Jaful de la Luvru va fi adaptat într-un film, la șapte luni de la jaful secolului
Regizorul francez Romain Gavras a anunțat, vineri, că furtul bijuteriilor din Muzeul Luvru, din octombrie anul trecut, va fi adaptat într-un film, relatează Le Figaro. Potrivit lui Gavras, va fi adaptată o carte scrisă despre furt, intitulată „Main basse sur le Louvre” („Nu luați Luvrul”), scrisă de autorii Jean-Michel Décugis, Jérémie Pham-Lê și Nicolas-Charles Torrent, carte ce va fi lansată în librării la data de 27 mai. Cartea vorbește despre „o incursiune palpitantă și extrem de sensibilă” legată de jaful din data de 19 octombrie 2025, care este bazată pe „documente secrete și rapoarte explozive”, arată sursa. Momentan, nu există informații despre titlul filmului, distribuția sau data în care va apărea, însă se vehiculează că ar putea apărea în cinematografe în anul 2028. Regizorul apelează la producători renumiți Aceeași sursă arată că Romain Gavras scrie scenariul alături de Simon Jacquet și Mourad Winter, iar producătorii la care a apelat regizorul au fost selectați la Festivalul de Film de la Veneția, din 2022. Vestea adaptării unui film vine la șapte luni după ceea ce presa franceză a numit „jaful secolului”, când patru hoți au furat mai multe bijuterii din Muzeul Luvru din Paris. Potrivit anchetatorilor, pierderile sunt estimate la 88 milioane de euro, iar directoarea muzeului, Laurence des Cars, și-a dat demisia, din cauza problemelor legate de securitatea din muzeu. Luvru se pregătește să demareze un proiect uriaș de renovare, estimat la 800 de milioane de euro, inclusiv 80 de milioane de euro pentru securitatea operelor sale de artă. Această inițiativă va fi susținută de lansarea proiectului Louvre-Noua Renaștere, a cărui echipă de arhitecți a fost numită luni dimineață, mai precizează sursa.
De la Ebola la hantavirus: cât de pregătită este omenirea pentru o nouă pandemie?
Reprezentanții OMS au declarat că epidemia de Ebola din Uganda și Republica Democrată Congo este o „urgență de sănătate publică de interes internațional”, în timp ce mai multe state încearcă simultan să limiteze un focar de hantavirus asociat unei croaziere în America de Sud, relatează Al Jazeera. Potrivit experților citați de publicație, noile focare readuc în atenție întrebările privind capacitatea comunității internaționale de a răspunde unei noi pandemii, la câțiva ani după criza COVID-19. Resursele financiare diminuate îngreunează programele de pregătire pentru pandemii OMS se confruntă cu o gravă criză de finanțare, după reducerea contribuțiilor internaționale și retragerea oficială a Statelor Unite din organizație la începutul acestui an. Administrația președintelui Donald Trump a acuzat OMS că a gestionat defectuos pandemia de COVID-19 și alte crize sanitare internaționale. Ca urmare, bugetul programelor OMS pentru perioada 2026-2027 a fost redus cu 9%, la aproximativ 6,2 miliarde de dolari, ceea ce a determinat organizația să limiteze unele programe esențiale de pregătire pentru pandemii. „Reducerea finanțării OMS a slăbit direct capacitatea de supraveghere epidemiologică și pregătirea pentru răspunsul la epidemii și pandemii”, a declarat pentru Al Jazeera Kaja Abbas, profesor asociat de epidemiologie a bolilor infecțioase la London School of Hygiene & Tropical Medicine. Coordonarea transfrontalieră, esențială pentru izolarea focarelor de infecție Experții avertizează că lipsa unei coordonări rapide între state poate întârzia detectarea focarelor și răspunsul medical internațional. În cazul recentului focar de hantavirus, pasageri și membri ai echipajului din peste 20 de țări au necesitat monitorizare și coordonare transfrontalieră. În paralel, negocierile privind un tratat internațional pentru pandemii rămân blocate din cauza disputelor dintre state asupra accesului echitabil la vaccinuri și tratamente. Curentul antivaccinist, un posibil obstacol Medici și specialiști în sănătate publică atrag atenția și asupra creșterii curentului antivaccinist, alimentat de dezinformarea din social media și de reducerea investițiilor în cercetarea vaccinurilor. Administrația americană a anulat anul trecut finanțări de aproximativ 500 de milioane de dolari pentru dezvoltarea vaccinurilor pe bază de ARN mesager (mRNA). Specialiștii în epidemiologie avertizează că tensiunile geopolitice și problemele economice globale complică suplimentar pregătirea pentru viitoare crize sanitare. Creșterea prețurilor la energie și perturbarea lanțurilor de aprovizionare au dus deja la scumpirea medicamentelor în mai multe state. „Bolile infecțioase emergente devin tot mai frecvente și mai complexe, însă multe țări reduc investițiile în pregătire, în loc să le consolideze”, a declarat Krutika Kuppalli, medic specialist în boli infecțioase, cu expertiză în patogeni emergenți și gestionarea focarelor epidemice. Totuși, OMS și experții internaționali susțin că există și progrese importante după pandemia de COVID-19, inclusiv dezvoltarea rapidă a vaccinurilor și îmbunătățirea cooperării științifice internaționale. „Solidaritatea este cea mai bună imunitate”, a declarat directorul general al OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus.
Deghizări, intrigi și iubire pe muchie de cuțit: spectacolul care cucerește Bucureștiul Bărbierul din Sevilla pe scena Operei Naționale București
Figaro dă tonul comediei perfecte. În zorii unei zile însorite, într-o piațetă din Sevilla, Contele Almaviva își joacă viitorul la fereastra Rosinei, tânăra păzită cu gelozie de doctorul Bartolo, dornic să o ia de soție și să pună mâna pe zestrea ei. Serenada contelui răsună în noapte, dar adevărata „armă” intră în scenă odată cu Figaro, bărbierul, intrigantul, mesagerul, maestrul planurilor imposibile. Fost angajat al contelui și actual ”om bun la toate” în casa lui Bartolo, Figaro este motorul unei avalanșe de intrigi: deghizări, scrisori strecurate, vizite ”oficiale” și lecții de canto care ascund declarații de dragoste. Ești pregătit să descoperi cât de departe poate merge cineva pentru a câștiga inima cuiva… și zestre, dacă se poate? Opera Națională București Almaviva apare mai întâi drept soldat beat, cerând încartiruire, apoi se reîntoarce drept profesor de muzică, înlocuitor fals al lui Don Basilio, ”profesorul de canto” care știe să distrugă reputații la comandă. În timp ce Bartolo moțăie, Rosina și ”Lindoro” își șoptesc iubirea, iar Figaro îl bărbierește pe doctor, furându-i elegant cheia balconului. Ce se întâmplă când fiecare personaj minte pe toată lumea, dar crede că el e singurul care controlează situația? Când Bartolo află că Rosina vrea să fugă cu un misterios Lindoro, întărește paza casei. Dar adevărul explodează: Lindoro este, de fapt, Contele Almaviva. Fuga e aproape compromisă, scara dispare, iar în mijlocul haosului intră Don Basilio cu notarul. Contra cost, bineînțeles, Basilio acceptă să fie martor la căsătoria pe care trebuia să o împiedice. Opera Națională București În cele din urmă, Rosina află cine este cu adevărat bărbatul pe care îl iubește, notarul semnează, iar Bartolo rămâne doar cu frustrările și zestrea oferită generos de conte, inclusiv. Regie: Igor Bergler Decoruri: Igor Bergler, Raluca Elena Popa Costume: Raluca Elena Popa Lumini: Daniel Klinger Coregrafie: Bianca Patrichi Maestru de cor: Adrian Ionescu Asistent regie: Claudia Machedon Asistent dirijor: Mircea Pădurariu Dirijor: Ciprian Toderașcu Opera Națională București Distribuția: Figaro: Iordache Basalic; Rosina: Monica Luca; Contele Almaviva: Bogdan Mihai; Don Bartolo: Vicențiu Țăranu; Don Basilio: Alexandru Matei; Berta: Daniela Cârstea; Fiorello/Sergentul: Daniel Filipescu; Notarul: Andrei Bolohan Cu participarea Orchestrei, Corului și a Ansamblului de Balet ale Operei Naționale București Ești pregătit să descoperi cine păcălește pe cine în cea mai savuroasă comedie lirică a primăverii? Opera Națională București Miercuri, 20 mai, de la ora 18:30, Opera Națională București este locul în care pasiunea, umorul și muzica se împletesc într-un spectacol de neuitat, ”Bărbierul din Sevilla”, de Gioachino Rossini, cu intrigi savuroase, deghizări ingenioase și o avalanșă de situații comice care te poartă într-o poveste unde dragostea învinge orice plan, o seară electrizantă, în care fiecare notă și fiecare replică te apropie de un final exploziv.
Alexandra Căpitănescu, mesaj pentru fanii din Republica Moldova după Eurovision: Nu este normal ca un întreg popor să fie tras la răspundere pentru decizia celor 7 persoane
Alexandra Căpitănescu s-a clasat pe locul trei în finala Eurovision cu piesa „Choke Me”. România a primit doar 3 puncte din partea juriului Republicii Moldova, însă publicul din Moldova i-a acordat punctajul maxim, 12 puncte. „Mulțumim tuturor fanilor din Republica Moldova pentru susținere și pentru că ne-ați votat. Nu suntem supărați pe juriul din Moldova, care a punctat așa cum a știut mai bine, și nu este normal ca un întreg popor să fie tras la răspundere pentru decizia celor 7 persoane”, a scris Alexandra Căpitănescu pe Instagram. Artista a spus că nici reprezentanții Republicii Moldova, nici prezentatorii nu au avut vreo vină pentru votul juriului. „Nici artiștii, nici prezentatorii nu au vina, ba din contră și-au arătat susținerea față de noi, iar Moldova a votat pentru România”, a mai scris Alexandra Căpitănescu. „Abia așteptăm să cântăm la Chișinău și să colaborăm cu cât mai mulți artiști moldoveni pe care noi îi admirăm de când eram mici. Felicitări, Satoshi și întregii echipe care au deschis Eurovisionul așa cum nu se putea mai bine. O să ne fie dor de voi, dar noroc că suntem vecini și ne putem vizita des”, a adăugat artista. Satoshi: „Nu alimentați ura” Mesajul Alexandrei Căpitănescu vine după ce Satoshi, reprezentantul Republicii Moldova la Eurovision, a făcut duminică un apel la calm. Satoshi s-a clasat în finala de sâmbătă pe locul 8 cu melodia „Viva Moldova”. Din partea juriului din România, el a primit 10 puncte, iar din partea publicului român 12 puncte. „Dragi români, vă mulțumesc pentru suport și atitudine”, a scris artistul pe Instagram. El a vorbit și despre criticile apărute după ce juriul de la Chișinău a acordat României doar 3 puncte, în timp ce publicul din Republica Moldova a oferit punctajul maxim. „Publicul din Republica Moldova a oferit României punctajul maxim. Asta reprezintă opinia publică onestă”, a transmis Satoshi. „Nu alimentați ura. Țările noastre au fost și vor fi prietene”, a scris reprezentantul Republicii Moldova.
Persoanele în vârstă de peste 50 de ani au nevoie de mai multe proteine decât se știa. Noile recomandări ale experților
Adulții care au mai mult de 50 de ani pot avea nevoie de mai multe proteine decât recomandarea standard, potrivit publicației Eating Well. Deși proteinele devin din ce în ce mai importante odată cu creșterea vârstei, mulți adulți nu consumă suficiente, arată studiile. Recomandarea standard pentru adulți este de 0,8 grame pe kilogram în fiecare zi. Noile cercetările sugerează că adulții în vârstă au nevoie de mai multe, deoarece îmbătrânirea afectează masa musculară, forța și modul în care organismul utilizează proteinele. Experți le recomandă adulților în vârstă să consume între 1 și 1,2 grame pe kg pe zi. Totuși, calculul poate fi influențat de diverși factori precum bolile, vârsta și nivelul de activitate. „În plus, schimbările hormonale, cum ar fi cele asociate cu menopauza, pot afecta masa musculară și metabolismul proteinelor, subliniind și mai mult importanța unui aport adecvat de proteine”, a declarat expertul Lauren Manaker. Proteinele sunt foarte importante pentru sănătate „Proteinele sunt esențiale pentru aproape fiecare funcție a corpului… Acestea servesc drept elemente constitutive pentru mușchi, oase, piele și organe și joacă un rol esențial în producerea de enzime, hormoni și anticorpi”, a explicat ea. De asemenea, proteinele sunt esențiale pentru sănătatea creierului și a sistemului imunitar. Scăderea masei și a forței musculare poate duce la o mobilitate redusă și la un risc crescut de căderi și fracturi. Cercetările indică faptul că un aport mai mare de proteine limitează efectele îmbătrânirii. Modul în care corpul folosește și răspunde la proteine se schimbă odată cu vârsta „Pe măsură ce îmbătrânim, organismul devine mai puțin eficient în utilizarea proteinelor, ceea ce înseamnă că adulții mai în vârstă au nevoie de puțin mai multe proteine pentru a obține aceleași efecte ca persoanele mai tinere”, a declarat nutriționistul Lisa Young. Cu alte cuvinte, consumul de suficiente proteine după 50 de ani este esențial pentru conservarea mușchilor și susținerea unei îmbătrâniri sănătoase. În ceea ce privește consumul de proteine, specialiștii recomandă distribuirea lor pe parcursul zilei în mese și gustări. Obiceiurile simple, cum ar fi un mic dejun bogat în proteine, adăugarea de leguminoase în diferite feluri de mâncare sau presărarea de semințe, nuci și brânză în mâncare, pot satisface nevoie crescută de proteine.
Aceasta e fișa de vot! Cum au notat membrii juriului din Moldova prestația Alexandrei Căpitănescu. Primele declarații ale uneia dintre jurate: Asta m-a speriat cel mai mult
În finala Eurovision de sâmbătă seară, juriul Republicii Moldova a acordat reprezentantei României, Alexandra Căpitănescu, trei puncte, în timp ce publicul din Republica Moldova a oferit României punctajul maxim, 12 puncte. Votul a provocat numeroase reacții, atât în România, cât și în Republica Moldova. Potrivit fișei de vot, cei șapte membri ai juriului din Republica Moldova au avut evaluări foarte diferite pentru prestația Alexandrei Căpitănescu. Doi jurați au plasat România pe locurile 15 și 16 din 24, în timp ce alți doi au clasat-o pe locurile 3 și 4. După cumularea voturilor, România a ajuns pe locul 8 în clasamentul juriului moldovean, iar primele trei poziții au revenit Poloniei, Israelului și Greciei. Într-o postare pe Facebook, Viktoria Cușnir a spus că este „juratul cu numărul 6” și a explicat că fiecare membru al juriului a decis separat. „A fost prima și ultima dată când am acceptat să fac parte din juriul internațional. Diferența de vot a juriului și a publicului a fost la mai multe țări. Pentru că juriul e invitat să voteze criterii clare: piesa, voce, show, prestație generală”, a scris Viktoria Cușnir. Ea a afirmat că finala din acest an a avut concurență puternică la fiecare capitol și a criticat presiunea pusă pe membrii juriului de a vota pe criterii de vecinătate. „Fiecare jurat a decis separat. Cel mai înțelept ar fi ca acest juriu să fie eliminat complet, dacă tot e îndemnat să voteze pe criterii de vecinătate”, a transmis membra juriului. Viktoria Cușnir a respins acuzațiile potrivit cărora votul său ar fi fost unul îndreptat împotriva României. „Nu consider votul meu expresia românofobiei. Am dedicat tare multe emisiuni oamenilor de cultură și culturii românești. Înțeleg că nu mă face asta mai dragă, dar în mod categoric nu vreau să se admită măcar gândul că aș purta ură și dispreț României. Din toate blestemele și injuriile pe care mi le-ați trimis public sau privat, asta m-a speriat cel mai mult”, a scris ea.
La Festivalul de la Cannes, toate privirile vor fi ațintite asupra filmului Fjord al regizorului român Cristian Mungiu
Luni, evenimentul de pe Coasta de Azur ar putea continua seria de victorii odată cu revenirea la Palais des Festivals a unei generații de actori descoperiți recent de Cannes, potrivit Le Figaro. Actrița norvegiană Renate Reinsve , muza regizorului Joachim Trier , va face o excepție. Cu o performanță mai mult decât reală, asemănătoare cu cea a lui Trump în „Ucenicul” , justițiarul româno-american Sebastian Stan din „Avengers” va surprinde cu încă o transformare. Toate acestea vor ridica cu siguranță temperatura în cursa pentru Palme d’Or. Câștigător al premiului Palme d’Or din 2007 pentru filmul Patru luni, trei săptămâni și două zile, cineastul român Cristian Mungiu revine la ora 19:00 cu Fjord, o dramă filmată în Norvegia, care reunește două fețe descoperite la Festivalul de Film de la Cannes: Renate Reinsve (premiul pentru cea mai bună actriță în 2021 pentru Julie în 12 capitole) și Sebastian Stan (Ucenicul), de nerecunoscut în rolul unui patriarh chel. Actorii, care au împărțit anterior ecranul în straniul Un alt om, interpretează un cuplu româno-norvegian foarte devotat. Familia Gheorghiu se stabilește într-un sat de la capătul unui fiord, unde se împrietenesc rapid cu vecinii lor, familia Halberg. Copiii celor două familii devin foarte apropiați, în ciuda educației lor diferite. Când personalul didactic descoperă vânătăi la cel mai mare copil al familiei Gheorghiu, comunitatea se întreabă dacă educația tradițională pe care o primesc copiii de la părinți ar putea fi cauza. Va influența prezența lui Stellan Skarsgard, care a jucat alături de Renate Reinsve în strălucitul film de anul trecut „Sentimental Value”, decizia juriului de a premia filmul Fjord ?, se întreabă jurnaliștii de la Le Figaro.
Căpșuna divorțată și creierul tău – de ce funcționează clipurile IA cu fructe / Fructodrama nu e întâmplătoare și nu e inocentă
Asistăm la o explozie de clipuri generate de IA în care fructe, legume sau alte obiecte antropomorfizate sunt subiectele unor tragedii siropoase pe internet. Sunt fascinant de proaste și tocmai asta e cumva scandalizant, pentru că oamenii, în comentarii, își manifestă o oarecare stare de năucire: „iar m-am uitat!”. Dialogurile sunt grobiene, dramele – ieftine: un pepene își înșală nevasta, o piersică foarte grasă, cu o căpșună sexy, îmbrăcată în roșu, un morcov e plecat la muncă în străinătate, în timp ce iubita lui, un măr, se pupă pe canapea cu domnul banană, plin de mușchi. Abandon, tristețe, singurătate, lacrimi În altă parte, o caisă obeză se duce la sală ca să-și recupereze silueta pierdută pentru că soțul ei, o vânătă, o obliga să mănânce non-stop. Ba chiar cineva a observat un pattern: „e întotdeauna căpșuna” cea cu care își înșală fructele nevestele. Sau cu care le înlocuiesc dacă nevasta face un copil care nu-i seamănă – un ou cu coaja spartă și ochi umezi. Divorțuri, abandon, tristețe, boală, singurătate, bătrânețe. Toate se întâmplă pe un fundal muzical trist, tânguitor, plângăcios. Fascinația tâmpeniei e explicabilă neurologic Platformele de socializare sunt pline, iar vizualizările explodează. Zeci de milioane de vizualizări, sute de mii de comentarii, distribuiri. Cartoful divorțat și căpșuna amantă au invadat în toate limbile pământului internetul. Dar de ce funcționează atât de bine aceste filmulețe? De ce sunt atât de fascinante și de ce, așa cum scriu mulți prin comentarii, „ne uităm de fiecare dată”? Răspunsul începe în neurologie. Creierul uman e construit să empatizeze cu orice entitate care prezintă semnale sociale de bază: față, voce, emoție. Creierul tău nu știe că ăla e un cartof Nu există un filtru intern care să spună „stai, ăsta nu e decât un fruct poligonal, care sfidează cu grație orice logică, generat de algoritm”. Dacă vocea tremură, dacă muzica urcă, dacă lacrimile curg șiroaie pe chipul prăpăditei de piersici, părăsite de vânătă pentru căpșună este pentru că sistemul limbic reacționează. Punct. E același mecanism care face ca oamenii să se atașeze de roboței, să vorbească cu plantele sau să se simtă vinovați când închid un Tamagotchi. Psihologii numesc „atribuire de intenție”, „antropomorfizare” – tendința universală de proiecta intenție și emoție asupra obiectelor, mai ales când acestea au trăsături antropomorfe. Clipurile IA cu fructe suferinde exploatează exact acest mecanism cu o eficiență brutală. Clipurile sunt optimizate să activeze empatia în cel mai scurt timp posibil: față, voce emoționantă, poveste simplă, rezoluție lacrimogenă. Totul în 47 de secunde. Gata. Algoritmul pur și simplu iubește lacrimile Aceste videoclipuri sunt perfecte pentru algoritmi. Platforme precum TikTok sau YouTube Shorts recompensează, în ordinea importanței, timpul de vizionare, reacțiile emoționale și distribuirirle. Dacă provoacă emoție – oricare ar fi ea – generează comentarii și alte tipuri de reacții, iar algortimul jubilează. Sunt suficient de tâmpite încât oamenii să le distribuie ironic – „ia uite ce tâmpenie am găsit!” – ceea ce le amplifică reach-ul exponențial. Ești ironic? Nu contează. Odată ce ai distribuit clipul, ai contribuit la viralizare și, dacă observi bine, aceste videoclipuri au milioane de vizualizări. Practic, algoritmul îi mulțumește ironiei tale, nu-l deranjezi cu nimic, căci el nu citește intenția ta, nu-i pasă de spiritul tău critic, el citește engagementul și-l recompensează. Totul este matematică! Cine se uită, de fapt Analiza demografică a acestor clipuri relevă un pattern consistent. Cele mai mari audiențe se regăsesc la două capete opuse ale spectrului de vârstă: copiii mici și adulții în vârstă – categorii mai puțin echipate să identifice estetica specifică a conținutului generat cu AI și mai predispuse să ia povestea ca atare. Dar a reduce fenomenul la aceste categorii ar fi o eroare. Adulții între 25 și 45 de ani consumă masiv acest tip de conținut, de obicei în stări de deconectare mentală: seara, pe canapea, în scroll pasiv. E un consum care nu cere nimic – nici atenție susținută, nici gândire critică, nici context. Emoția vine rapid, pleacă rapid. Ecranul se schimbă. Există și un factor de satisfacție paradoxală. Multe persoane raportează că urmăresc aceste clipuri tocmai pentru că sunt proaste – o formă de guilty pleasure digital, similar cu reality TV-ul de calitate îndoielnică sau cu romanele de dragoste de buzunar. Calitatea slabă devine, în sine, parte din atracție. De fapt, e atracția însăși! Fabrici de empatie ieftină Până aici, fenomenul ar putea părea doar o ciudățenie inofensivă a internetului. Dar există un strat mai întunecat, pe care puțini l-au investigat sistematic. O mare parte din paginile care produc și distribuie aceste clipuri nu sunt creatori individuali amuzați de propriul concept. Sunt operațiuni comerciale – unele cu zeci de canale simultane pe mai multe platforme -, care monetizează empatie în volum industrial. Modelul de business e simplu: conținut produs cu cost aproape zero (un prompt, un generator IA, o voce sintetică), distribuit pe scară largă, monetizat prin reclame sau, în versiunile mai agresive, prin redirecționare către pagini de donații false sau campanii caritabile dubioase. „Ajută-l pe Tomy, cartoful bolnav, să-și plătească operația” nu e o glumă – variante ale acestui tip de conținut au fost documentate pe Facebook în mai multe țări. E, în fond, o actualizare tehnologică a unor scheme vechi: e-mailurile cu prințul nigerian au evoluat. Acum au față de fruct și muzică tânguitoare. Ce spune asta despre noi Dincolo de schemele comerciale, fascinația pentru aceste clipuri ridică o întrebare mai inconfortabilă: ce ne spune despre felul în care consumăm emoție în 2025? Suntem, colectiv, atât de flămânzi de stimulare emoțională rapidă încât un cartof animat o poate furniza? Sau, dimpotrivă, suntem atât de saturați de realitate încât preferăm emoția într-o formă distilată, fără riscul de a fi cu adevărat afectați? Probabil ambele. Clipurile cu fructe suferinde oferă ceva rar în ecologia digitală actuală: emoție fără consecințe. „Plângi” pentru un ou cu coaja crăpată și ochi umezi. Oul nu există. Exiști doar tu și oboseala ta. Nu trebuie să faci nimic, să ajuți pe cineva, să te implici. La următorul scroll, ecranul se schimbă. Vine alt clip. O iei de la
Soprana Irina Baianț, despre prestația Alexandrei Căpitănescu: Se simte studiu, disciplină și o relație autentică cu vocea ei
„Nu este un artist “ambalat” într-o singură rețetă. Ea are un tip de voce care nu trece pur și simplu pe lângă tine. Are metal, are dramatism, dar și fragilitate în același timp, iar combinația asta este foarte rară la un artist atât de tânăr”, a se arată în mesajul publicat, duminică, pe Facebook, de soprana Irina Baianț. Irina Baianț spune că și-a dat seama, încă de când lucra cu Alexandra Căpitănescu la Vocea României, că „are instinct scenic și o curiozitate reală pentru nuanță, nu doar pentru a cânta bine”. „Se simte că are studiu, disciplină și o relație autentică cu vocea ei. Iar asta, pe o scenă ca Eurovision Song Contest, unde totul e foarte expus și foarte rapid consumat, face diferența”, a scris Baianț. Soprana a precizat că, vocal, Alexandra Căpitănescu „are unul dintre acele timbre pe care le recunoști după câteva fraze. Nu doar o voce puternică, ci o voce cu identitate”. Baianț mai scrie că „partea lirică și teatrală” adusă de cântăreață în piesă i-a amintit sopranei că „vocea nu trebuie să fie doar entertainmnet, precizând că „poate să creeze tensiune, atmosferă, poveste”. „Cred că ea are exact tipul acesta de expresie, mai cinematică, mai dramatică, foarte europeană ca estetică”, a scris soprana. Baianț mai scrie că „genul acesta de amestec între forță contemporană și inflexiuni clasice poate deveni o semnătură foarte puternică pentru ea, dacă o dezvoltă inteligent în timp”. Alexandra nu și-a subțiat personalitatea artistică Soprana a mai precizat că Alexandra Căpitănescu „nu și-a subțiat personalitatea artistică doar ca să fie mai ușor de înțeles” și precizează că a avut curajul să participe la concurs cu propria identitate, fără să se „autocenzureze”, afirmând că a „avut un curaj pe care nu mulți îl au la început de drum”. „Eurovisionul este un spațiu foarte greu, unde presiunea poate să înghită un artist foarte repede. Iar ea a ales să fie intensă, diferită și foarte prezentă emoțional. Și cred că exact asta a făcut lumea să vorbească despre ea: nu faptul că a încercat să copieze ceva ce există deja, ci că a avut curajul să aducă într-un concurs atât de expus o parte din identitatea ei vocală reală”, a scris soprana. Reamintim că Alexandra Căpitănescu a avut o prestație foarte apreciată la Eurovision de artiștii autohtoni români, dar și din străinătate. Ea a venit acasă cu un scor deosebit de bun, clasându-se pe locul al 3-lea. Cu toate acestea, ediția Eurovision de anul acesta a concursului a fost una controversată, în urma celor trei puncte acordate de juriul din Republica Moldova, decizie care a stârnit critici din partea artiștilor români, dar și a unor personalități din Moldova, deopotrivă.
Compozitorul piesei României la Eurovision: Nu am vrut să transmitem niciun mesaj greșit sau periculos
„În primul rând, vreau să vă mulțumesc pentru toată susținerea pe care ne-ați arătat-o și transmis-o tuturor în perioada asta. A fost minunat. Nici nu vă dați seama cât de mult contează aceste lucruri”, a spus Călin Grăjdan. Compozitorul a vorbit despre parcursul piesei „Choke Me” și despre reacțiile apărute în jurul acesteia. „În calitate de autor al piesei, pot să spun că e o piesă care a avut curaj să existe, care a avut putere, asumare. E un pic ciudat că, pe tot parcursul ăsta, piesa a fost înțeleasă și greșit de unii oameni. Vă confirm că nu am vrut să transmitem niciun fel de mesaj greșit sau periculos și nu îndemnăm pe nimeni la absolut nimic din ce s-a scris pe aici”, a declarat el. „Muzica este despre public” Piesa „Choke Me” este compusă de Alexandra Căpitănescu, Călin Grăjdan, Elvis Silitră şi Ştefan Condrea. Grăjdan a spus că momentul Eurovision a fost cu atât mai important pentru el cu cât a fost trăit alături de oameni cu care lucrează de mult timp. „Piesa n-a putut fi posibilă și fără ceilalți doi autori. E vorba de Elvis Silitră și Ștefan Condrea, cu care fac muzică de o viață. Faptul că am trăit asta împreună a fost un lucru foarte mișto pentru noi”, a spus el. Compozitorul a explicat că piesa s-a născut firesc, fără ca echipa să pornească de la ideea unui rezultat la Eurovision. „N-am ce să vă zic prea spectaculos, pentru că s-a născut ca oricare altă piesă, cu chef de făcut muzică în ziua respectivă. Nu ne-am propus să obținem rezultate, ne-am propus doar să ajungem la oameni”, a spus Călin Grăjdan. El a adăugat că, din punctul său de vedere, muzica trebuie privită în primul rând prin relația cu publicul, nu prin punctajele primite într-o competiție. „Muzica este despre public și oamenii care o ascultă, sub nicio formă despre notele dintr-un concurs. Cred că acolo e foarte important să ajungem. Și Alexandra, cu ocazia participării la Eurovision, cred că a obținut lucrul ăsta ca lumea, mult mai mult decât s-ar fi așteptat oricine”, a mai spus compozitorul.