În ce etapă a ajuns Hanul Solacolu, proiect inițiat de Nicușor Dan și continuat în 2025 de Stelian Bujduveanu
Potrivit primăriei, intervențiile au avut ca obiectiv salvarea clădirii Hanul Solacolu, aflate într-o stare avansată de degradare. Proiectul de recuperare a imobilului a fost început în perioada administrației fostului primar general Nicușor Dan și și a fost continuată de administrația condusă de Stelian Bujduveanu, în 2025. Clădirea, situată la numărul 134 pe Calea Moșilor, a fost construită în anul 1859 de frații Solacolu. Inițial, aici a funcționat prima fabrică de paste făinoase din București, iar fațada era prevăzută cu prăvălii orientate către una dintre cele mai importante artere comerciale ale orașului, cunoscută în trecut și sub numele de Podul Târgului de Afară. Ulterior, imobilul a fost transformat în han. În perioada comunistă, clădirea a fost naționalizată, iar după anul 2000 a fost retrocedată proprietarului. De-a lungul timpului, cutremurele din 1940, 1977, 1986 și 1990 au afectat grav structura de rezistență, imobilul fiind încadrat în clasa I de risc seismic. Primăria arată că, înainte de intervenție, clădirea ajunsese într-o stare avansată de degradare, fiind plină de gunoaie și moloz. În 2022 au fost realizate procedurile de expropriere, iar din 2023 Administrația Municipală pentru Consolidarea Clădirilor cu Risc Seismic a început lucrările de punere în siguranță. Lucrările au inclus sprijinirea elementelor de zidărie cu stâlpi metalici și grinzi de lemn, precum și realizarea unui sistem pentru preluarea apelor pluviale, pentru a preveni infiltrațiile în subsol. În timpul intervențiilor au fost evacuate aproximativ 2.000 de tone de gunoaie din interiorul clădirii. De asemenea, a fost păstrată cărămida de acum 167 de ani. În prezent, clădirea nu mai presupune un un pericol public. În etapa următoare, autoritățile pregătesc organizarea unui concurs internațional de soluții pentru proiectarea restaurării clădirii, în colaborare cu Ordinul Arhitecților din România. În paralel, se desfășoară investigații arheologice, analize ale terenului și proceduri pentru obținerea avizelor necesare, precum și identificarea unor surse de finanțare nerambursabilă pentru reabilitarea completă a imobilului.
O regizoare de origine română, Natalie Musteață, e în cursa pentru Oscar cu scurtmetrajul distopic, Two People Exchanging Saliva
Românca Natalie Musteață se numără printre regizorii nominalizați la premiile Oscar din acest an, cu scurtmetrajul său, „Two People Exchanging Saliva”, potrivit portalului Urban.ro. Scurtmetrajul lui Natalie Musteață, realizat împreună cu Alexander Singh, este selectat pentru categoria „Best Live Action Short Film”. Filmul, despre care Urban scrie că este „unul dintre cele mai discutate filme scurte ale ultimului an”, propune un univers neobișnuit, în care gesturile de intimitate sunt interzise, după cum notează publicația citată. Violența ca monedă normală de schimb În această societate imaginară, un sărut e pedepsit cu moartea, iar plata pentru bunuri și servicii se face cu palme peste față. În acest fel, violența devine normă, în timp ce tandrețea e considerată periculoasă. Povestea e construită pe un fir narativ aparent simplu: două femei se întâlnesc într-un mall: o clientă bogată și o tânără vânzătoare. Între ele apare „o atracție fragilă”, care nu poate fi transpusă în tandrețe, pentru că aceasta e condamnabilă în această societate șuie. Distopie, ironie, până la urmă, poezie Acesta este firul tragic, cu oarece apucături ironice, care trimite la teme grele: controlul social, frica, modul în care norma colectivă îți dictează cele mai intime zone ale vieții. Regizoarea Natalie Musteață e născută în România și trăiește și lucrează în SUA, în New York. Are background în cercetare și în curatoriat de artă contemporană. Are un doctorat în istoria artei și a activat în mediul academic și muzeal, organizând expoziții și studiind relația dintre artă, limbaj și societate. Lungul drum al filmului prin festivaluri Scurtmetrajul a avut premiera la Telluride Film Festival, scrie Urban, unul dintre cele mai prestigioase festivaluri de film din lume, unde a atras atenția criticilor prin combinația de distopie, umor absurd și comentariu social. Ulterior, filmul a circulat în numeroase festivaluri internaționale, până când a ajuns pe lista scurtă a nominalizărilor la Oscar. Fotografiile oficiale ale filmului și portretele actorilor și realizatorilor au fost realizate de fotograful român Tudor Cucu, notează Urban.ro.
Un somn de calitate într-o societate dependentă de ecrane. Misiune imposibilă?
Cu ocazia Ziua Mondială a Somnului, mai mulți experți în neurofiziologie și medicină de familie au analizat, în declarații pentru EFE Salud, situația somnului. În România, unu din trei, sau chiar unul din doi români, se confruntă cu probleme de somn, stresul fiind principala cauză, afectând peste 70% dintre aceștia. Tulburările includ dificultăți de adormire și somn agitat, intensificate de anxietate, conform unui studiu Spring Farma. Impactul este major asupra calității vieții și sănătății Agende interminabile și ecrane, dușmanii somnului Coordonatoarea grupului medical din cadrul Alianza por el Sueño, neurofiziologul Odile Romero, consideră că oamenii sunt tot mai conștienți de importanța unui somn bun, deoarece acesta se traduce „printr-o calitate bună a vieții”. Totuși, spune ea, multora le este dificil să respecte anumite reguli care favorizează odihna. „De ce? Pentru că există obiceiuri profesionale și mai ales sociale foarte răspândite. Avem agende interminabile. Vrem să facem totul, pentru că suntem conectați la internet și la rețele sociale până târziu în noapte, atenți la ele până în ultimul moment”, afirmă Romero, care coordonează și unitatea multidisciplinară de somn a Hospital Vall d’Hebron. În același sens se pronunță și Lorenzo Armenteros, membru al grupului de lucru pentru sănătate mintală din cadrul Sociedad Española de Médicos Generales y de Familia și al Alianza por el Sueño. El subliniază că problemele de somn reprezintă un motiv „foarte frecvent” de consultație medicală, din cauza disconfortului pe care îl provoacă lipsa odihnei. Totuși, el atrage atenția că există „un procent foarte mare” de persoane care consideră că somnul este un act pasiv și „o pierdere de timp”. „Nu sunt conștienți de ce înseamnă somnul din punct de vedere al sănătății”, afirmă Armenteros. Ce face creierul în timp ce dormim Neurofiziologul Elena Ameyugo, coordonatoarea unității de somn a spitalelor Hospital Vithas Aravaca și Hospital La Milagrosa, explică faptul că în timpul somnului activitatea cerebrală se reorganizează. Se activează sisteme foarte eficiente care optimizează energia creierului, refac conexiunile sinaptice, iar creierul realizează chiar „o curățare literală” a produselor toxice care se acumulează în perioada de veghe. Somnul nu ajută doar la reglarea activității cerebrale. „Ne ajută și la procesarea emoțiilor, la consolidarea memoriei și la reglarea biologică generală a funcțiilor imunitare și hormonale. În final, somnul este starea care permite organismului să se pregătească pentru a face față zilei următoare”, explică Ameyugo. Problema, insistă Odile Romero, este că lumina emisă de ecranele telefoanelor mobile și ale tabletelor, aflate foarte aproape de ochi, întârzie secreția de melatonină și deplasează faza somnului. „Dacă nivelul nostru de stres este deja ridicat și curba cortizolului este mai mare sau întârziată, nu mai lipsește decât ca și secreția de melatonină să fie amânată. Toate acestea fac ca adormirea să devină mai dificilă, nu doar din cauza grijilor pe care le avem”, spune Romero, subliniind că „nu mai știm să ne deconectăm”. Cele mai frecvente tulburări de somn sunt, potrivit expertei de la Vall d’Hebron, „fără îndoială” sindromul de apnee în somn și insomnia. Insomnia, rezultatul unei lupte interne Într-o societate hiperconectată și hiperproductivă, spune Ameyugo, insomnia apare și pentru că creierul nu mai are momente de liniște și rămâne într-o stare de „hiperalertă”. Starea de veghe și somnul sunt ca o „contrapunere de forțe”. Există sisteme cerebrale de alertă care mențin organismul treaz și care „se luptă” cu altele care favorizează somnul. Într-un creier sănătos există un echilibru dinamic stabil între aceste două stări, însă în cazul insomniei predomină sistemele care mențin starea de veghe. Consecințele asupra sănătății sunt numeroase. Experții sunt de acord că o igienă slabă a somnului nu provoacă doar oboseală a doua zi sau iritabilitate, ci crește și riscul unor tulburări metabolice precum obezitatea și diabetul, hipertensiunea arterială sau problemele de colesterol. Când trebuie să mergem la medic De aceea, somnul trebuie tratat ca un pilon al sănătății, iar anumite simptome ar trebui să ducă la o consultație medicală. Armenteros explică faptul că trebuie mers la medic atunci când calitatea proastă a somnului afectează viața de zi cu zi. „Toți ne dăm seama când lipsa somnului ne afectează, pentru că nu mai avem randament, suntem irascibili, ni se schimbă comportamentul. Sau când petrecem mult timp în pat, dar nu reușim să dormim bine”, spune specialistul. El recomandă consultul medical dacă o tulburare de somn durează mai mult de trei luni. Armenteros spune că medicina de familie suportă de mulți ani „stigmatul” de a fi considerată responsabilă, deși această practică există în toate specialitățile medicale. „Nu există pacient internat în spital căruia să nu i se dea un lorazepam pentru a dormi, indiferent dacă are nevoie sau nu”, spune medicul. El adaugă că uneori există și o presiune mare din partea pacienților pentru „o rețetă rapidă care să rezolve problema imediat”. Lipsa timpului și presiunea asupra sistemului medical pot duce la prescrierea acestor medicamente, dar stigmatizarea medicinei de familie este, spune el, o greșeală. Pastila nu este „butonul de oprire” Elena Ameyugo atrage atenția că există multe modalități de a obține un somn de calitate, însă „oamenii tind să recurgă prea ușor la pastile”. „Este terifiant. Oamenii cred că somnul funcționează ca un buton de «on» și «off», iar acel «off» pentru a adormi este o pastilă.” Odile Romero subliniază și dificultatea de a trimite pacienții către unități specializate de somn, deoarece acestea nu pot primi toate cazurile. Din acest motiv, ea consideră că medicina de familie ar trebui să primească mai multe resurse pentru a trata mai eficient tulburările de somn și pentru a reduce dependența de benzodiazepine. Armenteros afirmă că tratamentul cel mai eficient pentru insomnie este terapia cognitiv-comportamentală, care presupune consultații regulate și schimbări în stilul de viață, deoarece insomnia are cauze multiple. „Uneori tratamentele cele mai eficiente sunt o combinație. Benzodiazepinele sunt medicamente foarte bune și utile, problema apare atunci când sunt luate perioade lungi. De atunci începe riscul de dependență.” Sfaturi pentru un somn mai bun Cei trei experți sunt de acord că, pentru o igienă bună a somnului, este recomandat ca ecranele să fie folosite cât mai puțin în orele de dinaintea culcării.
Casa Dinu Lipatti, de la executare silită la centru cultural: Sectorul 1 achiziționează imobilul și lansează Promenada Verde pe malul Lacului Străulești
Primul proiect vizează achiziția a două apartamente din Casa Memorială Dinu Lipatti, situată pe Bulevardul Lascăr Catargiu nr. 12, pentru a fi transformată într-un centru cultural deschis publicului. Spațiile vor găzdui expoziții, concerte și evenimente educative, valorificând simbolic locul în care marele pianist și compozitor Dinu Lipatti (1917–1950) și-a petrecut o parte din copilărie, potrivit unui comunicat al Primăriei. Inițiativa pentru păstrarea acestui spațiu în patrimoniul public a început încă din martie 2025, iar aprobarea de astăzi reprezintă un pas decisiv pentru ca aceste imobile să rămână accesibile comunității. În perioada următoare vor fi demarate procedurile de evaluare și achiziție a apartamentelor, finanțarea fiind asigurată integral din bugetul local al Sectorului 1. Cel de-al doilea proiect aprobat astăzi este „Promenada Verde”, care vizează crearea unui spațiu verde și de agrement pe malul Lacului Străulești. Consiliul General a aprobat achiziția mai multor imobile situate pe Bulevardul Bucureștii Noi nr. 245, care vor permite amenajarea unei baze de agrement și a unor zone de relaxare pentru locuitorii sectorului. Proiectul își propune să ofere mai mult aer curat, spațiu pentru plimbări și recreere, transformând malul Lacului Străulești într-un loc prietenos pentru toate vârstele. După finalizarea tranzacțiilor, atât terenurile, cât și clădirile vor intra în domeniul public și vor fi administrate de Primăria Sectorului 1, consolidând astfel efortul autorităților locale de a combina protecția patrimoniului cultural cu crearea de spații verzi pentru comunitate. Ambele proiecte vor fi finanțate din bugetul local al Sectorului 1, asigurând continuitatea investițiilor în infrastructură culturală și de agrement. Astfel, de la situația tensionată a Casei Lipatti, aflată anul trecut în executare silită, până la transformarea sa într-un centru cultural accesibil tuturor și la dezvoltarea „Promenadei Verzi”, Sectorul 1 face un pas concret pentru protejarea patrimoniului și îmbunătățirea calității vieții locuitorilor.
Ce este terapia de șoc folosită în psihologie și psihiatrie timp de zeci de ani. Cum s-a schimbat modul de aplicare
În prezent, metoda continuă să fie utilizată, însă aplicarea ei este diferită, adaptată la standardele actuale și concepută pentru a fi sigură pentru pacient. În acest articol de pe Psicología‑Online explicăm ce este terapia de șoc și la ce este folosită, scrie Psihologia-online.com. Terapia de șoc presupune inducerea artificială și controlată a unui șoc fiziologic la o persoană, ca tratament pentru tulburări psihice severe. De obicei, se administrează un curent electric controlat la nivelul creierului pacientului, care provoacă o convulsie. Această convulsie durează în general câteva minute și procedura se realizează sub anestezie generală. Tratamentul se efectuează sub supravegherea unei echipe medicale specializate, inclusiv a unui medic psihiatru. Metoda se bazează pe ipoteza că stările de șoc pot îmbunătăți starea mentală a persoanei după recuperarea de la tratament. Terapia de șoc de-a lungul istoriei Cele mai cunoscute terapii de șoc din istorie sunt următoarele: 1. Terapia cu insulină Manfred J. Sakel, neurofiziolog și psihiatru, a observat că unii pacienți cu dependențe sau psihoze își îmbunătățeau starea mentală după o criză hipoglicemică. Pe baza acestei observații, el a decis să provoace în mod artificial și controlat astfel de crize. Pentru aceasta administra pacienților o supradoză de insulină, ceea ce scădea nivelul glicemiei până la apariția convulsiilor asemănătoare celor dintr-un atac epileptic. Pentru a controla situația, după ce pacientul intra în comă din cauza crizei, medicii îi administrau o soluție de glucoză care restabilea nivelul zahărului din sânge. Rezultatele păreau să arate îmbunătățiri ale stării mentale ale pacienților, iar efectele se mențineau în timp. După publicarea studiului în 1933, mulți psihiatri au început să folosească metoda. Tratamentul a avut un impact atât de mare încât, în 1940, majoritatea spitalelor din Statele Unite îl foloseau. Existau chiar secții speciale pentru „șocul insulinic”. Sakel estima o rată de îmbunătățire de 88 %, însă studii ulterioare au redus acest procent. Unii pacienți au murit, iar alții au descris tratamentul ca fiind înfricoșător. 2. Terapia cu cardiazol În 1933, medicul Ladislaus von Meduna a pornit de la ideea că epilepsia ar fi incompatibilă cu schizofrenia și a încercat să provoace epilepsie pentru a trata această boală. El a testat mai multe substanțe și în final a folosit cardiazolul, care provoca crize epileptice. Aproximativ 50 % dintre pacienți prezentau îmbunătățiri, însă aproximativ 42 % suferau fracturi din cauza convulsiilor puternice. Psihiatrul A. E. Bennett a propus utilizarea unui sedativ pentru a controla convulsiile. În unele tulburări, precum depresia maniacală sau psihoza, cardiazolul avea o rată de îmbunătățire de 80 %. În cazul schizofreniei, terapia cu insulină s-a dovedit mai eficientă. 3. Terapia electroconvulsivă Ulterior, aceste metode au fost înlocuite de Terapia electroconvulsivă. La început, această terapie se baza pe aceeași idee că epilepsia și schizofrenia ar fi incompatibile. Histologul Ugo Cerletti a considerat că poate provoca convulsii prin descărcări electrice și astfel ar putea trata schizofrenia. Observând rezultatele bune ale metodei, cercetătorul a presupus că în timpul electroșocului creierul produce o substanță care ar combate boala mentală. El a numit această substanță acroagonină, însă ea nu a fost niciodată identificată sau izolată. Terapia electroconvulsivă a fost utilizată ulterior în forme diferite. Astăzi se administrează descărcări electrice mai slabe și localizate, iar pacientul se află sub anestezie. Procedura este folosită mai ales în tratamentul depresiei rezistente la tratament sau al tulburării bipolare, atunci când alte metode nu au avut rezultate. Pentru ce este folosită terapia de șoc Rolul terapiilor de șoc s-a schimbat de-a lungul timpului, însă au avut întotdeauna un element comun: tratarea problemelor psihologice sau a tulburărilor mentale. Inițial, metoda era folosită mai ales pentru tratarea schizofreniei, pornind de la ipoteza greșită că aceasta ar fi incompatibilă cu epilepsia. Astăzi, terapia electroconvulsivă este indicată în special pentru depresie severă sau tulburare bipolară atunci când alte tratamente nu au funcționat. Deși terapia electroconvulsivă s-a dovedit eficientă în multe cazuri, ea rămâne un subiect controversat din cauza unor posibile efecte secundare, precum pierderea temporară a memoriei, confuzia sau unele tulburări cognitive. Studiile recente arată însă că aceste efecte sunt, de regulă, temporare, iar mulți pacienți își revin fără probleme cognitive de durată. În plus, progresele tehnice au redus intensitatea acestor efecte. Terapia de șoc în prezent În prezent, termenul de „terapie de șoc” este uneori folosit și pentru terapia de expunere. În acest caz, schimbările fiziologice nu sunt provocate de substanțe sau electricitate, ci de expunerea la stimuli. Tehnica presupune expunerea pacientului, într-un mediu controlat și supravegheat, la situația sau stimulul care îi provoacă frică. Pacientul este pus în contact cu situația temută și experimentează inițial senzații neplăcute, mai ales înainte de expunere. Pe măsură ce expunerea continuă, aceste senzații scad. Starea de bine și încrederea pacientului cresc, deoarece acesta observă că temerile sale nu se confirmă. Această tehnică este utilizată în tratamentul fobiilor, al unor tulburări de anxietate și al tulburării obsesiv‑compulsive. Exemple de terapie de șoc în psihologia actuală 1. Expunerea prelungită în fobii sau tulburări de anxietate În acest tip de intervenție, terapeutul expune pacientul în mod controlat și direct la stimulul temut. De exemplu, o persoană cu fobie de lift poate fi rugată să stea într-un lift o perioadă mai lungă de timp. Scopul este reducerea reacției de anxietate prin obișnuire. Deși la început impactul emoțional poate fi puternic, eficiența metodei este susținută de numeroase studii. 2. Terapia de aversiune în dependențe Această tehnică presupune asocierea unui comportament nedorit, cum ar fi consumul de alcool, cu o senzație neplăcută, de exemplu greață provocată de medicamente. În prezent este înlocuită de metode mai respectuoase, precum terapia cognitiv-comportamentală sau întărirea pozitivă, dar rămâne un exemplu istoric de intervenție de tip șoc. 3. Intervenții în crize emoționale acute În situații precum tentative de suicid, pierderi traumatice sau episoade psihotice, specialistul poate folosi strategii verbale sau situaționale puternice pentru a întrerupe o stare de blocaj emoțional sau de disociere. Scopul nu este provocarea suferinței, ci restabilirea contactului cu realitatea și conștientizarea imediată a situației. 4. Terapia de grup cu confruntare emoțională În unele programe de grup, cum ar fi comunitățile terapeutice, se folosește confruntarea directă între membrii
Papa Leon cere liderilor creștini implicați în războaie să-și examineze conștiința și să meargă la spovedanie
Declarația a fost făcută în cadrul unui discurs adresat preoților, la o conferință organizată la Vatican, dedicată practicii spovedaniei, titreaza Reuters. „Au acești creștini care poartă o gravă responsabilitate în conflictele armate umilința și curajul de a face un examen de conștiință și de a merge la spovedanie?”, a întrebat suveranul pontif. Mesajul vine în contextul în care Papa Leon a intensificat, în ultimele zile, apelurile pentru încetarea războiului din Iran, conflict declanșat la 28 februarie în urma unor atacuri aeriene comune ale Statelor Unite și Israelului. Deși nu a făcut nicio referire directă la acest război, poziția Vaticanului față de escaladarea violenței este una fermă. Biserica Catolică se opune, în principiu, războiului, iar de-a lungul secolelor a evaluat conflictele armate prin prisma doctrinei „războiului just”, care permite folosirea forței doar în condiții strict limitate, precum apărarea împotriva unei agresiuni nedrepte. În acest context, cardinalul Robert McElroy, arhiepiscop de Washington, D.C., a declarat recent că loviturile SUA și Israelului asupra Iranului „nu sunt legitime din punct de vedere moral”, deoarece nu respectă criteriile tradiției războiului just. Papa Leo a subliniat că spovedania nu este doar un act religios individual, ci și un instrument care poate contribui la pace și unitate în societate. Potrivit acestuia, asumarea responsabilității morale de către liderii politici este esențială pentru prevenirea violenței și a conflictelor armate.
Ministerul Culturii: Verificările la Muzeul Național George Enescu nu au descoperit deteriorări la patrimoniul de tezaur
Comisia de experți, constituită prin ordin al ministrului András Demeter, a verificat modul în care sunt păstrate și conservate bunuri de valoare istorică. „Comisia a procedat la o examinare vizuală preliminară a unor artefacte reprezentative, inclusiv a unor piese de mare valoare patrimonială. În urma acestei verificări nu au fost observate deteriorări evidente survenite ulterior anului 2021. Au fost solicitate inclusiv manuscrisele menționate în presă, respectiv anumite pagini din Simfonia a III-a, clasate la categoria Tezaur, a patrimoniului cultural național mobil. În urma examinării vizuale nu au fost constatate modificări sau deteriorări vizibile față de starea cunoscută anterior”, se arată în comunicatul emis vineri de ministerul Culturii. Cu toate acestea, instituția avertizează că rezultatele sunt doar ale unor verificări preliminare și nu pot „substitui o evaluare sistematică și detaliată a întregului fond patrimonial”. În plus, ministerul mai punctează și necesitatea găsirii unui loc de depozitare conform standardelor: „Comisia apreciază că menținerea actualei soluții de depozitare nu poate reprezenta o opțiune sustenabilă pe termen mediu și lung și consideră necesară identificarea, într-un termen rezonabil, a unei soluții conforme standardelor de conservare”.
Un test de sânge poate prezice riscul de demență la femei cu zeci de ani înainte de apariția simptomelor, arată un nou studiu
Un studiu realizat de o echipă formată din instituții din SUA arată că un test de sânge inovator ar putea prezice riscul de demență la femei cu până la 25 de ani înainte de apariția simptomelor. Potrivit Science Alert, nivelurile ridicate de p-tau217, o proteină asociată cu modificările cerebrale care sunt observate în boala Alzheimer, sunt cele care prezic cu exactitate viitoarele probleme cognitive și demența. În cadrul studiului au fost analizate probe de sânge prelevate de la 2.766 de femei cu vârste cuprinse între 65 și 79 de ani. Probele au prelevate la sfârșitul anilor 1990, dar și ani mai târziu. Femeile participante la studiu au fost monitorizate pe o perioadă de până la 25 de ani, toate neprezentând tulburări cognitive la începutul studiului. Potrivit The Independent, pe parcursul celor 25 de ani de monitorizare, cercetătorii au identificat femeile care au dezvoltat probleme de memorie sau de gândire, inclusiv demență. În cazul celor care prezentau niveluri mai ridicate de p-tau217 în sânge la începutul studiului, riscul de a dezvolta demență ulterior era mult mai mare. Autorii studiului au mai constatat că pe măsură ce nivelurile biomarkerului creșteau, creștea și riscul de demență. Totuși riscul de demență nu era la fel pentru toată lumea, observându-se diferențe în rezultate în funcție de vârsta femeilor, etnia, dar și alți factori. Dr. Aladdin Shadyab, autorul principal al studiului, a declarat: „Studiul nostru sugerează că am putea identifica femeile cu risc crescut de demență cu zeci de ani înainte de apariția simptomelor. Un astfel de interval de timp îndelungat deschide calea către strategii de prevenire mai timpurii și o monitorizare mai țintită, în loc să așteptăm până când problemele de memorie afectează deja viața de zi cu zi”. Studiul, care a fost publicat în JAMA Network Open, necesită cercetări suplimentare.
Aranjamentele de dormit ale Prințului și Prințesei de Wales. Dezvăluiri surprinzătoare din reședințele regale
Alături de soțul său, Prințul William, cuplul regal a ales întotdeauna discreția în ceea ce privește viața de familie. Totuși, informații recente scot la iveală un detaliu surprinzător despre aranjamentele de dormit ale Prințului și Prințesei de Wales în perioada în care locuiau la Palatul Kensington, scrie Mirror. Planurile apartamentului 1A din Palatul Kensington arată că dormitorul principal al cuplului era situat la parter, nu la etaj, așa cum este obișnuit în majoritatea locuințelor. Apartamentul, fostă reședință a Prințesei Margaret, este o proprietate impresionantă, cu 20 de camere, patru niveluri, lift privat, sală de sport și nouă spații destinate personalului. Această particularitate a alimentat interesul publicului, fiind considerată o alegere atipică pentru un cuplu regal de rang înalt. Clarificări istorice Autorul regal Christopher Warwick a explicat că termenul „apartament” poate induce în eroare. Reședințele de la Palatul Kensington sunt, de fapt, case tip terasă unite, dispuse în jurul mai multor curți interioare, ceea ce explică dispunerea neconvențională a camerelor și implicit aranjamentele de dormit ale Prințului și Prințesei de Wales. Mutări recente În ultimii ani, familia regală s-a confruntat cu momente dificile, inclusiv diagnosticul de cancer al Prințesei, dar și problemele de sănătate ale Regelui Charles al III-lea. Cuplul are acces la Anmer Hall, însă s-a mutat la Forest Hall, după ce anterior locuise la Adelaide Cottage. Istoria Adelaide Cottage Adelaide Cottage, situată în parcul privat Crown Estate, a fost construită în 1831 pentru Regina Adelaide. Reședința a fost frecventată și de Regina Victoria, iar ulterior a fost locuită de Peter Townsend, cunoscut pentru relația sa controversată cu Prințesa Margaret. Renovată în 2015, proprietatea impresionează prin detalii luxoase, inclusiv un dormitor principal cu tavan decorat cu delfini aurii.
China devansează Neuralink. Primul implant creier-computer aprobat înaintea companiei lui Elon Musk
Autoritatea chineză de reglementare a medicamentelor a anunțat că a acordat undă verde companiei Neuracle Technology din Shanghai pentru comercializarea unui implant cerebral destinat pacienților adulți cu paralizie parțială cauzată de leziuni ale măduvei spinării. Anunțul, relatat de Reuters și Bloomberg, reprezintă o victorie strategică pentru Beijing într-un domeniu considerat esențial pentru viitorul tehnologic. Cum funcționează implantul creier-computer aprobat în China Implantul creier-computer dezvoltat de Neuracle este un sistem complet de interfață creier-computer (BCI) care include senzori cerebrali implantați, o mănușă robotică, instrumente chirurgicale specializate, un algoritm de decodare a semnalelor cerebrale și software pentru testare medicală și management clinic. În cadrul studiilor clinice realizate pe aproximativ 36 de pacienți, tehnologia BCI a demonstrat că poate îmbunătăți capacitatea pacienților de a ține și apuca obiecte cu mâinile. Dispozitivul este însă autorizat exclusiv pentru persoane care păstrează o anumită funcție la nivelul brațului superior, ceea ce limitează aria de aplicabilitate. Aprobarea oferită Neuracle plasează China înaintea unor competitori americani importanți, precum Neuralink, compania fondată de Elon Musk. Deși Neuralink a primit în SUA aprobarea pentru teste clinice pe oameni în 2023 și a realizat primul implant uman în 2024, compania nu deține încă o licență pentru comercializare. Spre deosebire de implanturile mai avansate, capabile să ajute pacienți complet paralizați să navigheze pe internet sau să comunice digital, dispozitivul Neuracle are mai puține canale de detectare a semnalelor cerebrale și este poziționat în afara membranei externe a creierului. Tehnologia BCI, prioritate strategică pentru China Interfața creier-computer a fost desemnată de autoritățile chineze drept una dintre cele șase industrii strategice ale viitorului, conform celui mai recent plan cincinal. Startup-urile din domeniu beneficiază de finanțare publică, sprijin instituțional și acces accelerat la testare clinică, consolidând ambițiile Chinei de a deveni lider global în tehnologiile neuro-digitale.