Autor: Ilias Gabriel

Google va opri producția oricăror dispozitive Pixel în China, înaintea Apple

Deja se conturează un nou trend îngrijorător: producătorii chinezi de telefoane high-end se retrag pe repede-înainte din piețele occidentale, iar brandurile occidentale par să urmărească același lucru, lăsând „pe uscat” partenerii OEM din China. Ce ar putea să însemne toate astea? Conform informațiilor obținute pe surse, Google va opri fabricarea oricăror produse Pixel în China nu mai târziu de anul viitor. Adică smartphone-uri, ceasuri inteligente și căști wireless de orice fel.  Deja, reorganizarea strategiei de business în jurul unei strategii „fără China” nu mai poate fi ascunsă. În ultimii ani, Google și-a extins capacitatea de producție în Vietnam și India pentru a reduce dependența de China, însă o parte „semnificativă” a produselor Pixel sunt încă fabricate în China. Dar nu pentru mult timp. Potrivit noului „plan de acțiune”, 2027 va marca debutul producției Pixel exclusiv în fabricile din Vietnam. Și chiar dacă telefoanele sunt mai complicat de fabricat decât ceasurile inteligente și căștile, compania este acum încrezătoare că poate face trecerea completă. Dacă planul Google reușește, atunci Pixel va fi a doua marcă globală de telefoane care va face această tranziție, după Samsung. Și cumva e mai ușor pentru Google să facă asta, deoarece nu vinde niciun telefon în China, iar dispozitivele vândute în alte regiuni ale lumii nu reprezintă oricum un procentaj atât de mare din vânzări încât să conteze. Nici pentru Samsung nu a fost chiar atât de greu, deoarece cota de piață în China este oricum neglijabilă. Cert este că reașezarea strategiei de business nu pare a fi doar despre Google/Pixel, ci despre geopolitică mai mult decât orice. Chiar și fără piața din China, Google intenționează să livreze cu 8-10% mai multe smartphone-uri Pixel anul acesta, comparativ cu cele 12 milioane de unități de anul trecut. Iar completarea este oferită de un alt informator, care susține că Google va prelua cota de piață deținută până acum de Xiaomi și alți producători smartphone, în piața  din SUA, Japonia și chiar Europa. Îmi place să fiu la curent cu ultimele inovații și gadgeturi high-tech. Când nu scriu articole pentru Zona IT, îmi ocup timpul cu seriale SF, documentare sau periind internetul după tot felul de știri sau informații care-mi captează atenția. În weekend mă găsești cu bicicleta în parc sau colindând prin țară cu familia. Urmărește Zona Știri, reviews și video — alege-ți canalul preferat

După ce a luptat cu dârzenie împotriva antieuropenismului, CTP îndeamnă la excluderea României din UE

Cristian Tudor Popescu, unul dintre cei mai mari apărători ai cordonului sanitar, îndeamnă, într-o postare pe Facebook, la excluderea României din Uniunea Europeană. Ziaristul, lipsit de fundamente raționale în declarațiile sale, îl acuză pe Marcel Ciolacu de „caracterul rebel” al Curții Constituționale, instituție care, în opinia sa, ar fi responsabilă pentru inițierea „legii anti Fritz”. Acuzațiile CTP-iste nu se opresc aici, ci continuă să îl vizeze pe Ciolacu. Ziaristul continuă să repete afirmațiile propagandistice la adresa fostului premier, pe care îl acuză că ar fi dat „șpăgi electorale” din fondul de rezervă al țării. „Problema era că nu intra Ciolacu în turul 2, în ciuda mitei masive pentru națiune pe care a dat-o din bugetul de stat”, afirmă încrezător Cristian Tudor Popescu. Desigur, cel mai mare țap ispășitor rămâne Călin Georgescu, din cauza căruia, CCR s-ar crede astăzi mai presus de constituție, subliniază ziaristul. CTP cere excluderea României din UE și Consiliul Europei Situația politică, economică și juridică a statului român reprezintă, în opinia lui Cristian Tudor Popescu, condițiile ideale pentru ca România să fie exclusă din Uniunea Europeană. De data aceasta, mesajul nu vine din partea unor „pro-ruși”, ci tocmai de la unul dintre marii militanți ai direcției europene. Nu în ultimul rând, ziaristul afirmă că România nu merită să facă parte nici din Consiliul Europei, un organism de apărare a drepturilor omului, a democrației și a statului de drept. Îmbrățișarea directivelor și politicilor europene, fără cel mai mic gest de contestare sau punere sub semnul întrebării, a devenit o condiție inerentă partidelor politice, pentru a nu fi catalogate drept „extremiste”. „Calea de consecință, firească și asta, a stării politice, juridice, economice actuale a statului român ar trebui să fie excluderea de facto a României din UE, ba chiar și din Consiliul Europei, în care am fost acceptați în octombrie 1993”, a transmis CTP.

ANRE aprobă un mecanism prin care consumatorii pot fi plătiți pentru a-și reduce voluntar consumul de energie. Cum funcționează serviciul

Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) anunță că introduce un nou mecanism prin care consumatorii de energie electrică eligibili pot fi plătiți dacă acceptă voluntar să-și reducă temporar consumul într-un interval când sistemul are nevoie de flexibilitate. ANRE explică, într-un comunicat de presă, cum funcționează serviciul de flexibilitate a consumului, prin care reducerea voluntară și temporară a consumului de energie devine o resursă care poate fi tranzacționată pe piață. Practic, un consumator eligibil poate spune că este dispus să consume mai puțină energie într-un anumit interval, iar dacă oferta sa este selectată, primește bani pentru reducerea consumului. Cum pot fi plătiți consumatorii care sunt dispuși să facă economie de energie electrică Mecanismul va fi activat de Transelectrica atunci când sistemul are nevoie de flexibilitate, transmite instituția. Operatorul va stabili necesarul și va organiza o licitație, iar consumatorii eligibili, furnizorii sau agregatorii vor putea oferi o anumită cantitate de consum pe care sunt dispuși să o reducă și prețul pentru care acceptă acest lucru. Ofertelor selectate le va urma reducerea efectivă a consumului, verificată prin datele de măsurare, iar participanții care își respectă angajamentul vor fi remunerați. ”Noul mecanism introduce în piaţa de energie o resursă suplimentară: flexibilitatea consumului. Astfel, în anumite intervale, un consumator poate decide că este mai eficient economic să îşi reducă temporar consumul şi să valorifice această flexibilitate pe piaţă. Serviciul nu este destinat exclusiv situaţiilor de criză şi nu reprezintă o formă de raţionalizare a consumului. Participarea este complet voluntară, iar decizia aparţine consumatorului, în funcţie de propriile nevoi operaţionale şi de condiţiile economice din piaţă”, a transmis, miercuri, ANRE, într-un comunicat de presă. Mecanismul lansat de ANRE poate fi activat și în afara situațiilor de criză Autoritatea afirmă că activarea flexibilităţii consumului reduce presiunea asupra pieţei de echilibrare. ”Atunci când sistemul se poate echilibra prin reducerea voluntară a cererii, scade nevoia de a apela la resurse de echilibrare scumpe, ale căror costuri sunt ulterior decontate tot de către consumatori. Practic, fiecare MWh de flexibilitate contractat la un preţ competitiv înlocuieşte o resursă mai costisitoare din piaţa de echilibrare, cu efect direct asupra costului total suportat de piaţă”, explică ANRE. Preşedintele ANRE, George Niculescu, a precizat că, prin acest Regulament, flexibilitatea consumului devine o resursă care poate avea o valoare şi un preţ în piaţa de energie. ”Nu vorbim despre raţionalizare şi nici despre un mecanism rezervat exclusiv situaţiilor de criză. Vorbim despre posibilitatea unui consumator de a decide singur că, într-un anumit interval şi la un anumit preţ, este mai avantajos să reducă temporar consumul şi să fie plătit pentru această flexibilitate. Până acum ne-am obişnuit să privim echilibrarea sistemului în primul rând din perspectiva producţiei: dacă avem nevoie de mai multă energie, creştem producţia. Prin acest mecanism introducem şi cealaltă parte a ecuaţiei: în anumite momente, poate fi mai eficient şi mai ieftin să reducem voluntar cererea. Transformăm astfel consumatorii din participanţi pasivi în parteneri activi ai Sistemului Energetic Naţional. Este un instrument de piaţă, bazat pe competiţie şi pe decizia economică a fiecărui participant”, a declarat preşedintele ANRE, George Niculescu. Transelectrica va organiza licitațiile pentru energia economisită voluntar Cum funcționează serviciul de flexibilitate a consumului: Transelectrica stabilește necesarul de flexibilitate și organizează o licitație pentru perioada în care este necesară reducerea consumului. Consumatorii eligibili, furnizorii sau agregatorii care participă voluntar transmit oferte privind cantitatea de consum pe care sunt dispuși să o reducă și prețul solicitat. Transelectrica selectează ofertele cele mai avantajoase până la acoperirea necesarului. Reducerea efectivă a consumului este verificată prin datele de măsurare, prin raportare la profilul de consum stabilit conform regulamentului, precizează ANRE. Consumatorii care își respectă angajamentul sunt remunerați conform rezultatului mecanismului de piață. Ministerul Energiei a organizat, la începutul lunii august, o întâlnire de urgență cu cei mai mari consumatori industriali de energie electrică, în încercarea de a reduce presiunea asupra Sistemului Energetic Național. Autoritățile au urmărit să evite măsuri drastice, precum deconectarea unor consumatori, în contextul stării de alertă energetică instituită la nivel național.

Pixel 11 Pro XL, între flagship și antiflagship (review)

Pixel 11 Pro XL e flagshipul Google pentru 2026, dar nu un flagship așa cum te-ai aștepta. E diferit, într-un mod probabil greu de înțeles pentru utilizatorul obișnuit. Pentru că telefoanele Pixel, și cele Nexus dinaintea lor, n-au fost niciodată gândite cu adevărat for the regular guy, ci mai degrabă pentru cei care știau deja de ce aleg un Pixel. Și pentru că sunt familiarizat cu telefoanele Google, cred că am găsit cea mai simplă formulă prin care să explic această serie: Pixel e antiflagshipul. Smartphone-ul flagship este despre putere, specificații și demonstrații de forță. Cel mai rapid procesor, cea mai performantă cameră, cea mai rapidă încărcare, cele mai mari scoruri în benchmark-uri. Deci, dacă îți alegi smartphone-ul după scorul cel mai mare în benchmark-uri, cel mai probabil Pixel nu e pentru tine. SoC-ul Tensor a fost gândit în primul rând pentru ceea ce vrea Google să facă cu telefonul, nu ca să te impresioneze pe tine sau pe prietenii tăi. Pentru procesare de imagine, fluiditate inexplicabilă, AI și toate micile funcții pe care uneori nici nu le observi, dar care fac Pixelul să se simtă ca un Pixel. La Samsung sau Xiaomi te uiți întâi la hardware-ul pe care îl primești și apoi vezi ce știe să facă software-ul cu el. La Pixel lucrurile pornesc invers. Google decide ce vrea să facă telefonul și apoi construiește hardware-ul în jurul ideii. În unele scenarii rezultatul pare genial, în altele ai senzația că ai plătit preț de flagship pentru hardware care, pe hârtie, nu-și justifică banii. Și aici începe contradicția Pixelului. În ultimii ani, Google a încercat tot mai mult să transforme Pixelul într-un produs ușor de înțeles pentru utilizatorul de iPhone sau Samsung. Să-l facă, într-un fel, iPhone-ul Androidului. I-a creat o identitate, l-a făcut să arate premium, folosind metal și sticlă, i-a adăugat funcții inspirate sau compatibile cu ecosistemul Apple și, chiar sistemul magnetic Qi2. Nu i-a spus MagSafe, ci Pixelsnap. Dar sub toate astea a rămas același Pixel. Pixel n-a fost nici măcar despre hipstereală, deși așa părea la un moment dat. Erai cumva cool acum aproape zece ani (când a apărut primul Pixel) dacă aveai unul, deși majoritatea oamenilor nu știau ce telefon e ăla sau nici măcar nu auziseră de el. Erai în grupul entuziaștilor, dar aveai și un telefon suficient de fancy încât să dea bine la hipsterițe. Între timp hipstereala a dispărut, sau măcar n-am mai văzut-o eu, lumea cumva s-a manelizat, dar Pixelul a rămas același. Un telefon pentru oamenii care nu întreabă prima dată dacă are cel mai puternic procesor, pentru că știu cum se simte eleganța software și probabil au deja în cap niște modificări pe care vor să le facă astfel încât Pixelul lor să arate sau să se miște altfel. Pentru că, la bază, Pixel încă păstrează ceva din telefonul geek-ului. Din telefonul dezvoltatorului care scrie aplicații pentru Android și vrea să le și testeze. Doar că între timp s-a îmbrăcat frumos și s-a rătăcit printre „normies”. Și de asta te bagă puțin în ceață. Pornești de la premisa că dacă arată ca o rață, merge ca o rață și măcăne ca o rață, atunci e o rață. Pixelul arată elegant ca un iPhone, e un sandviș apetisant de metal și sticlă și se mișcă uneori chiar mai bine decât un iPhone. Dar tot nu e un iPhone și nici nu va fi vreodată. Google îl pune lângă iPhone și Samsung și îl vinde ca produs premium, dar undeva dedesubt a rămas tot telefonul geek-ului. Ai la dispoziție imaginile de fabrică ale software-lui, Android Flash Tool și posibilitatea de a-i debloca bootloaderul. „Detalii” despre care majoritatea celor care intră într-un magazin să cumpere un telefon de 1000 și ceva de euro probabil nici n-au auzit vreodată. Și mai există o idee care merită rediscutată: aceea că Pixel este „Androidul pur”. A fost prezentat așa de multe ori, dar Androidul pur este mai degrabă AOSP. Pixel este interpretarea Google asupra Androidului, cu propriile funcții, AI, integrarea serviciilor Google și Pixel Drops. Este telefonul pe care Google își arată propria viziune despre cum ar trebui să funcționeze Androidul. Și poate tocmai de asta Pixel 11 Pro XL mi se pare mai ușor de înțeles dacă nu-l privești ca pe încă un flagship. E antiflagshipul care costă cât un flagship. Pentru că flagshipul modern a ajuns să fie despre putere, specificații și demonstrații de forță. Pixelul e despre altceva: încercare, testare și, în final, despre o experiență cât mai personală. The Review Pixel 11 Pro XL – design, construcție și ecran Acum că am stabilit ce specie de animal e, hai să-l analizăm cu atenție. Pixel 11 Pro XL este un telefon cu look elegant, dar exceptând modulul transversal al camerelor are un design destul de generic. Modulul dorsal orizontal face parte din identitatea brandului de la Pixel 6, dar forma actuală e mai apropiată de ultimele 2 generații. Pixel 9 și 10 au avut modulul orizontal în formă de pilulă, dar cu o inserție de aluminiu în dreapta, care la Pixel 11 Pro XL a dispărut. Acum toată suprafața modulului e neagră. Este și un telefon mare la propriu, nu unul de care să uiți că-l ai în buzunar. Are dimensiunile de circa 163 × 76 × 7,6 mm și atârnă greu la 227 de grame. Carcasa are ramă lucioasă din aluminiu, spate mat protejat cu Gorilla Glass Victus 2, certificare IP68 și vine în: Canyon, Fog și Obsidian (cu ramă mată). Varianta testată de noi e în Olive, un verde interesant și cuminte. Butoanele power și volum sunt pe latura dreaptă a telefonului, locașul pentru cartela SIM care se introduce orizontal, așa cum n-am mai văzut pe nici un telefon până acum, este pe latura de sus. Latura stângă e complet goală, iar jos ai mufa USB-C (3.2) flancată de 2 difuzoare. Al treilea difuzor e sus, deasupra ecranului, într-o fantă extrem de subțire și aproape invizibilă, între ecran și marginea metalică. Pe lângă difuzoarele stereo, Pixel 11 Pro

Transelectrica: Cablul submarin nu aduce facturi mai mari

Transelectrica estimează că cetățenii români nu vor suporta direct, prin facturi, costurile majore ale proiectului energetic dintre Caucaz și UE. Investiția include cablul submarin Georgia-România, care trece prin Marea Neagră, și extinderea interconexiunii către Azerbaidjan și Ungaria. Practic, proiectul Green Energy Corridor conectează patru ţări prin Marea Neagră. Cablul submarin România-Georgia se află într-un stadiu mai avansat, dar proiectul nu a ajuns încă la o decizie finală de investiție. Transelectrica analizează în continuare modul de finanțare și recuperare a costurilor, explică Adrian Șuța, directorul de Reglementare al Transelectrica. În mod obișnuit, investițiile operatorilor de transport sunt recuperate prin tarifele reglementate. Aceste costuri sunt suportate de consumatori și apar în facturile de energie.  Loading … Transelectrica: Românii nu vor plăti, cel mai probabil, costurile proiectului energetic Caucaz-UE Investiția în coridorul energetic ar putea depăși 10 miliarde de euro, iar costurile ar fi prea mari pentru operatorii de transport implicați. Autoritățile de reglementare ar putea evita includerea întregului proiect în tarifele naționale. „Consider însă că putem afirma cu certitudine că necesarul de finanțare pentru acest proiect depășește capacitatea operatorilor de transport și sistem (OTS) implicați – cei din Ungaria, România, Georgia și Azerbaidjan. Este evident că o astfel de investiție depășește posibilitățile lor financiare. De asemenea, autoritățile naționale de reglementare din cele patru țări – cele două din Caucaz și cele două europene, România și Ungaria – vor fi probabil reticente în a include acest proiect masiv de infrastructură într-un regim complet reglementat, întrucât acesta ar exercita o presiune semnificativă asupra tarifelor naționale de transport din fiecare țară”, a spus Adrian Șuța, arată Profit.ro. Care ar fi a doua variantă? A doua variantă este modelul comercial, cunoscut și drept „Merchant Model”, susține acesta. Varianta presupune o investiție privată, fără includerea costurilor în tarifele reglementate. Investitorul și-ar recupera banii din tranzitul energiei și veniturile obținute din capacitatea transfrontalieră. Potrivit Transelectrica, aceasta ar putea fi opțiunea preferată de autoritățile din România, Ungaria, Georgia și Azerbaidjan. A treia variantă ar fi o combinație între regimul reglementat și cel comercial A treia variantă ar combina cele două modele. Și anume, cel reglementat și cel comercial. Această variantă este încă analizată de autorități. Scopul este găsirea unui echilibru între cele 2 modele. Deocamdată, nu a fost stabilit modul de recuperare a costurilor proiectului. „Această variantă este în prezent analizată și examinată cu atenție, pentru a se găsi echilibrul optim între un regim reglementat și unul complet comercial sau de piață. Procesul este încă în desfășurare; toate opțiunile rămân pe masă și sunt supuse unei analize riguroase. Proiectul nu a avansat încă până în punctul în care să fie definit în cele din urmă acest aspect specific – această temă extrem de importantă a proiectului – și anume modul în care acesta va fi integrat din perspectiva modelului de afaceri și a celei de recuperare a costurilor”, a conchis Adrian Șuța. A fost organizat un workshop tehnic Transelectrica a organizat, recent, un workshop tehnic dedicat proiectului cablului submarin Georgia-România. Investiția este considerată un proiect strategic de infrastructură energetică al UE în regiunea Mării Negre. Workshopul a reunit reprezentanți ai Transelectrica, ai Georgian State Electrosystem – GSE și ai mai multor instituții implicate în proiect. Participanții au analizat stadiul investiției și pașii următori. Discuțiile au vizat traseul cablului, studiile din Marea Neagră, autorizarea și costurile proiectului. Reuniunea a analizat și componenta românească a proiectului. Discuțiile au vizat traseul cablului, autorizarea și integrarea în rețeaua națională. Sunt necesare investiții pentru preluarea unei capacități de 1.300 MW în zona Constanța. Cablul submarin Georgia-România este un proiect energetic strategic al celor două state. Investiția presupune o interconexiune electrică de înaltă tensiune. Legătura va fi realizată printr-un cablu submarin în Marea Neagră. Studiul preliminar recomandă o interconexiune de 1.300 MW, la ±525 kV. Cablul ar urma să aibă aproximativ 1.155 de kilometri. Din această lungime, circa 1.115 kilometri ar fi pe traseul submarin. Interconectorul ar urma să lege Topraisar, în România, de Anaklia, în Georgia. Unele porțiuni ale cablului vor fi amplasate la peste 2.500 de metri adâncime. Proiectul este considerat unul dintre cele mai complexe de acest tip din Europa. A fost semnat și un Memorandum de Înțelegere între Transelectrica și GSE, la începutul acestui an. Sursă foto: Mediafax Foto, Shutterstock

Cărți Fantasy cu liste lungi de TRIGGER sau CONTENT Warnings!

Dacă tot e vară și soare afară, dacă ați mai urmărit un pic din materialele sau clipurile mele de pe Youtube, știți deja că eu iubesc contrastele, așa că am zis să vin cu niște recomandări de fantasy întunecat, misterios și… nu tocmai vesel. Nu sunt chiar lecturile clasice de pe prosopul de plajă, e adevărat, dar cred că dacă ai crescut cu literatură fantasy, cu autori grei precum Tolkien, Sanderson, Hobb, Martin sau chiar Pratchett, s-ar putea să te entuziasmeze mai tare perioada asta să descoperi ce a mai apărut în fantasy-ul modern, în lansările din ultimii 5-7 ani, să zicem, ce autori mișto duc mai departe torța fantasy-ului de altă dată în ziua de azi. Și apropo de ce se mai întâmplă nou în ziua de azi în fantasy sau în literatură în general, o să încep articolul ăsta cu un mare hot take care îmi stă pe limbă deja de mai multă vreme decât gustul de pepene. Și anume: Am o aversiune totală pentru tot ce înseamnă content și trigger warnings în literatură și eu nu cred că ar trebui să existe așa ceva. Nu știu dacă ați auzit, dar de ani buni se poartă o dezbatere interminabilă despre transparența și responsabilitatea pe care autorii ar trebui să o aibă față de cititorii lor, în special cei puternic sensibilizați de diverse subiecte/experiențe. Ei bine, această dezbatere a dus la o serie de schimbări sau de inițiative în comunitatea internațională de cititori, precum: apariția unor agregatoare de trigger sau content warnings (exemple aici si aici), un fel de Wikipedia al avertismentelor de conținut, unde cititorii pot intra să verifice dacă cartea pe care urmează să o achiziționeze conține vreo întâmplare sau idee care nu le-ar plăcea, gen că poate moare vreun câine la un moment dat (pe bune, nu era o glumă) apariția unor secțiuni de content warning pe paginile cărților din agregatoarele online, cum este de exemplu StoryGraph, adică niște secțiuni de avertisment realizate direct cu inputul cititorilor, unde fiecare dintre ei vine și completează cu informații după ce au citit cartea respectivă modificarea recenziilor de carte astfel încât să includă și content warnings și, partea cea mai enervantă, să evalueze cartea în funcție de aceste warninguri, dacă există, dacă nu, dacă sunt multe, dacă sunt prea prezente și tot așa și, nu în cele din urmă, includerea acestor avertismentele de conținut pe prima pagină a cărții. Nu știu câți dintre voi ați dat peste ele, mai ales dacă preferați să citiți traducerile în limba română, unde din câte știu eu nu prea apar, însă pot să vă confirm că, mai nou, în multe dintre primele ediții publicate ale cărților, care de cele mai multe ori sunt versiunile în engleză de US sau UK, prima pagină este negreșit… cea de avertismente de conținut. Evident, chestia asta se practică în special acolo unde vorbim despre conținut ceva mai extrem, cum sunt de exemplu cărțile horror cu mult gore sau teme foarte puternice, dar le puteți întâlni lejer și în cărți obișnuite de ficțiune, în fantasy, în special grim dark, sau chiar în anumite cărți romance. Avertismentele de conținut au fost gândite din empatie pentru cititorii vulnerabili, ca oamenii să nu aibă de-a face cu idei sau experiențe care să îi tulbure, să le strice ziua sau să îi transporte în niște amintiri traumatice. Și, dintr-un considerent mai pragmatic, au apărut și ca o modalitate de a-i ajuta pe cititori să facă niște alegeri mai bune de cumpărare, că și-așa nu-s chiar mulți și cam tind să se ia după coperte, și alea tot mai proaste, și să se frustreze că nu le-a plăcut povestea. Deci, pe scurt, scopul lor este să minimizeze până la absolut nivelul de disconfort, fie el emoțional, psihologic sau chiar financiar, al cititorilor. Opinia mea este că ele fac mai mult rău ferind oamenii de aceste disconforturi și că au ajuns să fie mai degrabă o formă de uniformizare, și, din păcate, chiar infantilizare a conținutului decât un mod benefic și responsabil de exprimare a empatiei sau respectului față de cititor. Vă spun sincer că am avut o discuție inclusiv cu un psiholog despre chestia asta, atât de tare m-a prins subiectul. Dacă avem vreun psiholog care se uită la acest video, îl sau o rog să urmărească până la capăt și să ne lase tuturor un comentariu cu o părere cât mai avizată pe subiect pentru că mi se pare un topic extrem de relevant azi. Vă explic imediat și de ce urăsc cu ardoare trigger warningurile, dar înainte de asta, ca să înțelegeți la ce mă refer, hai să vă dau și niște exemple de avertismente de conținut. Avem, de exemplu, la categoria de conținut grafic: violență, moarte și doliu. Și, mai moderat așa, niște război, xenofobie, răni, alcool, moartea unui părinte (minor, știu) și niște sânge. Ghici ce! Tocmai ai citit Stăpânul Inelelor, prima carte. Mai am niște exemple. Violență, moarte, război, moartea unui părinte, dar și a unui copil, un pic de pedofilie, niște sclavie minoră și un viol neimportant. Cam la asta s-a rezumat, în avertismente, „Dune” de Frank Herbert. Chiar că era neimportant violul ăla pentru că n-am nicio idee unde naiba apărea în carte chestia asta, dar sigur e menționat sau sugerat pe undeva. Sau, preferata mea: moartea unui copil, suicid, moarte, la care se adaugă alcoolism, niște insulte rasiale și rasism, un pic de doliu peste care mai bei un pahar de alcool și te gândești la abandon. Ei bine, tocmai ai citit „Micul Prinț”, probabil una din cele mai frumoase și inocente povești pentru copii și adulți deopotrivă. Nici nu vreau să mă gândesc ce o să apară la o lucrare precum Game of Thrones, o serie extrem de iubită și populară, sau The Witcher de exemplu. Și acum o să ziceți „Sara, nu stă nimeni să izoleze avertismentele de restul cărții, lumea citește descrierea de pe spate”… oh boy do I have news for you, bine ați venit în anul 2026, și eu

Harta GTA 6, publicată online înaintea marelui video reveal promis abonaților Netflix

Nu auzi prea des ca un joc video să primească un video promoțional pe Netflix, publicat ca și cum ar fi primul episod dintr-un serial pe care toată lumea dorește să-l urmărească. Așa că publicarea pe internet a primei imagini detaliate cu harta GTA 6 stârnește cu siguranță interesul a milioane de fani care vor să știe exact cât de mare este universul GTA VI. Ei bine, suficient de mare, mai ales dacă te raportezi la predecesorul GTA V. Apărut cu nouă zile înaintea clipului pompos denumit Extended Look, publicat de Rockstar ca o exclusivitate Neflix, leak-ul este semnat de un grup care se autointitulează Cyberleek, iar Rockstar Games și Take-Two Interactive au răspuns cât se poate de pompieristic, trimițând  imediat notificări de eliminare DMCA pe X, Streamable și Reddit. Dar oricine știe că orice informație, odată publicată pe internet, este imposibil de șters. După ce a confirmat fără să vrea autenticitatea leak-ului cu harta GTA 6, Rockstar s-a îndreptat și asupra celor două clipuri de joc de aproximativ un minut cu protagonistul Jason Duval. Clipurile (dificil de regăsit momentan) arată un nivel de căutare de șase stele, un indicator de rezistență care apare în timpul luptelor cu pumnii, indicatoare de combustibil și motor pe vehicule și un sistem de karmă care urmărește acțiunile lui Jason. Niciunul dintre clipuri nu seamănă cu filmări de marketing atent coregrafate, ci mai degrabă cu niște capturi obișnuite obținute de un insider cu acces la jocul real. Ceea ce până la urmă, adaugă credibilitate acestui leak. Revenind la harta GTA VI, arhitectura orașului este în mod surprinzător contestată de comunitatea fanilor, care pur și simplu nu reușesc să le găsească pe hartă locațiile arătate între ele video publicate până acum. Imaginea hărții prezintă un teritoriu familiar, inclusiv Vice City, alături de zone nou etichetate, precum comitatul Lummox la nord și comitatul Vice Dale la sud-est. Iar dacă scara este corectă, sugerează că Leonida este de aproximativ 2,1 ori mai mare decât lumea de joc din GTA 5, o călătorie de la un capăt la altul putând dura până la 30 de minute. Dar conform „proiectului de cartografiere GTA 6”, administrat de comunitate, harta publicată este un fals, principalul argument invocat fiind acela că grafica este prea simplă pentru a fi o resursă internă Rockstar autentică. Alte suspiciuni sunt ridicate de modul în care Rockstar a reacționat în mod specific la hartă: unele publicații spun că a fost eliminată odată cu videoclipurile, în timp ce altele relatează că postările X referitoare la presupusa hartă GTA 6 au fost ignorate. Separat, se pare că gruparea află în spatele Cyberleek a întocmit o listă de cereri adresate Rockstar și altor editori, alături de solicitări de donații de criptomonede legate de scurgerile continue de informații. Mai multe publicații au semnalat acest lucru ca un indicator de fraudă, bun semn că noile leak-uri nu sunt de fapt autentice. Îmi place să fiu la curent cu ultimele inovații și gadgeturi high-tech. Când nu scriu articole pentru Zona IT, îmi ocup timpul cu seriale SF, documentare sau periind internetul după tot felul de știri sau informații care-mi captează atenția. În weekend mă găsești cu bicicleta în parc sau colindând prin țară cu familia. Urmărește Zona Știri, reviews și video — alege-ți canalul preferat

Alexandru Nazare anunță: ANAF a colectat cu 22,4 miliarde de lei în plus în prima jumătate din 2026. Responsabilitate în cheltuirea banilor publici

Alexandru Nazare, ministrul interimar al Finanțelor, anunță că ANAF a crescut colectările cu 22,4 miliarde de lei în prima jumătate a anului, ca urmare a reformelor din companie. Și la colectarea TVA-ului ministrul vorbește de progrese: cu 22,9% mai mult decât în aceeași perioadă a anului 2025. „ANAF: 22,4 mld. lei în plus la colectare în prima jumătate de an. Este obligatoriu să dublăm rezultatele din ce în ce mai bune la venituri prin responsabilitate continuă în cheltuirea banilor publici”, a scris pe Facebook Alexandru Nazare. Colectarea TVA, mai eficientă decât anul trecut Ministrul Finanțelor a publicat cifrele pe care le-a adus ANAF statului în primele șase luni ale anului. În timp ce anul trecut, ANAF a colectat în total 245,2 de miliarde de lei, în primul semestru din 2026 s-au înregistrat colectări de 267,6 miliarde de lei.  Loading … „Noile cifre de colectare reconfirmă direcția de stabilizare a finanțelor României. Cu mai multă presiune pe rezultate, cu obiective clare și cu o administrație fiscală eficientă, România poate obține performanțe fiscale din ce în ce mai ambițioase”, susține ministrul despre rezultatul ANAF. Aceeași comparație rămâne valabilă și pentru colectarea TVA. Aici ministrul Finanțelor anunță o creștere de 25,9% față de anul anterior, reprezentând cu 13,3 miliarde de lei mai mult. În total, în prima jumătate a anului 2026, ANAF a colectat din TVA 64,8 miliarde de lei. „În același timp, ANAF a restituit companiilor 11,1 miliarde de lei din TVA”, a adăugat Alexandru Nazare. Nazare, apel la grijă față de „portofelul statului” Ministrul a făcut apel la păstrarea direcției de cheltuire eficientă a banului public atât pentru membrii executivului, cât si pentru parlamentari. Acesta a mai anunțat că, în mai puțin de o lună, România așteaptă o nouă vizită a agențiilor de rating. „La mijlocul lunii septembrie urmează misiunea de evaluare a S&P, iar la început de octombrie agenția va publica raportul privind România. Agențiile de rating analizează riguros cifrele, dar și capacitatea noastră de a păstra direcția. Iar principalul obiectiv economic al României rămâne stabilitatea finanțelor publice”, a concluzionat ministrul interimar. Statul acordă și bonusuri pentru angajații ANAF care colectează mai eficient, obicei menținut și în noua lege a salarizării, care se află acum la Guvern.

Un nepalez angajat în România, viral în Serbia: Ce salariu are

Tot mai mulți angajatori din Europa Centrală și de Est angajează lucrători din Nepal și din alte țări asiatice. Povestea unui muncitor nepalez din România, care își trimite cea mai mare parte a câștigurilor către familia sa din țara natală, a stârnit o dezbatere majoră despre salariile și statutul lucrătorilor străini.  Loading … Povestea muncitorului nepalez din România care a ajuns în ziarele din Serbia Migrantul din Nepal a declarat că lucrează între 8 și 9 ore pe zi, timp cinci zile pe săptămână. Din salariul său lunar, el trimite o parte semnificativă familiei sale. „În fiecare lună trimit acasă 3.000 de lei, adică aproximativ 590 de euro. Uneori trimit 3.500 de lei, adică aproximativ 690 de euro”, a spus muncitorul. Potrivit presei locale, salariul său net este de aproximativ 4.000 de lei, adică nici măcar 800 de euro. Totuși, angajatorul român îi asigură suplimentar cazare și masă. Unii români sunt indignați că muncitorii asiatici au venituri mai mari decât pensionarii care au muncit 40 de ani Serbia, Croația și România au înregistrat o creștere a numărului de lucrători străini în ultimii ani. Unii îi laudă, alții se declară furioși după ce le compară salariile cu pensiile din propria țară. Povestea muncitorului nepalez a fost publicată în ziarul sârb Blic și s-a răspândit rapid pe rețelele de socializare și a provocat un val de reacții negative. Un internaut român a comparat câștigurile obținute de muncitorul nepalez cu pensia tatălui său. „Tatăl meu, după 40 de ani de muncă, primește o pensie de 1.300 de lei, iar ei câștigă aproximativ 4.000 de lei”, s-a plâns el. Alți utilizatori au apărat lucrătorii străini. Au afirmat că nepalezii sunt muncitori, responsabili și își merită salariile. „Să vină. Nu am plecat și noi în alte țări?”, a spus un comentator român. Unii lucrători casnici și-au exprimat, de asemenea, nemulțumirea față de propriile venituri. „Suntem proști că muncim pentru 430 de euro”, a scris un alt comentator român. Andrei Caramitru:„Angajatorii nu mai angajează români pentru că nu sunt serioși” Influencerul Andrei Caramitru a declarat că salariul unui muncitor nepalez este foarte bun pentru un loc de muncă de bază, mai ales când angajatorul îi plătește cazarea și mâncarea. „A trimite 3.000 de lei familiei după toate cheltuielile este un rezultat semnificativ. Foarte puțini oameni, chiar și în Europa de Vest, reușesc să trimită atât de mult familiilor lor în fiecare lună”, a scris Caramitru. Caramitru și-a pus întrebarea de ce angajatorii plătesc firme intermediare, organizează cazare și masă și oferă salarii competitive lucrătorilor din Nepal, în loc să angajeze locuitori locali. În postarea sa, el a susținut că aproximativ 30% dintre tinerii din România nu lucrează și nici nu urmează o formă de învățământ sau cursuri de instruire profesională. Datele Eurostat arată însă că, în 2025, 19,2% dintre românii cu vârste cuprinse între 15 și 29 de ani se află în categoria adulților inactivi profesional și educațional. Aceasta a fost totuși cea mai mare pondere din Uniunea Europeană, care a înregistrat o medie de 11%, relatează Eurostat. „Mulți dintre românii noștri nu sunt serioși. Nu ajung la timp, dispar și nu se prezintă la muncă. Angajatorii s-au săturat de un astfel de haos și de aceea preferă lucrătorii din Asia”, a scris analistul. Andrei Caramitru: Peste 20 ani, primarul Bucureștiului ar putea fi un nepalez sau un vietnamez Conform datelor de la Ministerul Muncii din România, relatate de presa locală, la mijlocul anului 2024, peste 140.000 de străini lucrau legal în România. Un număr mare de angajați proveneau din Nepal, Sri Lanka și Vietnam. Caramitru estimase anterior că valul puternic de migranți ar putea continuă să schimbe Bucureștiul atât de mult încât, în 15 sau 20 de ani, primarul capitalei românești ar putea proveni din Nepal sau Vietnam. Sursa Foto: Envato

Review Razer Hammerhead V3 HyperSpeed: Fun în jocuri!

În timp ce testam aceste căști wireless de gaming, mi-am adus aminte de vremurile în care jucam League of Legends cu Braum în rolul de suport. Era unul dintre personajele mele favorite, un adevărat tank cu rol de suport care-și proteja eficient coechipierii în luptele dintr-un spațiu restrâns. Și dacă era grozav în luptele strânse, în care trebuia să-și apere carry-ul, avea și câteva slăbiciuni evidente, precum mobilitatea redusă și scutul care oferea protecție doar din față. Ei bine, cam așa s-au simțit și Razer Hammerhead V3 HyperSpeed: o pereche de căști grozave atunci când te joci pe laptop sau consolă, dar care-și pierd din utilitate imediat ce ieși din zona lor de confort, la fel ca Braum. Pentru cine sunt o alegere potrivită? Aceste căști sunt o alegere excelentă pentru: Gamerii care se joacă pe PC, laptop, PS5 sau Nintendo Switch: experiența audio prin dongle-ul wireless e excelentă și fără configurare Persoanele care vor căști wireless cu ANC pentru utilizare preponderent la interior: acasă sau la birou, anularea zgomotului își face treaba, dar își pierde din eficiență atunci când ieși afară Fanii Razer care au deja alte gadgeturi ale mărcii: configurarea completă și activarea THX Spatial Audio e mai simplă prin Razer Synapse pe PC decât prin aplicația mobilă Pro și contra Iată aspectele care îmi plac la aceste căști: Ușoare și confortabile pentru sesiuni lungi de gaming Calitatea audio foarte bună în jocuri (prin dongle-ul wireless) Poziționarea precisă a sunetelor în shootere și nu numai Bass pronunțat și THX Spatial Audio Certificare IPX4 pentru rezistență la stropi și transpirație Există și unele aspecte mai puțin pozitive: ANC-ul nu este eficient atunci când ieși afară Gesturile tactile nu sunt recunoscute întotdeauna Aplicația Razer Audio are unele buguri și limitări Verdict Razer Hammerhead V3 HyperSpeed sunt căști create pentru un rol foarte specific, pe care-l joacă foarte bine: gaming pe PC, laptop, PS5 sau Switch. Dacă le conectezi prin dongle-ul wireless, vei fi mulțumit din prima de experiența pe care o primești și rareori vei simți nevoia de a schimba modul în care funcționează. Dar dacă le scoți din zona de confort, le conectezi la telefon și le iei cu tine afară, vei descoperi diverse limitări: anularea activă a zgomotelor este competentă în spații închise, însă afară nu funcționează la fel de bine, iar gesturile tactile nu răspund întotdeauna așa cum te aștepți. De asemenea, calitatea apelurilor telefonice este mai bună cu ANC-ul dezactivat, ceea ce cu siguranță te va surprinde. Drept urmare, dacă îți dorești o pereche de căști dedicate în primul rând gaming-ului, cu accent pe o conexiune wireless stabilă și sunet bine poziționat, Hammerhead V3 HyperSpeed își merită banii. Dar dacă îți dorești o experiență bună și atunci când ieși afară, faci naveta sau te duci să alergi, există alte modele mai potrivite pentru tine. Design și construcție Cutia în care sosesc Razer Hammerhead V3 HyperSpeed adăpostește toate accesoriile esențiale: carcasa de încărcare și transport, dopuri de urechi suplimentare, cablul USB‑C, manualul de utilizare și un abțibild Razer pentru fanii acestui brand. În interiorul carcasei se află și dongle-ul wireless HyperSpeed pe 2.4 GHz, alături de căștile în formă de earbuds, așezate în orificiile pentru încărcare. Carcasa are greutate de 63 de grame, cu dongle și căști incluse, iar fiecare cască în parte cântărește doar 5.6 grame. Designul carcasei este dreptunghiular, cu muchii rotunjite. Portul USB‑C pentru încărcare și butonul de împerechere se află pe partea de jos, iar sub capac, se găsește o bandă luminoasă RGB care semnalizează nivelul bateriei și activarea modului de împerechere. Un aspect interesant este contrastul dintre negrul mat folosit de Razer pentru carcasă și negrul lucios de pe căști. Acestea au un design tipic pentru format earbuds, iar singurul element distinctiv este logo-ul Razer. Compania a montat implicit pavilioanele din silicon de dimensiune medie, iar dacă acestea nu se potrivesc, în cutie găsești opțiuni de rezervă pentru mărimile S și L. În plus, căștile sunt certificate IPX4, ceea ce le oferă protecție la stropi și le face potrivite pentru utilizarea în ploaie ușoară sau în timpul antrenamentelor. Totuși certificarea respectivă nu se extinde și la carcasă, așa că fii atent unde și cum o stochezi. Confort în utilizare și autonomie Căștile sunt mici și ușoare. Nu vei avea probleme de confort nici măcar în sesiuni lungi de The Elder Scrolls Online. Se așează bine în urechi, iar dopurile din silicon oferă o izolare pasivă a zgomotelor din jur. La birou nu mi-au căzut niciodată, însă imediat ce am ieșit afară, casca dreaptă a început să-mi iasă din ureche după câteva minute de mers. Este o situație explicabilă: nu am urechile perfect simetrice, așa că, dacă te confrunți cu aceeași problemă, merită să încerci dopurile de rezervă din pachet. Le-am purtat nu doar la birou sau în timpul sesiunilor de gaming, ci și în timp ce făceam naveta și la alergare. În acest ultim scenariu, nu mi-a plăcut faptul că Razer Hammerhead V3 HyperSpeed transmit și amplifică zgomotul fiecărui pas, ceea ce se traduce într-un mic “bubuit” la fiecare aterizare. Este un efect deranjant, suficient cât să mă facă să renunț la ele pentru alergat. Interacțiunea cu căștile se face prin gesturi tactile aplicate pe zona cu logo-ul Razer. Sunt disponibile apăsări scurte, lungi, duble sau triple, însă recunoașterea lor nu este întotdeauna consecventă. În special apăsarea triplă, folosită pentru comutarea între Bluetooth și dongle-ul wireless de 2.4 GHz, mi-a pus probleme: uneori nu era înregistrată, ceea ce îngreuna trecerea rapidă de la laptop la telefon atunci când primeam un apel. Gesturile nu pot fi personalizate, ci doar dezactivate, iar apăsarea triplă rămâne obligatoriu activă, deoarece este principala modalitate de a schimba între cele două tipuri de conexiuni. Autonomia totală promisă de Razer este de 40 de ore: 10 ore pentru fiecare cască și încă 30 de ore adiționale oferite de carcasă. Din păcate, producătorul nu precizează ce setări a folosit pentru această estimare. Din experiența mea, această autonomie este atinsă doar pentru conexiunile Bluetooth 6, care sunt mai eficiente energetic