Autor: Ioana Păun

Odiseea lui Christopher Nolan și reinterpretarea istoriei

În ultimele zile au fost publicate numeroase cronici dedicate filmului Odiseea regizat de Christopher Nolan. Nu intenționez să adaug încă una. Cititorul interesat poate ajunge cu ușurință la ele. De asemenea, am publicat pe pagina mea de Facebook o analiză amplă consacrată acestui film, iar cei care doresc să parcurgă argumentația integrală sunt invitați să consulte acest text. În analiza despre care vorbesc, m-am limitat deliberat la două personaje feminine secundare. Am susținut că reinterpretarea Penelopei (de către actrița americană Anne Hathaway) mi se pare una dintre cele mai inspirate opțiuni ale regizorului, deoarece dezvoltă un personaj profund compatibil cu spiritul epopeii homerice, conferindu-i o complexitate psihologică modernă fără a-i altera funcția simbolică. În schimb, alegerea actriței kenyene Lupita Nyong’o pentru rolul Elenei din Troia nu poate fi explicată prin raportare la textul homeric, la iconografia Greciei antice sau la tradiția artistică europeană succesoare, reprezentând o opțiune contemporană de distribuție a regizorului, pe care o respectăm, dar o considerăm neinspirată. Această alegere controversată a provocat o dezbatere uriașă, ceea ce este un fapt esențialmente pozitiv, în special pentru popularizarea capodoperei homerice (în rândul celor care nu au citit-o). Elena din Troia, descrisă de tradiția homerică drept cea mai frumoasă femeie a lumii grecești, este așadar interpretată în filmul lui Christopher Nolan de o actriță de origine subsahariană. Alegerea a fost receptată de numeroși comentatori în cheia actualelor dezbateri privind reprezentarea și diversitatea în industria cinematografică americană. Dincolo de această polemică, opțiunea regizorală oferă un excelent prilej pentru câteva reflecții de sociologia artelor, o disciplină pe care o predau la Facultatea de Științe Politice (SNSPA). Pornind de aici, am discutat raportul dintre libertatea reinterpretării artistice și fidelitatea față de patrimoniul cultural din care o asemenea operă își revendică originea. Reacțiile stârnite de acea postare m-au făcut însă să înțeleg că adevărata miză a dezbaterii nu este filmul lui Christopher Nolan, ci felul în care societatea contemporană încearcă să înțeleagă și să-și reprezinte antichitatea grecească din care s-a născut civilizația europeană. Așadar, miza filmului este uriașă pentru sensibilitatea istorică europeană, căci sunt reprezentate cinematografic fundamentale acestei civilizații prin intermediul capodoperei homerice „Odiseea”. În spațiul public românesc, european și internațional au circulat, în ultima săptămână, argumente care depășesc cu mult cazul particular al „Odiseei”. S-a afirmat că reprezentările artistice moștenite din Antichitate nu ar avea nicio relevanță pentru cunoașterea societăților care le-au produs, că prezența elementelor mitologice ar transforma întreaga lume homerică într-o ficțiune fără nicio legătură cu realitatea istorică sau că personajele imaginare (precum Elena din Troia) pot fi reprezentate în orice manieră, fără ca funcția lor socială și contextul cultural din care provin să mai conteze. Dincolo de filmul lui Nolan, acestea sunt afirmațiile care merită discutate, deoarece privesc modul în care înțelegem trecutul și raportul nostru cu adevărul istoric. Convențiile artistice și adevărul istoric Prima și cea mai frecventă eroare întâlnită în dezbaterea despre „Odiseea” lui Christopher Nolan provine din interpretarea operelor de artă ale antichității grecești fără cunoașterea convențiilor culturale și tehnologiilor artistice în care acestea au fost create. O imagine desprinsă din contextul ei cultural încetează să mai fie un izvor istoric și devine pretextul unor confuzii arbitrare. În ultimele zile au circulat – inclusiv ca reacție la postarea mea (care a fost critică din punct de vedere estetic în raport cu personajul Elena din Troia) – numeroase fotografii ale unor vase grecești de ceramică decorate în tehnica figurilor negre. Ele au fost prezentate – inclusiv de colegi profesori – drept dovadă că societatea greacă din epoca homerică ar fi avut o componentă subsahariană importantă, întrucât personajele apar reprezentate cu chipuri negre. Argumentul ignoră însă chiar limbajul artistic al ceramicii grecești. Culoarea neagră aparține tehnicii de execuție, nu antropologiei personajelor. Negrul nu reprezenta culoarea pielii și nu avea semnificație etnică, ci era efectul unei convenții tehnice: siluetele erau acoperite cu un strat fin de argilă care, în urma unui proces controlat de ardere, căpăta culoarea respectivă care devenea caracteristică. De altfel, contrademonstrația este simplă. Printre cele mai cunoscute vase grecești – prezervate de marile muzee ale lumii – se află cele dedicate competițiilor olimpice. Nimeni nu a susținut vreodată până acum că acești atleți erau africani. Ei sunt greci, iar culoarea corpului exprimă convenția artistică a epocii despre care am făcut vorbire anterior. Patrimoniul grec oferă și contraexemple în mod fatal decisive. Există vase în care artiștii diferențiază deliberat fizionomia grecilor de cea a africanilor. Un astfel de recipient pentru ulei parfumat, datat în secolul al VI-lea î.Hr., prezintă două capete alăturate, unul grec și unul african. În dreptul chipului grec apare lizibilă inscripția kalos („frumos”). Nu este rolul nostru să judecăm standardele estetice ale unei civilizații dispărute. Rolul nostru este să le înțelegem însă și să le descriem cât mai fidel. În măsura în care patrimoniul artistic ne permite să reconstituim – cinematografic de pildă – aceste reprezentări, modificarea lor retrospectivă nu mai aparține cercetării istorice, ci reinterpretării contemporane. Acesta este, de fapt, primul principiu pe care îl propun: patrimoniul artistic trebuie interpretat în propriile sale coduri culturale. O civilizație are dreptul să fie înțeleasă înainte de a fi reinterpretată. Respectul față de trecut începe prin respectul față de izvoarele pe care trecutul ni le-a lăsat. Aplicată dezbaterii despre „Odiseea” lui Christopher Nolan, concluzia este limpede. Patrimoniul artistic al Greciei antice nu susține reprezentarea Elenei din Troia ca femeie de origine subsahariană. Dimpotrivă, izvoarele iconografice păstrate până astăzi arată că artiștii greci distingeau foarte clar între propriile standarde estetice și fizionomiile altor populații cunoscute. Alegerea realizată de Nolan aparține, desigur, libertății sale artistice. Ea nu poate fi însă justificată prin invocarea ceramicii grecești sau a patrimoniului artistic antic, deoarece acestea transmit un mesaj fundamental diferit. Mitologia nu anulează realitatea istorică Un al doilea argument întâlnit frecvent în dezbaterea despre „Odiseea” pornește de la existența elementelor supranaturale din epopeea homerică. Se afirmă că, din moment ce lumea lui Homer este populată de zei, ciclopi, sirene, vrăjitoarea Circe, Scylla și Charybda sau de intervențiile permanente ale Atenei și ale lui Poseidon, întreaga narațiune ar aparține exclusiv domeniului ficțiunii. În consecință, reprezentarea

Motivul pentru care căpșunile sunt printre cele mai bune fructe pentru sănătate și pierdere în greutate

Dincolo de faptul că sunt delicioase și răcoritoare, căpșunile sunt și printre cele mai nutritive fructe pe care le poți mânca, potrivit AOL. Căpșunile conțin fibre Căpșunile oferă o cantitate impresionantă de nutrienți în fiecare îmbucătură. Fibrele sunt un nutrient remarcabil. O singură cană de căpșuni conține aproximativ 3 grame de fibre, „ceea ce este util pentru digestie, promovând mișcările intestinale regulate și reducând riscul diferitelor boli gastrointestinale”, spune Elizabeth Klingbeil, nutriționist dietetician. Căpșunile oferă, de asemenea, mangan. Acesta susține sănătatea oaselor și îmbunătățește metabolismul, împreună cu folat, o vitamină B importantă pentru creșterea celulară și formarea ADN-ului. Iar conținutul de potasiu din căpșuni ajută la menținerea unor niveluri sănătoase ale tensiunii arteriale și a unei funcționări musculare adecvate, potrivit sursei. „Și căpșunile sunt o sursă puternică de vitamina C”, spune Laura Bellows, dietetician. Această vitamină este un nutrient cheie pentru susținerea producției de colagen, vindecarea rănilor și sănătatea părului și a pielii. De fapt, o cană de căpșuni oferă mai multă vitamina C decât o portocală. Căpșunile pot reduce inflamația Antioxidanții din căpșuni ajută la protejarea celulelor de stresul oxidativ. De asemenea, pot ajuta la reducerea inflamației în întregul corp. Astfel de compuși contribuie, de asemenea, la funcția imunitară generală și la sănătatea pe termen lung. O porție de 1 cană de căpșuni conține doar aproximativ 45 până la 50 de calorii. De asemenea, acestea oferă o combinație satisfăcătoare de apă și fibre, care încetinește digestia și promovează senzația de sațietate. Acest lucru poate ajuta oamenii să rămână sătui mai mult timp între mese, spune Klingbeil. „Căpșunile sunt ceea ce considerăm un aliment cu densitate energetică scăzută și densitate nutrițională ridicată, ceea ce înseamnă că obții o mulțime de nutrienți pentru o cantitate mică de calorii”, explică ea. Ajută la satisfacerea poftelor de zahăr Și pentru că aceste fructe sunt dulci în mod natural, ele pot ajuta la satisfacerea poftelor de alimente zaharoase. Ele servesc în același timp ca o alternativă mai sănătoasă la multe deserturi și gustări procesate, potrivit aceleiași surse. Totuși, deși conținutul de fibre este în general considerat benefic, acesta este și motivul pentru care „consumul multor căpșuni dintr-o dată poate provoca balonare, gaze sau diaree”, spune Bellows. Din același motiv, persoanele cu sisteme digestive sensibile sau afecțiuni precum sindromul de intestin iritabil ar trebui să fie deosebit de atente la dimensiunile porțiilor. Klingbeil avertizează, de asemenea, căpșunile se numără printre cele mai frecvente alergii la fructe, în special la copiii mici. Astfel de simptome pot varia de la mâncărimi ușoare sau urticarie până la reacții alergice mai grave în cazuri rare. Moderație pentru anumite persoane Bellows adaugă că aceste fructe conțin vitamina K, care poate afecta coagularea sângelui. De asemenea, ea recomandă moderație pentru persoanele predispuse la anumite tipuri de pietre la rinichi, deoarece căpșunile conțin oxalați. Aceștia sunt compuși ce pot contribui la formarea pietrelor la persoanele sensibile, mai arată sursa citată. Un alt aspect de avut în vedere este expunerea la pesticide. Din cauza pielii poroase, „căpșunile pot conține niveluri ridicate de reziduuri de pesticide”, avertizează Bellows. Secretul este să clătiți corespunzător căpșunile înainte de a le consuma pentru a reduce riscul.

Trei băuturi roșii care ar putea ajuta la scăderea tensiunii arteriale

Trei sucuri roșii ar putea ajuta la scăderea tensiunii arteriale, arată unele cercetări menționeate de Mirror. Aceste băuturi ar putea reduce riscul de complicații grave, cum ar fi atacurile de cord și accidentele vasculare cerebrale. Ce este hipertensiunea arterială Hipertensiune arterială înseamnă că inima trebuie să depună mai mult efort pentru a pompa sânge în tot corpul. În timp, aceasta pune o presiune suplimentară asupra organelor vitale, cum ar fi inima. De asemenea, poate duce la leziuni de durată, potrivit sursei. Mai mult, este asociată cu o serie de afecțiuni grave, inclusiv boli de inimă, accident vascular cerebral și chiar demență. Din fericire, există schimbări ale stilului de viață pe care le puteți face pentru a vă reduce tensiunea arterială. Printre acestea, se numără renunțarea la fumat, creșterea activității fizice și reducerea consumului de alcool. Dieta este un alt factor crucial, consumul excesiv de sare fiind recunoscut pe scară largă ca fiind unul dintre cei mai mari vinovați. Suc de sfeclă roșie O alegere neobișnuită de băutură, sucul de sfeclă roșie este plin de nitrați. Ei sunt compuși naturali care ar putea ajuta la reducerea tensiunii arteriale. Acest lucru se datorează faptului că organismul transformă nitrații în oxid nitric, care dilată vasele de sânge, potrivit aceleiași surse. Suc de roșii O altă băutură este sucul de roșii. Aceasta ar putea fi esențială pentru o tensiune arterială mai bună. Un studiu din 2019, publicat în Food Science and Nutrition, a examinat impactul sucului de roșii nesărat asupra participanților. Participanții au consumat aproximativ 200 de mililitri de băutură zilnic, în medie, timp de un an. Cercetătorii au observat reduceri ale tensiunii arteriale sistolice și diastolice la 94 de persoane cu hipertensiune arterială netratată sau prehipertensiune arterială. Suc de rodie Cercetările au asociat, de asemenea, sucul de rodie cu creșterea tensiunii arteriale. O meta-analiză publicată în Pharmacological Research în 2017 a examinat opt ​​studii, controlate cu placebo, care au implicat 574 de persoane. Unii participanți au băut sucul în mod regulat timp de două săptămâni, în timp ce alții au continuat timp de 18 luni. Analiza a stabilit că sucul de rodie a scăzut atât tensiunea arterială sistolică, cât și cea diastolică, reducerea tensiunii sistolice apărând indiferent de durata consumului, potrivit sursei.

Medicamentele pentru slăbit, asociate cu un risc mai mare de cădere a părului, arată un nou studiu

Cercetarea, realizată de specialiști de la Universitatea din Pennsylvania, susține semnalele raportate anterior de autoritățile de reglementare din Statele Unite și Marea Britanie. Oamenii de știință au analizat datele a aproape 50.000 de pacienți din cadrul University of Pennsylvania Health System, comparând persoanele tratate cu medicamente GLP-1 pentru diabet zaharat de tip 2 cu pacienți care primeau alte clase de medicamente antidiabetice, scrie Sky News. Riscul este cu până la 68% mai mare În cadrul studiului au fost comparați 12.004 pacienți tratați cu agoniști GLP-1 cu 15.221 de persoane care utilizau inhibitori SGLT-2. De asemenea, alți 11.964 de utilizatori ai medicamentelor GLP-1 au fost comparați cu 11.233 de pacienți tratați cu inhibitori DPP-4. După ajustarea rezultatelor în funcție de factori precum vârsta și greutatea corporală, cercetătorii au constatat că utilizarea medicamentelor GLP-1 a fost asociată cu: un risc cu 37% mai mare de alopecie comparativ cu inhibitorii SGLT-2; un risc cu 68% mai mare de cădere a părului comparativ cu inhibitorii DPP-4. Autorii subliniază că rezultatele indică o asociere și nu demonstrează neapărat o relație directă de cauzalitate. Sute de cazuri raportate autorităților Potrivit cercetătorilor, autoritățile americane analizează deja acest posibil semnal de siguranță. Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA (FDA) a anunțat că evaluează raportările privind apariția căderii părului după inițierea tratamentului cu semaglutidă (Ozempic și Wegovy) și tirzepatidă (Mounjaro). În Marea Britanie, Agenția pentru Reglementarea Medicamentelor și a Produselor Medicale (MHRA) a primit, doar în 2026, aproape 400 de raportări privind căderea părului asociată cu tirzepatida, după alte 541 de cazuri înregistrate în 2025. În ceea ce privește semaglutida, autoritatea britanică a primit 148 de raportări în 2026 și alte 164 în anul precedent. Care ar putea fi explicația Cercetătorii consideră că cea mai probabilă explicație nu este efectul direct al medicamentelor asupra firului de păr, ci consecințele pierderii rapide în greutate și ale reducerii aportului caloric. Restricția calorică poate provoca stres fiziologic și deficiențe de micronutrienți esențiali, precum fierul, zincul sau biotina, elemente importante pentru ciclul normal de creștere a părului. Totodată, specialiștii iau în calcul și posibile efecte metabolice, hormonale sau imunologice ale medicamentelor GLP-1, care ar putea influența dezvoltarea și regenerarea foliculilor de păr. Autorii studiului atrag atenția că, deși alopecia nu reprezintă în general un risc major pentru sănătatea fizică, aceasta poate avea efecte importante asupra stimei de sine, calității vieții și chiar asupra continuității tratamentului. Ei subliniază că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a stabili dacă există o relație cauzală directă între administrarea acestor medicamente și apariția căderii părului.

Expunerea la fumul incendiilor de vegetație crește riscul de boli grave și milioane de decese, avertizează cercetătorii

Specialiștii atrag atenția că efectele nu se limitează la iritații respiratorii sau disconfort temporar, ci pot afecta inima, creierul, vasele de sânge și chiar dezvoltarea fătului în timpul sarcinii. În ultimele zile, fumul provenit din incendiile de vegetație din Canada a acoperit mari orașe din Canada și Statele Unite, reducând vizibilitatea și determinând populația să poarte măști de protecție. Fenomenul a devenit aproape obișnuit în sezonul incendiilor, însă oamenii de știință avertizează că efectele asupra organismului persistă mult timp după dispariția norului de fum, scrie Science Alert. Expunerea la fumul incendiilor de vegetație afectează plămânii, inima și creierul Potrivit cercetărilor publicate în European Heart Journal, expunerea cronică la particulele fine PM2.5 din fumul incendiilor de vegetație crește riscul de accident vascular cerebral în rândul persoanelor în vârstă. Fumul conține un amestec periculos de poluanți, printre care particule fine PM2.5, dioxid de azot, ozon, hidrocarburi aromatice și chiar metale grele. Aceste particule pătrund adânc în plămâni, iar cele mai mici ajung în sânge, unde pot declanșa inflamații și stres oxidativ la nivelul întregului organism. Yang Liu, cercetător în domeniul sănătății mediului la Universitatea Emory din SUA, explică faptul că fumul incendiilor nu reprezintă doar un risc imediat pentru respirație. „Întregul organism este afectat. Fumul provoacă stres oxidativ și accelerează dezvoltarea mai multor boli”, subliniază specialistul. Expunerea la fumul incendiilor de vegetație devine mai periculoasă când ard localități Experții atrag atenția că riscurile cresc considerabil atunci când incendiile ajung în zone locuite. În aceste situații, în atmosferă ajung substanțe toxice provenite din arderea materialelor de construcție, a plasticului, metalelor grele și altor produse chimice. Aubrey Miller, expert în dezastre de mediu din cadrul National Institutes of Health, explică faptul că fumul poate transporta aceste particule toxice pe distanțe de sute de kilometri, afectând populații aflate departe de incendiile propriu-zise. Fumul incendiilor de vegetație poate avea efecte pe termen lung Cercetările recente indică faptul că efectele expunerii repetate la fum nu dispar odată cu îmbunătățirea calității aerului. Particulele PM2.5 au fost asociate cu dezvoltarea unor boli cronice, inclusiv afecțiuni autoimune și anumite forme de cancer. În cazul femeilor însărcinate, expunerea crește riscul de naștere prematură și de greutate redusă la naștere. O altă concluzie importantă a cercetătorilor este că nu există un nivel sigur de expunere la fumul incendiilor de vegetație. Chiar și episoadele moderate, repetate în timp, pot avea consecințe importante asupra sănătății. Expunerea la fumul incendiilor de vegetație ar putea provoca milioane de decese în următoarele decenii Potrivit National Interagency Fire Center, peste 3,8 milioane de acri au fost deja afectați de incendii în Statele Unite în acest an, iar suprafața arsă anual este de peste două ori mai mare decât în urmă cu trei decenii. Un studiu publicat în revista Nature estimează că, în perioada 2026–2055, expunerea la particulele fine provenite din incendiile de vegetație ar putea contribui la aproximativ 1,9 milioane de decese suplimentare. În același timp, o cercetare publicată în Science Advances estimează că, între 2006 și 2020, peste 24.100 de persoane au murit anual în SUA din cauza expunerii pe termen lung la fumul incendiilor. Specialiștii avertizează că printre cele mai vulnerabile categorii se numără copiii, femeile însărcinate, persoanele cu astm, bolnavii de cancer și vârstnicii. Cum poate fi redus riscul Medicii recomandă populației să limiteze timpul petrecut în aer liber în perioadele cu fum dens și să utilizeze măști de protecție de înaltă eficiență atunci când deplasările sunt inevitabile. De asemenea, este recomandată folosirea spațiilor cu aer filtrat, precum bibliotecile sau centrele special amenajate, precum și verificarea etanșeității locuințelor și a sistemelor de ventilație pentru a reduce pătrunderea fumului în interior. Pe lângă simptomele respiratorii, precum tusea, durerile în gât și senzația de apăsare în piept, cercetătorii investighează și posibile efecte asupra funcțiilor cognitive și sănătății mintale. Primele studii indică o posibilă asociere între expunerea la particulele fine și apariția depresiei sau a tulburărilor cognitive.

Festivalul Boovie, pe lista proiectelor propuse pentru București. Ciucu: Mi-ar plăcea să-l adoptăm

Propunerea a fost făcută în cadrul galei celei de-a XI-a ediții a Festivalului Boovie, desfășurată în Piața George Enescu, unde au fost premiați câștigătorii competiției dedicate elevilor care transformă cărți în trailere video, a transmis Primăria Municipiului București. „Cred că este, de departe, cea mai tare idee de festival despre care am auzit vreodată! (…) Îmi e imposibil să nu mi-l doresc și în București. Îmi doresc ca Bucureștiul să devină cel mai creativ oraș din Europa. Avem acest potențial. E într-atât de valoros, încât mi-ar plăcea să îl adoptăm și să-l facem mare și de referință”, a declarat edilul. Boovie, de la proiect local la competiție internațională Boovie este un festival internațional de book-trailere, inițiat în urmă cu 11 ani de profesoara Carmen Ion, de la Colegiul Național Pedagogic „Spiru Haret” din Focșani. Din 2019 are statut de competiție internațională, iar de-a lungul anilor a atras participanți din România, Republica Moldova, Spania, Italia, Olanda, Irlanda, Grecia, SUA și China. Ediția din acest an s-a desfășurat timp de patru zile în mai multe locații din București și a reunit peste 5.000 de elevi din întreaga țară, organizați în aproximativ 500 de echipe. Participanții au transformat cărți în scurtmetraje, ocupându-se de scenariu, regie, interpretare și montaj. Producțiile au fost evaluate de un juriu format din actori de teatru și film. Marele premiu a ajuns la Drobeta-Turnu Severin La gala de sâmbătă au fost acordate 16 premii, în valoare de 1.000 de lei fiecare, pentru opt categorii dedicate elevilor de gimnaziu și liceu. Marele premiu, în valoare de 5.000 de lei, a fost câștigat de elevii claselor IX-X ai Colegiului Național „Traian” din Drobeta-Turnu Severin, pentru trailerul inspirat din volumul Violonista. Distincția a fost înmânată de primarul general al Capitalei.

Proteina surprinzătoare pe care nutriționiștii o recomandă în locul cărnii de vită

Carnea de bizon are mai puține calorii și mai puține grăsimi saturate decât cea de vită, potrivit nutriționiștilor citați de Real Simple. Diferența ar putea conta pentru cei atenți la sănătatea inimii sau la nivelul glicemiei. Ce spun experții Potrivit nutriționistei Kylie Felty, bizonul oferă niveluri comparabile de nutrienți esențiali – vitamina B12, fier, zinc și seleniu. Grăsimile saturate mai puține ar putea aduce beneficii persoanelor expuse riscului cardiovascular. Jamie Baham, o altă expertă, adaugă că bizonul poate fi util pentru cei cu rezistență la insulină sau prediabet. La 100 de grame, bizonul are 159 de calorii și 9 grame de grăsime totală. Vita 90% slabă are 185 de calorii și 13 grame de grăsime la aceeași cantitate. Nivelul de colesterol este similar la ambele tipuri de carne, iar bizonul oferă cu câteva grame mai multă proteină pe porție. De ce rămâne vita o opțiune bună Vita rămâne o alegere potrivită pentru copii și sportivi, spun specialistele. Bugetele mai mici pot conta și ele în alegerea vitei, care este mai ușor de găsit și mai ieftină decât bizonul. Bizonul are un gust mai blând și ușor dulceag, fără aroma puternică asociată vânatului. Fiind mai slab, se gătește mai repede decât vita și este recomandat la un grad mediu de coacere. Expertele recomandă adăugarea de sare din timp, prăjirea la foc puternic urmată de reducerea acestuia și un timp de odihnă de câteva minute înainte de servire. Ambele tipuri de carne rămân surse valoroase de proteine și minerale esențiale, precizează Baham. Alegerea potrivită depinde, în cele din urmă, de obiectivele individuale de sănătate ale fiecărei persoane.

Un studiu arată o legătură surprinzătoare între căderea părului și medicamente de slăbit și diabet

Medicamentele populare pentru slăbit și diabet, precum Ozempic, Wegovy și Mounjaro, pot avea un efect secundar nedorit, potrivit unui nou studiu. Acesta dezvăluie că medicamentele GLP-1 sunt legate de o ușoară creștere a subțierii părului la unele persoane. Studiul realizat de oamenii de știință Cercetătorii de la Universitatea din Pennsylvania au examinat dosarele electronice de sănătate a peste 35.000 de adulți cu diabet zaharat de tip 2 între 2019 și 2024. Aceștia au comparat pacienții care primeau medicamente GLP-1 cu cei care luau alte tratamente comune, în special inhibitori SGLT-2 și DPP-4. Datele au relevat un model clar. Pacienții care au utilizat tratamente cu GLP-1 au prezentat un risc cu 37% mai mare de cădere a părului comparativ cu cei care au luat inhibitori SGLT-2. În comparație cu pacienții care au primit inhibitori DPP-4, acest risc a crescut la 68%, potrivit studiului. Probabilitatea generală a căderii părului, mică Cu toate acestea, probabilitatea generală de a pierde părul rămâne relativ mică. Aceasta variază de la trei până la nouă la 1.000 de persoane pe an. Studiul a menționat, de asemenea, că problema se limita la alopecia non-cicatricială. Aceasta înseamnă că foliculii de păr rămân intacți. Astfel, e posibilă o nouă creștere ulterioară odată ce condițiile se stabilizează. Studiul nu a dovedit o cauzalitate directă, dar oamenii de știință au câteva teorii puternice. Pierderea rapidă în greutate declanșează frecvent căderea bruscă a părului prin perturbarea ciclului natural de creștere. Scăderea rapidă în greutate poate duce, de asemenea, la deficiențe temporare de fier sau zinc. Modificările nivelurilor hormonale ar putea juca și ele un rol. Setul de date nu a putut arăta cât de gravă a fost căderea părului sau dacă acesta a revenit după întreruperea administrării medicamentului.

Sănătatea sângelui: Ce vitamine sunt recomandate și ce obiceiuri să eviți. Explicațiile medicului Lienerth Doris

Lienerth Doris, medic specialist, Secția Clinică Hematologie din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu, explică modul în care ne putem menține sănătatea sângelui. „Alimentația are un rol vital în producerea și în circulația sângelui. O dietă echilibrată influențează direct compoziția sângelui, elasticitatea arterelor și capacitatea de transport al oxigenului”, a declarat ea. Vitaminele esențiale pentru menținerea sănătății sângelui Întrebată ce vitamine sunt esențiale în sănătatea sângelui, Doris a enumerat mai multe suplimente. Fierul cu resurse din carnea roșie, linte , spanac, afine; Vitamina B12 și acidul folic cu resurse din lactate și ouă, carne, pește, legume verzi; Omega -3 cu resurse din somon, ton, macrou; Vitamina C și E cu resurse din lămâi, nuca, fructe de pădure; Vitamina K din alimente verzi : varză, salată, kale. De asemenea, aceasta a precizat că stresul poate influența în mod direct bolile hematologice. „Stresul cronic crează un micromediu inflamator în măduva osoasă. Poate influența evoluția bolilor hematologice, poate bloca capacitatea organismului de a produce globule roșii sănătoase și poate influența în sens negativ coagularea sângelui cu creșterea riscului de a dezvolta tromboze sau alte afecțiuni”, a explicat ea. „Activitatea fizică joacă un rol important” Totodată, a specificat că „activitatea fizică joacă un rol important in reducerea inflamației sistemice, stimularea activității antitumorale și funcționarea optimă a măduvei osoase precum și reducerea vâscozității sângelui”. Ce obiceiuri trebuie evitate Întrebată ce obiceiuri ar trebui evitate, Doris a răspuns că „e necesar a se evita sedentarismul, consumul de toxice: tutun, alcool , droguri, imobilizare prelungită, stress, deshidratarea și a se asigura 7-9 ore de somn alături de momente de relaxare peste zi”.

O simplă pilulă ar putea să vindece și cel mai urât psoriazis / Tratament oral inovator – așteaptă să fie autorizat în UE

Pacienții cu psoriazis în plăci moderat până la sever ar putea avea în curând acces la o nouă opțiune terapeutică administrată oral. Comitetul pentru medicamente de uz uman (CHMP) al Agenției Europene a Medicamentului (EMA) a recomandat acordarea autorizației de punere pe piață în Uniunea Europeană pentru un nou tratament destinat acestei afecțiuni. Tratamentul e recomandat la copii cu vârsta de cel puțin 12 ani și minimum 40 de kg Dacă va primi aprobarea finală din partea Comisiei Europene, medicamentul va deveni primul tratament administrat oral care țintește calea interleukinei-23 disponibil în Uniunea Europeană pentru psoriazisul în plăci. Recomandarea vizează utilizarea tratamentului la adulți și la adolescenții cu vârsta de cel puțin 12 ani și o greutate de minimum 40 de kilograme. Psoriazisul în plăci este cea mai frecventă formă de psoriazis, o boală inflamatorie cronică a pielii care poate afecta semnificativ calitatea vieții. Cum acționează noul medicament Leziunile persistente, pruritul, disconfortul fizic și impactul psihologic, manifestat prin anxietate, depresie sau izolare socială, reprezintă provocări importante pentru pacienți. Deși există mai multe opțiuni terapeutice, numeroși pacienți nu reușesc să obțină un control adecvat al bolii sau își pierd răspunsul la tratament în timp. Noul medicament acționează prin blocarea receptorului pentru interleukina-23 (IL-23), o proteină implicată în activarea și menținerea procesului inflamator caracteristic psoriazisului. Prin inhibarea receptorului, tratamentul întrerupe transmiterea semnalelor inflamatorii și contribuie la reducerea inflamației și a manifestărilor bolii. Reducere cu cel puțin 90% a severității după 16 săptămâni de tratament În prezent, în Uniunea Europeană sunt disponibile doar tratamente injectabile care acționează asupra interleukinei-23. Noul produs ar fi primul disponibil sub formă de comprimate care utilizează aceeași țintă terapeutică. Recomandarea EMA se bazează pe rezultatele a patru studii clinice de fază III, la care au participat aproximativ 2.500 de pacienți cu psoriazis în plăci moderat până la sever. În trei dintre aceste studii, după 16 săptămâni de tratament, între 50% și 57% dintre pacienți au obținut un răspuns PASI 90, ceea ce înseamnă o reducere cu cel puțin 90% a severității și extinderii leziunilor cutanate. Ce s-a întâmplat în grupurile placebo Prin comparație, în grupurile placebo acest rezultat a fost înregistrat la doar 1% până la 4% dintre participanți. Totodată, între 65% și 71% dintre pacienții tratați au atins un scor IGA de 0 sau 1, indicator care reflectă o piele fără leziuni sau aproape complet curățată. În grupul placebo, acest rezultat a fost observat la 8% până la 11% dintre participanți. Tratamentul a fost eficace chiar și în zone cu leziuni mai greu de accesat Cel de-al patrulea studiu a analizat eficacitatea tratamentului la pacienții cu leziuni localizate în zone dificil de tratat, precum scalpul, regiunea genitală, palmele și tălpile. Potrivit evaluării EMA, tratamentul a demonstrat și un profil de siguranță favorabil. Cea mai frecventă reacție adversă raportată a fost reprezentată de infecțiile fungice, observate la 1,1% dintre pacienți. Recomandarea CHMP reprezintă o etapă importantă în procesul european de autorizare a medicamentului. Decizia finală privind acordarea autorizației de punere pe piață va aparține Comisiei Europene, care urmează, de regulă, recomandările formulate de experții EMA.