George Simion: Sinecurile, pilele, după un proces transparent de evaluare, trebuie să lase locul oamenilor capabili, TINERILOR
„Sinecurile, pilele, după un proces transparent de evaluare, trebuie să lase locul oamenilor capabili, tinerilor”, a declarat candidatul AUR la alegerile prezidenţiale, George Simion, vineri seara, la Realitatea Plus. „Noi am început, ca aparat birocratic, din anul 2000, cu 800.000 de angajați la stat și am ajuns acum, după aceste guverne succesive, la 1.315.000. Avem deficit mare de profesori, avem deficit mare de cadre medicale. Sunt mult mai puțini militari și respectul nostru pentru oamenii care poartă uniforme. Poliția va avea mână liberă să destructureze rețelele de droguri de mare risc și, în primul rând, trebuie să înceapă din zona școlilor, liceelor, universităților, pentru că tineretul nostru este intoxicat cu substanțe care aduc moartea. Trebuie să avem foarte mare grijă la cei care pledează în spațiul public pentru legalizarea acestor substanțe, pentru că ei nu își doresc viața acestui popor și viitorul acestui popor, ci moartea lui. La fel cum cei care își doresc continuarea războiului vor moarte, nu viață. Noi pledăm pentru pace și predăm pentru viață. Există o lipsă la nivelul pompierilor”, a spus George Simion. Candidatul AUR la prezidențiale a precizat că susține eficientizarea aparatului administrativ. „Unde sunt oamenii care au venit în plus? Au venit pe capul celor capabili din administrația locală centrală. Au venit pile, sinecuri. Mulți dintre ei nici măcar nu se prezintă la muncă (…) M-am săturat să vină copii, să vină mame: «copilul meu a făcut o facultate, nu este angajat niciunde, n-am nici nicio relație». Nu așa trebuie să funcționeze lucrurile într-o societate meritocratică”, a explicat el. CITEȘTE ȘI: George Simion: „A trebuit să învăț, să dau din coate ca să reușesc să comunic ADEVĂRUL în diferite forme în spațiul public” George Simion: „Prima chestiune de care mă ocup în scaunul de președinte este să garantez revenirea la ordinea constituțională”
Generația crescută cu AI – Cum se schimbă gândirea tinerilor din 2025 în contact cu algoritmii de inteligență artificială
La fel cum generațiile anterioare au fost modelate de apariția internetului, a televiziunii sau a rețelelor de socializare, tinerii de astăzi sunt definiți din ce în ce mai mult prin interacțiunea lor constantă cu inteligența artificială. De la algoritmii care le personalizează fluxurile de conținut până la asistenții virtuali care le răspund la întrebări, AI a devenit un actor invizibil, dar influent, în dezvoltarea cognitivă și emoțională a copiilor și adolescenților. Cu toate acestea, puțini adulți înțeleg amploarea cu care aceste interacțiuni afectează formarea gândirii, comportamentelor și chiar a valorilor tinerei generații. Inteligența artificială nu mai este doar un subiect de laborator sau un termen fantezist din science-fiction Chatboții, algoritmi de recomandare, filtre predictive și sisteme adaptive de învățare sunt acum integrate în mod firesc într-o varietate de produse digitale: TikTok, YouTube, Instagram, Netflix, Spotify, Google, ChatGPT, Duolingo, Khan Academy și lista continuă. Copiii nu mai navighează internetul, ci sunt navigați prin el, în funcție de un set de preferințe, istorii de click și comportamente anticipate. Dincolo de comoditate și eficiență, această mediere permanentă ridică întrebări serioase despre autonomie, capacitatea de a gândi critic și conștiința propriilor alegeri. Mintea algoritmizabilă, cum se schimbă procesele cognitive Contactul timpuriu cu AI modifică modul în care copiii învață, gândesc, iau decizii și se raportează la lume. Spre deosebire de generațiile care se bazau pe manuale, învățare repetitivă și interacțiune umană, noii utilizatori cresc într-un mediu unde AI-ul este parte a procesului cognitiv. Atunci când un copil caută răspunsuri pe Google sau cere sfaturi unui chatbot educațional, el nu doar obține informații, ci împreună cu ele adoptă un stil de gândire algoritmic. Algoritmii operează pe baza selecției, predicției și optimizării. Aceasta devine, implicit, logica mentală pe care o interiorizează copiii. Se caută, așadar, răspunsul corect între-un set limitat de opțiuni. Se evită ambiguitatea, gândirea laterală sau procesele introspective de durată. De exemplu, platformele educaționale adaptive, altfel extrem de utile, tind să reducă complexitatea învățării la o succesiune de sarcini cuantificabile, care nu încurajează explorarea neconvențională sau analiza critică. Mai mult, AI-ul este prin natura sa orientat către rezultat, nu către proces. Copiii sunt astfel expuși unei culturi a performanței automate, unde contează rapiditatea cu care ajungi la răspuns, nu profunzimea cu care l-ai construit. Această orientare riscă să reducă capacitatea de reflecție, toleranța la frustrare și apetitul pentru dezbatere. Cât despre creativitate, aceasta riscă să fie minimizată, alimentată de modele statistice produse chiar de AI, în loc să izvorască din greșeli sau curiozitate, așa cum se întâmplă, de regulă, în mintea umană. Personalizarea excesivă și bulele cognitive, ce se întâmplă de fapt Unul dintre principalele avantaje promise de AI este personalizarea experienței. Algoritmii oferă recomandări „pe gustul tău”, fie că e vorba de muzică, filme, știri sau chiar conținut educațional. Însă această personalizare excesivă are și reversul medaliei: crearea unor bule informaționale care pot limita expunerea la idei diferite și pot îngusta gândirea critică. Tinerii care primesc doar conținuturi care le confirmă preferințele riscă să nu mai dezvolte capacitatea de a confrunta opinii divergente sau de a analiza argumente contradictorii. De asemenea, se pierde simțul descoperirii spontane. Spre deosebire de o bibliotecă clasică, unde poți da peste o carte la care nu te-ai fi gândit niciodată, algoritmii te conduc către ceea ce este deja validat de propriul tău istoric digital. Acest fenomen este agravat de dinamica rețelelor de socializare, unde AI-ul prioritizează conținutul cu potențial de engagement maxim, nu neapărat cel cu valoare informativă sau educativă. Astfel, se creează o distorsiune a realității, unde emoția primează asupra rațiunii, iar superficialul este privilegiat în detrimentul profundului. Influența asupra identității și relațiilor interumane AI-ul joacă. fără dar și poate, un rol tot mai important și în procesul de formare a identității. Avataruri, filtre, recomandări de look sau stil, aplicații de generare de imagini sau texte: toate acestea contribuie la modelarea modului în care tinerii se percep pe sine și cum aleg să se prezinte în fața celorlalți. În contextul în care imaginea personală este din ce în ce mai mediată de tehnologie, apare riscul disocierii dintre identitatea reală și cea proiectată. Mai mult decât atât, interacțiunile facilitate de AI, de exemplu, chatboții care simulează prietenia sau consilierea, pot slăbi nevoia de relații cu oameni adevărați și pot încuraja retragerea într-un confort emoțional artificial și, evident, adesea dăunător. Relațiile interpersonale devin astfel filtrate de interfețe algoritmice care prioritizează eficiența, reacțiile rapide, confirmarea socială. Empatia, toleranța, negocierea diferenței se exersează din ce înce mai rar. Există chiar riscul ca, obișnuiți cu promptitudinea AI-ului, tinerii să devină mai puțin răbdători față de complexitatea și imprevizibilitatea unei ființe umane, de cele mai multe ori lentă în gândire sau reacție. Educația sub presiunea algoritmilor de inteligență artificială Un alt domeniu profund influențat de AI este educația. De la evaluarea automată a cunoștințelor până la programe de învățare personalizată, tehnologia transformă radical felul în care elevii interacn care elevii interacu021ionează cu informația. Avantajele sunt evidente: acces rapid la resurse, adaptare la ritmul fiecărui elev, feedback imediat. Dar pericolele stau în detalii: ce tipuri de învățare favorizează aceste sisteme? Care sunt valorile pe care le integrează? Ce abilități sociale se pierd când procesul educațional devine o interacțiune cu o aplicație? Există riscul ca rolul profesorului să fie subminat în favoarea unui tutore digital perceput drept mai competent sau mai obiectiv. În realitate, AI-ul este doar o extensie a celor care l-au conceput, cu toate limitele, prejudecāțile și prioritățile acestora. Fără o gândire critică solidă, elevii riscă să considere răspunsurile AI-ului ca fiind absolute, infailibile. Cine modelează algoritmii care ne modelează? Un aspect esențial, adesea ignorat, este opacitatea cu care funcționează algoritmii. Majoritatea utilizatorilor tineri nu știu că fluxul de TikTok sau feed-ul de Instagram sunt rezultatul unor sisteme complexe de clasificare, selecție și predicție. Ei nu par să știe ce date sunt colectate, cum sunt folosite și cine le controlează. Această lipsă de transparență alimentează un raport pasiv cu tehnologia: este acolo, funcționează, deci este de neschimbat. Educația digitală ar trebui să includă obligatoriu alfabetizare algoritmică: cum funcționează un algoritm, cum ne