Invitat în cadrul emisiunii moderate de H. D. Hartmann, Paul Coyer a discutat despre importanța României în contextul Războiului Rece, subliniind rolul său de intermediar între Statele Unite și China. Analistul politic de origine americană a evocat și propria sa experiență personală din 1989, când a vizitat România cu doar o lună înainte de Revoluție. Urmărește aici integral emisiunea.
La cererea moderatorului, Paul Coyer povestește despre motivul pentru care a ales România drept temă de cercetare. El evocă perioada Războiului Rece, subliniind că România a avut un rol de legătură între Statele Unite și China, în contextul unei politici externe aparte față de celelalte state din blocul sovietic. Totodată, adaugă o notă personală, amintind singura sa vizită în România, chiar înainte de Revoluție.
„Ei bine, o parte din răspuns are legătură cu studiile mele, studiile academice. Atunci când am studiat acea perioadă, anii ’60 și ’70, politica SUA față de China, am studiat practic Războiul Rece și am realizat că România jucase un rol despre care am discutat mai devreme: de interlocutor și de transmițător de mesaje între Statele Unite și China… Și că Nixon și Ceaușescu avuseseră o relație bună. Și, de asemenea, cum știi, pentru că am discutat, am vizitat efectiv România o dată, timp de doar 24 de ore, când eram copil, în 1989.”
Paul Coyer: „Am fost în România cu o lună înainte de revoluție”
Invitatul își amintește de vizita sa în țară, cu doar o lună înainte de Revoluție, experiență marcată de întâlnirea cu regimul Ceaușescu. Coyer povestește cum, în 1989, alături de un grup de studenți, a călătorit cu trenul din Budapesta și a trăit pentru scurt timp sub privirile regimului comunist, confruntându-se cu condițiile austere din respectiva perioadă.
„Dar da, am fost aici la sfârșitul lui noiembrie 1989. Cu o lună înainte de Revoluție. Eram cu un grup de studenți care călătorea cu trenul din Budapesta. Era literalmente cu o lună înainte de revoluție. Eram un copil care trăia o aventură. Și eu eram, să zicem, tânăr și naiv. Și mi-am zis: „Ce tare!”. Pentru că aveam ocazia să văd puțin comunismul înainte să dispară. Și credeam că mă distrez. Și chiar mă distram, pentru că eram prea naiv ca să-mi dau seama de pericol. Îmi amintesc de paznici din epoca comunistă, câini ciobănești germani, AK-47. Ne-au scotocit bagajele. Ne-au tratat brusc. Ne-au ținut deconectați de la electricitate timp de 24 de ore.”
Mălina Maria Fulga este redactor în cadrul echipei Gândul. A absolvit Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității din București, consolidându-și astfel pasiunea …
vezi toate articolele
