Pixel 11 Pro XL, între flagship și antiflagship (review)
Pixel 11 Pro XL e flagshipul Google pentru 2026, dar nu un flagship așa cum te-ai aștepta. E diferit, într-un mod probabil greu de înțeles pentru utilizatorul obișnuit. Pentru că telefoanele Pixel, și cele Nexus dinaintea lor, n-au fost niciodată gândite cu adevărat for the regular guy, ci mai degrabă pentru cei care știau deja de ce aleg un Pixel. Și pentru că sunt familiarizat cu telefoanele Google, cred că am găsit cea mai simplă formulă prin care să explic această serie: Pixel e antiflagshipul. Smartphone-ul flagship este despre putere, specificații și demonstrații de forță. Cel mai rapid procesor, cea mai performantă cameră, cea mai rapidă încărcare, cele mai mari scoruri în benchmark-uri. Deci, dacă îți alegi smartphone-ul după scorul cel mai mare în benchmark-uri, cel mai probabil Pixel nu e pentru tine. SoC-ul Tensor a fost gândit în primul rând pentru ceea ce vrea Google să facă cu telefonul, nu ca să te impresioneze pe tine sau pe prietenii tăi. Pentru procesare de imagine, fluiditate inexplicabilă, AI și toate micile funcții pe care uneori nici nu le observi, dar care fac Pixelul să se simtă ca un Pixel. La Samsung sau Xiaomi te uiți întâi la hardware-ul pe care îl primești și apoi vezi ce știe să facă software-ul cu el. La Pixel lucrurile pornesc invers. Google decide ce vrea să facă telefonul și apoi construiește hardware-ul în jurul ideii. În unele scenarii rezultatul pare genial, în altele ai senzația că ai plătit preț de flagship pentru hardware care, pe hârtie, nu-și justifică banii. Și aici începe contradicția Pixelului. În ultimii ani, Google a încercat tot mai mult să transforme Pixelul într-un produs ușor de înțeles pentru utilizatorul de iPhone sau Samsung. Să-l facă, într-un fel, iPhone-ul Androidului. I-a creat o identitate, l-a făcut să arate premium, folosind metal și sticlă, i-a adăugat funcții inspirate sau compatibile cu ecosistemul Apple și, chiar sistemul magnetic Qi2. Nu i-a spus MagSafe, ci Pixelsnap. Dar sub toate astea a rămas același Pixel. Pixel n-a fost nici măcar despre hipstereală, deși așa părea la un moment dat. Erai cumva cool acum aproape zece ani (când a apărut primul Pixel) dacă aveai unul, deși majoritatea oamenilor nu știau ce telefon e ăla sau nici măcar nu auziseră de el. Erai în grupul entuziaștilor, dar aveai și un telefon suficient de fancy încât să dea bine la hipsterițe. Între timp hipstereala a dispărut, sau măcar n-am mai văzut-o eu, lumea cumva s-a manelizat, dar Pixelul a rămas același. Un telefon pentru oamenii care nu întreabă prima dată dacă are cel mai puternic procesor, pentru că știu cum se simte eleganța software și probabil au deja în cap niște modificări pe care vor să le facă astfel încât Pixelul lor să arate sau să se miște altfel. Pentru că, la bază, Pixel încă păstrează ceva din telefonul geek-ului. Din telefonul dezvoltatorului care scrie aplicații pentru Android și vrea să le și testeze. Doar că între timp s-a îmbrăcat frumos și s-a rătăcit printre „normies”. Și de asta te bagă puțin în ceață. Pornești de la premisa că dacă arată ca o rață, merge ca o rață și măcăne ca o rață, atunci e o rață. Pixelul arată elegant ca un iPhone, e un sandviș apetisant de metal și sticlă și se mișcă uneori chiar mai bine decât un iPhone. Dar tot nu e un iPhone și nici nu va fi vreodată. Google îl pune lângă iPhone și Samsung și îl vinde ca produs premium, dar undeva dedesubt a rămas tot telefonul geek-ului. Ai la dispoziție imaginile de fabrică ale software-lui, Android Flash Tool și posibilitatea de a-i debloca bootloaderul. „Detalii” despre care majoritatea celor care intră într-un magazin să cumpere un telefon de 1000 și ceva de euro probabil nici n-au auzit vreodată. Și mai există o idee care merită rediscutată: aceea că Pixel este „Androidul pur”. A fost prezentat așa de multe ori, dar Androidul pur este mai degrabă AOSP. Pixel este interpretarea Google asupra Androidului, cu propriile funcții, AI, integrarea serviciilor Google și Pixel Drops. Este telefonul pe care Google își arată propria viziune despre cum ar trebui să funcționeze Androidul. Și poate tocmai de asta Pixel 11 Pro XL mi se pare mai ușor de înțeles dacă nu-l privești ca pe încă un flagship. E antiflagshipul care costă cât un flagship. Pentru că flagshipul modern a ajuns să fie despre putere, specificații și demonstrații de forță. Pixelul e despre altceva: încercare, testare și, în final, despre o experiență cât mai personală. The Review Pixel 11 Pro XL – design, construcție și ecran Acum că am stabilit ce specie de animal e, hai să-l analizăm cu atenție. Pixel 11 Pro XL este un telefon cu look elegant, dar exceptând modulul transversal al camerelor are un design destul de generic. Modulul dorsal orizontal face parte din identitatea brandului de la Pixel 6, dar forma actuală e mai apropiată de ultimele 2 generații. Pixel 9 și 10 au avut modulul orizontal în formă de pilulă, dar cu o inserție de aluminiu în dreapta, care la Pixel 11 Pro XL a dispărut. Acum toată suprafața modulului e neagră. Este și un telefon mare la propriu, nu unul de care să uiți că-l ai în buzunar. Are dimensiunile de circa 163 × 76 × 7,6 mm și atârnă greu la 227 de grame. Carcasa are ramă lucioasă din aluminiu, spate mat protejat cu Gorilla Glass Victus 2, certificare IP68 și vine în: Canyon, Fog și Obsidian (cu ramă mată). Varianta testată de noi e în Olive, un verde interesant și cuminte. Butoanele power și volum sunt pe latura dreaptă a telefonului, locașul pentru cartela SIM care se introduce orizontal, așa cum n-am mai văzut pe nici un telefon până acum, este pe latura de sus. Latura stângă e complet goală, iar jos ai mufa USB-C (3.2) flancată de 2 difuzoare. Al treilea difuzor e sus, deasupra ecranului, într-o fantă extrem de subțire și aproape invizibilă, între ecran și marginea metalică. Pe lângă difuzoarele stereo, Pixel 11 Pro
S-a lansat Robot Phone, cel mai impresionant telefon pentru creatorii de conținut video
De când a fost dezvăluit anul acesta la Mobile World Congress în Barcelona, unde a făcut mare vâlvă, Robot Phone-ul celor de la HONOR a pornit într-o adevărată paradă de promovare pe la tot felul de evenimente de seamă. Fără să fie, vorba aia, „oficial lansat”, telefonul aproape că a făcut înconjurul lumii și a stârnit atenția pasionaților de tehnologie de pretutindeni după aparițiile de la Cannes în cadrul China Night, Shanghai Film Festival sau chiar Cupa Mondială FIFA. Robot Phone a avut deja și un soi de evenimente (da, la plural) locale de lansare în Los Angeles și, teoretic, și în China în cadrul evenimentului HONOR dedicat pe tehnologia de formare a imaginilor. Însă niciunul din aceste evenimente nu a fost mai cu fast și cu trâmbițe precum lansarea globală care a avut loc miercuri, pe 12 august, în apropiere de Shenzen, China. Sigur că termenul de „lansare”, cel puțin în lumea brandurilor mobile, și-a pierdut de mult substanța, iar astăzi suntem martorii unor așa-zise „soft launch”-uri până să ajungem la lansarea ADEVĂRATĂ. Asta înseamnă că trecem prin lansări locale, lansări regionale, unboxinguri de dezvăluire a produselor (dar nu e lansare), conferințe de anunțare (care nu sunt o lansare), embargo-uri „lejere” (nici astea), reclame profesionale de prezentare (nope, tot nu se lansează) sau comunicate anticipative de presă (…you know it). Vești bune, Robot Phone chiar s-a lansat de data asta, oficial, pe bune și global… doar că nu în România, doar… știți voi, global. Dar hai să nu mai facem bășcălie de practicile astea de anunțare, că nu are sens și nu deservește scopul acestui articol, și să ne concentrăm mai bine pe a descoperi Robot Phone-ul, un produs extrem de anticipat în lumea tehnologiei mobile încă din Martie încoace. Am participat și eu, la invitația celor de la HONOR, la evenimentul (global) de lansare și m-am bucurat să reprezint ZONA la un astfel de nivel. Experiența în sine, despre care abia aștept să povestesc mai multe în zilele ce vor urma într-un articol separat, a meritat cu siguranță cele 20 de ore de zbor până în China. Dar încă și mai mult a meritat ocazia de a descoperi acest nou telefon. Descriere generală Foarte pe scurt pentru cei care acum descoperă prima oară produsul, Robot Phone este un concept nou de smartphone, unde camera principală pe care o știam cu toții este acum integrată pe un fel de braț robotic mic, care arată și se comportă ca un gimbal (mai exact, un dispozitiv de stabilizare folosit de obicei pentru camere video sau aparate foto). Deși se numește „Robot Phone”, el nu este un „robot” în sensul clasic, ci un telefon care integrează mecanisme robotizate, o cameră mobilă și inteligență artificială. Cea mai mare noutate este faptul că o parte a telefonului se poate mișca fizic datorită acelui gimbal, spre deosebire de smartphone-urile obișnuite, unde modulul foto este fix, iar efectele de urmărire și stabilizare sunt realizate mai degrabă prin software, nu mecanic, cum o face Robot Phone. Efectul este destul de impresionant, mai ales pentru cineva care nu a pus în viața lui mâna pe un gimbal (adică majoritatea utilizatorilor obișnuiți de smartphone), dar partea cea mai bună este că și în practică este destul de intuitiv și ușor de folosit, iar mișcarea extrem de fluidă. Brațul respectiv este retractabil și permite mișcarea camerei principale în 4 direcții diferite (acel „4DoF”, adică 4 Degrees of Freedom), ceea ce face camera capabilă să se rotească stânga-dreapta aproape la 360 de grade, să se încline sus-jos, să se rotească pe axul optic (în cerc, practic) sau să se miște liniar pe una din direcții. Mecanismul în sine se poate mișca pe trei axe de orientare, deci nu e vorba doar de o mișcare a camerei, ci a întregului sistem. Iar toate astea sunt valabile independent de poziția telefonului, strict pentru gimbal-ul de sus. De altfel, modul gimbal este accesibil doar din aplicația de cameră (și doar dacă vizorul de protecție este dat la o parte), iar în restul timpului el stă retractat în modulul foto de pe spate, deci nu e musai să îl folosești dacă nu vrei… doar că, la ce știe să facă telefonul ăsta, ar fi și păcat să nu o faci. Cu ce specificații vine și de ce sunt ele remarcabile Camera principală de pe Robot Phone folosește un senzor de 200 MP în format 1/1,28″, cu diafragmă f/1.6 și distanță focală echivalentă de 23 mm, în timp ce camera ultrawide are 50 MP, iar teleobiectivul periscopic ajunge la 200 MP, utilizează un senzor de 1/1,4″ și o diafragmă f/2.6, cu zoom optic în jurul valorii de 2,7x. Sistemul este completat de capacitatea de a înregistra 4K la 60 fps și 4K la 120 fps pentru slow-motion, în timp ce camera principală poate lucra și în fluxuri video LogC3 dezvoltate împreună cu ARRI, despre care o să vorbesc ceva mai pe larg un pic mai jos. La nivel strict de hardware foto, configurația este mișto mai ales fiindcă nu sacrifică una dintre camere pentru a obține o cifră spectaculoasă la alta, cum ne-am obișnuit deja la alte flagship-uri. De exemplu, Xiaomi 17 Ultra, de exemplu, combină un senzor principal de 1″ cu un teleobiectiv periscopic de 200 MP și zoom optic continuu 75–100 mm, iar OPPO Find X9 Ultra merge chiar mai departe cu un sistem în care există două camere de 200 MP, una principală cu senzor de 1/1,12″ și una tele de 1/1,28″, plus un teleobiectiv nativ de 10x și ultrawide de 50 MP. Sau pe partea cealaltă ar fi și iPhone 17 Pro Max, care abordează problema dintr-o perspectivă diferită, cu trei camere de 48 MP, focală principală de 24 mm, ultrawide de 13 mm și teleobiectiv de 100 mm, dar pune totuși un accent mai mare pe partea de captură video, inclusiv ProRes RAW, Apple Log 2, ACES și ProRes până la 4K/120 fps cu înregistrare externă. Tot o decizie similară au luat și reprezentanții HONOR cu Robot Phone, care
HONOR Magic V6 testează LIMITELE FIZICII! (review)
Deși modificările par absolut incrementale, dacă pui V5-ul de anul trecut lângă V6-le proaspăt lansat, totuși ce rezultă din adunarea tuturor într-un singur pachet este că avem în față un pliabil excelent, hai să vedem împreună de ce zic asta. Design/Construcție În mare parte Magic V6 arată ca V5-ul pe care-l înlocuiește, cel puțin la exterior. Bine, nici formatul acesta standard de Fold nu permite schimbări drastice. Noul Honor Magic V6 rafinează și mai mult conceptul de telefon pliabil, reușind să ofere un profil subțire de doar 9.0 mm grosime când este pliat și 4.0 mm sau 4.1 mm când este deschis. Deși este cu o fracțiune de milimetru mai subțire când e deschis, comparativ cu Magic V5, care măsura 4.1 sau 4.2 mm, noul model menține o greutate extrem de competitivă, cuprinsă între 219 și 224 de grame, în funcție de finisajul ales (negru sau roșu) În continuare, telefonul este destul de top-heavy, ca și V5-ul dinaintea lui, în mare parte pentru că acel camera bump acomodează ceva hardware care, în mod evident, cântărește niște grame. Și în continuare, pentru cei mai neîndemânatici dintre noi, Honor include în pachetul acestui pliabil de peste 2000 de euro o husă care să te salveze de la căderi accidentale. Husă care are acel inel foarte util pentru când vrei să folosești telefonul în poziții cât mai creative sau de care să te folosești ca extra ancoră în utilizarea one-handed. Știu că e de la sine înțeles, dar sunt încă producători care la un telefon atât de scump nu includ o husă în pachet. E important de marcat că Magic V6 este primul pliabil care bifează standardele de rezistență la apă și praf IP68 și IP69. IP69 înseamnă că rezistă la jeturi puternice de apă, chiar și caldă dar și scufundări în apă îndelungate, dar pentru mine cel mai important este 6-le din această ecuație. Dacă nu știți, prima cifră a IP-ului ne indică rezistența la praf, iar nivelul 6 spune dust proof, ceva absolut fenomenal pentru un pliabil, praful fiind un călcâi a lui Ahile pentru toate balamalele telefoanelor îndoibile. Ce înseamnă asta? Că șansele ca balamaua ta să înceapă în timp să producă sunete ciudate, ca ușa aia bântuită de la casa bunicilor, sunt minime. În materie de suport pe termen lung, trebuie să lăudăm Honor pentru că Magic V6 va primi 7 ani de update-uri Android și tot 7 ani de update-uri de securitate, deja la același nivel cu Samsung. Bravo. Performanță Experiența de utilizare se bazează pe ecranul interior pliabil LTPO AMOLED cu diagonala de 7.95 inch, care păstrează rezoluția generației anterioare, dar se menține la o luminozitate maximă excelentă de 5000 de niți. Adevărata schimbare se observă pe partea exterioară, unde Magic V6 plusează cu un ecran ușor mărit de 6.52 inch, reprezentând o evoluție clară față de panoul de 6.43 inch de pe V5. Acest nou ecran extern LTPO2 OLED atinge o luminozitate de vârf de 6000 de niți și este protejat de sticla Honor Anti-scratch NanoCrystal Shield. Ambele display-uri beneficiază de un strat anti-reflexiv și de suport dedicat pentru stylus, în timp ce confortul vizual pe timp de noapte sau în sesiuni lungi este asigurat de tehnologia PWM Dimming de 4320Hz și de noul sistem AI Defocus Eyecare 2.0. Urmărirea știrilor, scrierea tuturor mailurilor dar și consumarea de conținut multimedia au fost reale plăceri, mai ales în avion, perfecte pentru câteva episoade din serialul vostru preferat. E întotdeauna dificil de redat pe filmare, dar ecranul este foarte competent, la nivel cu Samsung și asta spune multe. Bine, ecranul interior se pretează mult mai bine la folosirea mai multor aplicații simultan, regim de multitasking, ceva ce utilizatorii de Fold se așteaptă de la pliabilul lor viitor, iar aici raportez că Honor are în ecosistemul MagicOS un portofoliu de funcții ajuns la maturitate, cel puțin în ceea ce privește utilitatea acestora în contextul unui ecran de foldable. Multitaskingul este ușor, la-ndemână și chiar rapid de deprins. Poți copia lejer textul dintr-o aplicația doar ca să-l tragi efectiv pe a doua sau a 3-a aplicație deschisă în lateral. În plus, dacă nu reușești așa, ai întotdeauna Magic Portal, acest copy paste global implementat de HONOR, de care te poți folosi și care merge foarte bine. Sidebarul care apare când activezi Magic Portal are sugestii variabile, alese atent de un AI care interpretează contextual ce ai copiat ca să-ți dea cele mai bune sugestii de aplicații. Apare și o funcție nouă în acest ecosistem, botezată Multi-Flex. Aceasta îți permite să pornești trei aplicații direct din Dock și apoi să navighezi fluid, prin scroll între ele. Apropo, acel Dock care apare în partea inferioară a ecranului este fix ce trebuie ca să navighezi mai ușor prin aplicațiile de care ai nevoie sau pe care vrei să le deschizi simultan. Este o implementare foarte asemănătoare cu funcția Boundless View pe care am întâlnit-o deja pe Oppo Find N6. Mă bucură atenția acordată în MagicOS funcțiilor implementate exclusiv pe telefoane pliabile. Da, ok, Magic OS cam seamănă cu iOS, au împrumutat și toată ideea cu transparența, dar încă de anul trecut de la Magic8 Pro au avut funcții mai avansate de customizare a efectului de transparență și colorare a icoanelor sau e diferitelor ferestre ale sistemului. La capitolul putere de procesare, Honor Magic V6 face trecerea la platforma superioară Snapdragon 8 Elite Gen 5 pe tehnologie de 3 nanometri. Acest procesor octa-core modern, răcit relativ eficient printr-o soluție internă cu cameră de vapori, aduce un spor de performanță vizibil în comparație cu chipset-ul Snapdragon 8 Elite folosit pe modelul V5. Ce am vrut să zic prin relativ? Stați să vă explic. Recunosc că în regim de temperatură normal pentru început de vară, deci un 24-25 de grade la interior, Magic V6 a cam dat fail în testarea de anduranță a sistemului de răcire. Obișnuiesc în general să testez în 3DMark Wild Life Extreme Stress Test pentru a vedea acel procent de stabilitate ca să am o imagine asupra cum se comportă telefonul
OPPO Reno 16 Pro și OPPO Bubble. Telefon cu design 3D într-o mare de dispozitive plate și un accesoriu nemaivăzut (review)
„I live in my own bubble”. Dar dacă mă uit în jur, cred că la fel fac mai toți oamenii pe care îi cunosc. Avem bula noastră de prieteni, bula de convingeri, bula de știri și bula în care ne spunem în fiecare zi că lumea e exact așa cum o vedem noi. Și toți trăim cu impresia că bula noastră e mai bună decât a celorlalți, mai informată, mai rațională, mai echilibrată, dar ea este de fapt doar mai confortabilă. Atâta tot. Asta-i bula virtuală, ca să zic așa. Dar ce să vezi, există și una fizică, una care folosește termenul în sensul său propriu și de aia am considerat că merită menționată chiar în debutul acestui video. Este o bulă tech, ca să zic așa, dar nu în sensul economic al cuvântului, ci într un sens cât se poate de literal, pentru că definește un obiect. Este un accesoriu care îți permite să te conectezi la camera telefonului și să preiei controlul acesteia pentru a face poze și filmări. Dar când nu faci asta, poți s-o folosești pe post de dog tag cu numele tău, să pui un wallpaper sau mai știu eu ce. E ca un fel de medalion digital pe care să-l agăți la un rucsac sau chiar de gât dacă ai chef. Glumesc, dar nu prea. Anyway, e un dispozitiv haios sau cringe, depinde cum îl percepe fiecare. Apropo de bule, mi s-a părut interesantă ideea, de aia am ales să încep cu ea, ca să ne mai destindem oleacă, dar așa cum ziceam, ea funcționează în relație cu telefonul. OPPO Reno 16 Pro nu este doar un alt telefon midrange care încearcă să semene cu un iPhone. Are câteva idei proprii, iar într-o piață în care aproape toate telefoanele arată și fac aceleași lucruri, asta contează. Primul lucru care îți atrage atenția la varianta testată de noi, Pop White, este schița tridimensională a unei planete imprimate pe spate, continuată cu o curbă perfectă din punct de vedere caligrafic și acompaniată de sclipiri care te duc cu gândul la stele sau la prozaicul AI Gemini. Este un element estetic complex care ori îți place foarte mult, ori îți e indiferent. Oricum ar fi nu poate trece neobservat. Celălalt este accesoriul OPPO Bubble, un mic dispozitiv puțin mai mare decât un smartwach, despre care voi vorbi imediat pe larg. Dar să nu anticipăm prea mult și să ne punem metodic pe treabă. OPPO Reno 16 Pro și OPPO Bubble au aterizat la noi în niște cutii argintii strălucitoare, pe care le-am eviscerat imediat pe masa de ședințe. Toți cei care s-au aflat prin preajmă au fost curioși cu privire la OPPO Bubble, pentru că nu e ceva ce vezi în fiecare zi și pentru că nu știi ce face. O curiozitate iscoditoare de tip „Ce naiba este asta?” A durat ceva vreme să înțeleg cum se conectează cu telefonul, că nu e suficient doar Bluethoot-ul și e nevoie și de activarea Quick Connect, dar i-am dat de cap. Am făcut și greșeala să pornesc un update de firmware după care am pornit un tutorial de control al dispozitivului. Și s-a blocat, întâi ecranul și apoi actualizarea. A fost evident că nu aveam cum să folosesc ecranul în timpul unui update, dar depășind primul contact ușor stângaci, hai să lămurim ce este și ce face, de fapt, OPPO Bubble. La prima vedere, pare un smartwatch fără curea sau un breloc inteligent desprins dintr-un anime. În realitate, este un ecran AMOLED de 1,73 inch, cu rezoluție 466 x 466 pixeli, construit într-o carcasă rotundă cu diametrul de doar 58 mm și o grosime de 7 mm. Cântărește 27,5 grame, are certificare IP54 pentru rezistență la praf și stropi de apă și ascunde în interior o baterie de 560 mAh, suficientă pentru aproape două zile de utilizare în modul de afișare statică. Pe partea dreaptă are unicul buton din care se pornește oprește și resetează și jos are un port USB-C. Se poate atașa cu un sticker pe OPPO Reno 16 Pro și comunică permanent cu telefonul. Dar partea cu adevărat interesantă nu este ce poți face cu el. Cea mai spectaculoasă funcție este accesul în timp real la camerele telefonului. Practic, Bubble devine un monitor extern care îți arată exact ce vede camera principală a telefonului, dar și celelalte camere. Dacă altcineva îți face o poză cu telefonul tău, nu mai ghicești dacă ai ieșit bine în cadru sau dacă ai închis ochii. Vezi totul pe micul ecran și îți poți corecta instant poziția. Dar, este la fel de util și când vrei să îți faci selfie-uri cu camera principală. În loc să folosești senzorul frontal, care aproape întotdeauna este inferior, te vezi direct pe Bubble și profiți de cea mai bună cameră a telefonului. Pentru creatorii de conținut și vloggeri este chiar mai interesant, pentru că poți privi direct spre obiectiv, menținând contactul vizual cu publicul, ca și cum ai avea un monitor de control în studio. Bubble funcționează și ca telecomandă pentru poze și filmări de la o distanță de până la zece metri. Pui telefonul pe un trepied, intri în cadru și faci poză fără să te mai alerge cronometrul. Device-ul are și o componentă de personalizare. Când nu este folosit activ, Bubble devine un fel de breloc digital pe care poți afișa imagini statice, dinamice, animații sau clipuri scurte de până la cinci secunde. Îl poți transforma într-un animal de companie virtual, într-un avatar sau pur și simplu într-un ecran care îți reflectă starea de spirit. Este probabil cea mai apropiată interpretare modernă a unei insigne pe care am văzut-o până acum. Cum interacționezi concret cu OPPO Bubble? Are deblocarea ecranului „slide to unlock” de forma unei guri care zâmbește, iar apoi: dacă tragi de jos în sus pe ecran se conectează cu camera și poți experimenta ce am explicat mai devreme; dacă tragi de la stânga la dreapta e echivalentul comenzii back, te întorci la ecranul inițial; dacă tragi de sus în
Compania Apple recurge la o strategie pentru care a mai fost criticată: să cumpere cipuri de memorie de la companii chineze de pe lista neagră a SUA
Compania Apple care produce telefoanele iPhone doreșt să obțină aprobare de la administrația Trump pentru a cumpăra cipuri de memorie de la companii chineze. Măsura controversată este luată în considerare pentru a ușura presiunile asupra producției produselor Apple de la scumpirea semiconductorilor. De exemplu, Apple ar putea cumpăra cipuri de memorie de la compania chineză CXMT care a fost trecută pe lista neagră. Aceasta este asociată cu Armata Populară de Eliberare Chineză, susțin șase surse familiare cu subiectul. În 2022, Marco Rubio a amenințat Apple cu „examinări federale” Potrivit Financial Times, Apple s-a mai confruntat cu critici în media și în 2022, când a luat în considerare achiziționarea de cipuri de memorie de la YMTC, o altă companie chineză aflată pe lista neagră a SUA. Apple nu are interdicție să cumpere cipuri de la CXMT și YMTC. Marco Rubio, atunci senator republican, a avertizat Apple că „se joacă cu focul” și că va fi „supusă la o examinare fără precedent din partea guvernului federal”.În afara Chinei, cele mai mari companii producătoare de cipuri de memorie sunt Micron, Samsung și SK Hynix. Apple obișnuia să cumpere cipuri pentru dispozitivele sale, dar creșterea prețurilor a dus la presiuni asupra stocurilor. Penagonul a inclus CXMT și YMTC pe lista companiilor chineze considerate periculoase pentru securitatea națională a SUA. Zvonuri despre iPhone 18, noua generație de telefoane care ar urma să fie lansată în toamna 2026 Potrivit zvonurilor, Apple dezvoltă o nouă generație de telefoane: iPhone 18. Zvonurile distribuite pe site-uri ca MacRumors și MacWorld susțin că după succesul modelului iPhone 17 Pro Cosmic Orange (cu nuanța portocalie), iPhone 18 Pro ar putea fi lansat pe piață cu înveliș de culoare vișinie, albastru deschis și gri întunecat sau argintiu. Potrivit altor zvonuri, Apple ar putea lansa în septembrie primul model de iPhone pliabil pentru a concura cu Samsung și Huawei. Sursa Foto: MacRumors/MacWorld
Cercetătorii reciclează telefoanele vechi și le grupează în platforme de calcul care funcționează ca un centru de date low-cost
Acest lucru ar putea lovi doi iepuri dintr-o lovitură: reducerea deșeurilor electronice și reducerea cererii de componente ale centrelor de dates, scrie Tom Shardware.com. Cercetătorii de la Universitatea din California, San Diego (UCSD) au colaborat cu Google pentru a recicla smartphone-urile Pixel „vechi” și a le oferi o a doua viață ca centre de date low-cost. Conform Google Research, smartphone-urile scoase din uz fac parte din „carbonul încorporat” asociat cu producția și amprenta sa de carbon. De fapt, înclinația umanității pentru dispozitivele mobile și înlocuirea acestora la fiecare câțiva ani este unul dintre cei mai mari contribuitori la deșeurile electronice, așa că grupul de la UCSD a plănuit să ofere acestor dispozitive scoase din uz o a doua viață ca „platformă de calcul de uz general”. Studiul a arătat că smartphone-urile de acum trei ani oferă încă o performanță single-core mai mare în comparație cu serverele precum Asus RS720A-E11, care pot fi echipate cu GPU-uri Nvidia H200 sau Nvidia RTX Pro 6000 și două procesoare de server AMD EPYC, pe care le găsești frecvent în cele mai puternice centre de date. În timp ce cele din urmă oferă performanțe la care un dispozitiv mobil nici măcar nu poate visa, faptul că primele au obținut în continuare un scor mai mare în suita de benchmarking SPEC pe bază de nucleu a însemnat că cercetătorii le pot folosi în continuare pentru sarcini de calcul cu puțină creativitate. sursa foto: Envato Primul lucru pe care l-au făcut a fost să dezbrace aceste gadgeturi de componente neesențiale, cum ar fi afișaje, baterii, camere, difuzoare, carcasă etc. Rămâne doar placa de bază, deoarece aceasta găzduiește SoC-ul necesar pentru rularea calculului. Sistemul de operare Android este apoi înlocuit cu o distribuție Linux de uz general utilizată în aplicațiile centrelor de date, care elimină supradimensionarea inutilă găsită în dispozitivul original de consum și permite implementarea de software de orchestrare precum Kubernetes. Rezultatele testelor comparative au arătat că între 25 și 50 de telefoane vechi aveau puterea de calcul egală cu cea a unui singur procesor cu două socketuri, din clasa serverului. UCSD a stabilit că un cluster de 20 de telefoane poate suporta o singură aplicație de care are nevoie o clasă de peste 75 de elevi. Așadar, în loc să fie găzduit în cloud, ceea ce ar implica costuri suplimentare și utilizare a resurselor din centrul de date, ar putea rula aceste aplicații pe o implementare locală a acestor smartphone-uri uzate. Echipa de cercetare intenționează să utilizeze 2.000 de telefoane pentru a construi un centru de date local care poate suporta „o sută de astfel de clase simultan”. Pe lângă avantajul de a rula aplicații locale și de a deține hardware-ul necesar pentru acestea, grupul mai spune că este doar o „fracțiune din costul obișnuit”, referindu-se probabil la construirea unui server local din componente noi. Acest lucru este valabil mai ales astăzi, odată cu creșterea prețurilor pentru cipurile de memorie și stocare. Echipa de cercetare afirmă că se așteaptă să lanseze sistemul complet la sfârșitul acestui an și dorește să vadă cum componentele de larg consum pot rezista la utilizarea continuă într-o aplicație de centru de date. Aceasta este o opțiune excelentă pentru universități și instituții de învățământ, precum și pentru entitățile mai mici care nu au resursele necesare pentru a obține componente noi-nouțe și pentru a concura împotriva giganților tehnologici care au miliarde de dolari.
Honor 600 – Fratele mijlociu al familiei 600 este gata să-ți fie alături
OK, am vorbit despre cel mai ieftin, Honor 600 Lite, am vorbit despre șeful seriei 600, adică 600 Pro, dar poate tu ca utilizator nu te încadrezi la niciunul dintre aceste terminale. Poate nu vrei cel mai slab ca performanță din serie dar în același timp nici nu ai nevoie de flagship-ul anului trecut pentru că nu faci gaming de performanță și nici nu ai nevoie de putere maximă de procesare. Tu ce faci? Ei bine, ca și în cazul seriei 400 de anul trecut, Honor s-a gândit și la tine, așa că, în fața voastră mă prezint astăzi cu Honor 600 simplu, vanilla, fratele mijlociu al familiei 600, cel mai mid-range dintre mid-range-uri. Design/Construcție O să începem cu elefantul din cameră pe care știu cu toții că-l vedeți. E foarte greu de ascuns: Designul! Da, arată ca un iPhone. L-au copiat de l-au luat dracii. Mai mult de atât, Honor 600 mai este disponibil și într-o culoare aproape identică, acel portocaliu turbat care a apărut odată cu lansarea lui iPhone 17 Pro. Știu, văd și eu că seamănă prea tare, știu și oamenii de la Honor, sunt conștienți și ei și de fiecare dată chicotesc când în prezentările telefonului ajung la slide-urile despre Design și Aspect. E ok, s-a făcut ceva mișto, hai să vedem și ce știe telefonul să facă totuși, la urma urmei, majoritatea utilizatorilor oricum vor folosi o husă. Uitați-vă la asemănare ca la un omagiu, dacă vreți. Pe Honor 600 simplu, sau Vanilla cum îi mai spunem ocazional, l-am primit în teste versiunea Neagră, el fiind disponibil de asemenea și în Golden White sau Portocaliul acela turbat. Camera Plateau-ul de pe spatele telefonului este, cum ziceam, transparent și dă o notă interesantă acestuia prin trecerea seamless către partea de sticlă mată. Construcția este în temă cu frații din seria 600, margini drepte, colțuri rotunjite, ecran plat și pe dreapta toate butoanele. Butonul camerei este ușor mai mic ca suprafață versus cel întâlnit pe 600 Lite. 600 are ceva grame în plus, cântărind aproximativ 185 grame, la o grosime de 7.8mm , semne că hardware-ul interior este mai serios. Aș vrea de asemenea să subliniez build-ul metalic unibody, adică dintr-o bucată și spatele din sticlă care tranziționează în bucata translucidă destinată camera bump-ului, tot dintr-o bucată. Este fără îndoială o alegere care-i dă un aspect premium acestui telefon. Cel puțin la design sigur ai din start impresia că Honor 600 „is punching above it’s weight” după cum ar zice englezul. La capitolul rezistență la intemperii, Honor 600 bifează standardele IP66, IP68 și IP69K. Performanță Honor 600 vine echipat cu cel mai nou MagicOS, versiunea 10 și va fi susținut de 6 ani de upgrade-uri pentru software și 6 ani de update-uri de securitate. Procesor 600 simplu este powered by Qualcomm, cu un model mai de mijloc, anume Snapdragon 7 Gen 4. Este cu 30% mai forțos decât 600 Lite, atingând în Geekbench 1313 puncte pe Single Core și 4080 în Multi Core. Aceste scoruri sunt cam în mijlocul zonei de … mid range, pun intended. Snapdragon 7 Gen 4 nu se încinge prea tare, și este ținut sub control de sistemul de răcire al lui HONOR 600, sistem care menține o stabilitate termică de 99.5% în 3dMark Wild Life Extreme Stress Test, daaar cu punctaje mult mai mari obținute, de aproximativ 2050 puncte. Tradus în limba română asta înseamnă că va putea susține taskuri complexe precum gamingul, dar nu chiar la cel mai înalt nivel, deci nu toate jocurile vor funcționa la setările superioare de calitate. Ecran Mă distrez pe alocuri căutând unde s-a făcut compromisul cu telefoanele plasate în zona mid-range. De ce? Pentru că în cazul flagshipurilor producătorii au blank slate, pot adăuga tot și toate, ce vor ei mai bun și mai cu moț, cea mai nouă tehnologie și o tonă de camere, exact cum te-ai aștepta de la un telefon care costă minim 1000 de euro dar, îndată ce începi să scazi prețul, începi ușor ușor să renunți la dotări. Bine am făcut acest interludiu la ecran, tocmai ca să vă zic că ecranul NU este pe lista dotărilor la care HONOR a făcut economie pentru acest telefon, 600-le Vanilla. Avem așadar un panou de 6.57 inchi AMOLED cu margini drepte, de rezoluție 2728 x 1264 pixeli, totul la o rată de refresh de 120Hz și un PPI de 458. Nu te va dezamăgi în redarea conținutului multimedia în cele mai extreme condiții de lumină ambientală, fie ea într-un studio extrem de bine luminat sau afară în soare. În plus, ecranul lui Honor 600 are și certificarea HDR Vivid și poate atinge o luminozitate locală halucinantă de 8000 de nits. Atenție însă, luminozitatea maximă locală atinsă de 8000 de nits este o valoare extrem de mare, dar, cum bine știți, această nu reflectă întotdeauna cât de luminos poate fi ecranul în medie. Trebuie luată cu un mic asterisc, pentru că sunt cifre folosite în general în scopuri laudative. Protecția ochilor rămâne o prioritate pentru HONOR, iar funcția Eye Comfort Display a ajuns la maturitate. Avem PWM Dimming la o frecvență de 3840Hz, ceea ce elimină flicker-ul sesizabil de ochiul uman, reducând oboseala vizuală în timpul sesiunilor lungi de utilizare nocturnă. Funcția Circadian Night Display este și ea prezentă, ajustând subtil temperatura culorilor pentru a nu bloca producția de melatonină. Mai sunt și alte funcții de protecție a ochilor, dar le vom menționa în trecere: AI Defocus Display, AI Brightness Adjustment, Ultra Dark Mode, Dynamic Dimming, Hardware-level Low Blue Light. Un element inedit, pe care l-am regăsit pe 600 și 600 Pro, este funcția Motion Sickness Relief, utilă pentru cei care au rău de mișcare când citesc în mașină sau în tren. Acele mici puncte care simulează mișcarea pe marginile ecranului chiar ajută creierul să sincronizeze ceea ce vede ochiul cu ceea ce simte urechea internă, reducând semnificativ senzația de greață. Cameră Camera principală a lui Honor 600 este un alt capitol la care Honor nu a făcut economie. Avem așadar un
HONOR 600 Pro – Șeful seriei 600 e gata să domine segmentul de upper mid-range
Astăzi vorbim despre vârful noii serii 600 de la Honor: modelul 600 Pro. Este telefonul care încearcă să împace capra cu varza: performanță de top, design premium, dar la un preț care să nu te facă să ceri credit la bancă ci mai degrabă în tărâmul oamenilor normali. Pentru alte detalii legate de frații mai mici sau chiar un video în care comparăm toată seria puteți apela cu încredere la video-ul dedicat de pe Zona. Design: Elefantul (sau mărul) din cameră O să începem cu lucrul pe care îl vedeți cu toții. E greu de ascuns: Designul. Da, arată ca un iPhone. L-au copiat de l-au luat dracii. 600 Pro, șeful seriei 600, după cum ziceam, vine în Europa doar în haine albe sau negre, are al 3-lea ochi de pe spate mult mai pronunțat, semn că ascunde o cameră extra față de Non Pro, și a mutat blitz-ul alături de senzorul de adâncime pe dreapta, fix ca un alt telefon celebru :). Totuși, dincolo de estetică, construcția este impecabilă: Rezistență: Aici Pro-ul strălucește. Are certificări IP68 și IP69K (deci rezistă la scufundări și jeturi de apă fierbinte) și a trecut cu brio certificarea SGS 5-stars pentru căzături și strivire. Build este metalic și este unibody, acoperit pe spate cu sticlă mată care trece seamless spre zona translucidă a camerelor. Dimensiuni: Are o grosime de doar 7.8mm, dar e cel mai „greuț” din serie la 195 de grame, ceea ce îi dă o senzație de soliditate în mână. Honor 600 Pro Honor 600 Pro Implementarea ecranelor plate rămâne, din punctul meu de vedere, superioară ecranelor curbate în utilizarea zilnică. De ce? Pentru că oferă mai multă siguranță și elimină distorsiunile sau reflexiile marginale.. În plus, HONOR oferă o asigurare de 1 an pentru ecran și spate, dacă cumva le spargi. Oferta e disponibilă pentru telefoanele cumpărate până la data de 30 iunie 2026 și aici sunt incluse și telefoanele din seria Magic 8. Din ce știu aceasta acoperă un incident pentru fiecare parte a telefonului. Performanță Honor 600 Pro vine cu cel mai nou MagicOS, versiunea 10 și va fi susținute de 6ani de upgrade-uri pentru software și 6 ani de update-uri de securitate. Ecran Să dăm și niște cifre, zic, asta ca să fie toată lumea cât mai în temă asupra a ce panou OLED folosesc cei de la HONOR în dotarea lui 600 Pro: avem un panou AMOLED drept de 6.57-inchi, care se poate duce în 120 de Herzi rată de reîmprospătare, totul la o rezoluție de 2728 x 1264 pixeli, pentru un PPI de 458. Luminozitatea maximă locală atinsă este de 8000 de nits. Atenție însă, luminozitatea maximă locală atinsă de 8000 de nits este o valoare extrem de mare, dar, cum bine știți, această nu reflectă întotdeauna cât de luminos poate fi ecranul în medie. Trebuie luată cu un mic asterisc, pentru că sunt cifre folosite în general în scopuri laudative. Ar mai fi de menționat faptul că 600 Pro are cele mai subțiri margini, la numai 0.98mm pentru maxim de imersiune dar și HDR Vivid pentru a-ți face experiența în online video streaming cu atât mai plăcută. Protecția ochilor rămâne o prioritate pentru HONOR, iar funcția Eye Comfort Display a ajuns la maturitate. Avem PWM Dimming la o frecvență record de 3840Hz, ceea ce elimină flicker-ul sesizabil de ochiul uman, reducând oboseala vizuală în timpul sesiunilor lungi de utilizare nocturnă. Funcția Circadian Night Display este și ea prezentă, ajustând subtil temperatura culorilor pentru a nu bloca producția de melatonină. Mai sunt și alte funcții de protecție a ochilor, dar le vom menționa în trecere: AI Defocus Display, AI Brightness Adjustment, Ultra Dark Mode, Dynamic Dimming, Hardware-level Low Blue Light. Ceva foarte important de menționat dacă tot suntem la capitolul ecran și funcții care se învârt în jurul acestuia este funcția Motion Sickness Relief, utilă pentru cei care au rău de mișcare când citesc în mașină sau în tren. Acele mici puncte care simulează mișcarea pe marginile ecranului chiar ajută creierul să sincronizeze ceea ce vede ochiul cu ceea ce simte urechea internă, reducând semnificativ senzația de greață. Toate acestea se traduc într-o experiență vizuală superioară, practic nu ai de ce să te plângi, îl poți folosi în cea mai însorită zi, la rezoluție înaltă și o rată de refresh de 120Hz, totul menținând o coloristică excelentă. Consumul de conținut multimedia este foarte plăcut, ba chiar aș spune imersiv tocmai pentru că marginile telefonului sunt atât de înguste. Procesor 600 Pro, șeful seriei 600, se laudă cu flagshipul generației trecute, adică Snapdragon 8 Elite, deci ne vom aștepta la performanțe deosebite de la acest terminal. Punctele obținute în Geekbench 6 sunt următoarele: 3000 de puncte în Single Core, cam cât scotea 600 Lite pe Multi, și un respectabil 9250 pe Multi Core. Peste 9000 de puncte în Multi Core ne arată faptul că 8 Elite încă este un procesor care oferă performanță aproape de flagship chiar și în 2026, ceea ce este respectabil, doar că în continuare procesoarele puternice de la Snapdragon se încing destul de tare, așa că stabilitatea termică obținută în 3DMark Wild Life Extreme Stress Test este de doar 62.7% chiar dacă HONOR a avut un an extra alături de acest procesor pentru a-i implementa o răcire mai potentă. Dacă ar fi să mă întrebi pe mine, pare a fi un compromis făcut ca să mențină grosimea acestui telefon sub 8 milimetri. Chiar și așa, este un powerhouse în gaming, cu scoruri maxime de 6788 puncte obținute în același Wild Life Extreme. În mod evident, dacă vrei să faci gaming intens 600 Pro va fi prietenul tău cel mai bun, tocmai pentru că deși 8 Elite este procesorul flagship al anului trecut, diferențele de performanță nu sunt atât de mari încât să se simtă ceva către utilizatorul obișnuit. Camera Senzor principal măricel fizic, cu o rezoluție de 200 MP (1/1.4 inch, f/1.9) și stabilizare optică (OIS CIPA 6.0). Pozele au culori vibrante, saturație „stil iPhone” și detalii excelente. 600 Pro se descurcă
Honor 600 Lite, 600 și 600 Pro – De toate pentru toți (review)
Astăzi suntem pe TECH-TECH și am zis că prea am dat-o în flagshipuri recent, cel mai bun pe camere, cel mai wow setup, cel mai optic 10X care te va da pe spate, dar vine inevitabilul comentariu OK BOSS, e cool, e mișto, face niște poze superbe în orice condiții și o are și pe soacră-sa stabilizată optic, dar eu nu vreau sau nu îmi permit cel mai nou și mai frumos flagship, telefoane de oameni normali ai? Ei bine, AM! Și despre asta vreau să vorbim acum. Avem în față tot line-up-ul nou care este seria 600 a celor de la Honor, despre care vom discuta puțin mai pă-ndelete cum se zice. Și vreau să încep puțin diferit acest material, pentru că îmi place să mai fac câte o rupere de ritm din când în când, ca să vă țin atenți. Ce ar fi să facem întotdeauna același review, structurat la fel, în același mod, ar fi prea previzibil, boring. Și prea vă obișnuiți să dați skip până la cameră, performanțe etc. Design/Construcție O să începem cu elefantul din cameră pe care știu cu toții că-l vedeți. E foarte greu de ascuns: Designul! Da, arată ca un iPhone. L-au copiat de l-au luat dracii. Mai mult de atât, Honor 600 non-Pro, Vanilla cum se mai zice, mai are și o culoare aproape identică, acel portocaliu turbat care a apărut odată cu lansarea lui iPhone 17 Pro. Știu, văd și eu că seamănă prea tare, știu și oamenii de la Honor, sunt conștienți și ei și de fiecare dată chicotesc când în prezentările telefonului ajung la slide-urile despre Design și Aspect. We know, we all know. Poate fi văzut ca un omagiu dacă vreți, dar adevărul este că tactica asta de copiere este ceva tipică producătorilor chinezești, și Honor nu sunt deloc primii în a copia ultimu’ aifon. Și da, la tine mă uit Xiaomi cu al tău Xiaomi 17 Pro Max, telefon care are până și numărul și numele identic. Bine, nici Honor nu sunt la prima abatere, pentru că Magic OS este acum transparent, la fel ca… știți voi. În fine, nu vreau să credeți că i-am pus la colț și îi certăm vehement acum. E ok, toată lumea copiază pe toată lumea, suntem ok cu asta și sincer e mult mai important ce face acel telefon decât cum arată. „With That out of the way”, cum zice englezul, acum hai să continuăm prezentarea seriei 600 a celor de la Honor. De ce nu 500? dacă tot ne-am jucat cu 400 anul trecut și ne-a plăcut sincer 400 Pro? Ei bine, seria 500 a fost lansată exclusiv în China la finele anului 2025, cam când am fost în vizită pe la linia de asamblare a lui Magic8 Pro dar am fost anunțați că va în Europa se va sări direct la 600, undeva în 2026. Ne-am obișnuit deja cu strategia celor de la HONOR de a ataca piața pe toate fronturile simultan, iar noua serie HONOR 600, lansată chiar astăzi, este confirmarea faptului că această rețetă funcționează de minune. Avem în față trei dispozitive care promit să acopere aproape tot spectrul de utilizatori, de la cei care caută un telefon de buget, dar cu aspect premium, până la entuziaștii care vor aproape cea mai nouă tehnologie sub capotă, trecând prin zona echilibrată a segmentului midrange. Cu top of the top rezervat exclusiv pentru Magic8 Pro, desigur. Totul este grupat sub umbrela seriei 600, o familie care a crescut frumos și care pare să fi învățat multe din lecțiile generațiilor trecute. O familie de telefoane foarte agilă pentru că la fiecare generație Honor a schimbat radical designul acestora. 400 este complet diferit față de seria 500 care a fost rezervată Chinei și din nou, diferit de seria 600. Ține lucrurile fresh în mintea consumatorilor ceea ce nu e neapărat rău, pentru că nu te plângi că arată toate la fel de 5 ani cum faci la alte branduri. Le vom pune față în față pe alocuri, mai ales când ajungem la capitolul cameră, unde bătălia se dă în megapixeli, algoritmi de procesare și mai nou, într-o doză masivă de inteligență artificială generativă. Este o lansare importantă pentru 2026, un an în care telefoanele nu mai sunt doar despre ecrane și baterii, ci despre cât de bine se integrează în ecosistemul tău digital și cât de mult te pot ajuta să creezi conținut fără să fii un profesionist. Mezinul familiei, HONOR 600 Lite, păstrează acea estetică modernă care îl face să pară mult mai scump decât este în realitate, doar că acum avem și o construcție metalică. Privit de la depărtare, are o siluetă care amintește de designul industrial al celor de la Apple, însă cu câteva tente personale care îi dau identitate. Sistemul de camere de pe spate este organizat tot în jurul celor trei ochiuri proeminente, însă de data aceasta trecerea între nivelele camera bumpului este mai fină, micșorând acea senzație de straturi lipite ulterior. Deși nu toate cele trei ochiuri sunt obiective „funcționale”, estetica este una simetrică și plăcută ochiului, familiară, cunoscută. Avem un telefon cu margini drepte și un ecran plat, o alegere care mă bucură enorm deoarece oferă un grip excelent și previne alunecările accidentale din mână. Butoanele sunt grupate pe partea dreaptă, iar elementul surpriză pentru zona de preț unde se încadrează Lite-ul este păstrarea butonului dedicat pentru cameră. Pe marginea inferioară găsim difuzorul, portul USB-C și tăvița pentru SIM. Culoarea pe care am avut-o în teste este numită Sprout Green, dar telefonul este disponibil și în clasicul Velvet Black, Desert Gold și Velvet Gray. Nu toate culorile sunt disponibile în Europa, lucru valabil pentru toate telefoanele, deci căutați cu atenție. 600 Lite e chiar subțirel, la numai 7.34mm grosime și cântărește 180 de grame. Continuăm cu Honor 600 simplu, sau Vanilla cum îi mai spunem ocazional. Acesta este inculpatul care a preluat designul și culoarea portocaliu Zonă direct de la Apple, dar noi am primit în teste versiunea Neagră, el fiind disponibil
OPPO Find x9 Ultra – Cel mai Ultra Camera Phone (review)
„Heavy lies the crown”, zice o celebră vorbă în limba lui Shakespeare, adică greu atârnă coroana și responsabilitatea pe umerii liderului, în dulcele grai românesc. Valabil și pentru telefoane. Pentru multă vreme, în regatul Android, Samsung cu al său Galaxy Ultra au făcut legea. An de an apare un nou Ultra, dar cumva, rețeta rămâne aceeași. Și S26 Ultra este rafinat și puternic, dar nu prea mai e genul de telefon care să-ți facă inima să tresalte prin elementele de noutate pe care le aduce. Ediția de anul ăsta a adus totuși o adiție interesantă: privacy display, o funcție care schimbă felul în care folosești telefonul în public și, chiar dacă abia a apărut, e ceva ce mi se pare că ar fi trebuit să existe dintotdeauna pe toate telefoanele. Iar asta e un compliment zdravăn. Dar pe de altă parte, o singură funcție remarcabilă nu schimbă atât de dramatic raportul calitate-preț, pentru un telefon care pornește de la peste 1000 de euro. Iar când îl pui lângă challengerul despre care urmează să vorbesc în continuare, pe care am să vi-l dezvălui imediat și care este creme de la creme în materie de camere, S26 Ultra pare și mai greu de justificat la acest scor. Nu mă înțelegeți greșit, S26 Ultra rămâne un telefon foarte șmecher, dar când un model mai accesibil îl bate la capitole cheie, e cam greu să treci peste asta. Bun, iar acum fără s-o mai lungim, hai să cunoaștem preopinentul de azi, și cum naiba să încep altfel acest review decât cu… Doamne Ferește! Ce făcuși OPPO când scoseși această demență de telefon care este Find X9 Ultra? Design/Construcție În trecut am zis despre el că este o cameră care din întâmplare are și un telefon atașat, dar după ce l-am testat în draci zilele astea, mi se pare că această afirmație este la un cu totul alt nivel! 2026 este probabil anul în care mai mulți producători experimentează ca niciodată cu cele mai șmechere dispozitive ale lor. În ce sens? Că nu mai seamănă toate între ele, iar asta este ceva mai rar întâlnit. Avem XIAOMI 17 Ultra care a mers pe calea zoom-ului optic ajustabil, VIVO s-au focusat pe performanțe maxime pe obiectivul principal, sau iată, vine OPPO cu acest Ultra. Să vă dau niște spoilere? Senzori masivi pe toate focalele și poze pe 3x și 10x fabuloase, atât de bune că ajungi să te întrebi: băi, chiar văd bine sau visez? OPPO Dar hai să nu anticipăm și să începem cu faptul că un telefon bun nu se rezumă la camerele sale. Pe parte de design s-a strigat Camera Phone, prin urmare spatele lui Find X9 Ultra este dominat copios de camera bump. Plita de aragaz este atât de mare, că ar putea avea propriul său cod IMEI. Mie îmi plac designurile mai finuțe, mai în stil Samsung, că tot vorbeam mai înainte despre S26 Ultra, dar sunt conștient că este fizic imposibil să îndeși atâta hardware pentru camere fără să ai o cocoașă babană pe spatele telefonului. Și sunt ok cu asta. Cei care vor un astfel de telefon sunt obișnuiți și nu au nicio problemă cu acest design. Alături de colegul Adi, am tăbărât ca hienele când a venit Find X9 Ultra și n-a părut să le pese nicio clipă că modulul de camere e cât telefonu’, bine, vorba vine. Layout-ul insulei de camere este similar cu cel de la Find X8 Ultra pe care îl înlocuiește, cu modificări atât de subtile, că nu le observi până nu te apropii de modul. Restul spatelui este gândit să omagieze marca Hasselblad, și anume modelul medium format X2D, cunoscătorii știu probabil la ce mă refer. În rest, avem două secțiuni din piele vegană marcate cu logo-urile OPPO și Hasselblad aliniate frumos pe lateral. Designul te duce imediat cu gândul la o cameră foto, adică îți comunică instant în mod vizual faptul că ai de-a face cu un camera phone. Spatele ăsta „sintetic” ajută și la grip, iar culoarea modelului primit la review este un gri închis numit Tundra Umber, inspirat, după cum ziceam, din camera Hasselblad x2D 100C. În Europa, X9 Ultra va fi disponibil și într-un portocaliu turbat numit Canyon Orange, și mă bucur că există și culori tari în line-up, dar spatele acelei versiuni este făcut din ceva numit fiber-reinforced plastic. Și mai există o variantă albă, Polar Glacier, dar aia e exclusivă pentru piața din China. Rama dreaptă din aluminiu are colțuri ușor rotunjite pentru a nu-ți face gaură în palmă și asigură un grip excelent, chiar și atunci când faci poze doar cu o mână. În rest avem designul standard Oppo, cu butonul de cameră în dreapta jos, plasat sub butoanele de Power și volum, și butonul Snap Key pe stânga. X9 Ultra are infim peste 9 mm grosime și bifează standardele de rezistență la apă și praf IP66, IP68 și IP69, și a obținut 5 stele la testul SGS Premium Performance Drop Test. Performanță Camere Bun, am terminat și exteriorul, hai să migrăm la interior și am să încep mai atipic, cu sistemul de CAMERE, pentru că sincer nu mai am răbdare. Vom reveni la ecran și procesor mai la vale. Deși ambele sunt excelente, poți să faci abstracție de ele în comparație cu ce avem pe parte de camere. Așteptările erau mari, în redacție avem și un X8 Ultra pe care l-am frecat de i-au sărit capacele, dar problema până acum a fost că Ultra-urile erau disponibile doar în China. Not anymore! Acum vin oficial și în România și permiteți-mi următoarea afirmație îndrăzneață: dacă vrei un telefon fabulos pe foto și video, X9 Ultra este una dintre cele mai solide alegeri în acest moment. Colaborarea cu Hasselblad a ajuns la maturitate, nu numai la nivel de colorizare sau moduri specifice precum XPan, dar și în materie de lentile și hardware foto. Practic, X9 Ultra este echipat cu „New-Generation Hasselblad Master Camera System”, adică 5 camere dorsale plus una frontală, pentru selfie. Bine, nu toate sunt