L L
Opera, a cărei premieră mondială a avut loc în 1853 la Teatro La Fenice din Veneția, a trecut de la un debut controversat la un triumf absolut. Povestea Violettei, femeia care iubește dincolo de convenții, până la sacrificiu, continuă să emoționeze generații întregi, iar muzica lui Verdi, intensă și pasională, transformă fiecare moment într-o confesiune a inimii. La Paris, în saloanele strălucitoare ale vieții mondene, frumoasa curtezană Violetta Valéry își trăiește clipa, ignorând fragilitatea propriei sănătăți. Într-o seară, îl întâlnește pe Alfredo Germont, un tânăr nobil sincer și pasional, care o iubește cu un devotament neobișnuit. Între cei doi se naște o poveste de dragoste intensă, dar sortită pieirii, căci Violetta, marcată de boală și de prejudecățile lumii, este nevoită să aleagă între fericirea personală și onoarea familiei lui Alfredo. Pe măsură ce drama se adâncește, sacrificiul Violettei devine o metaforă a iubirii absolute. Renunțând la omul iubit pentru a-i salva viitorul, trăiește în izolare și suferință, purtându-și destinul cu o demnitate sfâșietoare. În final, pe patul de moarte, Violetta primește iertarea și dragostea lui Alfredo, însă este prea târziu, clipa regăsirii coincide cu cea a despărțirii definitive. Regie şi mişcare scenică: Paul Curran Scenografie: Gary McCann Maeștri de cor: Adrian Ionescu, Ethan Schmeisser Lighting design: Paul Hackenmueller Asistenți de regie: Paula Stoica, Claudia Machedon Dirijor: Daniel Jinga Distribuția: Violetta: Georgiana Dumitru/Aida Pascu – invitată/Cristina Maria Oltean; Alfredo: Andrei Petre/Alin Stoica; Germont: Iordache Basalic/Adrian Mărcan/Petros Salatas – invitat; Annina: Cristina Eremia/Daniela Carstea – debut; Gastone: Ioan Coca; Flora: Sidonia Nica/Sorana Negrea; Baronul: David Miron; Marchizul: Daniel Filipescu; Doctorul: Alexandru Matei – debut; Giuseppe: Narcis Brebeanu; Comisionarul/Servitorul: Alin Mânzat. Cu participarea Corului și a Orchestrei Operei Naționale București. „La Traviata” nu este doar o operă, ci o experiență în care scena Operei Naționale București devine inimă, suflare și lacrimă. „La Traviata” te va face să simți iubirea, durerea și speranța așa cum doar Verdi a știut să le transpună.
Ceramide și acid hialuronic: de ce pielea uscată de pe corp are nevoie de ambele în rutina zilnică (P)
Pielea uscată de pe corp are nevoie de mai mult decât o senzație de confort imediat după aplicarea unui produs. Pentru a susține pielea uscată, formula aleasă ar trebui să vizeze două aspecte importante: hidratarea și bariera cutanată. Din acest motiv, ceramidele și acidul hialuronic sunt frecvent asociate în formulele destinate pielii uscate. Când pielea uscată nu ține doar de lipsa unei creme mai bogate În cazul pielii uscate, alegerea unei creme mai dense nu este întotdeauna suficientă. Pielea poate avea nevoie nu doar de confort la suprafață, ci și de ingrediente care să ajute la menținerea hidratării. Atunci când pielea rămâne aspră, se descuamează ușor sau își pierde rapid suplețea chiar și după aplicarea regulată a unei creme de corp, contează nu doar textura produsului, ci și compoziția formulei. Ce rol au ceramidele în îngrijirea pielii uscate Ceramidele sunt lipide care se găsesc în mod natural în piele și fac parte din structura barierei cutanate. Ele ajută la limitarea pierderii de apă și la susținerea stratului protector al pielii. Atunci când bariera cutanată este afectată, pielea poate deveni mai vulnerabilă la factori externi precum frigul, aerul uscat, dușurile fierbinți sau produsele de curățare mai agresive. În timp, pielea poate deveni mai aspră, mai puțin suplă și mai predispusă la descuamare. De aceea, ceramidele sunt frecvent incluse în formulele pentru pielea uscată, mai ales atunci când obiectivul este susținerea barierei cutanate și menținerea confortului pielii de la o aplicare la alta. Ce rol are acidul hialuronic într-o cremă de corp Acidul hialuronic este cunoscut pentru capacitatea sa de a atrage și menține apa la nivelul pielii. Face parte din categoria ingredientelor umectante și este frecvent inclus în formulele orientate spre hidratarea pielii. Într-o cremă hidratantă de corp, acidul hialuronic poate fi util atunci când pielea pare deshidratată, lipsită de suplețe sau mai puțin netedă. El contribuie la hidratarea pielii și poate susține senzația de confort după aplicare. Atunci când pielea pierde ușor apa, acidul hialuronic este adesea asociat cu ingrediente care susțin și bariera cutanată. De ce sunt asociate frecvent în formulele pentru pielea uscată Ceramidele și acidul hialuronic au roluri diferite, dar complementare. Acidul hialuronic contribuie la hidratarea pielii. Ceramidele ajută la susținerea barierei cutanate și la menținerea acestei hidratări. Din acest motiv, cele două ingrediente se regăsesc frecvent împreună în formulele destinate pielii uscate. Pentru pielea uscată de pe corp, această asociere poate răspunde mai bine nevoilor pielii decât o formulă care se bazează doar pe o textură bogată sau pe un singur tip de ingredient. Când poate fi utilă o formulă care combină ceramide și acid hialuronic Semnele pielii uscate pot include textura aspră, lipsa de suplețe și pierderea rapidă a confortului după aplicarea unei creme. Aceste manifestări pot apărea frecvent la nivelul brațelor, coatelor, genunchilor, gambelor sau gleznelor. Atunci când pielea continuă să pară uscată la scurt timp după aplicare, poate fi utilă o formulă care combină ingrediente orientate atât spre hidratare, cât și spre susținerea barierei cutanate. În acest context, o cremă de corp care conține ceramide și acid hialuronic poate fi potrivită pentru îngrijirea pielii uscate. Cum alegi o cremă de corp pentru pielea uscată Atunci când alegi o cremă de corp pentru pielea uscată, textura este importantă, dar nu este singurul criteriu. O formulă potrivită poate include ingrediente umectante, precum acidul hialuronic sau glicerina, ingrediente care susțin bariera cutanată, precum ceramidele, și ingrediente emoliente, care contribuie la netezirea aspectului pielii. O cremă foarte bogată poate oferi confort imediat după aplicare, însă eficiența unei formule depinde și de ingredientele pe care le conține. Pentru pielea uscată de pe corp, contează nu doar textura produsului, ci și modul în care formula susține hidratarea și bariera cutanată. Concluzie Pentru pielea uscată de pe corp, hidratarea și susținerea barierei cutanate sunt două aspecte adesea strâns legate între ele. Atunci când pielea își pierde suplețea, devine aspră sau se descuamează ușor, o formulă care combină ceramide și acid hialuronic poate fi potrivită în rutina de îngrijire. Acidul hialuronic contribuie la hidratarea pielii, iar ceramidele ajută la menținerea acestei hidratări prin susținerea barierei cutanate. De aceea, cele două ingrediente sunt frecvent asociate în formulele destinate pielii uscate.
Fjord, filmul lui Cristian Mungiu, selectat în competiția oficială de la Cannes. Sebastian Stan și Renate Reinsve, în rolurile principale
Directorul Festivalului de Film de la Cannes, Thierry Frémaux, a dezvăluit joi selecția oficială în cadrul unei conferințe de presă organizate la cinematograful Pathe Palace din Paris, alături de președinta festivalului, Iris Knobloch. „Fjord” este primul film al lui Cristian Mungiu realizat în limba engleză. Din distribuție fac parte Sebastian Stan, nominalizat la Oscar pentru rolul din „The Apprentice”, și actrița norvegiană Renate Reinsve, nominalizată la Oscar pentru rolul din „Sentimental Value”. Cristian Mungiu este un nume consacrat la Cannes, unde a câștigat Palme d’Or cu „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”, premiul pentru scenariu cu „După dealuri” și premiul pentru regie cu „Bacalaureat”. Filmul urmărește povestea lui Mihai și Lisbet Gheorghiu, un cuplu româno-norvegian profund religios, care se mută din România în Norvegia împreună cu cei doi copii pentru a fi mai aproape de familia soției. Tensiunile apar după ce comunitatea începe să pună sub semnul întrebării educația strictă oferită copiilor. Pelicula explorează diferențele de viziune asupra familiei, libertății și progresului. Festivalul de Film de la Cannes va avea loc în perioada 12–23 mai.
Cuplurile care locuiesc împreună împart până la 30% din bacteriile intestinale
Microbiomul uman este „comunitatea” de bacterii, viruși și ciuperci care trăiesc în și pe corpul nostru, inclusiv bacteriile intestinale. El se formează încă de la naștere. Interacțiunile sociale cu cei din jur îl modelează continuu pe parcursul vieții, scrie El Economista. Persoanele cu care locuim influențează direct compoziția microbiotei noastre. Cuplurile care trăiesc împreună prezintă o diversitate microbiană mai mare față de cele care locuiesc separat. Aceasta este o veste bună pentru sănătate. De ce diversitatea bacteriană contează O microbiotă intestinală diversă reduce riscul de sindrom al intestinului iritabil. Scade și probabilitatea bolilor cardiovasculare și a nivelurilor ridicate de zahăr în sânge. Bacteriile din familia Ruminococcus sunt printre cele mai benefice identificate de cercetători. Ce se întâmplă la un sărut Microbiomul oral este cel mai vizibil afectat de viața în cuplu. Partenerii își schimbă saliva în mod regulat. Un sărut de doar zece secunde poate transfera până la 80 de milioane de bacterii. Un microbiom oral sănătos protejează împotriva cariilor dentare și are proprietăți antiinflamatorii. Există însă și un risc: bacteriile din genul Neisseria pot fi dăunătoare și pot provoca meningită. Bacteriile de pe piele, o amprentă de cuplu Efectul conviețuirii asupra microbiomului pielii este atât de puternic încât cercetătorii au putut identifica, pe baza probelor bacteriene individuale, 86% dintre cuplurile care locuiesc împreună. Modelele computerizate au realizat această predicție exclusiv pe baza bacteriilor prezente pe piele. Concluzia cercetătorilor este liniștitoare: deși poate părea alarmant, în majoritatea cazurilor nu există motive de îngrijorare. Schimbul de microorganisme între parteneri este un proces natural, cu efecte preponderent pozitive asupra sănătății ambilor.
Casa Albă îl atacă pe George Clooney după criticile la adresa lui Trump privind Iranul
Controversa a apărut în contextul tensiunilor recente dintre Statele Unite și Iran, înaintea anunțului privind un armistițiu de două săptămâni între cele două părți. George Clooney a condamnat declarațiile președintelui Donald Trump, care amenințase pe rețelele sociale că „o întreagă civilizație va muri în această noapte” dacă Iranul nu acceptă condițiile impuse de Washington. Actorul a vorbit despre situație în fața unor elevi de liceu, în timpul unui eveniment organizat în orașul Cuneo din Italia. El a spus că astfel de afirmații depășesc limitele acceptabile ale discursului politic, mai scrie Euronews. „Unii spun că Donald Trump este în regulă. Dar dacă cineva afirmă că vrea să distrugă o civilizație, acesta este un act care poate fi considerat o crimă de război”, a declarat Clooney. Actorul a adăugat că dezbaterea politică este legitimă, dar trebuie să existe limite morale. „Poți susține puncte de vedere conservatoare, dar trebuie să existe o linie a decenței pe care nu o putem depăși”, a spus el. Replica dură a Casei Albe Declarațiile lui Clooney au fost rapid criticate de directorul de comunicare al Casei Albe, Steven Cheung. Acesta a lansat un atac personal la adresa actorului. „Singura persoană care comite crime de război este George Clooney, pentru filmele sale groaznice și talentul actoricesc îndoielnic”, a spus Cheung într-o declarație pentru publicația The Independent. Comentariul a fost perceput de mulți ca o încercare de a discredita actorul în contextul dezbaterii privind politica externă a administrației Trump. Răspunsul actorului George Clooney a reacționat la aceste remarci într-o declarație acordată publicației Deadline. Actorul a calificat atacul drept „o serie de insulte copilărești”. „Familii își pierd persoanele dragi. Copii au murit. Economia globală este într-un moment critic. Acesta este momentul pentru o dezbatere serioasă la cel mai înalt nivel, nu pentru insulte infantile”, a spus el. Clooney a adăugat că termenul „crimă de război” are o definiție clară în dreptul internațional, referindu-se la intenția de a distruge o națiune sau un grup. Actorul a ironizat și criticile legate de cariera sa cinematografică. „Dacă administrația crede că cea mai bună apărare este să mă numească actor ratat, pot să accept asta. Am jucat totuși în Batman & Robin”, a spus el. Nu este prima confruntare publică între Clooney și Donald Trump. Președintele american l-a criticat în trecut pe actor pe rețeaua Truth Social, descriindu-l drept „un star mediocru care a căutat mai multă atenție prin politică decât prin filme”. Trump a comentat și decizia lui Clooney și a soției sale, avocata Amal Clooney, de a obține cetățenia franceză.
Ce să pui în farfurie ca să nu faci Alzheimer. Răspunsul vine dintr-un studiu pe aproape 93.000 de oameni
Persoanele care au eliminat alimentele nesănătoase din dietă pe parcursul unui deceniu au avut un risc cu 11% mai mic de a face Alzheimer, notează CNN. Cele care au consumat din ce în ce mai multe alimente vegetale de slabă calitate au avut o probabilitate cu 25% mai mare de a face demență. Cercetătorii de la Universitatea din Hawaii au urmărit timp de zece ani aproape 93.000 de persoane. Vârsta medie a participanților a fost de 59 de ani. „Nu este niciodată prea târziu să începeți să mâncați sănătos pentru a reduce riscul de Alzheimer”, a declarat autorul principal al studiului, Unhee Lim. Nu orice dietă vegetală protejează creierul Cercetătorii atrag atenția asupra unei confuzii frecvente. O dietă pe bază de plante nu înseamnă automat o dietă sănătoasă. Cerealele rafinate, sucurile de fructe, cartofii prăjiți și alimentele cu zahăr adăugat sunt tehnic „vegetale”, dar dăunează creierului. Sucurile de fructe „inundă” sângele cu fructoză. Cartofii au un conținut ridicat de amidon, care provoacă vârfuri de glicemie. Prăjirea sau adăugarea de unt le transformă în surse de grăsimi nesănătoase și sodiu în exces. Ce alimente oferă cea mai bună protecție Categoria de vârf identificată de cercetători include cereale integrale, fructe întregi, legume, uleiuri vegetale, nuci, leguminoase, ceai și cafea. Persoanele care au consumat cel mai mult din această categorie și-au redus riscul de demență cu 7%. Față de cele care au consumat cel mai puțin. În schimb, cei din grupul cu cele mai multe alimente vegetale nesănătoase au avut un risc cu 6% mai mare de a dezvolta demență. Beneficii dincolo de creier Cercetările anterioare arată că o dietă sănătoasă pe bază de plante reduce riscul de diabet de tip 2 cu 24%. Riscul de boli cardiovasculare scade semnificativ prin limitarea cărnii roșii și creșterea consumului de cereale integrale și leguminoase. Un raport din 2023 al Comisiei EAT-Lancet, realizat de oameni de știință din 16 țări, a constatat că o dietă compusă preponderent din plante reduce riscul de deces prematur cu aproape o treime. Aceeași dietă reduce dramatic emisiile de gaze cu efect de seră. „Pentru fiecare cauză majoră de deces analizată, riscul era mai mic la persoanele care respectau dieta pentru sănătatea planetei”, a declarat dr. Walter Willett, profesor de epidemiologie la Harvard.
Filmul despre Michael Jackson a fost modificat: de ce au fost eliminate acuzațiile de abuz
Filmul „Michael” urma inițial să fie lansat în aprilie 2025, însă premiera a fost amânată de mai multe ori. Lansarea este acum programată pentru săptămâna care începe pe 22 aprilie 2026. Potrivit publicației Variety, motivul întârzierii a fost refacerea completă a ultimei părți a filmului și eliminarea mai multor scene. Versiunea inițială a filmului includea referiri la acuzațiile de abuz sexual asupra unor minori formulate împotriva lui Michael Jackson în anii ’90. Povestea trebuia să înceapă cu o scenă plasată în 1993, anul în care cântărețul a fost acuzat pentru prima dată de abuz sexual asupra unui minor, Jordan Chandler, atunci în vârstă de 13 ani. Ulterior, producătorii au descoperit că în acordul de înțelegere încheiat cu familia Chandler exista o clauză care interzice menționarea cazului sau a numelui acestuia în orice producție cinematografică. Din acest motiv, scenariul finalului filmului a trebuit rescris complet. Filmările suplimentare au costat milioane de dolari Actorii s-au reunit în iunie anul trecut pentru a filma noile scene. Procesul a durat aproximativ 22 de zile. Costurile suplimentare sunt estimate între 10 și 15 milioane de dolari. Bugetul total al producției era deja unul foarte mare, de aproximativ 155 de milioane de dolari. Cheltuielile suplimentare vor fi acoperite de organizația care administrează patrimoniul și drepturile lui Michael Jackson, implicată și în producția filmului. După modificări, filmul nu mai ajunge în perioada acuzațiilor din anii ’90. Acțiunea se va opri în 1987, când Michael Jackson se pregătea pentru turneul albumului „Bad”. Cel mai controversat aspect din viața artistului prezentat în film rămâne relația tensionată cu tatăl său, Joe Jackson. Rolul lui Michael Jackson este interpretat de Jaafar Jackson, nepotul artistului. Personajul Joe Jackson este jucat de actorul Colman Domingo. Un film așteptat cu mari încasări Michael Jackson a murit în 2009, într-o perioadă în care acuzațiile împotriva sa erau cunoscute, dar discutate mai puțin public. În 2019, documentarul „Leaving Neverland” a readus subiectul în atenția publicului, prezentând mărturiile a doi bărbați care au susținut că au fost abuzați de artist în copilărie. Cu toate acestea, popularitatea muzicii lui Michael Jackson a rămas ridicată, iar producătorii filmului se așteaptă la încasări mari. Estimările arată că pelicula ar putea obține peste 55 de milioane de dolari în primul weekend în Statele Unite și aproximativ 700 de milioane de dolari la nivel global.
De ce se ciocnesc ouăle roșii de Paște și ce simbolizează acest obicei vechi
Ouăle roșii sunt unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale Sărbătorii Paștelui, alături de pască și alte preparate tradiționale. În mod obișnuit, acestea se pregătesc în Joia Mare, zi despre care există credința că ouăle vopsite atunci nu se strică tot anul, ba chiar rezistă foarte mult timp fără să se altereze. Obiceiul vopsirii ouălor înainte de Paște este explicat prin mai multe legende creștine care leagă acest simbol de patimile lui Iisus Hristos. Una dintre cele mai răspândite povești spune că Maica Domnului a venit la locul răstignirii cu un coș de ouă, pe care l-a așezat sub cruce. În acel moment, ouăle s-au înroșit de la sângele vărsat de Mântuitor pentru mântuirea lumii. O altă legendă arată că, atunci când Iisus a fost lovit cu pietre, acestea s-au transformat în ouă roșii în clipa în care l-au atins. De asemenea, o altă istorisire spune că, după răstignire, fariseii au organizat un ospăț, iar unul dintre ei ar fi spus: „Când va învia cocoşul pe care-l mâncăm şi ouăle fierte vor deveni roşii, atunci va învia şi Iisus”. Imediat, pe loc, ouăle s-au înroșit, iar cocoșul a început să bată din aripi, semn al miracolului. De ce facem ouăle colorate Tradiția oferirii ouălor colorate este însă mult mai veche decât creștinismul. Cu secole înainte de Hristos, oamenii ofereau ouă decorate la marile sărbători, în special la cele care marcau reînnoirea timpului. Oul era considerat un simbol al vieții, al regenerării și al continuității. În credința creștină, el îl reprezintă pe Creator și ideea de renaștere, fiind asociat cu Învierea lui Iisus, asemenea puiului care iese din coajă și începe o nouă viață. Culoarea roșie are o semnificație profundă. Ea simbolizează sângele lui Iisus Hristos vărsat pe cruce, dar și focul, care are rol purificator. În prezent, ouăle nu sunt vopsite doar în roșu, ci și în alte culori precum galben, verde sau albastru, culori care vestesc bucuria primăverii. În unele cazuri, ouăle sunt colorate și în negru, culoare care amintește de suferința lui Hristos. În anumite zone din țară, mai ales în Bucovina, se păstrează tradiția încondeierii ouălor, care a devenit o adevărată formă de artă populară. Meșterii populari folosesc tehnici speciale pentru a crea modele diferite, frumoase, inspirate din natură sau din simboluri religioase. Aceste ouă sunt numite și „ouă muncite”, fiindcă realizarea lor necesită răbdare și multă atenție. Modelele folosite includ motive geometrice, plante, animale sau simboluri astrale. Pe ouă apar desene precum frunze, brazi, flori, spice de grâu, pești, coarne de cerb, steaua magilor sau crucea. De asemenea, unele modele sunt inspirate din motivele tradiționale de pe hainele populare. De obicei, pentru decorare se folosesc mai multe culori, pentru că fiecare are o semnificație diferită. Roșul simbolizează dragostea, focul și viața, negrul reprezintă eternitatea și suferința, galbenul sugerează lumina și bogăția recoltelor, verdele indică natura și speranța, iar albastrul este asociat cu sănătatea și cerul senin. Ouăle pot fi fierte sau golite de conținut și decorate ulterior, inclusiv cu mărgele sau vopsele speciale. În unele regiuni, se realizează și ouă decorative din lemn sau lut. Ciocnitul ouălor Ciocnitul ouălor este un moment important al sărbătorii. După slujba de Înviere, oamenii se adună la masă și respectă un ritual bine stabilit. De obicei, cel mai în vârstă bărbat începe, lovind oul său de oul altei persoane și spunând: „Hristos a Înviat!”, iar răspunsul este: „Adevărat a Înviat!”. Oul care se sparge este oferit celui care l-a ciocnit. În Transilvania, există obiceiul ca, la începutul mesei, capul familiei să ia un ou sfințit la slujba de Înviere, să îl curețe și să îl împartă tuturor celor prezenți, ca un gest cu valoare simbolică și religioasă. Cojile ouălor nu sunt aruncate la întâmplare. În unele locuri, acestea sunt aruncate pe pământ, pentru a ajuta fertilitatea solului, iar în alte zone sunt aruncate în ape curgătoare, ca semn pentru cei plecați că a sosit Paștele. Din punct de vedere spiritual, ciocnitul ouălor simbolizează jertfa și Învierea lui Iisus Hristos și este permis doar în perioada dintre Paște și Înălțare. Obiceiul vopsirii ouălor are rădăcini și în primele comunități creștine din Mesopotamia. Acolo, ouăle erau colorate în roșu pentru a simboliza sângele lui Hristos. În timp, tradiția s-a extins în bisericile ortodoxe, iar mai târziu a ajuns și în cele catolice și protestante din Europa. Primii misionari creștini au început să folosească și alte culori, fiecare cu o semnificație aparte. Galbenul simboliza lumina și Învierea, albastrul sugera iubirea divină, iar roșul rămânea legat de sacrificiul lui Hristos. Uneori, pe ouă erau pictate scene biblice, care erau oferite copiilor sau credincioșilor. Există și dovezi arheologice care arată că decorarea ouălor este mult mai veche decât creștinismul. În Africa, au fost descoperite fragmente de coajă de ou de struț decorate, vechi de mii de ani, dar originea exactă a acestor practici nu este cunoscută. Cu toate acestea, semnificația actuală a ouălor roșii rămâne strâns legată de sărbătoarea Învierii și de tradițiile creștine.
Sondaj INSCOP Research. Trei sferturi dintre români vor participa la slujba de Înviere și vor petrece Paștele acasă
Majoritatea românilor intenționează să meargă la Slujba de Înviere anul acesta, arată ultimul Barometru Informat.ro – INSCOP Research. Mai exact, trei din patru români spun că vor participa la ceremonia religioasă, iar un procent similar afirmă că își vor petrece sărbătorile Pascale acasă. Conform datelor, doar 2.5% declară că vor pleca în vacanță în țară, iar 1.8% intenționează să călătorească în străinătate, relevă sondajul realizat între 1 și 7 aprilie 2026. Semnificația Paștelui pentru români Conform cercetării INSCOP, 73.4% dintre români văd Paștele ca pe o sărbătoare religioasă. Datele spun că 12.1% îl consideră o sărbătoare de familie, 6.9% ca o tradiție culturală, 5.4% ca pe o sărbătoare comercială, 0.9% îl percep ca perioadă liberă din an, iar 0.4% au alte opinii. Totodată, 0.9% nu au răspuns sau nu știu. Sunt câteva categorii specifice care consideră Paștele în primul rând religios: votanții PSD și AUR, persoanele peste 60 de ani, cei cu educație primară și locuitorii din mediul rural sau urban mic. În schimb, votanții PNL, persoanele între 45 și 59 de ani, cei cu studii superioare și angajații din sectorul public percep sărbătoarea mai mult ca o ocazie de reuniune familială. Participarea la Slujba de Înviere în 2025 Anul trecut, 65.9% dintre cei chestionați au participat la slujba de Înviere, în noaptea de Paști, în timp ce un procent de 34% nu au luat parte la eveniment. Ponderea celor care nu au răspuns a fost de 0.1%. Participanți mai numeroși decât media sunt votanții AUR, persoanele între 18 și 44 de ani, cei cu educație primară și angajații din sectorul public. Cei care nu au participat mai frecvent decât restul populației includ votanții PNL, persoanele peste 45 de ani și cei cu studii superioare. Intenția de participare în 2026 Pentru slujba din acest an, informațiile colectate de INSCOP arată că 75.6% dintre români declară că vor merge la Slujba de Înviere, în timp ce 21.7% nu intenționează acest lucru. 2.7% nu au răspuns sau nu știu. Cei mai dornici să participe sunt votanții AUR, persoanele între 30 și 44 de ani, cei cu educație primară, locuitorii din mediul rural, angajații la stat și utilizatorii de Facebook și Instagram. În schimb, cei care nu vor participa mai des decât media sunt votanții USR, persoanele de peste 60 de ani, cei cu studii superioare și locuitorii din orașe mici. Planurile pentru minivacanța de Paște Sondajul arată că 76.2% dintre respondenți își vor petrece Paștele acasă. De asemenea, 9.6% vor merge la rude sau prieteni, 2.5% vor pleca în vacanță în țară, iar 1.8% în străinătate. Aceleași date arată că 3.7% nu s-au decis încă, 6% nu vor face nimic special, iar 0.2% nu știu sau nu răspund. Mai mulți decât media vor rămâne acasă: votanții PSD, persoanele peste 60 de ani și locuitorii din mediul rural. Cei care vor merge la rude sau prieteni mai des decât media sunt votanții PNL și USR, persoanele între 30 și 44 de ani, cei cu studii superioare, locuitorii Capitalei și angajații la stat. INSCOP arată că în vacanță la țară intenționează să plece mai mulți decât media: votanții USR și persoanele între 30 și 44 de ani. Metodologia sondajului Datele au fost culese între 1 și 7 aprilie 2026 prin metoda CATI, adică interviuri telefonice. Eșantionul a inclus 1.100 de persoane, reprezentativ pentru populația adultă neinstituționalizată a României. Eroarea maximă admisă este de ±3%, la un nivel de încredere de 95%.
Alfie Kohn despre recompensele pentru copii: Zahărul este la fel de mult o metodă de control ca și biciul. Tot manipulare, tot lipsă de respect este
Alfie Kohn e autor și speaker pe teme de educație și parenting, cercetător independent și comentator al studiilor psihologice. El sintetizează lucrări de psihologie a motivației și le traduce într-un limbaj accesibil pentru publicul larg. Este una dintre vocile foarte importante din zona educației progresiste, cu o poziție destul de incomodă pentru sistemele tradiționale. Este autorul a peste 10 cărți despre educație și parenting, structural, jurnalist, cu o abordare cetrată pe copil, nu pe control. „Recompensa este o formă de control” Cea mai cunoscută lucrare a sa este „Pedepsit prin recompense”, unde înaintează ideea că recompensele (note, premii, stele) sunt tot a formă de control al copilului, care nu fac altceva decât să reducă motivația intrinsecă – copiii ajung să facă lucruri pentru recompense, nu pentru că le pasă sau pentru că înțeleg. Iată doar una dintre ideile ce contravin sistemului „tradițional” de educație, cu care Kohn este foarte critic. Kohn desființează, de asemenea, sistemul de note, testele standardizate, competițiile între elevi, despre care consideră că distrug cooperarea, iar accentul pe rezultate elimină procesul de învățare reală. „Dragostea înseamnă acceptare și ghidare” Dragostea, pentru Kohn, nu este condiționată de comportament, ci înseamnă acceptare și ghidare. Alfie Kohn propune implicarea copiilor în decizii, dialog în loc de autoritate rigidă, stimularea curiozității. Au existat voci care l-au așezat pe Kohn în categoria idealiștilor și l-au criticat pentru că, spun ele, minimizează rolul disciplinei. Mulți au spus că ideile sale nu pot fi aplicate în școala clasică, rigidă prin excelență. Pe 10 mai 2026 are loc la Sala Palatului, probabil, cel mai important eveniment de parenting al anului în România. Publicul are ocazia să asiste la conferința lui Alfie Kohn, alături de Dr. Shefali Tsabary, Neale Donald Walsch și de binecunoscutulu prof. univ. Dr. Dumitru Constantin Dulcan. Mai mult decât parenting Conferința se numește „Părinte conștient, copil împlinit” și e construită în jurul întrebărilor fundamentale: „Ce fel de adulți lăsăm lumii de mâine?”, „Ce fel de adulți alegem noi, astăzi, să fim?”. Nu este doar un eveniment de parenting, este o experiență în care orice părinte/educator/formator/profesor are șansa reală de a acumula informații esențiale pentru creșterea unui copil echilibrat. Am vorbit cu Alfie Kohn pe teme esențiale pentru societatea de astăzi: competiția, curiozitatea, motivația intrinsecă, relația dintre părinte și copil și nevoia de a regândi profund felul în care înțelegem educația. Prezentăm un scurt interviu, în avanpremiera conferinței „Părinte conștient, copil împlinit”. Mediafax: Un părinte poate citi lucrările dvs și poate spune: „Este diferit și vreau să aplic”, dar el însuși a fost crescut diferit. Are nevoie să-și „reconfigureze” propriul creier pentru a deveni un părinte mai bun pentru copilul său? Alfie Kohn: Da, dacă folosim „reconfigurare” într-un sens figurat și foarte larg. Înseamnă o regândire profundă. Și nu doar a tacticilor, ci și a obiectivelor, precum și a modului în care le corelăm. Înseamnă să înțelegem că „zahărul” este la fel de mult o metodă de control ca și biciul. Asta include și formele aparent dulci de control verbal, cum ar fi lauda: „Bravo, îmi place foarte mult cum faci.” În esență, tot manipulare este. Tot lipsă de respect este. Iar cercetările arată că nu doar că este ineficientă, ci chiar contraproductivă. Când voi veni la București, la Sala Palatului, pe 10 mai 2026 — și se va întâmpla — voi vorbi și despre faptul că, ori de câte ori vorbesc cu părinți sau profesori, îmi place să încep prin a întreba: „Care sunt obiectivele dumneavoastră pe termen lung pentru copilul sau copiii dumneavoastră?” Adresez aceeași întrebare profesorilor, referitor la elevii lor: „Cum ați dori să arate, peste ani, rezultatul formării lor?” Îi rog pe oameni să formuleze un cuvânt sau o expresie care să surprindă tipul de adult pe care și-l doresc să devină copiii lor. Și, oriunde în lume mă aflu, aud aproximativ aceeași listă de calități — aceleași descrieri ale obiectivelor pe termen lung. Rolul meu este să le spun părinților: „Spuneți că vă doriți aceste lucruri. Atunci de ce continuați să faceți opusul?” Pentru că există cercetări care arată că strategiile tradiționale pe care le folosiți — precum mita și amenințările — nu doar că nu vă ajută să atingeți propriile obiective pe termen lung pentru copiii dumneavoastră, dar nici măcar pe ale mele, care, de altfel, nici nu sunt relevante aici. „Multe școli nu te învață să înveți, ba chiar descurajează asta” Mediafax: Este adevărat. Și, din păcate, învățăm acest lucru din copilărie, din școală. Când pregăteam acest interviu, m-am gândit foarte mult la sistemul în care am fost educați noi, adulții de azi. Există două lucruri care au lipsit complet și aș vrea să-mi spuneți dacă sunteți de acord sau dacă este doar o problemă specific românească: Nimeni nu mi-a explicat vreodată cum să învăț. Și nimeni nu mi-a explicat de ce este important să înveți, în general, în viață. Curiozitatea nu a fost niciodată discutată. Nimeni nu m-a învățat ce este curiozitatea. Alfie Kohn: Da. De fapt, majoritatea oamenilor spun că dorința de a cunoaște este ceva dezirabil. Însă realitatea este că multe școli nu doar că nu o cultivă, ci par să o descurajeze în mod activ. Dacă aș vrea să îi fac pe copii să-și piardă curiozitatea — dacă aș vrea să îi determin să renunțe la dorința lor naturală de a explora, de a înțelege, de a descoperi de ce un lucru nu a funcționat așa cum se așteptau — aș crea un sistem exact ca cel pe care îl avem adesea. Toți oamenii pornesc cu dorința de a da sens lumii, de a-și urma curiozitatea. Dar dacă aș vrea să distrug această dorință, aș organiza o clasă în care copiii — și poate chiar și profesorul — nu ar avea nicio autonomie, nicio posibilitate de a-și concepe propriile lecții. Întrebările copiilor despre lume nu ar conta, pentru că ar exista un curriculum fix, impus tuturor. Clasele ar fi supraaglomerate, ritmul ar fi grăbit, iar școala nu ar fi despre înțelegerea ideilor, ci despre memorarea unor informații pentru examen. Așa aș