Nicușor Dan, întâlnire cu președintele Consiliului de Administrație al Grupului ENGIE, la două zile după ce a primit vizita noului CEO de la OMV
Președintele României, Nicușor Dan, primește miercuri, 7 octombrie, la Palatul Cotroceni, vizita președintelui Consiliului de Administrație al Grupului ENGIE, Jean-Pierre Clamadieu, și a directorului general ENGIE România, Nicolas Richard. Evenimentul are loc la două zile după ce Nicușor Dan s-a întâlnit cu delegația OMV condusă de noul director executiv al companiei, irlandeza Emma Delaney. Pe agenda de lucru se află aspecte cheie legate de viitorul energetic al României, în contextul în care țara continuă să resimtă efectele crizei globale, mai ales în ceea ce privește creșterea prețurilor la carburanți. Inginer de profesie, Jean-Pierre Clamadieu este unul dintre cei mai influenți lideri de business din Franța, recunoscut la nivel internațional pentru expertiza sa în sectorul energetic și în cel chimic. În perioada 2012-2019, a ocupat funcția de CEO al grupului chimic belgian Solvay. De-a lungul carierei, a mai avut rolul importante în consiliile de administrație ale unor mari corporații precum Airbus sau AXA. Loading … Nicușor Dan și-a început săptămâna cu vizita la Cotroceni a noului director executiv care conduce gigantul OMV Cu două zile înainte de întâlnirea cu membrii din conducerea ENGIE, luni, 5 octombrie, președintele României a primit vizita CEO-ul OMV, Emma Delaney, într-un moment dificil pe care îl traversează sectorul energetic. Prețul unui litru de combustibil a depășit pragul de 10 lei în majoritatea benzinăriilor din țară, iar scumpirile încep să se resimtă din ce în ce mai puternic în buzunarele românilor. De asemenea, unul dintre cele mai importante subiecte despre care au discutat cei doi oficiali este proiectul Neptun Deep, care urmează să debuteze oficial în prima jumătate a anului 2027. Anunțul a fost făcut de reprezentanții OMV Petrom și Romgaz, cele două companii care dețin câte 50% din valoarea totală a proiectului. Directorul executiv al gigantului austriac OMV, Emma Delaney, a preluat mandatul la data de 1 septembrie 2026, pentru o perioadă de cel puțin trei ani. Este prima femeie care ocupă această funcție în istoria de 70 de ani a companiei.
Nicușor Dan se întâlnește la Cotroceni cu noul șef al OMV, înainte de negocieri cu partidele parlamentare
Președintele Nicușor Dan primește luni, 5 octombrie, la Palatul Cotroceni, delegația OMV condusă de noul director executiv al companiei, irlandeza Emma Delaney. Întâlnirea are loc de la ora 10:00 și pune în discuție aspecte cheie legate de viitorul energetic al României, în contextul în care țara continuă să resimtă efectele crizei globale, mai ales în ceea ce privește creșterea prețurilor la carburanți. Ulterior, de la ora 14:00, președintele va începe o nouă rundă de negocieri cu reprezentanții partidelor parlamentare, consultări care se vor încheia abia după ora 19:00. Mai apoi, președintele ar urma să facă încă o propunere de prim-ministru, la fix cinci luni de când Guvernul Bolojan a fost demis prin moțiune de cenzură. Loading … Nicușor Dan, întâlnire critică pentru viitorul energetic al României cu noul CEO al gigantului OMV Președintele României primește vizita CEO-ul OMV, Emma Delaney, într-un moment dificil pe care îl traversează sectorul energetic. Prețul unui litru de combustibil a depășit pragul de 10 lei în majoritatea benzinăriilor din țară, iar scumpirile încep să se resimtă din ce în ce mai puternic în buzunarele românilor. De asemenea, unul dintre cele mai importante subiecte aflate pe agenda de lucru este proiectul Neptun Deep, care urmează să debuteze oficial în prima jumătate a anului 2027. Anunțul a fost făcut de reprezentanții OMV Petrom și Romgaz, cele două companii care dețin câte 50% din valoarea totală a proiectului. Directorul executiv al gigantului austriac OMV, Emma Delaney, a preluat mandatul la data de 1 septembrie 2026, pentru o perioadă de cel puțin trei ani. Este prima femeie care ocupă această funcție în istoria de 70 de ani a companiei. CEO-ul OMV, Emma Delaney După cinci luni de la demiterea lui Bolojan și trei încercări eșuate, Nicușor Dan începe noi consultări cu partidele pentru desemnarea unui nou premier La scurt timp după încheierea întâlnirii oficiale cu delegația OMV, președintele României va începe o nouă rundă de negocieri cu partidele parlamentare, în vederea desemnării unui nou candidat pentru funcția de prim-ministru. Dezbaterile de la Cotroceni au loc după trei nominalizări – Eugen Tomac, Adrian Veștea, respectiv Siegfried Mureșan – care au eșuat în încercarea de a forma următorul Executiv cu puteri depline. În același timp, luni, 5 octombrie, se împlinesc cinci luni de când Guvernul Bolojan a fost demis prin moțiune de cenzură. Președintele României, Nicușor Dan Reprezentanții Administrației Prezidențiale au anunțat programul oficial al consultărilor pe care Nicușor Dan le va purta cu liderii partidelor parlamentare. Aceștia se vor prezenta, la Palatul Cotroceni, în următoarea ordine: Partidul Social Democrat – ora 14:00 Alianța pentru Unirea Românilor – ora 14:30 Partidul Național Liberal – ora 15:00 Uniunea Salvați România – ora 15:30 Uniunea Democrată Maghiară din România – ora 16:00 Grupul parlamentar al minorităților naționale – ora 16:30 Partidul S.O.S. România – ora 17:00 Partidul Oamenilor Tineri – ora 17:30 Grupul parlamentar Uniți pentru România – ora 18:00 Grupul parlamentar PACE – Întâi România – ora 18:30 Parlamentarii neafiliați – ora 19:00 Printre numele vehiculate pentru noua desemnare se află și cel al ministrului interimar al Finanțelor, Alexandru Nazare, membru PNL care beneficiază de susținerea PSD. În paralel, liderul social-democraților, Sorin Grindeanu, a declarat în repetate rânduri că partidul i-a încredințat mandatul de a prelua conducerea Guvernului și că așteaptă ca președintele Nicușor Dan să îl desemneze pentru această funcție. Mai multe informații sunt disponibile AICI.
România a importat mai multă energie decât a produs. Aproape 3.400 MW, sâmbătă seară
Importurile de energie electrică au depășit producția națională, sâmbătă seara, 3 octombrie, potrivit datelor Transelectrica. Sistemul energetic este afectat de producția hidro redusă, pe fondul secetei și al debitului scăzut al Dunării. Fără aportul energiei eoliene și solare, sistemul se apropie de limitele de import. Sâmbătă seara, România a importat aproape 3.400 MW. Sâmbătă seara, 3 octombrie, producția națională de energie electrică a fost de aproximativ 2.900 MW. Producția eoliană era aproape inexistentă, iar hidrocentralele și centralele pe cărbune produceau fiecare sub 1.000 MW. La aceeași oră, România importa aproape 3.400 MW de energie electrică, peste producția internă. Importurile s-au apropiat de limita maximă a interconexiunilor, de 4.000 MW, potrivit datelor Transelectrica, notează e-nergia.ro. Loading … România a importat mai multă energie decât a produs. Aproape 3.400 MW, sâmbătă seară. Sistemul energetic se apropie de limite. Foto: Shutterstock Importurile nu au fost preferate din cauza unui preț scăzut al energiei. În acel interval, prețul pe PZU depășea 1.900 de lei/MWh. Centralele pe gaze produceau circa 1.250 MW, iar cele pe cărbune sub 600 MW. Mai multe grupuri pe gaze erau oprite, iar unele centrale pe cărbune ar fi putut avea probleme cu aprovizionarea cu combustibil, mai notează sursa citată. Starea Sistemului Energetic Național (SEN) conform datelor Transelectrica de duminică seară De altfel, datele de pe site-ul Transelectrica, la ora curentă (22:55), arată starea Sistemului Energetic Național în timp real. La ora menționată, duminică, 4 octombrie, erau disponibile următoarele date: 44.29% Hidrocarburi: 1273 MW 22.65% Hidro: 651 MW 19.76% Cărbune: 568 MW 11.52% Eolian: 331 MW 2.02% Biomasa: 58 MW 0.24% Instalatii de stocare: 7 MW 0.00% Nuclear: 0 MW -0.49% Foto: -14 MW Foto: Transelectrica În contextul energetic actual, vă reamintim că un mare furnizor român de energie electrică și-a cerut insolvența, din cauza opririi centralei de la Cernavodă. Getica 95, al șaselea mare furnizor de energie de pe piața de retail, și-a cerut insolvența la Tribunalul Buzău, pe 1 octombrie. Compania invocă probleme financiare generate de oprirea centralei de la Cernavodă. Situația a dus la întreruperea furnizării de energie în baza contractelor cu Nuclearelectrica. De altfel, Centrala nucleară de la Cernavodă este oprită de mai bine de o lună și jumătate, pe fondul debitului scăzut al Dunării. Sursă foto: Shutterstock – imagini cu rol ilustrativ
Debitul Dunării, în scădere. Avertismentul hidrologilor pentru perioada octombrie-decembrie 2026
Hidrologii anunță prognoza debitului Dunării pentru lunile octombrie, noiembrie și decembrie 2026. Valorile se vor afla sub mediile multianuale. Debitul Dunării la intrarea în țară, în zona Baziaș, va fi sub mediile multianuale în octombrie, noiembrie și decembrie. Pe râurile interioare, debitele sunt estimate la 30%-80% din mediile lunare. În bazinele Râmnicu Sărat, Bârlad și în Dobrogea, valorile ar putea coborî sub 30%. Loading … Dunărea Debitul Dunării în luna octombrie 2026 Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor (INHGA) arată că în octombrie 2026, debitele râurilor din România sunt prognozate la 30%-50% din mediile multianuale. Valori mai ridicate, de 50%-80%, sunt estimate pe râurile din bazinele Vișeu, Someșul Mare, Prahova și în zonele superioare ale Oltului și Bistriței. Debite sub 30% sunt așteptate în bazinele Râmnicu Sărat, Bârlad și în Dobrogea. Debitul Dunării în luna noiembrie 2026 În noiembrie 2026, debitele râurilor sunt prognozate la 30%-50% din mediile multianuale. Valori de 50%-80% sunt estimate în mai multe bazine, inclusiv Vișeu, Someșul Mare, Bega, Timiș, Jiu și Prahova. Debite sub 30% sunt așteptate în bazinele Râmnicu Sărat și Bârlad. Debitul Dunării în luna decembrie 2026 În decembrie 2026, debitele râurilor vor fi, în general, la 50%-80% din mediile multianuale. Valori mai mici, de 30%-50%, sunt estimate în mai multe bazine, iar în bazinul Bârladului pot coborî sub 30%. Hidrologii avertizează că în decembrie pot apărea primele formațiuni de gheață pe râurile din nordul și centrul țării, dar și în bazinele superioare ale Bistriței, Mureșului și Oltului. Secțiunea Baziaș: prognoza debitelor medii şi extreme lunare pe Dunăre la intrarea în ţară A fost întocmită și prognoza debitelor medii şi extreme lunare pe Dunăre la intrarea în ţară (secţiunea Baziaş), pentru același interval. În octombrie, debitul maxim al Dunării la intrarea în țară, la Baziaș, este estimat la 1.600 mc/s, față de media multianuală de 3.900 mc/s. Minimul prognozat este de 1.200 mc/s. În noiembrie, debitul maxim este estimat la 2.000 mc/s, iar cel minim la 1.400 mc/s, în condițiile unei medii multianuale de 4.700 mc/s. În decembrie, debitul maxim al Dunării este estimat la 3.500 mc/s, iar cel minim la 1.900 mc/s, în condițiile unei medii multianuale de 5.100 mc/s. „Aceste prognoze de lungă durată se vor actualiza prin prognozele de scurtă durată care vor fi precedate, în situaţiile în care se prognozează posibilitatea depăşirii cotelor de apărare, de avertizări hidrologice emise pe baza situaţiei hidrologice şi a evoluţiei factorilor meteorologici din momentul respectiv”, transmite Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor (INHGA).
Sărăcirea energetică sau Europa cu două viteze
România se confruntă cu o nouă formă de sărăcie. Se numește sărăcirea energetică și înseamnă că într-o gospodărie cheltuielile cu energia depășesc 10% din venituri. România este lovită direct de politicile energetice deficitare, având cele mai mari facturi la energie de la nivelul blocului comunitar. Loading … Nu este sărăcia extremă, nu este lipsă totală de venit. Dar e momentul în care realizezi că marea ta grijă în lunile de iarnă nu sunt alimentele sau ratele. Ci facturile la curent, gaze sau costul lemnelor de foc. Și asta pentru că energia nu mai este un serviciu, ci o povară structurală, arată o analiză a Asociației Energia Inteligentă (AEI). Sărăcie energetică în România. Ce este și de ce ar trebui să ne preocupe În Europa, dacă folosim acest indicator simplu – peste 10% din venit merge pentru electricitate, gaz, energie termică și combustibili – realitatea este mai dură decât arată cifrele oficiale privind „incapacitatea de a încălzi locuința”. 17–22% dintre gospodăriile UE sunt afectate Estimările AEI arată că aproximativ 17–22% dintre gospodăriile din UE ar depăși acest prag. Vorbim de zeci de milioane de familii pentru care energia nu mai este un cost normal al traiului, ci o presiune constantă asupra bugetului. Diferențele sunt frapante. În estul și sud-estul Europei – Bulgaria, România, Grecia – între 30% și 40% dintre gospodării cheltuie mai mult de 10% din buget cu plata energiei. Aici, veniturile mici se combină cu locuințe slab izolate și sisteme de încălzire ineficiente. Energia poate ajunge chiar la 15–20% din venitul unei familii cu venit redus. În sudul Europei, precum Spania sau Portugalia, problema nu este doar venitul, ci și calitatea fondului locativ și volatilitatea prețurilor la electricitate. Aproximativ 20–25% dintre gospodării pot depăși pragul de 10% din buget folosit pentru plata energiei. În nordul și vestul Europei – Finlanda, Danemarca, Luxemburg – proporția scade la 5–10% . Dar nu pentru că energia ar fi ieftină. Din contră, prețurile sunt adesea mai mari. Diferența o fac veniturile ridicate, eficiența energetică a clădirilor și sistemele sociale solide. Aceasta nu mai este doar o diferență economică. Este o fractură structurală în interiorul Uniunii. Indicatorul care spune mai mult decât „locuința rece” Uniunea Europeană măsoară oficial sărăcia energetică prin indicatori bine definiți precum „incapacitatea de a menține locuința adecvată încălzită”. Dar acest indicator surprinde doar vârful aisbergului, explică expertul în energie Dumitru Chisăliță (foto), președintele AEI. Dumitru Chisalita, presedinte Asociatia Energia Inteligentă. ALEXANDRU DOBRE/ MEDIAFAX FOTO. Pragul de 10% din venit este mai incomod, pentru că arăta altceva: familii care încă plătesc facturi, dar sacrifică alte cheltuieli importante– hrană, sănătate, educație. Este sărăcia invizibilă a clasei medii inferioare. O gospodărie poate avea căldură, dar poate renunța la vacanțe, la economii sau la siguranță financiară. Pe termen lung, această presiune are efecte nefaste ca vulnerabilitatea economică și tensiunea socială. Criza energetică a fost un test Perioada 2022–2023 a arătat cât de cât fragil este echilibrul, continuă Chisăliță. În multe state europene, proporția gospodăriilor care au depășit pragul de 10% din buget cu plata energiei a crescut abrupt. Fără schemele de plafonare și sprijin public, cifrele ar fi fost semnificativ mai mari. Dar subvențiile nu sunt o soluție structurală. Ele cumpără timp, subliniază specialistul. Problema reală – venituri mici și clădiri ineficiente Sărăcia energetică nu este doar o problemă de preț, ci un cumul al mai multor factori. Potrivit analizei citate, ea este rezultatul interacțiunilor dintre: venituri insuficiente, stoc de locuințe vechi și ineficiente, dependență de combustibili volatili, inegalitate regională. Sursa FOTO – caracter ilustrativ: Pixabay În Europa Centrală și de Est, există un aspect particular, și anume că milioane de locuințe construite înainte de 1990 pierd căldură masivă. În sud, clădirile sunt nepregătite pentru extremele climatice. În vest, costul vieții ridicate erodează veniturile disponibile. O alegere politică, nu doar economică Pragul de 10% este mai mult decât o statistică. Este o linie morală, apreciază studiul AEI. El pune întrebarea: cât este acceptabil să plătească o familie pentru un serviciu esențial? Energia nu este un bun de lux. Fără ea, nu există locuire decentă, sănătate sau participare economică. Dacă un sfert din gospodăriile europene sunt aproape de acest prag sau îl depășesc, problema nu mai este marginală. Europa are două opțiuni: să trateze sărăcia energetică ca o consecință temporară a pieței, să fie o problemă masivă structurală o să considere investiții în eficiență energetică, renovare și protecție socială țintită. Rata riscului de sărăcie ar putea urca spre 23–25% Pragul de 10% din venit pentru energie este un barometru al echității economice în Europa. El arată o Uniune în care accesul la confortul termic și stabilitatea financiară depinde încă puternic de geografie. Rata riscului de sărăcie sau excluziune socială este probabil să urce spre 23–25% în următorii ani, datorită inflației care rămâne peste creșterea salariilor reale, volatilitatea energiei și a productivității europene în stagnare. Colaj Gândul Sărăcia energetică duce la populism și criză politică O Europă cu 25% populație în risc de sărăcie devine mai fragmentată politică, mai polarizată ideologic și mai vulnerabilă la populism, este concluzia studiului AEI. Sărăcia energetică și presiunea costului vieții alimentează partide anti-sistem, eurosceptice sau naționaliste. În state din Est și Sud, unde povara energetică este mai mare, tensiunile pot crește chiar mai rapid. Așadar, UE devine mai greu de guvernat, iar consensul asupra politicilor externe (sancțiuni, extindere, apărare comună) devine mai fragil.
România riscă să intre într-o policriză: Avertismentul AEI
România se apropie de o perioadă în care mai multe vulnerabilități se pot transforma într-o singură criză de amploare. Președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță, avertizează asupra unei „policrize” cu 12 manifestări, de la prețurile energiei și lipsa gazelor până la deficitul bugetar, agricultură, investiții și sărăcie energetică. Dumitru Chisăliță susține că noul Guvern va trebui să intervină asupra cauzelor comune: lipsa capacităților energetice disponibile, dependența de importuri, sărăcia energetică, instabilitatea fiscală, investițiile întârziate și lipsa de transparență. În viziunea președintelui AEI, din toamna acestui an România intră într-o perioadă în care vulnerabilitățile energetice, bugetare, economice, climatice și sociale riscă să se suprapună. Loading … Unele dintre riscurile identificate sunt aproape certe, în timp ce altele depind de evoluția vremii, de eventuale incidente tehnice sau de apariția unor noi șocuri geopolitice, afirmă expertul. Energia electrică: problema nu este lipsa centralelor, ci a puterii disponibile Potrivit președintelui AEI, prima presiune va veni din piața energiei electrice, iar efectul principal se va vedea în prețuri. Acesta spune că România are capacități de producție instalate, însă acestea nu pot asigura în orice moment puterea necesară. Problema devine mai vizibilă în orele de vârf din sezonul rece, atunci când producția fotovoltaică scade puternic. În același timp, Chisăliță a identificat mai multe vulnerabilități se suprapun: centralele pe cărbune sunt îmbătrânite, centralele pe gaze sunt însuficiente au întârzieri, hidroenergia depinde de rezervele de apă, iar reactoarele nucleare pot intra în opriri planificate sau accidentale. Expertul nu anticipează un blackout național, dar spune că sunt posibile prețuri foarte mari în anumite intervale, importuri apropiate de limita tehnică, întreruperi locale provocate de vreme sau posibilitatea reducerii unor consumuri industriale dacă se suprapun gerul, lipsa vântului și indisponibilități tehnice. Gazele: România poate avea suficient gaz într-un an și prea puțin într-o zi de ger În cazul gazelor naturale, analiza AEI face diferența între cantitatea disponibilă pentru întregul an și debitul pe care sistemul îl poate furniza într-o zi cu un consum extrem de ridicat. La începutul lunii septembrie, depozitele de gaze ale României se aflau la aproximativ 62,8%, cu peste zece puncte procentuale sub nivelul din aceeași perioadă a anului trecut. Chisăliță spune că problema reală nu este cantitatea anuală de gaze, ci debitul zilnic disponibil în zilele foarte reci. Criza fizică, spune expertul, poate apărea dacă se suprapun o iarnă mai rece decât cea precedentă, depozite insuficient umplute, cerere regională mare, reducerea unor surse de import și producție electrică mare pe gaze. Motorina poate transmite scumpirile în întreaga economie În continuare, președintele AEI spune că benzina afectează direct populația, dar motorina afectează întreaga economie: agricultură, construcții, transport de marfă, distribuție alimentară, servicii publice și industrie. El notează că România depinde de țiței importat, de capacitatea de rafinare și de importurile directe de produse petroliere. „Dacă petrolul și marjele rafinăriilor rămân ridicate, Guvernul are numai trei variante: lasă prețul să crească; reduce taxele și pierde venituri bugetare; compensează anumite sectoare și majorează deficitul. Toate cele trei variante produc costuri în altă parte”, se arată în analiza președintelui AEI. Bugetul, prins între reducerea deficitului și noi cheltuieli Comisia Europeană estimează pentru România un deficit de aproximativ 6,2% din PIB în 2026 și o datorie publică ce ar putea ajunge la 63,3% din PIB în 2027. Dumitru Chisăliță spune că Statul va trebui simultan să protejeze consumatorii de scumpirea energiei, să reducă taxarea carburanților, să sprijine agricultura, să finanțeze apărarea, să achite dobânzi mai mari, să cofinanțeze investițiile europene și să reducă deficitul. „Această ecuație nu se închide fără taxe suplimentare, reducerea unor cheltuieli, amânarea investițiilor sau o combinație între acestea. Prin urmare, este foarte probabilă o criză a fiscalității imprevizibile: schimbări dese de taxe, excepții, supraimpozitări și măsuri temporare prelungite”, mai arată Chisăliță. România poate plăti mai mult pentru bani chiar și fără o retrogradare a agențiilor de rating O altă presiune vine din costul finanțării. România este la limita inferioară a categoriei recomandate investițiilor. S&P a menținut ratingul BBB-/A-3, cu perspectivă negativă. Șeful AEI susține că o retrogradare nu este inevitabilă, dar chiar și fără aceasta, percepția de risc poate duce la dobânzi mai mari pentru stat, credite mai scumpe pentru companii și populație, presiuni asupra cursului leului și costuri mai mari pentru investițiile din sectorul energetic. În acest scenariu, presiunea asupra bugetului crește și prin plata dobânzilor. Astfel, problema nu ar fi doar o eventuală trecere în categoria „junk”, ci costul mai mare al banilor înainte de o asemenea decizie, susține președintele AEI. Seceta și lipsa apei pot ajunge din agricultură în prețul alimentelor Seceta și căldura au lovit porumbul și culturile de primăvară din România. Efectele vor apărea cu întârziere în furaje, carne și lactate, uleiuri, produse procesate, costurile fermelor, despăgubirile solicitate bugetului. La aceasta se adaugă criza apei: nivelurile reduse ale Dunării afectează simultan agricultura, navigația, hidroenergia și răcirea unor capacități energetice, mai transmite Dumitru Chisăliță. Efectul de domino: de la insolvențe și investiții amânate la sărăcie energetică Președintele asociației nu exclude apariția mai multor crize suplimentare, printre care criza lichidității companiilor, care ar putea duce la creșterea insolvențelor, întârzieri la plată și arieratele dintre companii, și criza investițiilor publice, adică o posibilă reducere a investițiilor în lucrările care pot fi amânate. Criza fondurilor europene, tradusă prin pierderea unor fonduri sau înlocuirea lor cu împrumuturi mai scumpe, criza sărăciei energetice, adică imposibilitatea unor gospodării de a plăti simultan energia, alimentele și ratele, criza încrederii, care creează teren pentru proteste, populism, radicalizare și blocarea reformelor, sunt celelalte posibile manifestări din „policriză”. „Iarna 2026/2027 poate deveni momentul în care criza energetică se transformă într-o criză economică, iar criza economică într-o criză socială și politică”, adaugă Președintele AEI. Ce soluții propune Asociația Energia Inteligentă Pentru prevenirea „policrizei”, Asociația Energia Inteligentă propune un pachet de 12 măsuri: Program accelerat pentru putere controlabilă Plan național de securitate a gazelor Rezervă strategică și plan de continuitate pentru carburanți Protecție socială țintită, nu plafonare generală Sprijinirea contractării energiei pe termen lung și reducerea dependenței de piața spot Pact fiscal pentru energie și investiții Protejarea investițiilor esențiale Plan pentru lichiditatea economiei Program
Petru Ianc explică de ce am ajuns la criza energetică actuală
România traversează una dintre cele mai complicate crize din sectorul energetic din ultimele trei decenii. Ambele reactoare de la Cernavodă sunt oprite, țara se află în stare de alertă energetică, Dunărea a ajuns la un nivel critic, iar în anumite intervale ale zilei România produce mai multă energie decât poate consuma și o vinde la prețuri semnificativ mai mici peste graniță. Seara, când producția fotovoltaică dispare și consumul crește, ajunge să cumpere energie la prețuri de câteva ori mai mari. Situația actuală are cauze care merg dincolo de secetă, războiul din Ucraina sau creșterea prețurilor la energie din ultimii ani. În spatele crizei de astăzi se află transformări care au început în urmă cu mai bine de 30 de ani, iar doctorul inginer Petru Ianc, membru de onoare al Academiei de Științe Tehnice din România, a vorbit, în exclusivitate pentru Gândul, despre cum s-a ajuns aici, despre deciziile care au schimbat sistemul energetic românesc și despre legătura dintre declinul energetic și dezindustrializarea României. Loading … Cum a ajuns România să aibă energie când nu are nevoie și deficit exact atunci când consumul este mai mare Pentru a înțelege criza actuală, Petru Ianc se întoarce la momentul în care România avea un sistem energetic integrat. RENEL producea energie în bandă. Practic, până la restructurarea RENEL, energia hidro, nucleară și pe cărbune erau gestionate în cadrul aceleiași structuri, ceea ce permitea folosirea împreună a unor surse cu costuri și caracteristici diferite. După restructurarea RENEL din 1998, aceste surse au fost separate și introduse într-un model în care trebuiau să concureze, deși aveau roluri diferite în funcționarea sistemului energetic. „RENEL îngloba energie pe apă, pe cărbune și pe nuclear. Și se vindea energia la un preț mediu, o medie ponderată. Cât se producea la nuclear, cât se producea la apă, cât se producea la cărbune, se făcea o medie și se vindea energia. Le îngloba pe toate, se făcea o politică comună. Pentru că toate intrau în rețeaua electrică, toate energiile astea intrau în conductă, în autostrada rețelei electrice și se vindeau apoi în distribuție cu un singur preț, cu un preț mediu”. Problema ridicată de Petru Ianc este că această schimbare a coincis cu reducerea treptată a capacităților energetice clasice. În locul unei strategii care să urmărească simultan dezvoltarea nuclearului, hidroenergiei și a altor surse controlabile, România a început să închidă mine și centrale, în timp ce proiecte energetice importante au rămas nefinalizate. Acesta vorbește și despre proiectul inițial de la Cernavodă, despre care spune că prevedea cinci unități, fiecare cu o capacitate de aproximativ 700 MW, și susține că finalizarea tuturor ar fi însemnat aproximativ 3.500 MW de capacitate nucleară. „Noi aveam cinci unități la Cernavodă și trei n-au fost terminate niciodată. Cum vă explicați că România n-a fost încurajată niciodată să finalizeze cele cinci unități? Am fi avut 5 unități ori 700 MW, adică 3.500 MW am fi avut astăzi energie nucleară. Cum vă explicați că s-au pus piedici pentru finalizarea centralelor pe apă? Niciuna n-a fost finalizată. Piedici peste piedici. În felul acesta energia a devenit din ce în ce mai puțină și mai scumpă”. „Energia regenerabilă este degeaba pentru că e multă și nu poate fi consumată” Sursele de energie în bandă au început să fie înlocuite treptat de surse regenerabile, a căror producție este dependentă de condițiile meteorologice și de momentul zilei. În lipsa unor capacități suficiente de stocare și flexibilitate, această schimbare a adăugat noi dezechilibre sistemului energetic și a ridicat probleme de siguranță energetică. Pe de altă parte, oprirea simultană a celor două reactoare de la Cernavodă nu este doar o problemă tehnică punctuală. România se confruntă cu paradoxul energiei produse în timpul zilei. Extinderea producției fotovoltaice a creat intervale în care oferta depășește cererea internă, iar energia este exportată la prețuri foarte mici. Imediat ce apune soarele, producția scade rapid, consumul crește, iar sistemul este obligat să apeleze la alte surse și la importuri. Problema nu este că energia ajunge peste graniță, ci faptul că țara noastră nu are suficiente capacități de stocare și flexibilitate pentru a transforma surplusul de la prânz în energie disponibilă în orele cu consum ridicat. La nivel comparativ, Bulgaria a ajuns la aproximativ 2.500 MWh de capacitate de stocare, în timp ce România are în jur de 600 MWh. În acest sens, Petru Ianc remarcă una dintre problemele structurale ale politicii energetice românești. În opinia sa, regenerabilele au fost dezvoltate fără ca România să pună în paralel suficient accent pe sursele de energie în bandă și pe înmagazinare. „Au început politicile europene de energie regenerabilă. Care este o energie regenerabilă scumpă și dificilă. Energia regenerabilă produsă în timpul zilei este degeaba pentru că e multă și nu poate fi consumată și se vinde degeaba. Cum vă imaginați că politica energetică a României a fost atât de deficitară, încât nici într-un moment, nici într-o strategie nu s-a gândit la siguranța energetică a României? Adică au fost dezvoltate energiile regenerabile, închise energiile în bandă, adică cărbune, nedezvoltând energiile pe hidro, cu centrale nucleare fragile, care au dus la lipsa oricărei preocupări pentru înmagazinare.” Cum a ajuns energia scumpă să lovească exact industria care avea nevoie de energie ieftină Criza energetică nu poate fi însă desprinsă de dispariția industriei. Pentru o economie cu mari capacități industriale, energia scumpă este o problemă de competitivitate. Pentru România, care a pierdut deja o mare parte din industrie, energia scumpă poate fi și o explicație pentru dispariția ultimelor verigi ale marilor lanțuri de producție. Petru Ianc susține că energia era elementul comun al întregii industrii și că, în unele ramuri, ajungea la o pondere foarte mare în costul produsului. În această logică, creșterea continuă a prețului energiei nu a lovit doar în facturile consumatorilor, ci a decis efectiv dacă o fabrică mai poate concura cu un producător din vestul Europei. „Elementul comun al întregii industrii era energia. Și atunci, dacă făceai o politică prin care costurile energiei creșteau continuu, gradual, energia fiind un element de cost al industriei, în unele ramuri mergând până la 50-60%,
După criza energiei electrice, vine criza gazului
Criza energetică acută din această vară prefigurează o iarnă grea. Și nu din cauza lipsei gazului, ci din incapacitatea de a-l depozita și extrage atunci când va fi nevoie, avertizează specialiștii în energie. Astfel, România se apropie de iarnă cu o capacitate de înmagazinare a gazelor naturale abia suficientă pentru nevoile de bază. Cauza este controlul aproape total efectuat de un singur jucător de stat, Romgaz, dar și infrastructura care nu a ținut pasul cu realitatea consumului. În cazul unei ierni grele din punct de vedere climatic, singura soluție pentru a acoperi deficitul o reprezintă importurile, cu costurile aferente în facturi. Dacă vom avea o iarnă grea din punct de vedere climatic, așa cum se prefigurează, România va fi nevoită să importe mai mult gaz, deși are 6 depozite funcționale la dispoziție. Are însă și o are problemă de rezolvat urgent, căci nu stochează suficient gaz, susține expertul în enegie Cosmin Păcuraru. 6 depozite, o mare problemă: România stochează prea puțin gaz România dispune de doar 6 depozite subterane de gaze, cu o capacitate activă totală de aproximativ 3,17 miliarde mc. În termeni practici, țara nu are suficiente volume de stocare pentru a putea trece de o iarnă grea fără să depindă masiv de importuri sau de intervenții de urgență. Stocarea insuficientă a gazului ar putea duce la o iarnă grea 90,5% sub control Romgaz. Depozitele de gaze, un monopol clar Aproape toată infrastructura de înmagazinare a gazului românesc este sub controlu de facto al lRomgaz prin filiala DEPOGAZ Ploiești, care deține 90,5% din capacitatea activă națională. Cele 5 depozite ale sale totalizează circa 2,87 miliarde mc. Singura excepție este depozitul de la Târgu Mureș, operat de Depomureș SA, care reprezintă însă doar 9,5% din total. De precizat că ENGIE deține 59% din această companie, Romgaz 40%,restul fiind fragmentat. Astfel, aproape întreaga capacitate strategică de stocare a României stă fie sub controlul unei companii de stat, fie sub influența unui grup străin. Harta vulnerabilității: 2 rezervoare strategice, 4 depozite secundare Când vorbim despre securitate energetică, cantitatea totală de gaz stocat este la doar jumătate din adevăr, avertizează expertul în energie Cosmin Păcuraru. Întrucât ceea ce contează cu adevărat este unde se află acel gaz și cât de rapid poate fi scos din depozit. Bilciurești (Buzău) este, practic, unicul pivot strategic al întregii infrastructuri de stocare. Cu aproximativ 44% din întreaga capacitate națională și tot atâta din capacitatea de extracție, el concentrează singur o pondere critică. Al doilea mare depozit, Sărmășel (Mureș), completează tabloul: împreună, cele două rezervoare acoperă aproximativ 70% din toată capacitatea de stocare a țării. Restul depozitelor sunt secundare. România nu are o rețea dispersată și rezilientă de stocare. Are, în realitate, două puncte critice. Orice problemă tehnică la Bilciurești sau Sărmășel transformă imediat o dificultate locală într-o vulnerabilitate națională, avertizează Păcuraru. Proiecte pe hârtie, vulnerabilități pe teren Pe hârtie, decidenții spun că au pregătit o creștere a capacităților de stocare. În realitate, aceste proiecte vin târziu și nu rezolvă vulnerabilitățile structurale pe termen scurt. Planul Romgaz actualizat în 2025 vorbește despre majorări la DEPOGAZ, dar termenele arată că sezonul rece 2026–2027 va fi trecut tot cu infrastructura actuală. Chiar dacă aceste proiecte se vor materializa integral, ele nu șterg cele 3 probleme fundamentale identificate: concentrarea de stocare (peste 90% la DEPOGAZ/Romgaz), concentrarea fizică (Bilciurești și Sărmășel dețin ponderea dominantă) diferența critică dintre volum și debit – în criză contează câți GWh poți scoate zilnic, nu doar câți TWh ai în subteran. Capacitate pe hârtie vs. gaz real în subteran Aici apare una dintre cele mai periculoase confuzii: se vorbește despre „capacitate de stocare” ca și cum ar fi un rezervor plin, mai observă Cosmin Păcuraru (foto). Realitatea este însă mult mai nuanțată și mai fragilă. Capacitatea rezervată este doar dreptul contractual de a folosi un volum. Nu garantează că gazul se află efectiv în subteran. Cosmin Păcuraru. Foto: Arhivă personală Și aici intervine elementul cel mai important pentru securitatea energetică: cât putem scoate într-o zi. Transgaz indică un debit maxim teoretic de 32 milioane mc/zi dacă depozitele sunt încărcate 100%. Însă DEPOGAZ precizează că debitul scade pe măsură ce stocul scade. Datele reale dintr-o zi extrem de friguroasă arată că maximul simultan extras a fost de doar 25,8 milioane mc/zi. Prin urmare, un reper realist de vârf de consum este între 25 și 26 milioane mc/zi. Diferența nu este detalii de specialist. Este diferența dintre a trece o iarnă grea și a intra în criză de debit exact când consumul explodează. Analiza necesarului din perspectiva securității energetice România trebuie să separe clar 3 nevoi distincte: volumul de gaz care trebuie stocat, capacitatea de extracție zilnică și capacitatea de import disponibilă în zilele de vârf. Pentru a acoperi un sezon rece normal, România are nevoie de stocuri care să poată susține între 60 și 90 de zile de consum de iarnă. Cu o capacitate activă de doar 3,17 miliarde mc și o concentrare extremă pe două depozite, țara se află aproape de limita de confort chiar și în scenarii moderate. Cea mai mare vulnerabilitate este în mod evident capacitatea de extracție. Debitul maxim realist de 25–26 milioane mc/zi limitează drastic capacitatea de reacție. În zilele de vârf de consum, acest debit poate fi ușor depășit de cerere. România are nevoie de 4–4,5 miliarde mc și 40–45 mil. mc/zi extracție Dimensionarea depozitelor pe baza consumului istoric a devenit deja o eroare strategică, mai arată expertul în analiza sa. România intră într-o perioadă în care apar sau revin în sistem mari consumatori de gaze. Astfel, termocentrala de la Mintia poate ajunge la circa 7,5 milioane mc/zi dacă funcționează continuu la sarcină maximă. Iernutul adaugă încă 1,2 milioane mc/zi, dacă va funționa vreodată. Azomureș, la funcționare intensă, poate ajunge la o capacitate 1,5–1,7 milioane mc/zi. Puse cap la cap, aceste trei obiective înseamnă un potențial suplimentar de aproximativ 10 milioane mc/zi. Dacă pornim de la vârful de consum din iarna 2025–2026 și adăugăm acest potențial, ajungem la un scenariu de dimensionare de circa 74 milioane mc/zi. Cu o producție internă prudentă
Centrala de la Cernavodă rămâne închisă
Centrala de la Cernavodă nu va fi repornită „în următoarele 10 zile”, deoarece nu va fi apă suficientă, susține directorului tehnic al Nuclearelectrica. Nivelul scăzut al Dunării împiedică reluarea funcționării unităților. Autoritățile nu pot estima deocamdată când va fi repornit cel puțin unul dintre reactoare, iar prognozele privind creșterea debitului rămân rezervate. „În următoarele zece zile nu vom avea suficientă apă pe Dunăre ca să putem porni una din cele două unități”, a anunțat Emil Macovei, director tehnic Nuclearelectrica. Loading … Centrala de la Cernavodă rămâne închisă Secretarul de stat în Ministerul Energiei Cristian Bușoi spune că nu există o dată certă pentru repornirea Centralei de la Cernavodă. Debitul Dunării nu a crescut, iar prognozele rămân rezervate. Autoritățile încearcă să grăbească redeschiderea prin lucrări de dragare în zona Cernavodă, iar centrala nu va fi repornită cel puțin în următoarele 10 zile. „Nu putem avansa o dată pentru redeschiderea centralei. Prognozele sunt rezervate. Debitul încă nu crește. Încercăm să avansăm termenul prin lucrări pe care Administrația Fluvială a Dunării de Jos Galați le face în zona Cernavodă, de dragare în principa. Nu avem o dată certă pentru deschiderea Cernavodă. Cel puțin nu pentru următoarele zece zile”, a spus și secretarul de stat în Ministerul Energiei, Cristian Bușoi, la conferința națională RO 3.0 „Securitatea energetică în fața schimbărilor climatice”, organizată de Antena 3 CNN. Debitul Dunării a atins valori istorice de scăzute, ceea ce a dus la oprirea celor 2 reactoare de la Cernavodă. Acestea asigurau aproximativ 20% din energia dispecerizabilă (sursa de energie care poate fi programată la cerere). Unitatea 1 a fost oprită pe 28 iulie, iar Unitatea 2 pe 13 august 2026. Sistemul energetic traversează o perioadă dificilă Virgiliu Ivan, directorul Dispeceratului Energetic Național (DEN), spune că sistemul energetic a trecut printr-o perioadă dificilă, dar a funcționat în siguranță. El afirmă că amploarea crizei provocate de secetă și caniculă a fost una neașteptată. El mai susține că România a reușit să depășească această perioadă și va continua să facă față situației. Virgiliu Ivan estimează că în septembrie consumul de energie va rămâne moderat, iar cererea ar urma să fie între 7.000 și 7.500 MW. Pentru octombrie, estimarea maximă este de 7.700 MW. De altfel, România vrea să ajungă la 10 GW de energie solară și eoliană până în 2030, iar autoritățile pregătesc și investiții în sisteme de stocare. Planurile vizează în principal baterii și soluții de stocare hidro, pentru creșterea siguranței sistemului energetic. Investiții în dezvoltarea energiei solare și eoliene România investe în dezvoltarea energiei solare și eoliene, în timp ce energia geotermală este folosită mai ales pentru termoficare. Ministerul Energiei a cofinanțat 30 de proiecte prin PNRR, cu o valoare de peste 200 de milioane de euro. Alte proiecte sunt finanțate prin Fondul pentru Modernizare. România are și o schemă de contracte pentru diferență de peste 3 miliarde de euro, destinată investițiilor în energie regenerabilă, susține Cristian Bușoi. Ministerul Energiei va pune accent pe dezvoltarea capacităților de stocare. Sunt vizate în special bateriile, dar și soluțiile hidro. Cristian Bușoi spune că România are la dispoziție puțin peste 2 miliarde de euro pentru proiecte energetice. Fondurile vor fi direcționate către investiții care trebuie finalizate până în 2030.
Unde au dispărut 6.000 de MW din hidrocentrale?
Vara aceasta, România se confruntă cu o criză energetică fără precedent, alimentată și de secetă, care a compromis o bună parte din producția de energie a hidrocentralelor. O situație previzibilă, dar ignorată cu desăvârșire de autorități, după cum arată expertul în energie Cosmin Păcuraru. Mândrie din hidroenergie pe hârtie, dar vulnerabilitate pe teren Strategia Energetică a României 2025–2035, aprobată la începutul anului trecut, tratează cu indiferență vulnerabilitatea fundamentală a hidroenergiei: dependența totală de disponibilitatea apei și de capriciile debitelor râurilor și ale Dunării, scrie expertul în energie Cosmin Păcuraru (foto jos). Documentul proclamă, fără ezitare, că hidroenergia este „principala sursă regenerabilă” a țării și că acoperă aproximativ 34% din consumul final de energie electrică. La începutul lui 2024 însă, puterea instalată netă era de 6.139 MW. Cifrele sună impresionant pe hârtie. Realitatea le demontează, atrage atenția acesta. Deși capacitatea instalată a rămas aceeași, lipsa apei, așa cum s-a văzut anul acesta, este un serios obstacol pentru securitatea energetică a României. Practic, fără apă, cei 6.000 de MW prezenți pe hârtie sunt doar o iluzie. Cosmin Păcuraru. Foto: Arhivă personală „În 2024, ponderea energiei produse din hidro a coborât la circa 25% din totalul generării, iar în 2025 a continuat să se prăbușească, ajungând în jurul a 22%. Capacitatea instalată rămâne aproape neschimbată, dar apa lipsește. Seceta, debitele reduse ale Dunării și ale râurilor interioare transformă o resursă teoretic „stabilă” într-o sursă intermitentă și din ce în ce mai greu de prezis. Grafic realizat de expertul în energie Cosmin Păcuraru cu date oficiale Transelectrica.ro Strategia vorbește despre modernizare și digitalizare, despre rolul hidro în echilibrarea sistemului, dar uită cu obstinație să spună lucrurilor pe nume: fără apă suficientă și constantă, cei peste 6.000 MW instalați devin o iluzie costisitoare. Nu există un plan coerent de gestionare a riscului hidrologic pe termen lung, nici o evaluare realistă a impactului schimbărilor climatice asupra resurselor de apă. Doar o recitare de cifre vechi și o încredere oarbă într-o resursă care, an de an, produce tot mai puțin. Asta nu este strategie. Este un exercițiu de autoiluzionare”, observă expertul. Producția hidroenergetică s-a prăbușit din 2023 încoace Specialistul acuză decidenții că nu pot pretinde că au fost luați prin surprindere. „Din 2023 era deja limpede că România a intrat într-o perioadă prelungită de secetă hidrologică. Datele erau publice, debitele Dunării și ale râurilor interioare scădeau vizibil, iar producția hidro începea să oglindească realitatea: după un 2023 excepțional, a urmat prăbușirea. Operațiunea de scufundare a barjelor din Dunăre. Intervenția este necesară pentru creșterea debitului spre Centrala de la Cernavodă În 2024 producția hidro a scăzut cu peste 20% față de anul anterior. În 2025 a continuat să se prăbușească, atingând cele mai mici volume din istoria recentă a Hidroelectrica – puțin peste 11 TWh, într-un an descris oficial chiar de conducerea companiei drept „cel mai secetos” cu care s-a confruntat. Rezervele din lacuri, debitele medii și anomaliile negative de precipitații confirmau același diagnostic: deficit hidric cumulativ pe zeci de luni consecutive. Și totuși, Strategia Energetică 2025–2035, elaborată și aprobată exact în această perioadă de trend descendent, a ales să trateze hidroenergia ca pe o resursă aproape neschimbată, cu același rol central și aceleași procente optimiste de pe hârtie. Nu a existat nicio ajustare realistă a așteptărilor. Nicio analiză serioasă a riscului climatic pe termen mediu și lung. Nicio recunoaștere explicită că „principala sursă regenerabilă” a țării depinde de o resursă care se rarefiază an de an. Doar repetarea unor formule comode, în timp ce producția reală continua să scadă. Asta nu este planificare. Este negare ”. Raportul Draghi ignorat Același document subliniază rolul hidrocentralelor cu acumulare prin pompaj în echilibrarea sistemului – exact ceea ce România încearcă și eșuează să construiască de peste 40 de ani, mai spune Păcuraru. Pe capacități de pompaj de ordinul a 200-300 MW s-au cheltuit deja peste jumătate de miliard de euro. Iar proiectul fanion Tarnița – Lăpuștești rămâne pe hârtie, plimbat dintr-o guvernare în alta. Strategia a fost publicată în 2025, la câteva luni după Raportul Draghi, care semnala greșelile UE în impunerea rigidă a țintelor de decarbonizare și regenerabile. „Profesioniștii” din și de pe lângă Ministerul Energiei au preferat să ignore avertismentul. Grafic realizat de expertul în energie Cosmin Păcuraru cu date oficiale Transelectrica.ro Mai mult, pentru 2035 strategia prevede creșterea ponderii regenerabilelor inclusiv prin majorarea capacității hidroenergetice. Țintele anunțate pentru energia regenerabilă – 44% în 2035 și 73% în 2050 – includ explicit hidroenergia printre sursele care ar trebui să le atingă. În condițiile în care producția reală scade din cauza secetei, iar stocarea prin pompaj rămâne un miraj de 4 decenii, aceste cifre nu sunt planificare. Sunt pure exerciții de magie contabilă. Apa, combustibilul uitat al hidroenergiei Cosmin Păcuraru reproșează strategiei naționale faptul că nu tratează deloc serios „combustibilul” hidrocentralelor: apa. Mai mult, omite faptul că este vorba de o sursă naturală variabilă. (…) Documentul recunoaște totuși, indirect, problema climatică: vorbește despre condiții meteorologice extreme și despre intermitența regenerabilelor, dar analiza este orientată aproape exclusiv către eolian și solar. Pentru hidro nu există nicio logică de tipul: din precipitații mai puține rezultă debite mai mici, rezultă producție hidro mai mică, rezultă presiune pe SEN, gaze și importuri. Or, pentru România, asta este o problemă de securitate energetică, nu doar de mediu. Strategia tratează hidroenergia ca pe o capacitate instalată și o sursă regenerabilă cu randament ridicat, nu ca pe o resursă dependentă de un factor natural extrem de variabil. Un MW hidro instalat nu este echivalent, din punct de vedere al securității, cu un MW disponibil permanent. Producția depinde de precipitații, acumulări, debite, niveluri în lacuri și regimul de exploatare. Ar fi fost logic să existe indicatori clari: debit mediu și minim, volume în lacuri, producția din anii secetoși (a se vedea 2012), scenarii climatice pentru 2035 și 2050, impactul asupra Dunării și al Porților de Fier. Nu există o astfel de structură”. Dunărea și Porțile de Fier, tratate nerealist Pentru România, Dunărea și sistemul Porțile de Fier sunt esențiale. Modificarea regimului hidrologic al fluviului nu este