OPPO Reno 16 Pro și OPPO Bubble. Telefon cu design 3D într-o mare de dispozitive plate și un accesoriu nemaivăzut (review)

„I live in my own bubble”. Dar dacă mă uit în jur, cred că la fel fac mai toți oamenii pe care îi cunosc. Avem bula noastră de prieteni, bula de convingeri, bula de știri și bula în care ne spunem în fiecare zi că lumea e exact așa cum o vedem noi. Și toți trăim cu impresia că bula noastră e mai bună decât a celorlalți, mai informată, mai rațională, mai echilibrată, dar ea este de fapt doar mai confortabilă. Atâta tot. Asta-i bula virtuală, ca să zic așa.

Dar ce să vezi, există și una fizică, una care folosește termenul în sensul său propriu și de aia am considerat că merită menționată chiar în debutul acestui video. Este o bulă tech, ca să zic așa, dar nu în sensul economic al cuvântului, ci într un sens cât se poate de literal, pentru că definește un obiect. Este un accesoriu care îți permite să te conectezi la camera telefonului și să preiei controlul acesteia pentru a face poze și filmări.

Dar când nu faci asta, poți s-o folosești pe post de dog tag cu numele tău, să pui un wallpaper sau mai știu eu ce. E ca un fel de medalion digital pe care să-l agăți la un rucsac sau chiar de gât dacă ai chef. Glumesc, dar nu prea. Anyway, e un dispozitiv haios sau cringe, depinde cum îl percepe fiecare.

Apropo de bule, mi s-a părut interesantă ideea, de aia am ales să încep cu ea, ca să ne mai destindem oleacă, dar așa cum ziceam, ea funcționează în relație cu telefonul. OPPO Reno 16 Pro nu este doar un alt telefon midrange care încearcă să semene cu un iPhone. Are câteva idei proprii, iar într-o piață în care aproape toate telefoanele arată și fac aceleași lucruri, asta contează.

Primul lucru care îți atrage atenția la varianta testată de noi, Pop White, este schița tridimensională a unei planete imprimate pe spate, continuată cu o curbă perfectă din punct de vedere caligrafic și acompaniată de sclipiri care te duc cu gândul la stele sau la prozaicul AI Gemini. Este un element estetic complex care ori îți place foarte mult, ori îți e indiferent. Oricum ar fi nu poate trece neobservat.

Celălalt este accesoriul OPPO Bubble, un mic dispozitiv puțin mai mare decât un smartwach, despre care voi vorbi imediat pe larg. Dar să nu anticipăm prea mult și să ne punem metodic pe treabă. OPPO Reno 16 Pro și OPPO Bubble au aterizat la noi în niște cutii argintii strălucitoare, pe care le-am eviscerat imediat pe masa de ședințe. Toți cei care s-au aflat prin preajmă au fost curioși cu privire la OPPO Bubble, pentru că nu e ceva ce vezi în fiecare zi și pentru că nu știi ce face. O curiozitate iscoditoare de tip „Ce naiba este asta?”

A durat ceva vreme să înțeleg cum se conectează cu telefonul, că nu e suficient doar Bluethoot-ul și e nevoie și de activarea Quick Connect, dar i-am dat de cap. Am făcut și greșeala să pornesc un update de firmware după care am pornit un tutorial de control al dispozitivului. Și s-a blocat, întâi ecranul și apoi actualizarea. A fost evident că nu aveam cum să folosesc ecranul în timpul unui update, dar depășind primul contact ușor stângaci, hai să lămurim ce este și ce face, de fapt, OPPO Bubble.

La prima vedere, pare un smartwatch fără curea sau un breloc inteligent desprins dintr-un anime. În realitate, este un ecran AMOLED de 1,73 inch, cu rezoluție 466 x 466 pixeli, construit într-o carcasă rotundă cu diametrul de doar 58 mm și o grosime de 7 mm. Cântărește 27,5 grame, are certificare IP54 pentru rezistență la praf și stropi de apă și ascunde în interior o baterie de 560 mAh, suficientă pentru aproape două zile de utilizare în modul de afișare statică. Pe partea dreaptă are unicul buton din care se pornește oprește și resetează și jos are un port USB-C.

Se poate atașa cu un sticker pe OPPO Reno 16 Pro și comunică permanent cu telefonul. Dar partea cu adevărat interesantă nu este ce poți face cu el. Cea mai spectaculoasă funcție este accesul în timp real la camerele telefonului. Practic, Bubble devine un monitor extern care îți arată exact ce vede camera principală a telefonului, dar și celelalte camere. Dacă altcineva îți face o poză cu telefonul tău, nu mai ghicești dacă ai ieșit bine în cadru sau dacă ai închis ochii. Vezi totul pe micul ecran și îți poți corecta instant poziția.

Dar, este la fel de util și când vrei să îți faci selfie-uri cu camera principală. În loc să folosești senzorul frontal, care aproape întotdeauna este inferior, te vezi direct pe Bubble și profiți de cea mai bună cameră a telefonului. Pentru creatorii de conținut și vloggeri este chiar mai interesant, pentru că poți privi direct spre obiectiv, menținând contactul vizual cu publicul, ca și cum ai avea un monitor de control în studio.

Bubble funcționează și ca telecomandă pentru poze și filmări de la o distanță de până la zece metri. Pui telefonul pe un trepied, intri în cadru și faci poză fără să te mai alerge cronometrul.

Device-ul are și o componentă de personalizare. Când nu este folosit activ, Bubble devine un fel de breloc digital pe care poți afișa imagini statice, dinamice, animații sau clipuri scurte de până la cinci secunde. Îl poți transforma într-un animal de companie virtual, într-un avatar sau pur și simplu într-un ecran care îți reflectă starea de spirit. Este probabil cea mai apropiată interpretare modernă a unei insigne pe care am văzut-o până acum.

Cum interacționezi concret cu OPPO Bubble? Are deblocarea ecranului „slide to unlock” de forma unei guri care zâmbește, iar apoi:

• dacă tragi de jos în sus pe ecran se conectează cu camera și poți experimenta ce am explicat mai devreme;
• dacă tragi de la stânga la dreapta e echivalentul comenzii back, te întorci la ecranul inițial;
• dacă tragi de sus în jos ai acces la 3 funcții (Auto screen off, Brightness, Lock Screen) plus setări.

De asemenea, pe telefon ai aplicația dedicată OPPO Bubble, din care poți personaliza dispozitivul cu wallpapere predefinite, abstracte sau animate și cu propriile poze sau filmulețe.

OPPO Reno 16 Pro, design 3D cu o planetă

Din fericire, telefonul nu se bazează exclusiv pe efectul de surpriză produs de Bubble. Așa cum am zis la început și o repet, spatele acestui telefon nu seamănă cu nimic din ce am ținut în mână până acum. OPPO numește treaba asta 3D Pop Planet Design, realizat printr-o tehnologie pe care o botează HoloVerse 3D. Pe scurt, sub sticlă stau trei straturi suprapuse: unul cu modelul grafic, un substrat și un strat de microlentile, iar combinația lor face ca planeta de pe capac să pară că plutește la câțiva milimetri deasupra suprafeței și creează o „umbră reală”, care se mișcă atunci când înclini telefonul sau muți sursa de lumină. Nu e sticker, nu e print, e un efect optic fascinant. L-am plimbat prin fața colegilor și reacția a fost aceeași de fiecare dată, la început nu înțeleg la ce se uită, apoi întorc telefonul în lumină ca să prindă unghiul corect.

Și efectul ăsta (3D Pop Planet Design) vine doar pe varianta Pop White. Cealaltă culoare, renunță la planetă în favoarea unui spate care amestecă finisajul mat cu cel lucios. În mod normal aș alege cu ochii închiși negrul, dar dacă vrei să păstrezi factorul „wow”, alegerea vine de la sine. Mă rog, chestiune de gusturi până la urmă. Varianta Pop White este cea care atrage toate privirile. Modelul tridimensional oferă telefonului o identitate vizuală distinctă într-o mare de dispozitive plate.

Un alt aspect care mi-a atras atenția este diferența de dimensiuni și greutate între cele două „culori”. Adică varianta Pop White e mai groasă și mai grea cu 8,36 mm și 188 g față de 8,20 mm și 185 g pe cea negră, Starlight Black. Diferența e mică, n-o s-o simți în utilizare, dar e amuzant că versiunea spectaculoasă trage mai mult la cântar.

Dincolo de culoare, cadrul e din aluminiu, telefonul rămâne suficient de compact pentru utilizare cu o mână datorită ecranului de 6,32 inch, iar rezistența la apă și praf e dusă la extrem. Mai exact certificările IP66, IP68, IP69 și IP69K îl plasează printre cele mai bine protejate telefoane din această categorie de preț. Sunt genul de caracteristici pe care n-o să le testezi niciodată intenționat, cel puțin așa cred, dar e liniștitor să le ai. Tot pe partea de rezistență, ecranul rămâne responsiv și cu mâinile ude sau cu mănuși, caracteristici utile iarna sau dacă te prinde ploaia.

Se simte premium în mână, nici prea mare, dar nici prea mic, nici prea ușor, dar nici prea greu, cu remarca că e extrem de alunecos și nu doar o dată am jonglat cu el, încercând să-l feresc de contactul cu podeaua. Ar fi fost grozav să aibă o husă în pachet pentru o priză mai bună, dar nu are decât cablu de încărcare, cheiță SIM și obișnuitele hârtii (manual de utilizare rapidă, ghid de siguranță etc).

Ecran „mic”, dar fără compromisuri

Ecranul de 6,32 inch este un AMOLED cu rezoluție 2640 x 1216 (în jur de 460 PPI) și refresh rate de până la 144 Hz. Subliniez „până la”, pentru că aici e o steluță, cei 144 Hz se activează doar în anumite jocuri, nu peste tot în interfață. În rest, telefonul comută inteligent între 60, 90 și 120, ca să economisească baterie.

Luminozitatea e bună pentru un telefon din această zonă: 600 niți în uz tipic, 1800 niți în mod HBM (high-brightness) la soare și un vârf de 3600 niți pentru conținut HDR. O să fac o paranteză aici, că poate ar fi bine să și înțelegemce înseamnă aceste cifre, fiindcă sunt aruncate des prin specificații și foarte rar explicate.

Cei 600 de niți tipici sunt luminozitatea pe care o atingi când dai sliderul la maximum cu mâna, în condiții normale. Cei 1800 în mod HBM nu-i pornești tu, se activează singuri când ieși în soare puternic și telefonul are nevoie de un plus ca să vezi ceva pe ecran. Iar vârful de 3600 e cel mai amăgitor pentru că nu apare niciodată pe tot ecranul deodată, ci doar pe zone mici, în conținut HDR, și doar pentru câteva clipe, un OLED care ar da atâta lumină pe toată suprafața s-ar înfierbânta imediat. Așa că, dacă te uiți la o singură cifră ca să-ți dai seama cât de luminos e ecranul în mână, aia e 600.

Ecranul are 10-bit color depth și e gândit să reducă pâlpâirea care obosește ochiul, mai ales seara, când scazi luminozitatea. Adică peste 70 de niți folosește DC Dimming, iar sub acest prag trece pe PWM Dimming, metoda clasică întâlnită pe majoritatea ecranelor OLED.

Am zis că-i „mic”, nu? Deci mi se zbate singurul neuron rămas când un telefon de 6,3 inch e considerat mic, dacă ne uităm de unde am pornit, de la telefoane cu diagonale de 3-4 inch. Desigur, în 2026, cele mai multe telefoane sunt la limita de 7 inch și, comparat cu acelea,OPPO Reno 16 Pro poate părea mic.

Per total, e un ecran luminos, fluid, cu contrast ridicat și culori bune, căruia n-ai ce să-i reproșezi.

Hardware

La interior lucrează un MediaTek Dimensity 8550 Super (pe 4 nm), acompaniat de 12 GB LPDDR5X și 256 sau 512 GB de stocare UFS 3.1. Nu e cel mai nou și mai tare cip de pe piață și e bine să fii atent aici să nu faci confuzie, pentru că există o variantă pentru China a acestui telefon, cu ecran de 6,78 inch, alt procesor și baterie, care nu are legătură cu modelul testat. Versiunea pe care o testăm noi este cea compactă (CPH2863), de 6,32 inch, cu Dimensity 8550 Super și 512GB de stocare.

OPPO Reno 16 Pro, în varianta testată, are o cameră de vapori HyperCool și, cu propriul AI HyperBoost 3.0, asigură rezultatul promis, gaming la 144 fps în titluri precum Mobile Legends. Vine la pachet și cu un Game Master Toolkit, cu optimizări dedicate (inclusiv pentru Roblox) și captură rapidă de momente din joc. UFS 3.1 în loc de 4.0 e singurul dezavantaj pe fișa tehnică, pe care nu-l vei simți la utilizare obișnuită, dar este un detaliu la care se uită cei care compară specificațiile. Și probabil portul USB-C cu standard usb 2.0, care înseamnă transferuri lente când copiezi sau muți pe calculator filmulețe și poze.

Pe parte de conectivitate e dual-SIM, are Bluetooth 5.4, Wi-Fi 6 și un set de sisteme de navigație (GPS, Beidou, GLONASS, Galileo, QZSS). OPPO adaugă și AI LinkBoost 4.0, care amplifică semnalul slab și comută inteligent între rețele, funcție care se justifică într-un spațiu aglomerat, la un concert sau într-o cafenea plină, unde alte telefoane încep să gâfâie.

ColorOS 16, AI peste tot, inclusiv buton dedicat

OPPO Reno 16 Pro rulează pe ColorOS 16 peste Android și va primi 5 ani de update-uri majore ColorOS + 6 ani de securitate, la fel ca toată seria Reno16. Pe lângă un val de funcții cu prefixul „AI”, OPPO a inclus pe telefon AI Snap Key, un buton fizic dedicat, plasat separat în stânga sus (departe de volum și power, care stau pe dreapta), o premieră pe seria Reno. Dar, ca să fim mai exacți, AI Snap Key e ca Plus Key-ul de pe OnePlus redenumit. Și amândouă, la rândul lor, sunt inspirate de Action Button-ul de pe iPhone.

O apăsare pe AI Snap Key salvează / capturează ce e pe ecran, o apăsare lungă pornește un voice note din Gemini, iar dublul click deschide aplicația AI Mind Space. Aceasta e gândită ca un fel de „memorie personală”, în ea salvezi articole, mesaje, poze, iar sistemul le organizează singur în colecții în care poți căuta și cere ulterior informații din ele. Butonul e reconfigurabil din Settings, dacă preferi să-l folosești pentru cameră, lanternă sau altceva.

Pe lângă AI Mind Space ai și AI Mind Pilot (care coordonează între Gemini, Perplexity și ChatGPT, folosind datele tale din Mind Space), AI Bill Manager pentru urmărirea cheltuielilor, AI Menu Translation pentru meniuri în limbi străine, cu poze și conversie valutară, și AI Scan / AI Extract pentru digitizat documente. Sunt multe, și unele utile dacă vrei să lucrezi cu AI-ul, dar atenție la confidențialitate. Nu refuz AI-ul ca tehnologie, dar cred că n-ar trebui integrată în sistemul de operare, ci folosită ca aplicație de sine stătătoare.

Partea bună a zonei AI, și diferită de majoritatea producătorilor, este că deocamdată OPPO nu percepe nicio taxă pentru aceste servicii.

Tot din zona de ecosistem, telefonul are O+ Connect (transfer de fișiere inclusiv către dispozitive iOS și iPadOS, plus control de la distanță al unui PC) și Audio Sharing, care-ți permite să asculți simultan la două perechi de căști Bluetooth același conținut de pe telefon.

Două camere bune și multe jucării AI

Pe hârtie, sistemul foto e mai ambițios decât te-ai aștepta de la un telefon din acest segment. Camera principală are un senzor Samsung de 200 MP (24 mm, 1/1.56″, f/1.8, cu OIS), însoțită de un ultrawide de 50 MP (16 mm) și de un teleobiectiv 3.5x (80 mm) tot cu senzor de 50 MP. Focala de 80 mm e foarte aproape de clasicul 85 mm folosit de obicei la portrete.

Tot la capitolul zoom, OPPO se laudă cu un zoom digital de până la 120x. Țineți minte că vorbim de zoom digital, nu optic, adică telefonul „taie” și interpolează imaginea. La 120x te aștepți la un rezultat mai degrabă de dragul cifrei de pe cutie decât de pus pe perete, dar pentru identificat un indicator stradal îndepărtat sau o firmă, își face treaba. Sau pentru pozat luna.

Pozele pe camera principală sunt excelente atât ziua cât și noaptea. Imaginile sunt detaliate, culorile sunt vii fără să cadă în acel look prea saturat care strigă „filtre”, iar modul de noapte se descurcă bine cu sursele de lumină punctuale, fără să le ardă. Aceleași calități le are și zoom-ul optic de 3.5x, care, în plus, păstrează claritatea și textura pielii la portrete.

Portrete cu OPPO Reno 16 Pro: pe 1x, 2x, 3.5x.

Lucrurile se schimbă când urci dincolo de zoom-ul optic. La 7x, deja în lumină slabă apar probleme: zgomot vizibil, contururi care se înmoaie, uneori chiar și ziua dacă scena nu e perfect iluminată. Imagini pe toate focalele și în diverse condiții de iluminare cu OPPO Reno 16 Pro.

Camera ultrawide e o opțiune ziua, când lumina e suficient de bună cât să-i ascundă limitele și atât timp cât nu pozezi în contralumină. Seara sau noaptea însă, diferența față de senzorul principal e prea mare. E mai întunecată, pierde din detalii, apare zgomot, iar culorile nu mai sunt la fel de bune. E o ultrawide medie pusă lângă o cameră principală foarte bună și se vede de la o poștă diferența.

Camera de selfie nu e deloc rea, iar câmpul larg de 100 de grade cuprinde și grupul, și fundalul, fără să mai ai nevoie de selfie stick. Selfie-uri cu OPPO Reno 16 Pro, cu camera din ecran.

Dar dacă tot ai un OPPO Bubble la îndemână, n-are sens să te limitezi la camera frontală.

Filmarea merge până la 4K la 60 fps cu ambele camere, are un mod 4K Auto Straighten care ține orizontul drept când mergi (corectează o înclinație de până la cinci grade) și Dual-View Video 2.0, care înregistrează simultan cu camera frontală și cea principală. Rezultatele sunt bune ziua, cu un plus la stabilizare față de alte camere, dar nu impresionează și în lumină slabă. OPPO Reno 16 Pro poate fi folosit și sub apă, atât pentru foto, cât și pentru video. Are sens, dat fiind certificarea IP69 și nu multe telefoane oferă așa ceva.

Video de noapte și de zi 4k / 60 fps.

Partea de software e locul unde OPPO a plusat și aici experiența ta depinde mult de cât de dispus ești să te joci. Modul Pop Cam aduce direct în aplicația de cameră o serie de stiluri retro: Digicam, Instant Film, Light Leak și încă vreo câteva inspirate din filmul analogic, care oferă rezultate funky gata de postat, fără să mai treci prin editare. Cum funcționează? Apeși pe declanșator, primești o poză cu look de cameră ieftină din anii 2000, cu diferite efecte mai mult sau mai puțin interesante. Pentru cineva care postează pe Instagram / Facebook / TikTok, poate fi utilă, dar pentru cineva care vrea control, e doar o jucărie.

Pe lângă astea, OPPO mai bagă două funcții. Prima e AI Remix Collage, cu care decupezi subiecți din poze, video-uri sau motion photos și îi transformi în stickere reutilizabile pe care le suprapui peste alte cadre. Practic, faci colaje animate în care tu apari de două ori în același cadru, sau te pui pe palma altcuiva ca într-un meme.

A doua e Popout 2.0, care „scoate” subiectul din ramă, un efect care funcționa până acum doar cu oameni și animale, dar care a fost extins ca să prindă acum și clădiri, mașini sau alte obiecte, și să le împingă în orice direcție, nu doar în sus.

Sunt destul de sigur că, după două săptămâni de la cumpărare, majoritatea utilizatorilor vor reveni la modul foto normal și vor uita că aceste opțiuni există. Dar dacă faci conținut social media, sau pur și simplu te prinde ideea, e bine să știi că telefonul vine cu o cutie întreagă de jucării direct în aplicația de cameră, fără să fie nevoie să descarci nimic în plus.

Concluzia mea pe partea foto e că OPPO Reno 16 Pro are două camere foarte bune (principală și telefoto) și două decente (ultrawide și selfie), iar lipsurile încearcă să le compenseze cu software și efecte AI.

Teste sintetice, gaming și experiența generală de utilizare

În testele sintetice, Reno 16 Pro scoate scoruri în linie cu poziționarea sa de upper-midrange. Aproximativ 1550 single-core și 6100 multi-core în Geekbench 6, peste 2,17 milioane în AnTuTu V11 și 4188 de puncte în 3DMark Wild Life Extreme. Cifre respectabile, dar nu spectaculoase pentru prețul său. Mai interesantă mi se pare însă stabilitatea termică. În Wild Life Stress Test, telefonul a obținut un scor de stabilitate de doar 48.5%, cu scoruri care au scăzut de la 11.033 în primele bucle la 5348 spre final. Cu alte cuvinte, HyperCool Vapor Chamber-ul își face treaba pentru sarcini scurte, dar în cele susținute temperatura urcă substanțial și telefonul taie agresiv din performanță ca să se protejeze.

M-am jucat pe el Call of Duty Mobile, Delta Force, Asphalt 8 și Asphalt Legends, și toate merg bine, dar telefonul se încălzește serios. Nu te ard degetele, dar nici nu poți ignora căldura. Plus, să joci pe un ecran de 6.32 inch nu e cea mai imersivă experiență din lume, mai ales la titluri unde aglomerația de pe ecran influențează rezultatul. Pe partea de putere brută însă, face față cu brio.

Filme, muzică și orice altceva. Experiența de utilizare generală e rapidă și fluidă, în timp ce unii vor aprecia dimensiunea pentru manevrabilitate simplificată, alții vor suferi pentru că e prea mic. Chestiune de obișnuință și gusturi. Eu l-aș putea folosi lejer pentru că prefer telefoanele „mici”, dar nu e pentru toată lumea.

Baterie, încărcare și autonomie

Telefonul rezistă fără emoții unei zile de utilizare intensă, cu fotografii, filmări, rețele sociale, navigare și streaming. Într-un regim mai echilibrat, bateria poate fi întinsă și spre a doua zi, deși rezultatul depinde, evident, de luminozitatea ecranului, rata de refresh și timpul petrecut cu camera sau jocurile. Cei 6000 mAh își fac treaba, combinația dintre Dimensity 8550 Super, care nu e un consumator agresiv, și ecranul AMOLED adaptiv, care comută între 60 și 144 Hz în funcție de conținut, ține telefonul departe de priză.

La capitolul încărcare, OPPO livrează în cutie doar un cablu de încărcare, dar cu un încărcător compatibil se încarcă complet în circa o oră și până la 50% în circa 35 de minute. Nu e cea mai rapidă încărcare de pe piață, există telefoane cu 90W,100W, 120W, dar e ok. Ce lipsește e încărcarea wireless. Varianta de China a Reno16 Pro are 50W AIRVOOC, varianta noastră europeană nu are deloc.

Ce nu-mi place la OPPO Reno 16 Pro?

Că vine cu multe aplicații preinstalate, cu bloatware pe scurt. Nu-mi trebuie TikTok, Spotify, LinkedIn, Temu, CapCut, Netflix etc, dar măcar se pot dezinstala lejer. Poate o să zică cineva, dar pretențios ești frate! Cu ce te deranjează alea? Și răspunsul simplu este: dacă am nevoie de ceva instalez eu, n-am nevoie s-o facă altcineva pentru mine.

M-a deranjat și comportamentul ecranului de blocare. Din când în când, telefonul afișează wallpaper-uri dinamice care vin cu informații suplimentare despre ce apare în imagine. Problema este că, atunci când faci swipe cu intenția de a debloca telefonul, nu ajungi întotdeauna la ecranul principal, ci se deschide o pagină cu detalii despre ceea ce vezi. Nu este ceva grav și probabil poate fi dezactivat din setări, dar poate fi enervant. Când dau swipe vreau să intru în telefon, nu să aflu povestea wallpaperului.

O altă observație care n-are neapărat legătură cu OPPO Reno 16 Pro, ci mai degrabă cu ecosistemul Android, este că deși îmi dă posibilitatea să aleg dintr-o listă de browsere pe cel implicit în setările inițiale, Firefox în cazul meu, nu scap de Chorme, acesta este instalat la vedere alături de iconițele de bază pentru apeluri, SMS-uri și cameră.

Concluzie

OPPO Bubble rezolvă elegant, deși poate nu întotdeauna foarte practic, problema calității selfie-urilor pentru că le poți face cu cea mai bună cameră, fotografii de grup fără telecomandă și un control general mai extravagant și poate mai comod al camerei. Restul, adică partea de personalizare și factorul „wow”, vin ca un bonus care face accesoriul memorabil și diferit de orice am văzut până acum.

Ironia este că am început clipul vorbind despre bulele în care trăim cu toții. Și, după câteva zile cu OPPO Bubble, mi-am dat seama că aceasta este probabil una din puținele bule care chiar te ajută să privești lumea dintr-o perspectivă diferită. Și prețul OPPO Bubble este de 500 de lei, nici mult, nici puțin pentru un dispozitiv atât de „fun tech”.

Cât despre OPPO Reno 16 Pro, acesta e un midrange elegant și catchy, împănat cu AI, al cărui principal dezavantaj față de concurență mi se pare prețul MSRP de circa 5000 de lei. Lla lansare va fi 4500, dar tot parcă e scump pentru un midrange, fie el și upper-midrange. Sunt conștient că toate telefoanele s-au scumpit, dar la 4500-5000 de lei iei un flagship din 2025 și cred că ieși mai câștigat. Asta nu e o critică a lui OPPO Reno 16 Pro ca smartphone, ci o perspectivă legată de poziționare.

Ca să spun lucrurilor pe nume, mi se pare mai ușor de justificat prețul de 8600 de lei al lui OPPO Find X9 Ultra, un flagship fără compromisuri, decât cel cerut pentru Reno16 Pro. Este un telefon bun, diferit și plin de idei interesante, dar intră într-o zonă de preț în care concurența devine brutală. Un preț de circa 3500 de lei mi s-ar fi părut mai potrivit, mai ales având în vedere că modelul chinezesc, mai performant, e poziționat la circa 600 de euro.

Deși s-ar putea să mă înșel dacă privesc piața în ansamblul ei, afectată de criza memoriilor, de războiul comercial cu China și de sfânta lăcomie, această creștere a prețurilor la midrange, fie el chiar și upper-midrange, are toate șansele să se extindă, iar 4500-5000 de lei să devină noul 3500. Chiar și Apple a declarat de curând că nu mai poate ține prețurile în frâu și că urmează noi scumpiri. Așa că s-ar putea ca „toamna scumpirilor” să fi început din vară, iar prețul lui OPPO Reno16 Pro să nu fie doar o problemă de poziționare, ci simptomul unei schimbări mai mari decât anticipăm în acest moment.

De asemenea un alt scenariu plauzibil ar fi ca prețul MSRP (recomandat) de lansare să fie pus intenționat foarte sus, pentru ca promoțiile și reducerile ulterioare să pară mult mai atractive. Nu ar fi deloc surprinzător ca, peste două sau trei luni, OPPO Reno16 Pro să poată fi găsit în magazine cu 20% sau chiar 30% mai ieftin. În acel moment, discuția despre raportul dintre preț și dotări s-ar schimba considerabil, iar telefonul ar deveni mult mai ușor de recomandat.