Astronomii au cartografiat una dintre cele mai mari structuri din univers. Aceasta a fost descoperită în urmă cu 10 ani
Oamenii de știință au cartografiat pentru prima dată misteriosul Supercluster Vela și au stabilit că este una dintre cele mai mari structuri din univers, potrivit Live Science. Vela conține cel puțin 20 de roiuri de galaxii, fiecare dintre ele conținând sute sau mii de galaxii, toate legate gravitațional într-o singură entitate. În ciuda dimensiunilor sale, super-roiul de galaxii a fost descoperit abia în 2016. El se află la aproximativ 800 de milioane de ani-lumină de Pământ, într-o regiune pe care experții o numesc „Zona de Evitare”. Este o zona plină de stele și praf care ascunde tot ceea ce este în spatele ei. Descoperirile au fost publicate pe serverul arXiv. Cercetătorii au dezvăluit că structura are un diametru de aproximativ 300 de milioane de ani-lumină – de aproximativ 3.000 de ori mai mare decât Calea Lactee. De asemenea, structura conține o cantitate enormă de materie și are două nuclee care se mișcă unul spre celălalt. Descoperirea a schimbat și statistica oficială. Superclusterul Vela este mai mare decât super-roiul de galaxii în care se află Pământul și ocupă locul doi după Shapley.
Supercomputerul din secolul al XVII-lea, scos la licitație la Londra / Ce este, ce face și de ce e atât de spectaculos
Un obiect științific spectaculos, considerat un adevărat „supercomputer” al epocii sale, va fi scos la licitație la Sotheby’s din Londra, pe 29 aprilie, potrivit BBC. Este vorba despre un astrolab rar din secolul al XVII-lea, realizat din alamă și asociat cu familia regală din Jaipur, India. Instrumentul, descris de experți drept „posibil cel mai mare astrolab existent”, nu a mai fost expus public până acum și este estimat la o valoare între 1,5 și 2,5 milioane de lire sterline. Un instrument științific înaintea timpului său Astrolabul este un dispozitiv complex folosit în trecut pentru măsurători astronomice și calcule diverse — de la stabilirea orei și poziției stelelor până la determinarea distanțelor sau chiar realizarea horoscoapelor. „Este o proiecție bidimensională a universului tridimensional”, explică specialiștii, comparându-l cu un smartphone modern datorită multiplelor funcții pe care le îndeplinea. Piesa scoasă la licitație impresionează nu doar prin vechime, ci și prin dimensiuni: cântărește peste 8 kilograme și este de aproape patru ori mai mare decât un astrolab obișnuit din acea perioadă. Origini regale și măiestrie rară Astrolabul a fost realizat în Lahore, un important centru de producție din Imperiul Mughal, de către doi meșteșugari renumiți, Qa’im Muhammad și Muhammad Muqim. Este una dintre cele doar două piese cunoscute realizate de aceștia împreună. Obiectul a fost comandat de un nobil influent și a ajuns ulterior în colecția regală a maharajahului Sawai Man Singh II din Jaipur, fiind moștenit apoi de soția sa, Gayatri Devi. Ulterior, a intrat într-o colecție privată. Precizie impresionantă și detalii artistice Instrumentul conține inscripții pentru 94 de orașe, cu latitudini și longitudini precise, precum și 38 de indicatoare stelare decorate elaborat. Diviziunile sunt extrem de fine, permițând calcule astronomice de mare acuratețe. Un detaliu aparte este caracterul intercultural al piesei: denumirile stelelor apar atât în persană, cât și în sanscrită, reflectând influențele multiple din lumea Mughal. Interes major pe piața de artă Starea excelentă de conservare și proveniența regală cresc considerabil atractivitatea obiectului pentru colecționari și muzee. Recordul actual pentru un astrolab este de aproape un milion de lire sterline, dar această piesă ar putea depăși semnificativ această sumă. Astrolabul va fi expus publicului în galeriile Sotheby’s din Londra înainte de licitație – o rară ocazie de a vedea de aproape un instrument care, cu secole în urmă, funcționa ca un veritabil „google maps” al universului.
Dumitru Prunariu: Nu suntem BURICUL universului
În cadrul emisiunii „Realități Cosmice”, găzduită de H. D. Hartmann, Dumitru Prunariu, cosmonaut român, a discutat despre argumentele pur logice pentru care există viață pe alte planete, dar și în alte timpuri. În viziunea cosmonautului, Pământul este ciclic, aflat la o nouă generație de civilizație. Urmăriți emisiunea aici, integral, emisiunea. Dumitru Prunariu: „Civilizația are o anumită ciclicitate” În emisiunea lui H.D. Hartmann, Prunariu a vorbit despre posibilitatea ca civilizația pe care o cunoaștem astăzi să fie una după multe alte generații. Pământul, în viziunea cosmonautului, are o ciclicitate prin care generațiile se nasc, se dezvoltă, se prăbușesc, dispar și se nasc alte generații. Ca o presupunere, acesta a menționat că există o posibilitatea ca această civilizație să aibă în jur de 20.000 de ani înaintea momentului prezent. Tot acesta a explicat și că nu știm nimic despre alte generații, despre alte civilizații. „Lucrurile ar putea fi explicate printr-o anumită ciclicitate a civilizației terestre. Deci noi o cunoaștem pe cea pe care o trăim noi acum și care se prelungește, probabil, 20.000 de ani înaintea noastră. Dar ce a fost înainte de aceasta, nu știm. Se presupune că civilizația, și-ar fi logic și normal acest lucru, să aibă o anumită ciclicitate, să se dezvolte, să aibă decăderi, să dispară și să revină.”, a menționat Prunariu. Prunariu: „Viață trebuie să existe și în alte părți ale universului și în alte timpuri decât cele pe care le trăim noi.” În continuarea discursului, Dumitru Prunariu a vorbit despre o ipoteza logică. Dacă există viață și pe alte planete, sigur a existat viață și în alte timpuri. Acesta a menționat că ideea că Pământul ar fi buricul universului este una complet greșită. „Argumentul este pur logic. Presupun că există viață în alte părți a universului. Deci așa cum pământul nostru este o mică planetă într-un sistem stelar aflat la o margine de galaxie. Ca pământul nostru, deocamdată, cu telescoape puternice, am descoperit alte sisteme stelare, peste 6000, care au planete în jurul lor și care au planete și în zona locuibilă, spunem noi, zona în care s-ar putea găsi apă lichidă pe ele, deci s-ar fi putut dezvolta viața. Pe acestea le-am descoperit noi, ele există mult mai multe în univers. Ei bine, ne gândim că viața ar exista doar pe pământ? Ne gândim că noi suntem buricul universului? Nu! În mod logic, viață trebuie să existe și în alte părți ale universului și în alte timpuri decât cele pe care le trăim noi.”, a explicat cosmonautul.
Golden Dome: Scutul spațial al viitorului Cum vor să apere SUA Pământul de rachete, cu tehnologie SF
Într-o eră în care amenințările nucleare și atacurile hipersonice devin tot mai sofisticate, apărarea clasică pare tot mai depășită. Dar ce-ar fi dacă am putea opri rachetele inamice… din spațiu? Statele Unite lucrează la un proiect care pare desprins dintr-un film SF: Golden Dome sau, mai tehnic spus, Space-Based Interceptor (SBI) – un sistem de apărare orbital, menit să intercepteze rachetele înainte de a pătrunde în atmosfera Pământului. Hai să vedem cum ar funcționa acest scut spațial, ce provocări presupune și ce înseamnă el pentru viitorul securității globale. Golden Dome este un concept revoluționar care schimbă paradigma în apărarea antirachetă: de la sol, la spațiu. În loc să se bazeze exclusiv pe baterii de rachete terestre, radaruri și interceptori lansați de pe pământ, acest sistem își propune să plaseze interceptori pe orbita Pământului. Scopul? Neutralizarea rachetelor inamice în cel mai timpuriu punct al traiectoriei lor – preferabil chiar în faza de impuls, adică imediat după lansare, când sunt cel mai vulnerabile. Acești interceptori vor fi însoțiți de senzori avansați spațiali, capabili să detecteze și să urmărească traiectoriile rachetelor de la mii de kilometri distanță. Vorbim despre o rețea complexă de sateliți, radare și sisteme de urmărire care lucrează împreună pentru a furniza date precise în timp real. De acolo, interceptorii spațiali vor putea fi lansați automat sau semi-autonom, pentru a elimina amenințările în zbor. Acest sistem ar putea manipula rachete balistice intercontinentale (ICBM), rachete hipersonice, și chiar nucleare, fiind astfel una dintre cele mai avansate inițiative de apărare propuse vreodată. Tehnologie, provocări și întrebări-cheie Ca orice proiect de proporții cosmice, Golden Dome nu este lipsit de provocări. Implementarea unui sistem de apărare spațială ridică o mulțime de întrebări tehnice și logistice: Interceptare în microgravitație: Este extrem de dificil să interceptezi o rachetă în spațiu. Sunt necesare sisteme de propulsie avansate care să poată realiza manevre rapide și precise, într-un mediu lipsit de frecare și cu unghiuri variabile de atac. Senzori ultraperformanți: Trebuie proiectați senzori care pot detecta lansări de rachete din orice punct al globului, în timp real, în condiții meteo variabile și cu un minim de interferențe. Aceștia vor face parte dintr-o rețea de supraveghere globală bazată în spațiu. Controlul focului și AI: Sistemul va necesita inteligență artificială de ultimă generație pentru a analiza datele și a lua decizii ultra-rapide. Fereastra de reacție pentru interceptare poate fi de doar câteva zeci de secunde. Costuri uriașe: Dezvoltarea acestui tip de tehnologie vine cu un preț ridicat. De la cercetare și testare, până la lansarea propriu-zisă a sateliților-interceptori, bugetul necesar poate depăși miliarde de dolari. Într-un context bugetar tensionat, unii analiști pun sub semnul întrebării sustenabilitatea proiectului. În plus, există și întrebări legate de aspectele geopolitice și legale: cum vor reacționa alte state mari (precum China sau Rusia) la o militarizare clară a spațiului? Vor considera proiectul un act provocator sau un dezechilibru în balanța de putere globală? Ce înseamnă pentru viitorul apărării globale? Proiectul Golden Dome este parte integrantă dintr-o strategie mai amplă anunțată de Agenția pentru Apărare Antirachetă (MDA) în ianuarie 2025. Aceasta vizează o arhitectură de apărare antirachetă de nouă generație, care combină tehnologia spațială cu inovațiile de la sol. Agenția a început deja consultări cu industria pentru a dezvolta componente esențiale: interceptori, senzori, propulsie și AI. Dacă va fi realizat, Golden Dome ar marca o revoluție în apărarea globală. Nu doar că ar proteja teritoriul american, dar ar putea fi un model pentru alianțele internaționale (NATO, AUKUS) care doresc să investească în securitate colectivă la nivel orbital. Într-o lume unde armele devin tot mai rapide și mai greu de detectat, un sistem de apărare preventiv, poziționat în spațiu, poate deveni diferența dintre pace și catastrofă. Totuși, rămâne de văzut dacă Statele Unite vor reuși să transforme acest vis tehnologic într-o realitate funcțională. Istoria ne-a arătat că ideile mărețe necesită timp, perseverență și, mai ales, resurse. Golden Dome este deocamdată un proiect în faza de analiză și design, dar unul care poate redefini felul în care înțelegem apărarea națională în secolul XXI. Așadar, Golden Dome nu este doar o ficțiune cu iz militar, ci un proiect care are potențialul de a revoluționa complet domeniul apărării strategice. De la senzorii ultra-avansați la interceptarea în spațiu, și de la AI la sisteme autonome, totul sună ca un episod dintr-un serial SF. Dar în realitate, acesta ar putea deveni cel mai important scut al omenirii împotriva unui conflict global devastator.