Potrivit firmei Morgan Stanley, piața de cipuri AI din China va valora 67 de miliarde de dolari în 2030. Sursa Foto: Shutterstock Autorul recomandă: Meta a încheiat un acord de 60 miliarde de dolari cu AMD pentru achiziționarea de cipuri în ciuda crizei „AI bubble”
Care este rolul liniei mici de sub literele F și J de pe tastatură? Puțini s-au gândit la asta

Dincolo de telefonul mobil, laptopul sau PC-ul tău este cel mai folosit dispozitiv electronic, deoarece îți permite să execuți task-uri mult mai complexe și solicitante. Fie că vorbim de desktop sau laptop, toate computerele funcționează pe aceleași principii: au un ecran și o tastatură, scrie eleconomista.es. După ani de zile de utilizare, mulți oameni cunosc pe de rost poziționarea tastelor pe keyboard. Totuși, chiar și cei mai experimentați mai aruncă o privire, către tastaturaă, mai ales când sunt obosiți și vor să evite o greșeală. Ați observat vreodată, însă, că unele taste au o liniuță ieșită în relief sub litera desemnată? Nu este un defect de fabricație sau o funcție inutilă. Liniuțele în relief de pe tastele F, J și uneori 5 de pe tastatura numerică au un rol bine definit. Aceste taste au scopul de a îmbunătăți atât viteza de scris, cât și acuratețea, mai ales când nu te uiți la taste. Liniuțele au rol de ghidaj tactil. Funcția lor principală este de a corecta poziția degetelor „de scris” pe tastele F și J, fără să ai nevoie să te uiți de două ori la tastatură. Cele mai multe tastaturi au încorporată această funcție, de zeci de ani. Ideea este că, fără să te uiți, degetele tale pot găsi poziția literelor pe tastatură și acele liniuțe sunt așezate astfel încât să stabilești ușor centrul keyboard-ului, fără să fii nevoit să îți iei privirea de la ecran. „Misterul” tastei numerice 5 Liniuța de sub tasta numerică 5 are același rol. Tastatura numerică, localizată de regulă în dreapta tastaturii principale, are rolul de a te ghida rapid pe tastele numerice. În acest caz, 5 este punctul de referință. Celelalte taste numerice sunt apăsate prin extinderea degetelor din poziția centrală spre colțuri, facilitând introducerea rapidă a datelor numerice, fără să te uiți la tastatură. Autorul recomandă:
Căpșuna divorțată și creierul tău – de ce funcționează clipurile IA cu fructe / Fructodrama nu e întâmplătoare și nu e inocentă

Asistăm la o explozie de clipuri generate de IA în care fructe, legume sau alte obiecte antropomorfizate sunt subiectele unor tragedii siropoase pe internet. Sunt fascinant de proaste și tocmai asta e cumva scandalizant, pentru că oamenii, în comentarii, își manifestă o oarecare stare de năucire: „iar m-am uitat!”. Dialogurile sunt grobiene, dramele – ieftine: un pepene își înșală nevasta, o piersică foarte grasă, cu o căpșună sexy, îmbrăcată în roșu, un morcov e plecat la muncă în străinătate, în timp ce iubita lui, un măr, se pupă pe canapea cu domnul banană, plin de mușchi. Abandon, tristețe, singurătate, lacrimi În altă parte, o caisă obeză se duce la sală ca să-și recupereze silueta pierdută pentru că soțul ei, o vânătă, o obliga să mănânce non-stop. Ba chiar cineva a observat un pattern: „e întotdeauna căpșuna” cea cu care își înșală fructele nevestele. Sau cu care le înlocuiesc dacă nevasta face un copil care nu-i seamănă – un ou cu coaja spartă și ochi umezi. Divorțuri, abandon, tristețe, boală, singurătate, bătrânețe. Toate se întâmplă pe un fundal muzical trist, tânguitor, plângăcios. Fascinația tâmpeniei e explicabilă neurologic Platformele de socializare sunt pline, iar vizualizările explodează. Zeci de milioane de vizualizări, sute de mii de comentarii, distribuiri. Cartoful divorțat și căpșuna amantă au invadat în toate limbile pământului internetul. Dar de ce funcționează atât de bine aceste filmulețe? De ce sunt atât de fascinante și de ce, așa cum scriu mulți prin comentarii, „ne uităm de fiecare dată”? Răspunsul începe în neurologie. Creierul uman e construit să empatizeze cu orice entitate care prezintă semnale sociale de bază: față, voce, emoție. Creierul tău nu știe că ăla e un cartof Nu există un filtru intern care să spună „stai, ăsta nu e decât un fruct poligonal, care sfidează cu grație orice logică, generat de algoritm”. Dacă vocea tremură, dacă muzica urcă, dacă lacrimile curg șiroaie pe chipul prăpăditei de piersici, părăsite de vânătă pentru căpșună este pentru că sistemul limbic reacționează. Punct. E același mecanism care face ca oamenii să se atașeze de roboței, să vorbească cu plantele sau să se simtă vinovați când închid un Tamagotchi. Psihologii numesc „atribuire de intenție”, „antropomorfizare” – tendința universală de proiecta intenție și emoție asupra obiectelor, mai ales când acestea au trăsături antropomorfe. Clipurile IA cu fructe suferinde exploatează exact acest mecanism cu o eficiență brutală. Clipurile sunt optimizate să activeze empatia în cel mai scurt timp posibil: față, voce emoționantă, poveste simplă, rezoluție lacrimogenă. Totul în 47 de secunde. Gata. Algoritmul pur și simplu iubește lacrimile Aceste videoclipuri sunt perfecte pentru algoritmi. Platforme precum TikTok sau YouTube Shorts recompensează, în ordinea importanței, timpul de vizionare, reacțiile emoționale și distribuirirle. Dacă provoacă emoție – oricare ar fi ea – generează comentarii și alte tipuri de reacții, iar algortimul jubilează. Sunt suficient de tâmpite încât oamenii să le distribuie ironic – „ia uite ce tâmpenie am găsit!” – ceea ce le amplifică reach-ul exponențial. Ești ironic? Nu contează. Odată ce ai distribuit clipul, ai contribuit la viralizare și, dacă observi bine, aceste videoclipuri au milioane de vizualizări. Practic, algoritmul îi mulțumește ironiei tale, nu-l deranjezi cu nimic, căci el nu citește intenția ta, nu-i pasă de spiritul tău critic, el citește engagementul și-l recompensează. Totul este matematică! Cine se uită, de fapt Analiza demografică a acestor clipuri relevă un pattern consistent. Cele mai mari audiențe se regăsesc la două capete opuse ale spectrului de vârstă: copiii mici și adulții în vârstă – categorii mai puțin echipate să identifice estetica specifică a conținutului generat cu AI și mai predispuse să ia povestea ca atare. Dar a reduce fenomenul la aceste categorii ar fi o eroare. Adulții între 25 și 45 de ani consumă masiv acest tip de conținut, de obicei în stări de deconectare mentală: seara, pe canapea, în scroll pasiv. E un consum care nu cere nimic – nici atenție susținută, nici gândire critică, nici context. Emoția vine rapid, pleacă rapid. Ecranul se schimbă. Există și un factor de satisfacție paradoxală. Multe persoane raportează că urmăresc aceste clipuri tocmai pentru că sunt proaste – o formă de guilty pleasure digital, similar cu reality TV-ul de calitate îndoielnică sau cu romanele de dragoste de buzunar. Calitatea slabă devine, în sine, parte din atracție. De fapt, e atracția însăși! Fabrici de empatie ieftină Până aici, fenomenul ar putea părea doar o ciudățenie inofensivă a internetului. Dar există un strat mai întunecat, pe care puțini l-au investigat sistematic. O mare parte din paginile care produc și distribuie aceste clipuri nu sunt creatori individuali amuzați de propriul concept. Sunt operațiuni comerciale – unele cu zeci de canale simultane pe mai multe platforme -, care monetizează empatie în volum industrial. Modelul de business e simplu: conținut produs cu cost aproape zero (un prompt, un generator IA, o voce sintetică), distribuit pe scară largă, monetizat prin reclame sau, în versiunile mai agresive, prin redirecționare către pagini de donații false sau campanii caritabile dubioase. „Ajută-l pe Tomy, cartoful bolnav, să-și plătească operația” nu e o glumă – variante ale acestui tip de conținut au fost documentate pe Facebook în mai multe țări. E, în fond, o actualizare tehnologică a unor scheme vechi: e-mailurile cu prințul nigerian au evoluat. Acum au față de fruct și muzică tânguitoare. Ce spune asta despre noi Dincolo de schemele comerciale, fascinația pentru aceste clipuri ridică o întrebare mai inconfortabilă: ce ne spune despre felul în care consumăm emoție în 2025? Suntem, colectiv, atât de flămânzi de stimulare emoțională rapidă încât un cartof animat o poate furniza? Sau, dimpotrivă, suntem atât de saturați de realitate încât preferăm emoția într-o formă distilată, fără riscul de a fi cu adevărat afectați? Probabil ambele. Clipurile cu fructe suferinde oferă ceva rar în ecologia digitală actuală: emoție fără consecințe. „Plângi” pentru un ou cu coaja crăpată și ochi umezi. Oul nu există. Exiști doar tu și oboseala ta. Nu trebuie să faci nimic, să ajuți pe cineva, să te implici. La următorul scroll, ecranul se schimbă. Vine alt clip. O iei de la