Omenirea a depășit capacitatea planetei: consumul actual nu mai poate fi susținut, potrivit unui studiu recent
Oamenii au depășit cu mult numărul de indivizi care ar putea trăi prosperi pe Pământ. Suntem cu aproape 6 miliarde de suflete mai mulți decât poate Terra să suporte. Homo sapiens forțează limitele exploatând frenetic resursele limitate, în mod special apa și hrana. Inegalitățile accesului la bogățiile planetei poate duce lucrurile într-o direcție înspăimântătoare. O echipă condusă de Corey Bradshaw a constatat că omenirea trăiește cu mult peste limitele pe care planeta noastră le poate susține pe termen lung. Cercetarea se bazează pe date demografice strânse timp de peste două decenii, potrivit Science Alert. Ecologii descriu capacitatea unui mediu de a susține populația unei specii drept „capacitate de suport”. Este o estimare a numărului de indivizi dintr-o specie care pot supraviețui pe termen lung, în funcție de resursele disponibile și de ritmul în care acestea se refac, preia Adevărul. Homo sapiens a împins lucrurile prea departe Specia noastră, Homo sapiens, este deosebit de pricepută în a împinge aceste limite. Are tendința de a găsi soluții tehnologice pentru a depăși restricțiile naturale ale regenerării resurselor, în special prin exploatarea combustibililor fosili. Trecerea la combustibili fosili în transport și în alte industrii a permis, în mod fundamental, creșterea rapidă a populației în secolul al XX-lea. Acest lucru devine din nou evident în contextul tensiunilor globale ce afectează aprovizionarea cu energie. Populația actuală a Pământului este de aproximativ 8,3 miliarde de oameni. „Economiile actuale, bazate pe creștere continuă, par să nu recunoască limitele de regenerare care constrâng expansiunea populației. Combustibilii fosili compensează artificial această diferență”, arată echipa de cercetare. Pământul nu poate ține pasul cu noi Bradshaw și colegii săi au realizat o estimare bazată pe dovezi a capacității de suport a omenirii, folosind modele de creștere ecologică . Sunt urmărite modificările dimensiunii populației și ale ratelor de creștere în ultimele două secole, atât la nivel global, cât și regional. Cercetătorii fac distincția între capacitatea maximă de suport – limita teoretică absolută, indiferent de foamete, boli sau războaie – și capacitatea optimă de suport. În care dimensiunea populației este sustenabilă și asigură un nivel minim de trai. „Pământul nu poate ține pasul cu modul în care folosim resursele. Nu poate susține nici măcar cererea actuală fără schimbări majore. Rezultatele noastre arată că împingem planeta dincolo de ceea ce poate suporta”, spune Bradshaw. Potrivit studiului, până în anii 1950 populația umană creștea într-un ritm tot mai accelerat.Însă la începutul anilor 1960 acest ritm a început să încetinească, chiar dacă numărul total de oameni a continuat să crească. „Această schimbare marchează începutul a ceea ce numim o fază demografică negativă”, explică Bradshaw. „Înseamnă că adăugarea de noi oameni nu mai duce la o creștere mai rapidă. Analizele arată că populația globală ar putea atinge un vârf între 11,7 și 12,4 miliarde de persoane spre sfârșitul anilor 2060 sau în anii 2070, dacă tendințele actuale continuă.” Capacitatea maximă a fost depășită Aproximativ 12 miliarde reprezintă capacitatea maximă estimată, însă este departe de nivelul optim în condițiile actuale de consum. Cercetătorii estimează că nivelul optim ar fi de circa 2,5 miliarde de oameni. Acesta este primul studiu care analizează relația dintre rata de schimbare a populației pe cap de locuitor și dimensiunea medie a populației pe termen lung. Rezultatele arată că societățile umane au trecut de la un model în care mai mulți oameni însemnau o creștere mai rapidă, la unul în care această creștere începe să se plafoneze: pe măsură ce populația crește, ritmul de creștere scade. Chiar și în aceste condiții, populația actuală depășește deja capacitatea sustenabilă estimată de cercetători. Diferența dintre nivelul optim de 2,5 miliarde și populația actuală de 8,3 miliarde poate explica problemele legate de supraconsum cu care se confruntă omenirea. De exemplu, în luna ianuarie a acestui an, Organizația Națiunilor Unite a anunțat că lumea se află într-o stare de „faliment al apei”. Populațiile de animale sunt în declin, deoarece nu pot concura cu oamenii pentru resurse și nu pot ține pasul cu nivelul nostru de consum. Situația nu este fără ieșire Dependența de combustibili fosili pentru a crește pe termen scurt capacitatea de suport a Pământului – de exemplu, pentru producerea îngrășămintelor sau pentru susținerea stilului nostru de viață – nu oferă o soluție viabilă. În același timp, acești combustibili contribuie la schimbările climatice provocate de om. Sunt afectate ecosistemele și resursele naturale la nivel global. Studiul arată, de asemenea, că variațiile temperaturii globale, amprenta ecologică și emisiile totale sunt explicate mai bine de creșterea populației decât de creșterea consumului individual. „Sistemele care susțin viața pe planetă sunt deja sub presiune, iar fără schimbări rapide în modul în care folosim energia, terenurile și hrana, miliarde de oameni se vor confrunta cu instabilitate tot mai mare”, avertizează Bradshaw. „Rezultatele noastre arată că aceste limite nu sunt teoretice, ci se manifestă deja.” Pământul nu ne mai poate susține Cu toate acestea, cercetătorii spun că situația nu este fără ieșire. „Pământul nu poate susține populația viitoare – și nici pe cea actuală, fără o schimbare majoră a modului în care folosim terenurile, apa, energia, biodiversitatea și alte resurse”, se arată în studiu. „Populațiile mai mici, cu un nivel mai redus de consum, oferă rezultate mai bune atât pentru oameni, cât și pentru planetă. Fereastra de acțiune se îngustează, dar schimbări semnificative sunt încă posibile dacă statele cooperează”, spune Bradshaw. Ca în orice modelare la scară globală, există și limite. Sunt prea multe variabile în evoluție pentru a putea fi luate toate în calcul, astfel că aceste estimări trebuie privite în contextul datelor disponibile. Conceptul de „capacitate de suport” ridică și probleme etice: nu toți oamenii au aceleași oportunități sau consumă aceleași resurse, iar discuțiile despre controlul populației sunt adesea sensibile și controversate. „Tragedia este că activitatea umană a întrerupt mecanismele naturale de corecție impuse de capacitatea de suport, fără a le înlocui cu soluții corective umane și prietenoase cu mediul”, concluzionează autorii. Studiul a fost publicat în revista Environmental Research Letters. Recomandarea autorului: Avertisment crunt al ONU. Planeta va atinge un maxim istoric de locuitori apoi se va depopula rapid
Câți sateliți înconjoară Pământul. Cei mai mulți aparțin lui Musk și transformă spațiul într-un cimitir orbital în expansiune
Până nu demult, sateliții erau niște obiecte rare, sofisticate și menite să ne ajute să înțelegem mai bine planeta. Astăzi, în jurul Pământului gravitează aproape 12.000 de sateliți, dintre care o mare parte sunt deja inactivi sau riscă să se transforme în pericol pentru tot ce se mai lansează de la sol. Orbită după orbită, spațiul apropiat devine un adevărat cimitir de metal și plastic — unul în continuă expansiune, noteaza ILFScience. Potrivit Biroului pentru Afaceri Spațiale al Națiunilor Unite (UNOOSA), la data de 11 iunie 2025, nu mai puțin de 11.780 de sateliți se aflau pe orbita Pământului. Cei mai mulți se învârt în jurul planetei în așa-numita orbită joasă (LEO), adică la altitudini sub 2.000 de kilometri. Aproximativ 8.110 dintre ei sunt acolo, iar mai bine de 6.000 aparțin megaconstelației Starlink, proiectul companiei SpaceX, condusă de Elon Musk. Orbitele planetei, din ce în ce mai aglomerate LEO nu este singura zonă populată a spațiului apropiat. Există și orbita medie (MEO), folosită în special pentru sistemele de navigație globală (GPS, Galileo, GLONASS sau BeiDou), unde se află în prezent 199 de sateliți. Mai departe, la aproximativ 36.000 de kilometri deasupra ecuatorului, funcționează 552 de sateliți în orbita geostaționară (GEO), folosiți de regulă pentru comunicații și prognoze meteo. Problema este că, pe măsură ce tot mai multe dispozitive ajung în spațiu, șansele ca ele să se ciocnească sau să devină resturi necontrolabile cresc exponențial. Deja există aproape 3.000 de obiecte nefuncționale în orbită — sateliți stricați, componente rămase de la misiuni vechi sau fragmente provenite din ciocniri anterioare. Riscul sindromului Kessler: când haosul orbital scapă de sub control Fizicianul Donald Kessler a teoretizat în anii ’70 un scenariu sumbru: o coliziune majoră în spațiu poate produce o ploaie de resturi care, la rândul lor, vor lovi alți sateliți, creând o reacție în lanț. Acest „sindrom Kessler” este tot mai des invocat de specialiști, pe măsură ce numărul sateliților activi și inactivi crește amețitor. În prezent, SpaceX intenționează să ajungă la 12.000 de sateliți în rețeaua Starlink, iar planurile pe termen lung ar putea duce cifra până la 34.400 de sateliți. Deși aceste constelații oferă internet în zone greu accesibile, ele riscă să transforme spațiul într-un loc periculos pentru cercetare, astronomie și viitoarele lansări. Apariția și dezvoltarea megaconstelațiilor spațiale au și un alt efect: poluarea vizuală a cerului. Astronomii se plâng că observațiile lor sunt bruiate de sateliți care reflectă lumina soarelui, iar pasionații de cer înstelat spun că, în unele nopți, e mai ușor să vezi un satelit decât o stea.