De fiecare dată când apare un telefon foarte subțire știu exact ce urmează. Îl scoți din cutie, arată incredibil, îl pui pe masă și toată lumea spune „mamă ce frumos e!”Dar după două zile începi să iei încărcătorul după tine, ca pe un aparat medical.

Industria face asta de peste 10 ani. Pentru că un telefon subțire e aproape un paradox fizic. Ai nevoie de baterie mare, camere bune, sistem de răcire, antene, difuzoare etc. Toate lucrurile astea vor spațiu. Mult spațiu.

În 2025 Samsung și Apple au încercat. Dar Motorola a mai fost aici înaintea tuturor. În 2016 au lansat Moto Z, 5,2 milimetri grosime. Practic o foaie de sticlă și metal cu Android. Era impresionant… dar nu era soluția. Compromisurile erau acolo și trebuia să aplici accesorii pe telefon. Era cumva elegant și practic, dar în același timp contrazicea ideea de bază, de telefon subțire.

Și apoi Motorola a dispărut complet din zona asta. Ani întregi n-au mai făcut nimic extrem de subțire. Până anul trecut, când după Samsung S25 Edge și iPhone Air a apărut Edge 70. Și atunci probabil cei de la Motorola s-au oprit o clipă și s-au întrebat: cât de subțire putem face un telefon care să fie totuși perfect funcțional, flagship level și fără compromisuri?

Așa cred că a apărut Motorola Signature de 6,99 mm grosime. Și din punctul meu de vedere, telefonul este un succes. Poate nu de piață în acest moment, dar demonstrează ceva esențial, că poți avea un smartphone subțire fără să sacrifici funcționalitatea. Nu vrea să fie doar cel mai subțire telefon. Vrea să fie primul telefon subțire care nu te enervează după o săptămână de utilizare.

Motorola Signature e ce ar fi trebuit să fie Samsung S25 Edge sau iPhone Air. Iar mai jos o să vedem dacă Motorola chiar a reușit imposibilul sau dacă și ei au făcut compromisuri care nu sunt evidente la prima vedere. Să începem!

Construcție și design

Motorola Signature a sosit la redacție în dublu exemplar, mai rar ca un producător să-ți trimită două telefoane identice doar pentru că sunt în culori diferite. Am primit unul verde auriu, cu denumirea oficială Martini Olive (Gold), și unul negru cu denumirea oficială Dark Blue. Cutiile telefoanelor sunt negre și includ unitățile, cablu de încărcare (fără brick), husă din plastic transparent cu magsafe, cheiță SIM și manuale de utilizare, garanție, cartonașul parfumat cu „Motorola Box” etc.

Spatele pare realizat din același material pe ambele variante, un plastic neutru, nici ieftin, dar nici premium. La cel verde camuflaj se poate observa mai clar un fel de imprimeu ca de pânză. Nu e sticlă lucioasă clasică și nici piele vegană, dar oferă aderență și telefonul nu alunecă din mână, ai priză pe el.

Prima chestie care te lovește nu e subțirimea ci că nu pare fragil. Creierul tău spune „telefon subțire = telefon delicat = pericol”, dar ăsta are ramă de aluminiu, ecran protejat cu Victus 2 și nu simți că îl rupi dacă răspunzi la WhatsApp mai nervos. Are 6.8 inch, deci pe hârtie e un telefon mare, dar fiind suplu și relativ ușor, 186 de grame, creierul îl percepe ca fiind mai mic decât este.

Spatele este curbat ușor pe laterale, nu e edge-ul agresiv de acum câțiva ani, ci exact cât trebuie ca să se așeze bine în palmă. Iar camera nu mai e „Dealu Mare” pe care îți sprijini degetul, se ridică foarte puțin, doar câțiva milimetri. Modulul camerei e poziționat în așa fel încât telefonul nu devine bărcuță așezat pe masă sau birou, nici măcar când adaugi husa nu-și pierde stabilitatea.

Tot la capitolul construcție, în afară de Gorilla Glass Victus 2 pe față și rama de aluminiu, Motorola Signature are și certificări IP68 și IP69. Asta înseamnă că nu doar rezistă la apă, ci și la jeturi de apă sub presiune. Plus certificare MIL-STD-810H, care nu înseamnă că e automat rugged, dar înseamnă că nu moare dacă îl tratezi ca pe un obiect comun și nu ca pe unul fragil. Adică poți să-l scapi în chiuvetă și telefonul va fi calm, tu probabil nu.

Ecranul este exact unul de flagship în 2026. 6.8 inch LTPO AMOLED, Dolby Vision, HDR10+ și rată de refresh maximă de 165Hz în jocuri. În utilizarea normală plafonul e de 120 Hz, ceea ce e perfect logic pentru baterie. Ai fluiditate maximă când contează, nu când citești notificări. Și 120Hz se simte rapid, dar e cumva ceva obișnuit pe majoritatea telefoanelor, chiar și pe multe midrange.

Nici rezoluția nu te dă pe spate (1264 x 2780 pixeli), dar este suficient de mare încât să nu vezi pixeli nici când citești text mic. În schimb luminozitatea e ridicolă, peak brightness fiind de 6200 niți. În exterior, în soare puternic, nu trebuie să cauți umbra ca să vezi ecranul. Sigur, acum în februarie soarele e o raritate, deci oricum nu cauți umbra. Dar în condiții normale, Motorola Signature câștigă lupta cu soarele. De asemenea, are și mod anti-flicker. Dacă pe unele telefoane te dor ochii noaptea, ăsta e mai prietenos.

Panoul este pe 10-bit, cu acoperire completă DCI-P3 și validare Pantone pentru culori și tonurile pielii, suportă Always-on display și are touch sampling de până la 360Hz, inclusiv funcție Water Touch, astfel încât rămâne utilizabil chiar și cu degetele umede.

Raportul ecran-corp e peste 95%, ceea ce e grozav, dar raportul de aspect 20:9 face ca video-urile de pe YouTube să aibă margini moarte, ceea ce e puțin ciudat pentru un telefon clasic.

La capitolul sunet, telefonul vine cu difuzoare stereo și suport Dolby Atmos. Volumul este suficient de puternic pentru clipuri, jocuri sau un video pe YouTube fără căști, iar dialogurile se aud clar. Sunetul e ușor deformat la maximum, dar nimic grav. Are și bas și overall oferă o experiență audio foarte bună.

Motorola a lucrat aici cu Bose, iar telefonul bifează și Hi-Res Audio, inclusiv pe wireless, plus suport Snapdragon Sound pentru căști compatibile. Are trei microfoane, iar în apeluri vocea se aude clar chiar și afară, cu zgomot ambiental. Mi se pare că sunetul la telefoane a ajuns în punctul în care nu mai este spectaculos, dar nici nu mai e o problemă.

Hardware, software, performanță

Motorola Signature (XT2603-2) folosește Snapdragon 8 Gen 5 pe 3nm, pe care Qualcommm îl numește (AI) Engine. Nu e varianta „Elite” pe care o vedem pe multe flagshipuri, dar sincer exceptând testele sintetice nu ai cum să faci diferența. Aplicațiile se deschid instant, multitaskingul e rapid și nici un moment nu am simțit că telefonul stă pe gânduri.

SoC-ul e acompaniat de 16GB RAM (+4GB RAM boost), 512GB de stocare UFS 4.1 și rulează Android 16. Acel RAM boost nu înseamnă că ai 20GB RAM reali. E memorie virtuală. Practic telefonul rezervă o parte din stocare și o folosește ca RAM atunci când rămâne fără memorie. Ajută la multitasking, dar nu e mai rapidă decât RAM-ul adevărat, deci nu te aștepta la performanță suplimentară în jocuri sau benchmarkuri. Nici în utilizare normală nu ai nevoie de el, pentru că 16GB RAM sunt deja mai mult decât suficienți pentru Android. Când ai multe aplicații deschise, telefonul le ține mai mult timp în fundal în loc să le închidă și să le repornească din nou. Pe variantele cu 12GB RAM ar putea ajuta mai mult, deși în Android și aplicațiile se ajustează automat după cât RAM există.

La capitolul actualizări e o mică confuzie în online. Am văzut în multe review-uri menționând 7 ani, dar pe site-ul Motorola scrie clar: 6+ ani de actualizări de securitate, până în iunie 2032. Asta nu înseamnă neapărat 7 versiuni de Android. Actualizările de securitate sunt diferite de cele de sistem și, de obicei, le depășesc. Practic telefonul rămâne sigur mai mult timp, chiar dacă nu primește fiecare versiune de Android.

E oricum un progres față de cei 4 ani de până acum. Ani de zile Motorola a avut hardware bun, dar suport software mediu. Acum situația s-a schimbat clar, chiar dacă încă nu ajunge la actualizările de 7 ani oferite de Samsung sau Pixel.

Android 16 e aproape stock, ceea ce e un compliment. Dar are ceva blotware și dacă vrei să fii riguros o să te apuci să dezinstalezi aplicații imediat după configurare. Motorola păstrează gesturile lor clasice, inclusiv faimosul „chop-chop” pentru lanternă, care te va ajuta dacă știi sau nu uiți de el.

Pe parte de conectivitate are tot pachetul la zi: 5G, WiFi 7, Bluetooth 6.0, UWB, NFC, USB-C 3.1 Gen2 cu DisplayPort 1.4, 5G. Pe localizare: GPS, AGPS, LTEPP, SUPL, Glonass, Galileo. Nimic lipsă pentru un flagship.

Un lucru mai puțin plăcut la conectivitate ține de tăvița SIM. Deși este dublă, unul dintre sloturi este marcat cu un X, iar pe site-ul oficial apare suport Dual SIM, dar în configurația Nano-SIM + eSIM. Probabil în alte regiuni există și variante cu două SIM-uri fizice, însă modelul testat aici nu le permite simultan.

AI-ul este peste tot. Este primul telefon pe care îl testez cu patru asistenți preinstalați: Gemini, Copilot, Perplexity și Moto AI. Și, teoretic, în 2026 va primi și Qira. Practic nu mai ai un asistent AI, ai un ecosistem de asistenți care încearcă să te ajute… uneori în același timp.

Moto AI este piesa centrală. Are buton dedicat pe lateral și, când îl ții apăsat, apare un panou persistent peste orice aplicație. Nu te scoate din ce faci, nu deschide o aplicație separată, ci funcționează deasupra sistemului.

De aici pornesc toate funcțiile: „Remember this”, „Pay attention”, rezumat de notificări, generare de imagini, notițe rapide sau căutare contextuală. Încearcă să înțeleagă ce este pe ecran și să te ajute fără să schimbi aplicația.

„Remember this” face un screenshot și extrage informația relevantă, iar telefonul o poate folosi ulterior ca memorie contextuală. „Pay attention” înregistrează și transcrie conversații sau întâlniri și generează un rezumat. „Catch me up” citește notificările și îți spune pe scurt ce ai ratat.

Gemini se activează as usual, apăsând lung butonul Power și devine asistentul sistemului. Copilot și Perplexity sunt integrate mai degrabă ca unelte de căutare și pentru explicații, nu de control al telefonului. Și aici intervine apare partea interesantă.

Pentru ca Moto AI să funcționeze complet, cere permisiuni maxime. Nu doar contacte sau notificări. Activează serviciile de accesibilitate, ceea ce înseamnă că poate vedea ce este pe ecran, poate citi notificările și poate interacționa cu aplicațiile în locul tău. cu alte cuvinte, telefonul îți spune direct: „lasă-mă să văd tot și să te ajut”.

Asta nu e neapărat ceva rău. Este exact modul în care funcționează orice asistent capabil să înțeleagă contextul. Dacă nu vede ecranul, nu poate să te ajute. Dar este prima dată când lucrul ăsta este atât de evident pentru utilizator.

Altă chestie este că o parte din procesare se face în cloud. Telefonul menționează clar că unele cereri sunt trimise către Google Cloud pentru a genera răspunsuri. Asta înseamnă că nu toate funcțiile rulează local pe device.

Momentan funcțiile sunt utile ocazional, nu indispensabile zilnic. Dar este probabil prima generație în care AI-ul nu mai este doar un filtru de cameră sau un chatbot, ci încearcă să înțeleagă ce faci efectiv pe telefon.

Abundența de AI îmi amintește de bancul cu copiii care, după vacanță, îi povestesc învățătoarei faptele bune. Cel cu bătrâna pe care o trec toți strada, deși ea nu voia să treacă. Acesta e cel mai elegant mod în care pot spune că AI-ul n-ar trebui să controleze telefonul.

Cineva mai atent la partea de confidențialitate va observa că nivelul de acces pe care AI-ul îl cere pe acest telefon este foarte ridicat, poate vedea ecranul și interacționa cu aplicațiile. Depășește cu mult Recall de la Microsoft care face capturi o dată la câteva secunde și care a stârnit mare vâlvă când a fost anunțat. Mă rog, nu ești obligat să activezi „moto ai”, e opțional. Noi l-am activat pentru a înțelege Motorola Signature ca întreg, dar chiar telefonul ne-a sugerat în secțiunea Security& Privacy că ar trebui să-i restrângem accesul.

Circle to Search e de asemenea preactivat și mai sunt funcții AI în cameră pentru foto și video, la baterie, dar și în alte părți. Aș putea să scriu un review doar legat de AI-ul de pe acest telefon, dar totuși o să mă opresc aici.

La capitolul securitate, în partea de jos a ecranului lui Motorola Signature, se află un senzor de amprentă ultrasonic care funcționează excelent. Asta dacă nu activezi autentificarea cu fața pentru că atunci nu mai apuci să-l deblochezi cu amprenta. Tot la acest capitol telefonul e dotat cu ThinkShield de la Lenovo care vine cu un set de protecții la nivel de sistem. Printre acestease numără stocarea securizată a parolelor și PIN-urilor, verificări de integritate ale sistemului și protecții împotriva aplicațiilor suspecte.

Hai să vedem testele sintetice și să vă povestesc despre gaming până vă pregătiți să vorbim despre camere.

În benchmarks, Motorola Signature intră clar în zona flagship. Scorul de peste 3 milioane în AnTuTu îl pune lângă telefoanele de top ale momentului (bate peste 77% din utilizatori la general), iar în Geekbench remarcăm puterea pe single-core, care contează direct în fluiditatea sistemului.

3DMark spune mai multe despre gaming, iar telefonul bate 95% din toate device-urile testate, un rezultat foarte bun pentru un telefon subțire. Important este însă stres testul: stabilitate de 66%. Asta înseamnă că, după câteva minute de sarcină continuă, procesorul reduce frecvențele ca să țină temperatura sub control. Și o face bine, pentru că pe parcursul testelor sintetice sau în gaming nu s-a încălzit niciodată suficient de mult încât să-mi ardă degetele.

Ok, să vorbim și despre gaming. Am jucat Delta Force, COD Mobile și Asphalt 9. În COD Mobile și Asphalt 9 experiența a fost excelentă. Cu Delta Force am avut mai degrabă o problemă de acomodare, nu de performanță, pentru că eu îl joc de obicei pe tabletă și îmi e mai greu pe ecranul telefonului. Nu am observat 165 Hz în jocuri. GameTime, modul de gaming al Motorola, arăta maximum 120 fps, dar experiența a fost complet fluidă, fără lag sau sacadări. O altă surpriză neplăcută, fără legătură cu telefonul, a venit de la Asphalt 9 care m-a spamat cu reclame până am instalat jocul KingShot.

În ansamblu, experiența de gaming a fost foarte bună, chiar nimic de reproșat: fluiditate, imagine și sunet foarte bune, iar Motorola Signature s-a încălzit doar moderat.

Deși este foarte subțire, Motorola Signature are un sistem de răcire serios. În interior există o cameră de vapori mare care se întinde sub baterie și placa de bază, în contact direct cu procesorul. Motorola folosește și compus termic cu metal lichid și un strat de cupru pentru distribuția temperaturii, plus film de transfer termic spre modulul camerelor. Practic, încearcă să împrăștie căldura în tot telefonul, nu să o concentreze într-un singur punct. Asta explică foarte bine de ce în gaming sau teste sintetice nu s-a încins agresiv. Vezi detalii despre interiorul telefonului, inclusiv sistemul de răcire în clipul dedicat de pe PBKreviews.

Foto-video

Și ajungem la camere, aspect în care se bat extrem de mulți concurenți. Trăim într-o lume vizuală și majoritatea utilizatorilor nu vor să învețe fotografie, ci vor o cameră point-and-shoot cu care să-și facă selfie sau poze cu familia și bunurile lor, cu vacanțele lor etc.

Motorola Signature vine în spate cu un setup triplu de 50MP: senzorul principal este Sony LYTIA 828 (mare de 1/1.28″), același senzor întâlnit și pe OPPO Find X9 Pro, obiectiv cu apertură f/1.6 și cu stabilizare optică, un periscop telephoto cu zoom optic 3x (echivalent 71mm) tot cu OIS, și un ultrawide de 12mm (122°). Ca să nu iasă din rând, selfie camera e tot de 50MP cu f/2.0.

Camera frontală de 50 MP nu te „înfrumusețează” agresiv, dar nici nu te face să regreți selfie-ul. Redă tenul natural, lucru la care probabil ajută și certificarea Pantone SkinTone Validated. Uneori, în lumină puternică, fundalul poate fi ușor supraexpus, însă fața rămâne corect expusă, ceea ce până la urmă contează cel mai mult. Și pe lumină de interior sau noaptea selfiurile își păstrează calitatea.

Interfața camerei este simplă și ușor de înțeles. Ai modurile clasice Photo, Portrait, Video, iar în „More” găsești lucruri precum Long Exposure, Timelapse, Dual Capture sau Group Shot. Nu te copleșește cu opțiuni, dar dacă vrei control manual există și mod Pro, unde poți regla ISO, shutter și balansul de alb. Practic poate fi folosit atât ca point-and-shoot, cât și ca o mică „cameră” manuală pentru cine are răbdare.

Ultrawide-ul dorsal de 0.5x e util pentru interior sau peisaje, iar procesarea încearcă să păstreze culorile apropiate de camera principală. Nu simți că schimbi telefonul de fiecare dată când schimbi între ele. Telefoto e excelent pe 3X indiferent de zi noapte sau scenariu de fotografiere, iar 6x e aproape la fel de bun.

În Photo zoom-ul merge de la .5x ultrawide până la 6x digital cu Super Zoom Pro. La 3x ai zoom optic real de la periscop, deci calitate maximă. Am folosit și zoom 10x, 30x, 50x și chiar 100x.

E clar că 50x sau 100x nu sunt făcute pentru fotografie artistică, ci pentru curiozitatea umană. Vezi ceva pe un bloc, pe un deal sau un scris la distanță și vrei să știi. Telefonul devine mai degrabă binoclu digital decât cameră foto, iar pentru asta poate fi util. Am făcut câteva cadre ziua pe stradă pe 100x și e mai bun decât aș fi crezut. Am văzut poze mai proaste făcute de paparazzi profesioniști decât ce scoate Motorola Signature la distanță din mână. Și cum modifică perpectiva pe 100x, oameni care sunt la distanță de 5-6m în planuri diferite par unii lângă alții.

În Portrait mode telefonul simulează 4 distanțe focale: 24mm, 35mm, 50mm, 85mm. În dreapta obiectivelor ai și diafragma digitală care are o plajă de la 1 la 6. Și e destul de impresionant bokeh-ul pe f1.

Am tot pozat motanii în Portrait și mi s-a părut că face treabă excelentă pe contururile lor feline. Blana e un coșmar pentru orice portret pe telefon, pentru că are margini fine și neregulate, iar multe telefoane „taie” urechi, mustăți sau le topesc în fundal.

La video Motorola vine cu: 8K la 30fps cu Dolby Vision, 4K la 120fps pentru slow motion fluid, și FHD la 240fps pentru super slow motion. Dolby Vision la 8K e rar chiar și pe flagship-uri. Are și gyro-EIS pentru stabilizare plus AI Audio Zoom care amplifică sunetul din zona pe care o încadrezi.

Dar cel mai tare mă miră și văd pentru prima dată pe un smartphone, zoom pe 8K. De la macro la 1x, 3x și 6x, aproape identic ca pe foto. Majoritatea telefoanelor cu 8K te lasă doar la 1x fix, fără nicio flexibilitate. Sigur că nu e perfect, dar e un început bun, în condițiile în care multe companii nici nu oferă 8K.

Din observațiile mele 4k/60 fps e în continuare cea mai bună opțiune de filmare: ca detalii, fluiditate și expunere. Culorile sunt naturale bune și ziua și noapte cu condiția să ai iluminare suficientă. Stabilizarea este eficientă, dar trebuie să ții telefonul corect, nu e la nivel de gimbal.

Camera e bună spre foarte bună pe foto pentru peste 90% din utilizatori, nu e de nivel flagship Huawei, OPPO sau Xiaomi, dar e more than enough. Setup-ul triplu de 50MP acoperă toate scenariile, de la ultrawide la 3x optic, iar zoom-ul până la 10x e ok. Pe video e bună, 8K cu zoom e impresionant, dar iPhone Pro o bate de la distanță la consistență și stabilizare. Pentru un telefon care prioritizează suplețea , Motorola nu a sacrificat prea mult la camere. Mi se pare competentă, versatilă și că livrează rezultate solide.

Pe lângă opțiunile din aplicația camerei, în Google Photos primești funcții AI gen Magic Eraser pentru șters obiecte nedorite, Magic Editor pentru editări avansate, Photo Unblur pentru clarificat poze neclare, Portrait Light pentru ajustat iluminarea și Sky pentru schimbat cerul.

În testele DXOMark, Motorola Signature a obținut 164 de puncte la capitolul cameră și un loc 8 la nivel global, inclusiv în categoria ultra-premium. Asta o pune direct în liga telefoanelor serioase pe foto, nu doar în zona de „bun pentru social media”.

Scorurile nu spun întreaga poveste. DXOMark măsoară controlat lumină, contrast, zgomot de imagine și autofocus, în timp ce în viața reală contează mai mult dacă scoți telefonul din buzunar, apeși pe buton și poza iese bună fără să stai să reglezi nimic.

Duminică, pe cheiul Dâmboviței, am văzut un pescăruș ridicându-se brusc de pe apă. Am încercat să-l urmăresc și să fac poze. Am reușit să-l prind în câteva fotografii, deci autofocusul și urmărirea subiectului chiar funcționează, însă declanșarea între cadre mi s-a părut ușor greoaie. Nu am ratat momentul, dar nici nu e genul de telefon care declanșează instant. Aveam și Action Mode, dar evident, nu am apucat să-l activez.

Și ajungem la baterie, probabil cea mai mare frică la un telefon atât de subțire. Motorola Signature are o baterie siliciu-carbon de 5200 mAh și, pentru suplețea lui, autonomia este foarte bună. Adică nu se termină în mijlocul zilei, duce între 4 și 6 ore de ecran aprins în funcție de ce faci pe el. Asta înseamnă că poate rezista și 2 zile la utilizare obișnuită, desigur dacă optimizezi puțin telefonul. Sau o zi plină, de când pleci de acasă dimineața până te întorci seara de la școală sau lucru.

Dacă te joci intens îl închizi în 3 ore, nicidecum cele 18 ore care apar în specificațiile Motorola, care probabil se referă la jocuri gen Candy Crush. Dar asta nu e un criteriu de evaluare, niciun telefon subțire nu e gândit pentru maratoane de gaming.

Telefonul suportă încărcare la 90W pe cablu și 50W wireless și nu ai de ce să-l lași peste noapte la încărcat. Îl pui 10–15 minute la priză și câștigi suficient cât să treci liniștit prin câteva ore de utilizare. Chiar am făcut asta duminică, înainte să plec la ping-pong. Era la 20% și după aproximativ 15–20 de minute ajunsese la 76%.

Încărcarea wireless e și ea rapidă, mai mare decât au Samsung sau iPhone pe fir. Realitatea e că încărcarea wireless a trecut în penumbră în ultimii ani pentru că e ineficientă și pentru că cea pe fir s-a dovedit mult mai rapidă. Are și încărcare inversă, deci poți alimenta căști sau alt telefon în caz că ai nevoie.

Concluzie

Am o problemă cu acest telefon, una cu care m-am întâlnit foarte rar, nu i-am găsit nici un defect important. Poate aia cu Dual SIM-ul fizic, dar nici măcar asta nu e, pentru majoritatea, un dezavantaj real, pentru că mulți oameni folosesc oricum 2 telefoane. Și, paradoxal, asta mă pune în dificultate. În mod clar nu e perfect, dar în utilizarea zilnică mi-a fost greu să-i reproșez ceva concret.

Da, are ceva throttling la utilizare intensă. Da, camera nu bate flagship-urile de la Huawei sau OPPO. Da, la video iPhone Pro rămâne standardul. Dar astea sunt observații de reviewer, nu probleme cu care te lovești zi de zi.

În utilizare reală? Telefonul e rapid, fluiditatea e constantă, bateria rezistă o zi plină, camerele scot poze bune în majoritatea situațiilor, designul e spectaculos și practic în același timp. E subțire fără să simți că ai compromis funcționalitatea.

Motorola a reușit ceva ce Samsung și Apple nu au reușit cu S25 Edge și iPhone Air, un telefon subțire care nu te face să-ți dorești constant un flagship normal. Nu ai anxietatea că rămâi fără baterie, nu ai frustrarea unei camere mediocre și nu simți că lipește performanța.

Pentru cine e Motorola Signature? Pentru oricine vrea un telefon subțire și elegant care să fie și utilizabil zi de zi. Nu e pentru pasionații de mobile photography care vor un cameraphone. Nu e pentru gamerii care se joacă jumătate de zi. E pentru majoritatea oamenilor care vor un telefon frumos, performant și fiabil.

Cel mai mare compliment pe care i-l pot face lui Motorola Signature este că l-aș folosi fără probleme ca telefon principal. Poate nu chiar acum, la prețul de lansare de aproximativ 5000 de lei, dar cu siguranță peste câteva luni, când va mai scădea.