Autor: Ioana Păun

Dua Lipa, influencer în lumea cărților: cum a devenit popstarul britanic o voce și în literatură

Festivalul literar London Literature Festival, aflat la a 19-a ediție, a anunțat că Dua Lipa va fi curatoarea ediției din acest an. Decizia a surprins pe mulți, având în vedere că artista este una dintre cele mai cunoscute popstaruri ale generației sale. Totuși, implicarea sa în domeniul literar nu este recentă, mai scrie Il Post. De mai mulți ani, cântăreața promovează constant cărțile și lectura, construindu-și o reputație serioasă în acest domeniu. Proiectul Service95 și podcastul dedicat cărților Interesul pentru literatură s-a concretizat în 2022, când Dua Lipa a lansat Service95, o platformă care include o newsletter, articole culturale și un podcast. Cel mai cunoscut proiect este „Book Club with Dua Lipa”, publicat pe Spotify și YouTube. În fiecare lună, artista alege o carte și discută cu autorul sau autoarea acesteia într-un interviu care durează aproape o oră. Conversațiile sunt relaxate și naturale, iar întrebările provin atât de la Dua Lipa, cât și de la cititorii care urmăresc newsletterul platformei. A surprise, extra episode of Dua Lipa: At Your Service has landed, where @DUALIPA looks back on the first three seasons of the podcast. Listen now for candid highlights and favourite moments, available across all major podcast platforms… https://t.co/SFQkPyeUN0 pic.twitter.com/U1uqsMS7cF — Service95 (@service95) October 6, 2023 Podcastul s-a remarcat prin stilul diferit de interviu. Spre deosebire de formatele tradiționale, conversațiile nu sunt rigid structurate și oferă spațiu pentru reflecții personale asupra lecturii. Criticii și jurnaliștii culturali au remarcat că artista citește atent cărțile și discută în profunzime temele abordate de autori. Printre invitații podcastului s-au numărat scriitori de renume precum Margaret Atwood, Khaled Hosseini, Hernan Diaz sau laureata Nobel Olga Tokarczuk. Promovarea autorilor mai puțin cunoscuți Un alt element apreciat este faptul că Dua Lipa nu se limitează la bestselleruri. În multe cazuri, ea promovează cărți mai vechi sau volume publicate de edituri mai mici. Prin selecțiile sale, artista contribuie la creșterea vizibilității unor autori mai puțin cunoscuți publicului larg, dar apreciați în mediile literare. Influența sa în lumea editorială este reală. În 2020, după ce a postat pe Instagram o fotografie în care citea romanul „A Little Life” al autoarei Hanya Yanagihara, vânzările cărții au crescut semnificativ în Marea Britanie. Editorii au confirmat că acest val de interes a fost generat direct de postarea artistei. O nouă generație de promotori ai lecturii Succesul proiectului Service95 a adus artistei recunoaștere în mediul literar. În 2022, Dua Lipa a fost invitată să țină un discurs la ceremonia Booker Prize, unul dintre cele mai prestigioase premii literare din lume. Specialiștii din industrie spun că prezența ei este importantă deoarece reușește să aducă un public nou către literatură, combinând popularitatea din muzică cu interesul autentic pentru lectură.

Ada Lupu Hausvater e noul manager al Teatrului Național din București / Ea va avea un mandat de cinci ani

Ada Lupu Hausvater a fost desemnată câștigătoarea concursului de proiecte de management organizat pentru Teatrul Naţional „I. L. Caragiale” din Bucureşti. Ea urmează să preia conducerea instituției pentru un mandat de cinci ani. Ada Lupu Hausvater a avut un singur contracandidat – pe regizorul Boris Focșa. Din comisia de evaluare au făcut parte actorul Adrian Găzdaru, regizoarea Theo Herghelegiu, regizorul Hunor Horváth, criticul de teatru Ludmila Patlanjoglu, coregrafa Vava Ștefănescu și Carmen Croitoru, specialist în management cultural, Director General al Institutului Național pentru Cercetare și Formare Culturală, profesor și expert în politici și strategii culturale. Finalizarea concursului marchează atât încheierea unei proceduri desfășurate în condiții de transparență administrativă, cât și începutul unei noi etape pentru Teatrul Național București, una dintre cele mai importante instituții culturale din România. Reprezentanții instituției subliniază că noul mandat presupune gestionarea echilibrată a dimensiunii artistice și a celei manageriale, în acord cu așteptările publicului și ale mediului cultural. Cine e Ada Lupu Hausvater Ada Lupu Hausvater are o experiență importantă în management de teatru. Ea a condus timp de aproape 20 de ani Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Timișoara – a avut, prin urmare, unul dintre cele mai longevive mandate de management din teatrul românesc, cu rezultate măsurabile: a crescut masiv numărul de spectatori, a dezvoltat noi spații artistice, practic a imprimat teatrului o dimensiune culturală de anvergură. În calitate de regizor, a montat, printre altele, Hamlet, O scrisoare pierdută, Anna Karenina. Ca stil artistic, îi place să experimenteze piese clasice într-o cheie modernă, anorată în prezent. Este conferențiar la Universitatea de Vest din Timișoara, unde insistă mult pe relația dintre teatru și societate și pe educația gustului artistic la tineri. În lumea teatrului, Ada Lupu Hausvater este văzută ca un manager puternic și stabil, capabil să construiască nu doar artistic, ci și instituțional (printre altele, a fost o critică vocală a practicii directorilor interimari în instituțiile de cultură, pe care o consideră „o strategie defectuoasă”). Proiectele de management depuse în cadrul concursului pot fi consultate public, conform anunțului oficial, pe site-ul MInisterului Culturii.

O tradiție cusută cu răbdare intră în cursa UNESCO. România, parte dintr-un dosar cultural comun cu Turcia și Albania

Ieri, România, alături de Albania și Turcia, a depus dosarul multinațional „Oya / Găteala tivurilor, practica tradițională de înfrumusețare”, propus pentru înscriere pe Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanității UNESCO. Dosarul a fost coordonat de Ministerul Culturii și Turismului din Turcia, anunță Ministerul Culturii. Din grupul de lucru al României au făcut parte reprezentante ale unor ONG-uri cu activitate remarcabilă în transmiterea practicilor tradiționale, în special în realizarea obiectelor de port popular. „Asociația Semne Cusute”, laureată a premiului „Europa Nostra”, a avut un rol central în coordonarea procesului complex de identificare și documentare a acestei tehnici migăloase, care conferă rezistență, finețe și frumusețe tivurilor, îmbinărilor și marginilor cămășilor și altor textile tradiționale lucrate manual. Li s-au alăturat ONG-ul „Mândra Project” (Zestre Contemporană) din Țara Făgărașului și Asociația „ART – Meșteșugurile Prutului” din Iași, singurul ONG din România acreditat la Convenția UNESCO din 2003. De asemenea, un rol determinant l-a avut participarea comunității etnice turco-tătare, reprezentată de Asociația „Cusături Dobrogene” și de Uniunea Democrată Turco-Tătară, constituind un exemplu de bună practică în ceea ce privește participarea incluzivă și evidențiind contribuția valoroasă a minorităților etnice la diversitatea și bogăția culturală a României. Ioana Baskerville, președinta Comisiei Naționale pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial și punct focal pentru Convenția UNESCO din 2003, a asigurat suportul tehnic pentru acest demers. Cum a fost documentată o tehnică veche de secole Parte a proiectului european de cercetare Tracks4Crafts, „Asociația Semne Cusute” a realizat un proces de identificare și analiză a pieselor valoroase reprezentative din colecții muzeale, de la Muzeul Național al Țăranului Român, Muzeul de Artă Populară din Constanța și Muzeul Județean Botoșani, până la muzee emblematice din străinătate, unde pot fi urmărite vechimea și continuitatea acestei tehnici. Găteala tivurilor reprezintă o practică veche, atestată în spațiul românesc și integrată într-un areal cultural extins, care cuprinde zonele est-mediteraneene, balcanice, carpatic și pontice. Din punct de vedere tehnic, aceasta constă într-o familie de procedee derivate din punctul de feston, aplicate pe marginea tivului rulat (specific etapelor mai vechi) sau împăturit (variantă mai recentă), realizate inițial cu acul și, ulterior, și cu ajutorul croșetei. În România, elementul se remarcă printr-o diversitate regională deosebită, atât la nivel tehnic, cât și ornamental. În estul și sudul țării, tehnica este prezentă pe cămășile bătrânești, bărbătești și femeiești, cu croi de tip tunică, decorate cu colțișori și cheițe elaborate, bogat ornamentate. În vest, în județele Arad, Bihor și Sălaj, la spăcele se disting cheițele specifice, late, lucrate cu acul. În centrul și nordul Transilvaniei, precum și în unele zone din vestul Olteniei și sudul Banatului, se întâlnesc terminații de mâneci bogat ornamentate, realizate cu croșeta sau prin tehnici mixte, uneori policrome. În sudul Transilvaniei și nordul Munteniei apar cheițele pentru clin, cu noduri dispuse de-a lungul mânecii, executate cu acul în tehnici combinate. În Dobrogea, în comunitățile etnice turco-tătare, se evidențiază tehnica oya, denumită astfel și în Turcia, ilustrând conexiunile culturale mai largi ale acestui element. Un moment important pentru patrimoniul cultural al României România sărbătorește anul acesta 20 de ani de la adoptarea Convenției UNESCO din 2003. În acest context, prin această inițiativă, Ministerul Culturii își reafirmă angajamentul de a înainta propuneri de înscriere pe Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanității, în deplin acord cu spiritul Convenției, acela de a recunoaște și consolida rolul prioritar al comunităților patrimoniale și al societății civile ca parteneri esențiali în identificarea, cercetarea, interpretarea și elaborarea planurilor de salvgardare. Este astfel susținut un demers care trebuie să rămână în grija celor care practică, transmit și valorizează acest patrimoniu zi de zi, dar mai ales a celor care îl vor duce mai departe. Această direcție capătă o relevanță sporită în contextul aderării recente a României la Convenția de la Faro (Convenția Cadru a Consiliului Europei privind valoarea patrimoniului cultural pentru societate), reafirmând rolul esențial al comunităților în definirea și gestionarea patrimoniului cultural.

Serviciul Național de Sănătate din Anglia va oferi medicamente pentru slăbit la peste 1 milion de persoane

Medicamentul Semaglutida (Wegovy) este deja disponibil în sistemul de sănătate pentru unele persoane care trăiesc cu obezitate și este oferită și sub denumirea comercială Ozempic pentru tratarea diabetului de tip 2, potrivit The Guardian. Acum, persoanele care nu sunt obeze, dar sunt supraponderale și prezintă risc de evenimente cardiovasculare grave vor fi, de asemenea, eligibile pentru injecțiile săptămânale, după ce un organism de supraveghere a dat undă verde. Institutul Național pentru Excelență în Sănătate și Îngrijire (Nice) a declarat că persoanelor cu un indice de masă corporală (IMC) de 27 sau mai mare care au suferit un atac de cord, un accident vascular cerebral sau o problemă gravă de circulație la nivelul picioarelor ar trebui să li se administreze semaglutidă pentru a preveni evenimentele cardiovasculare care le pun viața în pericol. Serviciul Național de Sănătate din Anglia a declarat că aproximativ 1,2 milioane de persoane ar putea beneficia. Medicamentul reduce riscul de infarct miocardic, accident vascular cerebral sau deces cardiovascular Semaglutida este cel mai bine cunoscută ca medicament pentru pierderea în greutate. Dar recomandarea de la Nisa se referă în mod specific la prevenirea atacurilor de cord și a accidentelor vasculare cerebrale. Injecțiile săptămânale vor fi un tratament suplimentar, oferit pe lângă medicamentele pe care oamenii le iau deja, cum ar fi statinele, și alături de o dietă hipocalorică și o activitate fizică sporită pentru cei cu risc crescut de a suferi un alt eveniment grav. Studiile clinice au arătat că semaglutida reduce riscul de infarct miocardic, accident vascular cerebral sau deces cardiovascular.

Un paradox fiscal omoară încet industria farmaceutică românească: taxa clawback a fost menită să salveze producția de medicamente, dar, de fapt, o bagă în mormânt

O măsură fiscală concepută inițial pentru a acoperi costurile sistemului de sănătate, taxa clawback, riscă să producă efectul invers, descurajând producția locală de medicamente și investițiile în sector, avertizează reprezentanții industriei farmaceutice. Directorul executiv al Asociației Române a Producătorilor Internaționali de Medicamente, Dan Zaharescu, susține că taxa clawback a avut un impact „devastator” asupra dezvoltării capacităților de producție a medicamentelor din România. Taxă în creștere, investiții în scădere Potrivit acestuia, taxa clawback – aplicată asupra valorii medicamentelor decontate de stat – a crescut semnificativ în ultimii ani. Dacă în perioada 2011–2013 nivelul acesteia varia între 5% și 11%, în 2019 ajunsese la aproximativ 32%. „Un producător de medicamente ajunge să plătească, pe lângă toate celelalte taxe, încă 32% din valoarea medicamentelor rambursate de Casa de Asigurări de Sănătate”, a explicat Zaharescu, în cadrul unei conferințe pe teme de concurență. El a subliniat că prețurile medicamentelor din România sunt stabilite la nivelul minim european, ceea ce pune o presiune suplimentară asupra producătorilor. „Semnal negativ” pentru investitori Reprezentantul industriei afirmă că acest cadru fiscal a transmis un mesaj descurajator pentru investitori. În consecință, dezvoltarea producției locale a stagnat. Datele prezentate indică faptul că, în ultimii 20 de ani, investițiile totale în capacități de producție farmaceutică din România nu au depășit 200 de milioane de euro, în condițiile în care piața medicamentelor a ajuns în prezent la peste 7 miliarde de euro anual. „Un asemenea cadru de reglementare a descurajat complet orice fel de investiție în dezvoltarea de capacități de producție pentru medicamente în România”, a mai afirmat Zaharescu. Ce este taxa clawback și cum a apărut în România Taxa clawback este un mecanism fiscal prin care producătorii de medicamente contribuie la acoperirea diferenței dintre bugetul alocat de stat pentru medicamente compensate și gratuite și consumul real al acestora. Cu alte cuvinte, atunci când cheltuielile statului pentru medicamente depășesc bugetul stabilit, diferența este recuperată de la producători, proporțional cu vânzările lor. În România, taxa clawback a fost introdusă la începutul anilor 2010, în contextul presiunilor bugetare din sistemul de sănătate și al acordurilor cu instituții financiare internaționale, ca măsură de control al cheltuielilor publice. De-a lungul timpului, mecanismul a fost modificat de mai multe ori, iar nivelul taxei a crescut semnificativ, ajungând să fie considerat de industrie unul dintre cele mai ridicate din Europa. Criticii susțin că, deși scopul inițial a fost stabilizarea bugetului, efectele pe termen lung includ retragerea unor medicamente de pe piață și reducerea investițiilor în producția locală.

Lacul lebedelor, povestea eternei lupte dintre ego și alter ego

Titlu de referință în istoria baletului, „Lacul lebedelor” a avut premiera mondială pe 20 februarie 1877, la Teatrul Bolshoi din Moscova, unde nu a fost bine primit. Abia pe 15 ianuarie 1895, cu o nouă coregrafie realizată de Marius Petipa și Lev Ivanov a avut un succes enorm la Teatrul Mariinsky din Sankt Petersburg. ”Lacul lebedelor” este poate cea mai veche poveste despre modul în care individul alege să-și înfrângă temerile și să înfrunte părțile mai puțin luminoase din viața lui. În prezent, vorbim despre gamificare, o modalitate prin care jocul devine instrumentul de luptă împotriva multiplelor fațete pe care le capătă tristețea, singurătatea și deșertăciunea unei existențe lipsite de iubire. Într-un grandios arc între trecut și prezent, putem urmări traiectoria unui laitmotiv a cărui existență s-a născut odată cu ființa umană, și anume, dihotomia ego/alter ego. Cicero vorbea despre celălalt eu sau al doilea eu. Platon amintea despre alter ego ca fiind dualitatea identitate/alteritate. Ideea unui alter ego a fost reluată în literatură – Contele de Monte Cristo sau Straniul caz al lui Dr. Jekyll și Mr. Hyde, iar mai recent, raportându-ne și la rolul pe care îl joacă cinematografia, îl regăsim în celebrul film Fight Club. Este prinţul Siegfried, personajul principal din ”Lacul lebedelor” un individ care și-a construit un alter ego tocmai pentru a-și înfrunta propriile temeri și suferințe sau proiecția viselor noastre este atât de puternică încât ajunge să ne creeze realitatea? Avem totuși o singură certitudine: viața este un șir neîntrerupt de fantasme, idealuri, transformări, suișuri, coborâșuri, iluzii, deziluzii, dar peste toate acestea rămân la finalul zilei puterea de a ne fi păstrat identitatea, bucuria de a fi  și glasul dragostei. Regia și coregrafia: Oleg Danovski Adaptarea și punerea în scenă: Oleg Danovski Jr. Scenograf costume: Viorica Petrovici Scenograf decoruri: Adrian Damian Dirijor: Tiberiu Soare Distribuția: Odette/Odile: Ada Gonzalez; Siegfried: Bogdan Cănilă; Rothbart: David Duțu; Bufon: Riku Kawanishi; Pas de trois: Carlotta de Mattei, Ana Toderică, Jorge Barani; Lebede mici: Diana Gal, Alexandra Budescu, Gabriela Durleci, Maria Gogonea; Lebede mari: Irina Chiriacescu, Ruxandra Necula, Corina Lupescu, Raluca Jercea; Pretendenta: Armina Khachatryan; Regina: Florentina Vladu; Wolfgang: Narcis Niculaie; Majordom: Răducu Milea; Solo Spaniol: Corina Lupescu, Cătălin Bucureșteanu; Solo Napoletan: Carlotta de Mattei – debut, Stefano Nappo; Solo Ceardaș: Rachel Gil, Horia Bucur – debut; Solo Mazurka: Octavia Cristea, Sergiu Dan; Mirese: Irina Chiriacescu, Ruxandra Necula, Bianca Mihai – debut, Rebecca Rudolf Maeştri de repetiţie: Bianca Fota, Gigel Ungureanu, Virgil Ciocoiu, Gabriela Popovici, Raluca Ciocoiu, Alexandra Gavrilescu, Lăcrămioara Proca Cu participarea Ansamblului de Balet și a Orchestrei Operei Naționale București. Vineri, 3 aprilie, de la ora 18:30, în acordurile delicate și dramatice ale muzicii din ”Lacul lebedelor”, povestea prințesei Odette și a blestemului care o leagă de lumea umbrelor prinde viață într-un dans al fragilității și al speranței. Fiecare mișcare este o confesiune, fiecare gest, o promisiune sau o trădare. Publicul este invitat să pătrundă într-un univers în care iubirea se luptă cu destinul, iar frumusețea se naște din suferință. Va fi o seară în care emoția va pluti în aer, iar tăcerea dintre aplauze va spune mai mult decât o mie de cuvinte.

Concursurile pentru personalul medical din spitale ar putea fi supravegheate independent. Proiectul, contestat de sindicatele din sănătate

Proiectul, care modifică Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, păstrează organizarea concursurilor la nivelul spitalelor și repartizarea pe posturi în atribuția managerului, dar introduce observatori independenți din societatea civilă pentru supravegherea procedurilor de angajare. „Prezenta iniţiativă legislativă propune instituirea unor garanţii suplimentare de transparenţă şi integritate în concursurile pentru ocuparea posturilor vacante ale personalului medical”, argumentează inițiatorii, care spun că astfel s-ar rezolva probleme semnalate frecvent în sistem. Favoritisme în concursurile din spitale Participarea observatorilor ar trebui să asigure că procedurile „se derulează corect, fără privilegii sau favoritisme”. Parlamentarii semnalează suspiciunile constante legate de modul în care sunt organizate concursurile în spitale. „Necesitatea reglementării survine ca urmare a vulnerabilităţilor intens prezentate în spaţiul public care descriu suspiciuni de favorizare şi tratament inegal în procedurile de concurs”, spun aceștia, avertizând că lipsa de transparență afectează direct sistemul sanitar, de la motivația candidaților până la încrederea pacienților. Observatorii, „câini de pază” Observatorii ar urma să fie desemnați din afara spitalelor, din organizații neguvernamentale acreditate de Ministerul Sănătății, și nu vor interveni în evaluarea profesională a candidaților. Rolul lor este limitat la supravegherea respectării regulilor, consemnarea eventualelor nereguli și întocmirea unor rapoarte de observare. Inițiatorii compară mecanismul cu cel al observatorilor electorali, susținând că ar putea funcționa ca un „câine de pază” împotriva corupţiei, abuzurilor şi tratamentelor inegale. Patronatele, susținere cu rezerve Consiliul Economic și Social, instituție consultativă a Parlamentului și Guvernului, a analizat proiectul și a emis un aviz împărțit. Reprezentanții patronatelor și ai organizațiilor neguvernamentale au susținut inițiativa, votând pentru avizarea favorabilă a acesteia, dar au cerut stabilirea clară a criteriilor de selecție a observatorilor, nu doar o trimitere generală la „societatea civilă”. Sindicatele nu vor observatori externi În schimb, sindicatele s-au opus proiectului, avertizând că introduce actori din afara sistemului în concursuri și că noul mecanism le-ar diminua sau chiar elimina rolul. „Se creează dezechilibru în relațiile de muncă din sistemul sanitar, modificarea propusă eliminând dialogul social dintre angajator și organizația sindicală, introducând în procesul de selecție persoane care nu au calitatea de partener social”, au transmis reprezentanții sindicali. Angajatorii, alături de sindicate Reprezentanții angajatorilor au susținut poziția sindicatelor de menținere a actualului cadru, în care concursurile rămân în interiorul sistemului. „Este mult mai utilă folosirea unor instituții reglementate și statuate în cadrul dialogului social, cum ar fi organizațiile sindicale reprezentative la nivelul unităților”, au transmis aceștia. Propunerea, aplicabilă întregului sistem medical Dacă propunerea USR va fi adoptată, Ministerul Sănătății va trebui să modifice metodologia de organizare a concursurilor în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a legii. Inițiativa vizează toate categoriile de personal medical, de la medici și farmaciști până la funcții de conducere din unitățile sanitare.

Premiile Gopo 2026, ediția a 20-a. Filmul Dinți de lapte conduce topul nominalizărilor

Filmul „Dinți de lapte” este urmat, pe lista nominalizărilor anunțate marți de organizatori, de producțiile „Nu mă lăsa să mor” (9 nominalizări) și „Cravata Galbenă” (8 nominalizări). Câștigătorii la Premiile Gopo 2026 vor fi anunțați pe 4 mai, în cadrul Galei Aniversare dedicate celei de-a 20-a ediții. Evenimentul este organizat de Asociația pentru Promovarea Filmului Românesc. Nominalizările au fost stabilite după ce două jurii au analizat 124 de producții românești lansate în 2025, în cinematografe, la festivaluri sau pe platforme de streaming. Peste 700 de profesioniști din industria cinematografică vor vota în continuare pentru stabilirea câștigătorilor. Lista principalelor categorii la Premiile Gopo 2026: Cel mai bun film de lungmetraj Comatogen – producător: Cristian Gugu | Quantum Media Creative Dinți de lapte – producători: Radu Stancu, Ioana Lascăr | deFilm Kontinental ’25 – producător: Alex Teodorescu | Saga Film Nu mă lăsa să mor – producători: Ana Gheorghe, Alex Teodorescu | Saga Film Tata – producător: Monica Lăzurean-Gorgan | Manifest Film Cea mai bună regie Igor Cobileanski (Comatogen) Mihai Mincan (Dinți de lapte) Radu Jude (Kontinental ’25) Andrei Epure (Nu mă lăsa să mor) Tudor Giurgiu (Pădurea de molizi) Cel mai bun actor în rol principal Daniel Popa – Clasat (rolul Gabriel Vânătoru) Andrei Aradits – Comatogen (rolul Pavel) Ben Schnetzer – Cravata Galbenă (rolul Sergiu Celibidache) Mircea Andreescu – Pădurea de molizi (rolul Gheorghe Holovati) Cea mai bună actriță în rol principal Daniela Nane – Comatogen (rolul Alina Zlot) Ilinca Hărnuț – Ink Wash (rolul Lena) Eszter Tompa – Kontinental ’25 (rolul Orsolya) Cosmina Stratan – Nu mă lăsa să mor (rolul Maria Laurint) Coca Bloos – Pădurea de molizi (rolul Minodora) Cel mai bun actor în rol secundar Theodor Șoptelea – Comatogen (rolul Radu Zlot) István Téglás – Dinți de lapte (rolul Valentin Prisecaru) Andrei Mateiu – Duel în trei (rolul Mândru) Adonis Tanța – Kontinental ’25 (rolul Fred) Gabriel Spahiu – Kontinental ’25 (rolul Sandu) Cea mai bună actriță în rol secundar Dana Marineci – Clasat (rolul Andreea Mitu) Alexandra Lupu – Comatogen (rolul Mihaela) Marina Palii – Dinți de lapte (rolul Cezaria Lucaciu) Ana Radu – Duel în trei (rolul Safta) Katia Pascariu – Interior zero (rolul Liliana) Ozana Oancea – Nu mă lăsa să mor (rolul Nadia Gămăneci) Cel mai bun scenariu Horia Cucută, George ve Gänæaard – Clasat Igor Cobileanski, Alin Boeru – Comatogen Mihai Mincan – Dinți de lapte Radu Jude – Kontinental ’25 Andrei Epure, Ana Gheorghe – Nu mă lăsa să mor Cea mai bună imagine George Dăscălescu – Catane Peter Menzies Jr. ACS – Cravata Galbenă George Chiper-Lillemark RSC – Dinți de lapte

Eurovision se extinde: Concursul lansează prima ediție din istorie dedicată Asiei. Ce țări vor participa

Concursul Eurovision lansează prima ediție din istorie dedicată Asiei. Potrivit BBC, posturile de televiziune din 10 țări din regiune, printre care Coreea de Sud, Bhutan, Thailanda și Filipine, au confirmat deja că vor participa. Potrivit EBU (European Broadcasting Union), „va include artiști și piese din Coreea de Sud, Thailanda, Filipine și Vietnam, alături de Malaezia, Cambodgia și Laos, precum și Bangladesh, Nepal și Bhutan, iar pe măsură ce competiția se va extinde, se așteaptă ca și alte țări să se alăture”. Țările participante vor organiza mai întâi propriile selecții naționale. Marea finală a primei ediții dedicată Asiei va avea loc în capitala Thailandei, Bangkok, pe 14 noiembrie 2026. „Pe măsură ce marcăm cea de-a 70-a aniversare a Concursului Eurovision, este deosebit de semnificativ să deschidem acest nou capitol alături de Asia, o regiune bogată în cultură, creativitate și talent”, a declarat Martin Green, directorul Concursului Eurovision la EBU, într-un comunicat. Potrivit BBC, începând cu anii 2000, au existat multiple încercări de a crea o versiune asiatică a concursului, însă nu s-a concretizat nimic până acum. Ediția asiatică a Eurovision este organizată de EBU împreună cu compania de divertisment Voxovation, cu sediul în Los Angeles, și S2O Productions, cu sediul în Thailanda. Prima ediție a concursul muzical Eurovision a avut loc în 1956, devenind cel mai longeviv concurs internațional de muzică din lume. Ediția din acest an are loc în luna mai, la Viena.

Ce se întâmplă cu operele de artă furate: piața neagră, mafia și negocierile secrete

Potrivit organizației Association for Research into Crimes against Art, furturile de opere de artă reprezintă a treia cea mai profitabilă activitate pentru criminalitatea organizată, după traficul de droguri și cel de arme. Acest tip de infracțiune este atractiv pentru rețelele criminale deoarece multe opere sunt relativ ușor de transportat. Picturile, de exemplu, pot fi scoase din rame și rulate. La fel, obiectele din metale sau pietre prețioase, pot fi demontate și vândute pe bucăți, mai arată Il Post. Vânzarea unor capodopere – mai dificilă decât pare Paradoxal, operele foarte celebre sunt mai greu de vândut decât cele mai puțin cunoscute. Valoarea lor depinde nu doar de autor, ci și de documentele care certifică proveniența și autenticitatea. Fără aceste documente, un tablou devine practic imposibil de comercializat pe piața oficială a artei. În prezent există baze de date internaționale care monitorizează operele furate. Art Loss Register sau baza de date a Interpol sunt două dintre ele. Acest lucru face și mai dificilă revânzarea lor. În multe cazuri, lucrările de artă furate nu sunt vândute direct. Ele sunt folosite ca garanții sau monedă de schimb în tranzacții ilegale. Mai pot fi utilizate pentru plata unor transporturi de droguri sau arme sau pot servi drept garanție în tranzacții financiare între grupări criminale. Detectivul britanic Dick Ellis descria aceste opere drept „bancnote de valoare uriașă”. În anii ’80, de exemplu, mai multe picturi furate de gangsterul irlandez Martin Cahill au fost folosite drept garanție pentru tranzacții cu diamante și pentru operațiuni financiare offshore. Unele opere dispar pentru totdeauna Multe lucrări furate nu mai sunt recuperate niciodată. Un exemplu celebru este jaful din 1990 de la Muzeul Isabella Stewart Gardner din Boston, când au dispărut 13 opere de artă, inclusiv lucrări de Vermeer, Rembrandt și Degas, evaluate la aproximativ 500 de milioane de dolari. Un alt caz notoriu este furtul tabloului „Nașterea Domnului” de Caravaggio, dispărut dintr-o biserică din Palermo în 1969 și niciodată recuperat. Există și situații în care operele de artă furate sunt folosite pentru negocieri cu autoritățile. Deținuți sau membri ai rețelelor criminale pot oferi informații despre locul unde sunt ascunse lucrările în schimbul unor reduceri de pedeapsă. Un caz cunoscut este cel al traficantului italian Raffaele Imperiale, care a predat două picturi de Vincent van Gogh furate dintr-un muzeu din Amsterdam după ce a decis să colaboreze cu autoritățile. O „viață secretă” a capodoperelor După un furt, multe opere intră într-un circuit invizibil, în care pot rămâne ascunse ani sau chiar decenii. Unele ajung în colecții private clandestine, altele sunt distruse sau abandonate pentru a evita identificarea. Din acest motiv, recuperarea unor capodopere furate este adesea un proces lung și incert, iar în multe cazuri aceste lucrări nu mai revin niciodată în muzee.