Proiectul cultural Facerea sunetului ajunge în mai multe județe în luna octombrie. Programul complet al evenimentelor
În perioada 15 octombrie – 22 octombrie 2026, turneul va avea loc în județele Cluj, Sălaj, Covasna și Harghita. Conceptul central al acestui proiect este conservarea patrimoniului imaterial prin documentarea detaliată a meșteșugului tradițional al fabricării instrumentelor muzicale și evocarea personalității lui George Enescu, la împlinirea a 100 de ani de la compunerea Sonatei a III-a „În caracter popular românesc”. Nucleul proiectului este reprezentat de lansarea filmul documentar „Facerea sunetului”. Acesta urmărește pas cu pas procesul manual și integral arhaic prin care lutierul Nicolae Vădan (Tezaur Uman Viu) a confecționat o vioară de concert la comanda violonistei Diana Jipa. În cadrul evenimentelor, pelicula va fi proiectată alternativ cu momente muzicale live, interpretate de Diana Jipa și Ștefan Doniga pe chiar instrumentul fabricat în procesul descris de-a lungul filmului. Fiecare seară va fi deschisă, cu 30 de minute înainte de recital, de o conferință publică susținută de istorici, muzeografi și profesori locali pe tema conservării valorilor identitare. 15 octombrie 2026, ora 18:00 – Sala „Reduta” a Muzeului Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca (Eveniment de lansare cu participarea lutierului Nicolae Vădan și predarea oficială a viorii); 16 octombrie 2026, ora 18:00 – Sala „Transilvania” din Zalău, jud. Sălaj; 17 octombrie 2026, ora 18:00 – Casa Memorială „Iuliu Maniu” din Bădăcin, jud. Sălaj; 19 octombrie 2026, ora 18:00 – Casa de Cultură din orașul Târgu Secuiesc, jud. Covasna; 20 octombrie 2026, ora 18:00 – Casa de Cultură din orașul Covasna, jud. Covasna; 21 octombrie 2026, ora 19:00 – Centrul de Cultură „Arcuș” (Casa Artelor) din Sfântu Gheorghe, jud. Covasna; 22 octombrie 2026, ora 18:00 – Sala „Szent István” din Odorheiu Secuiesc, jud. Harghita. Proiectul „Facerea sunetului” este organizat de Asociația Culturală INNOVARTE și este realizat cu finanțarea Secretariatului General al Guvernului prin Serviciul Dezvoltare Comunitară.
Bărbierul din Sevilla trei seri în care Opera Națională București se transformă într-o explozie de muzică, umor și seducție
Miercuri, 7 octombrie, de la ora 18:30, joi, 8 octombrie, de la ora 18:30, și vineri, 9 octombrie, de la ora 18:30, scena Operei Naționale București va fi locul de desfășurare a unei povești în care dragostea, deghizările și planurile ingenioase se întâlnesc într-un ritm amețitor. Rossini transformă fiecare moment într-o adevărată demonstrație de virtuozitate. De la celebrele arii până la ansamblurile care cresc treptat într-un haos comic savuros, „Bărbierul din Sevilla” este spectacolul în care muzica și teatrul se provoacă reciproc, iar publicul este atras într-un joc în care nimic nu este așa cum pare. Dar ce se întâmplă atunci când un îndrăgostit hotărât, un bărbier extrem de inventiv și un tutore gelos ajung să joace, fiecare, după propriile reguli? Iar acesta este doar începutul. Planul lui Figaro pare perfect… până când o singură apariție amenință să-l dea peste cap. Cu fiecare scenă, intriga se complică și publicul este purtat de la o surpriză în alta. Va reuși oare contele Almaviva să cucerească femeia pe care o iubește, în ciuda tuturor obstacolelor? Răspunsul se află într-un spectacol care oferă experiență explozivă, inteligentă și profund amuzantă, una dintre acele seri în care aplauzele sunt parte din poveste. Și, până la urmă, cine va avea ultimul cuvânt în cea mai nebunească „operațiune” de cucerire din Sevilla? Trei seri. O capodoperă a operei comice. Ocazia de a trăi magia lui Rossini pe scena Operei Naționale București. În Sevilla, iubirea se cântă, intriga se joacă, iar imposibilul devine posibil. Trebuie doar să fiți acolo atunci când cortina se ridică și să vă lăsați seduși de farmecul unei seri în care muzica lui Rossini aprinde scena, iubirea își caută drumul, iar orașul își dezvăluie, treptat, cele mai irezistibile secrete. Bilete disponibile pe tickets.operanb.ro și la Casa de Bilete a Operei Naționale București.
Concursurile pentru managerii teatrelor din București, deblocate după 10 ani. Unde au început înscrierile
Concursurile pentru conducerea celor trei instituții fac parte din procesul de reluare a selecțiilor pentru managerii teatrelor aflate în subordinea Primăriei Municipiului București (PMB), după un blocaj de aproximativ 10 ani. Primăria Capitalei a anunțat miercuri că termenul-limită pentru depunerea documentelor este 30 octombrie, iar dosarele și proiectele de management trebuie depuse direct la sediul instituției. După încheierea înscrierilor urmează evaluarea candidaturilor și susținerea proiectelor. Rezultatele finale vor fi afișate pe 3 decembrie. Concursurile, reluate în septembrie În subordinea Primăriei Capitalei se află 15 teatre. Procesul de reluare a concursurilor pentru conducerea acestora a început în septembrie, cu Teatrul de Animație Țăndărică, Teatrul Ion Creangă, Opera Comică pentru Copii și Teatrul Excelsior. În iulie, primarul general Ciprian Ciucu anunța deja constituirea unui grup de lucru pentru elaborarea unor caiete de obiective adaptate fiecărui teatru și stabilirea unor indicatori de performanță care să stea la baza concursurilor. O lună mai târziu, Primăria Capitalei a început selecția specialiștilor care urmau să facă parte din comisiile de concurs. La acel moment, PMB anunța că, după primele patru instituții, urmau să fie organizate concursuri pentru conducerea Teatrului Evreiesc de Stat, Teatrului Metropolis și Teatrului Dramaturgilor Români. Concursuri pentru toate cele 15 teatre Până la sfârșitul anului, Primăria Capitalei intenționează să organizeze concursuri și pentru celelalte instituții de spectacole aflate în subordine. Pe listă se află Teatrul Masca, Teatrul Stela Popescu, Teatrul Municipal „L.S. Bulandra”, Teatrul Odeon, Teatrul „C.I. Nottara”, Teatrul de Comedie, Teatrul Mic și Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”. Candidații trebuie să prezinte, în cazul fiecărei instituții, un proiect de management elaborat pe baza caietului de obiective al teatrului respectiv.
Compozitorul George Fenton, care a primit cinci nominalizări la Oscar, a murit la 76 de ani
George Fenton a primit cinci nominalizări la Oscar pentru coloanele sonore ale filmelor sale, inclusiv cele pentru The Remains of the Day și Cry Freedom. Munca sa la emisiunea TV BBC Blue Planet a câștigat, de asemenea, premii de la premiile BAFTA, Emmy și Ivor Novellos; și a compus, de asemenea, muzică tematică pentru programe BBC News precum Newsnight și Breakfast Time. Familia compozitorului a anunțat într-un comunicat moartea lui Fenton. „Suntem foarte triști să anunțăm că George Fenton a decedat pe neașteptate astăzi”, a transmis familia sa, conform BBC. În urma sa, „îi supraviețuiesc iubita sa soție Amanda, fosta sa soție Jane, copiii Gemma, Grace și Bridget, nepoții Lola, Audrey, Alfred, George, Frank și Beatrice și o viață dedicată muzicii”, se mai arată în comunicat. Fenton a obținut primul său loc de muncă ca compozitor și director muzical pentru o producție a piesei A douăsprezecea noapte la Royal Shakespeare Company din Stratford-upon-Avon în 1974. Opt ani mai târziu, a fost nominalizat la premiul Oscar pentru coloana sonoră a piesei Gandhi de Richard Attenborough, la care a lucrat cu compozitorul și instrumentistul indian Ravi Shankar pentru a dezvolta o partitură care reflectă tradițiile muzicale ale țării. De-a lungul anilor 1980, a scris coloana sonoră pentru mai multe seriale TV, inclusiv „The Jewel in the Crown”, premiat cu BAFTA, „The Monocled Mutineer” și „Talking Heads” de Alan Bennett. De asemenea, a scris multe melodii tematice cunoscute, inclusiv One O’Clock News, Six O’Clock News, Nine O’Clock News, Newsnight, The Money Programme de la BBC și PM Programme de la Radio 4.
A murit Eva Marie Saint, vedeta filmelor North by Northwest și On the Waterfront. Actrița avea 102 ani
Eva Marie Saint a murit marți, la reședința sa din Los Angeles, a confirmat reprezentantul familiei, Jeff Sanderson, potrivit Associated Press. Saint a avut unul dintre cele mai spectaculoase debuturi din istoria Hollywoodului, în rolul iubitei lui Terry Malloy, personajul interpretat de Marlon Brando în „On the Waterfront”, iar prima sa participare la Premiile Oscar a fost, de asemenea, memorabilă. Însărcinată cu primul său copil, Saint a primit Oscarul din mâinile lui Frank Sinatra și a murmurat, zâmbind, un discurs neobișnuit pentru o câștigătoare: „Cred că s-ar putea să nasc chiar aici”. Premiul pentru filmul „On the Waterfront”, realizat în 1954, a transformat-o instantaneu într-o vedetă, dar în scurt timp a uimit Hollywoodul prin independența care avea să-i marcheze cariera. A refuzat ofertele de contracte cu studiourile, explicând că își lua o pauză pentru a se concentra asupra copilului său. În primul său deceniu la Hollywood, Saint a apărut în doar șapte filme și a refuzat mai multe producții importante. Ea i-a mulțumit soțului său, regizorul de televiziune și teatru Jeffrey Hayden, pentru că a convins-o să joace în filmul lui Hitchcock „North by Northwest”, thrillerul clasic din 1959 în care Saint interpretează rolul unei femei implicate în spionaj, care îl seduce pe Grant și ajunge să se îndrăgostească de el. În anii ’70 s-a orientat mai mult către televiziune În loc să fie descurajate de selectivitatea ei, studiourile au continuat să-i ofere roluri principale în filme precum „Exodus”, alături de Paul Newman, „Raintree County”, cu Elizabeth Taylor și Montgomery Clift, și „All Fall Down”, alături de Warren Beatty. În anii ’70 s-a orientat mai mult către televiziune și s-a bucurat de o mare popularitate, interpretând-o pe mama lui Cybill Shepherd în serialul de succes „Moonlighting” și pe mama lui Tom Hanks în comedia „Nothing in Common”. A câștigat un premiu Emmy pentru miniseria din 1990 „People Like Us” și a jucat în filme din secolul XXI precum „Because of Winn-Dixie”, „Superman Returns” și „Winter’s Tale”. Saint a fost căsătorită cu Hayden timp de 55 de ani, până la moartea acestuia, în 2016. Eva Marie Saint s-a născut pe 4 iulie 1924, în Newark, New Jersey.
Tranzacție istorică la Hollywood. Preluarea Warner Bros Discovery de către Paramount a fost finalizată
Un nou colos media condus de David Ellison Conducerea conglomeratului, unul dintre cele mai mari din lume, va fi asigurată de directorul executiv David Ellison. Acesta a susținut că s-a optat pentru numele Skydance pentru a păstra identitatea distinctă a studiourilor Paramount și Warner Bros, fără a le dizolva sub un brand cu totul nou, notează Reuters. Noua structură aduce sub aceeași conducere francize precum „Mission: Impossible”, „Harry Potter” și DC Studios cu rețele majore de televiziune și platforme de streaming ca HBO Max, Paramount+, CBS și CNN. Finalizarea tranzacției a fost posibilă după încheierea unor acorduri cu un grup de state americane și cu sindicatul scenariștilor de la Hollywood, care au eliminat principalele obstacole juridice din calea fuziunii. Tranzacția este una dintre cele mai mari din istoria industriei media, într-un moment în care Hollywoodul se confruntă cu scăderea numărului de abonați la televiziunea prin cablu și cu costuri ridicate pentru atragerea publicului către serviciile de streaming. Compania Skydance a reușit în doar 16 ani să ajungă în centrul industriei globale, impunându-se în fața unor competitori precum Netflix și Comcast, în preluarea Warner Bros. Împărțirea atribuțiilor la vârf și salarii record La nivel de management, fostul CEO al Mattel, Ynon Kreiz, a fost numit co-CEO al Skydance pentru a coordona operațiunile de zi cu zi și procesul de integrare, lăsându-i lui Ellison conducerea strategiei generale și a viziunii creative. Potrivit documentelor oficiale depuse, salariul de bază anual al lui Ellison va fi de 5 milioane de dolari, cu un bonus de alte 5 milioane de dolari. La nivelul diviziilor de știri, Mark Thompson va rămâne la conducerea CNN, iar Bari Weiss își va păstra rolul de redactor-șef la CBS News. Noua companie vizează comasarea serviciilor HBO Max și Paramount+ într-o singură platformă de streaming și s-a angajat să lanseze cel puțin 30 de filme pe an în primii doi ani, urmând să crească la 32 de filme anual în următorii trei ani.
Cine va câștiga Nobelul pentru Literatură 2026? Doi români se află printre favoriți
Printre favoriții indicați de casele de pariuri și publicațiile de specialitate se află scriitoarea chineză Can Xue, poeta canadiană Anne Carson și autoarea mexicană Cristina Rivera Garza, scrie Il Post. Pe liste apar și nume cunoscute precum Margaret Atwood și Haruki Murakami. România are, la rândul ei, două nume în discuțiile dinaintea anunțului: Mircea Cărtărescu și Ana Blandiana. Can Xue, principala favorită înaintea anunțului Potrivit cotelor publicate de casa britanică Ladbrokes, chinezoaica Can Xue se află în fruntea pronosticurilor. Can Xue este pseudonimul lui Deng Xiaohua, o scriitoare experimentală în vârstă de 73 de ani. A început să scrie la mijlocul anilor ’80, după ce a lucrat ca muncitoare, profesoară și croitoreasă. Opera sa este asociată cu literatura experimentală și cu forme narative greu de încadrat în genurile tradiționale. Can Xue a fost considerată favorită și în anii anteriori, însă Nobelul rămâne unul dintre premiile literare cu cele mai imprevizibile rezultate. Un argument care ar putea influența pronosticurile este și alternanța dintre femei și bărbați. Din 2017, premiul a respectat această alternanță, deși nu există o regulă oficială în acest sens. Anul trecut, Nobelul pentru Literatură a fost acordat scriitorului maghiar László Krasznahorkai. Anne Carson și alte nume importante Printre favoritele din acest an se află și canadiana Anne Carson, în vârstă de 76 de ani. Poetă și profesoară de literatură clasică, Carson este cunoscută pentru opera sa experimentală, care combină poezia, eseul și alte forme literare. Numele ei a revenit frecvent în discuțiile despre Nobel în ultimii ani. În septembrie, un eseu amplu al său despre cântăreața spaniolă Rosalía a atras atenția în presa culturală internațională. Un alt nume important este Cristina Rivera Garza. Scriitoarea mexicană, în vârstă de 62 de ani, a câștigat în 2024 Premiul Pulitzer pentru memoir cu „L’invincibile estate di Liliana”, o carte despre sora sa, Liliana, ucisă în 1990. Pe listele de favoriți apar și scriitoarea rusă Ludmila Ulitskaya, portugheza Lídia Jorge, autoarea aborigenă australiană Alexis Wright și Margaret Atwood, cunoscută în special pentru romanul „Povestea slujitoarei”. Doi români apar în listele pentru Nobel România are două nume importante în speculațiile dinaintea anunțului. Mircea Cărtărescu, în vârstă de 70 de ani, este considerat de mai mulți ani unul dintre scriitorii europeni care ar putea primi Nobelul pentru Literatură. Autorul este asociat cu postmodernismul și are o operă amplă, tradusă în numeroase limbi. Printre cele mai cunoscute cărți ale sale se află trilogia „Orbitor”, publicată în italiană sub titlul „Abbacinante”. Cărtărescu a primit numeroase premii literare europene, iar numele său apare constant în listele neoficiale ale posibililor laureați. Mircea Cărtărescu, lansarea romanului ,,Theodoros” la libraria Humanitas Cișmigiu din București. Foto: RAUL STEF/MEDIAFAX FOTO Și poeta Ana Blandiana se află printre autorii luați în calcul în unele liste internaționale de candidați. Ea este una dintre cele mai cunoscute scriitoare române contemporane, cu o operă care cuprinde poezie, proză și eseuri. În listele asociate Nobelului, Blandiana este prezentată ca autoare de limbă română și apare alături de nume importante ale literaturii mondiale. Prezența celor doi români în aceste discuții nu înseamnă însă că ei sunt nominalizați oficial sau că există informații publice despre voturile Academiei Suedeze. Nominalizările pentru Nobel sunt păstrate secrete timp de 50 de ani. Murakami și Murnane rămân printre favoriții permanenți Printre numele care apar din nou în pronosticuri se află și japonezul Haruki Murakami. În vârstă de 77 de ani, Murakami este unul dintre cei mai cunoscuți scriitori contemporani. Cărțile sale au fost traduse în zeci de limbi și au vândut milioane de exemplare. Un alt favorit recurent este australianul Gerald Murnane, în vârstă de 87 de ani. Scriitorul are o reputație uriașă în cercurile literare, deși este mult mai puțin cunoscut publicului larg. Pe liste mai apar Thomas Pynchon, Emmanuel Carrère, Michel Houellebecq, Salman Rushdie și Rachel Cusk. Numele câștigătorului va fi anunțat joi, la Stockholm. Până atunci, toate listele și cotele rămân simple pronosticuri, iar decizia finală aparține Academiei Suedeze.
Un tablou cumpărat cu doar 30 de dolari a stabilit un record la licitație. Suma obținută este uluitoare
Potrivit CNN, lucrarea a fost autentificată ca aparținând artistei americane Gertrude Abercrombie și s-a vândut la licitație cu o sumă uriașă. Tabloul era ascuns într-un colț întunecat Pictura în ulei are doar 20 pe 28 de centimetri și a fost găsită în iulie, într-o locuință din Michigan. Potrivit casei de licitații Freeman’s, tabloul era pus într-un „colț întunecat” al unui hol care ducea spre garaj. Cumpărătorul, un colecționar pasionat de discuri și mobilier de la mijlocul secolului trecut, a observat o semnătură abia vizibilă pe fundalul închis la culoare. Pe aceasta se putea citi „Abercrombie, ’51”. A plătit 30 de dolari și a decis să afle dacă pictura era ceea ce părea. Câteva zile mai târziu, cumpărătorul și-a schimbat inclusiv planurile de vacanță. A mers la Milwaukee Art Museum, unde era organizată o expoziție dedicată artistei. În catalogul expoziției a găsit o fotografie dintr-un articol publicat în 1952. Imaginea prezenta chiar tabloul cumpărat de el, alături de scoicile reprezentate în pictură. Un alt tablou semnat de Gertrude Abercrombie a fost vandut la o licitatie cu peste 2 milioane de dolari. Sursa foto: X Lucrarea fusese nevăzută public aproape 75 de ani Experții au stabilit ulterior că este vorba despre „Alderman Merriam’s Shells”, o lucrare realizată în 1951. Pictura prezintă zece scoici, unul dintre motivele recurente din opera lui Abercrombie. Artista era cunoscută pentru imaginile sale suprarealiste și pentru compozițiile cu atmosferă misterioasă. Lucrarea fusese prezentată în șase expoziții personale ale artistei în următorii doi ani. La acea vreme, prețul era cuprins între 50 și 150 de dolari. Abercrombie nu a vândut însă tabloul. L-a oferit unui medic din Kalamazoo, Michigan, în schimbul unor servicii medicale. După moartea medicului, pictura a rămas în patrimoniul familiei sale. A trecut prin succesiune până când a ajuns, în cele din urmă, la vânzarea de obiecte din locuință. Acolo a fost ignorată de aproape toți cumpărătorii. După descoperire, lucrarea a ajuns la casa de licitații Freeman’s. Experta în opera lui Abercrombie, Susan Weininger, profesor de istoria artei la Roosevelt University, a autentificat pictura. Lucrarea se afla încă în rama sa originală. Ulterior, restauratorul Julian Baumgartner a curățat tabloul. Suprafața era acoperită de murdărie și de un strat de vernis opac, dar starea generală era considerată excelentă. Freeman’s estimase inițial valoarea tabloului între 150.000 și 250.000 de dolari. Estimarea inițială, depășită cu mult în cadrul licitației La licitație, însă, ofertele au depășit cu mult estimarea. Lucrarea s-a vândut pentru mai mult de 1,35 milioane de dolari și a stabilit un nou record pentru o operă de Gertrude Abercrombie. Recordul anterior fusese stabilit în 2025, când Sotheby’s a vândut „Message for Mercy” pentru 1,02 milioane de dolari. Abercrombie a murit în 1977 și a devenit cunoscută pentru lucrările sale onirice și neobișnuite. Scoicile, cochiliile de melc, bufnițele, pisicile și ușile misterioase apăreau frecvent în picturile sale. În operele sale autobiografice, aceste obiecte aveau adesea legătură cu propria experiență și identitate. Artista spunea despre creațiile sale: „Întotdeauna mă pictez pe mine”.
Concursul Internațional George Enescu 2026: o ediție-record sub semnul excelenței
Un număr-record de 819 tineri muzicieni din 58 de țări și teritorii s-au înscris la Concurs și la programul de masterclassuri, iar 150 de concurenți au fost selectați pentru a participa la cele trei secțiuni instrumentale: Violoncel, Vioară și Pian. Nivelul excepțional al candidaților, prezența unor mari artiști, pedagogi, compozitori și dirijori internaționali în jurii și în programul artistic, precum și introducerea în premieră a formatului Play & Conduct au conturat o ediție care a depășit dimensiunea strict competițională, devenind și un spațiu de întâlnire, formare și dialog între generații. Concursul Internațional George Enescu 2026 s-a deschis pe 23 august, la Ateneul Român, cu un concert susținut de Orchestra Națională Radio, sub bagheta lui Cristian Măcelaru, directorul artistic al Festivalului și Concursului Internațional George Enescu, avându-i ca soliști pe laureații ediției 2024 – violonista Mayumi Kanagawa, violoncelistul Yo Kitamura și pianistul Roman Lopatynskyi. Programul a inclus The Stone and the Ivy de Diego Santamaria, lucrare distinsă cu Premiul pentru Originalitate la ediția 2024, Brahmsodia – Triplu concert pentru vioară, violoncel, pian și orchestră op. 169 de Dan Dediu și Simfonia nr. 1 în Mi bemol major, op. 13 de George Enescu. La finalul celor trei secțiuni instrumentale, Samuel Niederhauser (28 de ani) a câștigat Premiul I la Violoncel, Jayden King, în vârstă de numai 11 ani, a câștigat Premiul I la Vioară, iar Jeongwoo Lee, în vârstă de 18 ani, a devenit câștigătorul Secțiunii Pian. Samuel Niederhauser a obținut, de asemenea, Premiul Publicului și Premiul pentru cea mai bună interpretare a lucrării impuse, Waves of Gravel de Malika Kishino. La Vioară, Jayden King a primit, alături de Premiul I, Premiul Publicului și Premiul pentru cea mai bună interpretare a lucrării impuse, Still Life with Fallen Stone de Lembit Beecher. Finala de Pian a evidențiat parcursul excepțional al lui Jeongwoo Lee care a obținut, pe lângă Premiul I, cinci premii speciale – Premiul „Radu Lupu” pentru cea mai bună interpretare a unei lucrări de George Enescu, Premiul pentru cea mai bună interpretare a lucrării impuse, Hammers and Tongs de Karim Al-Zand, Premiul Publicului, Premiul „Playing for Tomorrow”, oferit de BRD – Groupe Société Générale, și Premiul École Cortot, care îi oferă posibilitatea de a susține un recital la Salle Cortot din Paris în stagiunea 2028–2029. Premiul al II-lea al Secțiunii Violoncel i-a revenit lui Joshua Kováč (19 ani), iar Premiul al III-lea lui Sanghyeok Park (22 de ani). La Vioară, Francesco Papa (20 de ani) a obținut Premiul al II-lea, iar Eun Che Kim (28 de ani) Premiul al III-lea. La Pian, Premiul al II-lea a fost câștigat de Yiming Guo (24 de ani), iar Premiul al III-lea de Pin-Hong Lin (25 de ani). Secțiunea Compoziție și-a desemnat, la rândul său, laureații ediției 2026. Jinhan Xiao (26 de ani) a câștigat Premiul pentru Muzică simfonică, pentru lucrarea Quadruple Blue: Four Odes to the Abyssal Seas, iar Adrien Sassier (29 de ani) a obținut Premiul pentru Muzică de cameră, pentru Les Ailes du Désespoir, precum și Premiul pentru Originalitate, pentru lucrarea Rêves en Fleur. Una dintre cele trei lucrări premiate va fi interpretată în deschiderea următoarei ediții a Concursului Internațional George Enescu, care va avea loc în 2028. Cei 11 laureați ai Concursului Internațional George Enescu, ediția a XX-a, provin din SUA, Elveția, Coreea de Sud, Italia, Taiwan, China, Franța. Nivelul ridicat al concurenților secțiunilor instrumentale s-a remarcat pe tot parcursul celor trei săptămâni de competiție, de la primele etape până la semifinale și finale. Dincolo de rezultatele individuale, ediția 2026 a adus în fața publicului o generație foarte tânără de muzicieni capabili să abordeze repertorii complexe, să răspundă unor formate de concurs noi și să susțină apariții de mare intensitate artistică pe scena Ateneului Român. O contribuție esențială la prestigiul Concursului Enescu o au juriile internaționale, care reunesc mari artiști, profesori ai unor importante instituții de învățământ muzical și personalități care au contribuit, de-a lungul unor cariere prestigioase, la formarea noilor generații de muzicieni. În 2026, cele patru jurii au fost prezidate de pianista Lilya Zilberstein, violoncelistul Arto Noras, violonista Mihaela Martin și compozitorul și pianistul Zygmunt Krauze. Prezența acestor personalități la București depășește rolul strict al evaluării. Pentru tinerii muzicieni, Concursul Enescu înseamnă și posibilitatea de a fi ascultați de artiști, pedagogi dar și de impresari, manageri și directori artistici ai unor importante orchestre și instituții muzicale internaționale, de a primi feedback și de a intra în contact cu profesioniști care le pot influența parcursul artistic dincolo de încheierea competiției. Întâlnirea dintre generații, între artiști aflați la început de drum și muzicieni care au construit cariere internaționale importante, rămâne unul dintre atributele fundamentale ale Concursului. Ediția din 2026 a introdus, în premieră, un concert dedicat Secțiunii Compoziție, oferind creației contemporane un spațiu distinct în programul Concursului. Susținut la Ateneul Român de Orchestra Națională Radio, concertul a marcat totodată prima apariție în România a dirijoarei Marin Alsop. Publicul a ascultat Forward Into Light de Sarah Kirkland Snider, Urban Ocean de Steven Mackey și Clocks III de Doina Rotaru, iar compozitorul și pianistul polonez Zygmunt Krauze, președintele juriului Secțiunii Compoziție, a fost solistul propriului Concert pentru pian nr. 3 – Fragments of Memory. Patru voci distincte ale creației contemporane mondiale, care au construit astfel un dialog între culturi, sensibilități și limbaje muzicale ale prezentului. Concertele simfonice din cadrul Concursului au fost susținute de patru dintre cele mai importante ansambluri orchestrale românești: Orchestra Filarmonicii „George Enescu”, Orchestra Națională Radio, Orchestra de Cameră Radio și Orchestra Română de Tineret. Finalele celor trei secțiuni instrumentale i-au adus la București pe dirijorii Case Scaglione, Harry Ogg și Daniela Candillari. Case Scaglione a condus Orchestra Națională Radio în Finala de Violoncel, Harry Ogg s-a aflat la pupitrul Orchestrei Filarmonicii „George Enescu” pentru Finala de Vioară, iar Daniela Candillari a dirijat aceeași orchestră în Finala de Pian. Formatul Play & Conduct a redefinit semifinalele secțiunilor Violoncel, Vioară și Pian, adăugând competiției o probă care a testat nu doar virtuozitatea solistică, ci și capacitatea concurenților de a conduce, asculta și construi muzical împreună cu orchestra. Cei șase semifinaliști ai fiecărei secțiuni au trecut, la Ateneul Român, prin două probe distincte: interpretarea unei lucrări de George Enescu și o apariție în calitate de soliști, conducând în același timp Orchestra de Cameră Radio. În această formulă, interpretarea individuală s-a întâlnit cu responsabilitatea unei viziuni de ansamblu, cu leadershipul artistic și cu relația directă cu orchestra.
Recenzie destul de rezervată în The Guardian despre Cravata Galbenă, care se lansează în Marea Britanie pe 9 octombrie: Un film solid și lipsit de pretenții
Unul dintre cei mai influenți și respectați jurnaliști culturali din spațiul anglofon, Peter Bradshaw, Chief Film Critic al prestigiosului The Guardian, publică luni o cronică despre producția „The Yellow Tie”, care se va lansa în cinematografele din Marea Britanie pe 9 octombrie. „Este un film biografic de modă veche, venit din Europa Centrală, care este totodată și o muncă făcută din dragoste de regizorul său: puțin greoi și solemn, desigur, dar solid realizat, sincer și plin de idealism, cu interpretări corecte și efecte vizuale decente. Este povestea dirijorului și compozitorului român Sergiu Celibidache, un muzician genial care a devenit cunoscut printre cunoscătorii muzicii în anii de după cel de-Al Doilea Război Mondial datorită convingerii sale unice și intransigente, de un purism radical – derivată din studiile sale asupra budismului Zen – că muzica nu ar trebui niciodată înregistrată. El considera că discurile de vinil și CD-urile erau inerte și lipsite de viață și că muzica trebuia trăită live, în prezentul autentic și plin de pasiune”, scrie Bradshaw, pentru care începutul filmului, brutalul tantrum pe care-l face Malkovich (Celibidache senior) în fața unor producători japonezi este „neinspirat”. Malkovich îl interpretează pe Celibidache „cu o superioritate capricioasă și ostentativă” Malkovich îl interpretează pe maestrul Celibidache „cu o superioritate capricioasă și ostentativă”, dar, cu toate astea, jurnalistul britanic nu are o impresie cu totul proastă despre producția asta și-i dă Cezarului ce-i al Cezarului. Fără un entuziasm debordant, Bradshaw crede că „The Yellow Tie” este „un film solid și lipsit de pretenții”. „Nu este ușor de înțeles exact care este ideea pe care Celebidache încearcă să o transmită prin poziția tatălui său; Celibidache nu pare să fi adunat foarte mulți adepți, iar lumea muzicală era plină de muzicieni cel puțin la fel de talentați și de principiali ca el, care aveau exact opinia opusă în privința înregistrărilor muzicale. Dar există aici un soi de eroism solitar și cine poate spune dacă, în această lume digitalizată, în care înregistrările sunt atât de ușor accesibile, ideile sale nu ar putea reveni cândva la modă?”, scrie Bradshaw. Sergiu Celibidache nu a fost evreu Într-un pasaj al cronicii, Bradshaw afirmă că Celibidache a fost „amenințat și hărțuit ca evreu”, însă aceasta e o informație biografică eronată. Se cuvine să rectificăm: Sergiu Celibidache nu a fost evreu – tatăl său, Demostene, ofițer de cavalerie, prefect al Iașiului, avea origini grecești, iar mama sa, Maria, profesoară de chimie, născută Brăteanu, era româncă. Una peste alta The Guardian scrie o recenzie decentă, reținută, fără să fie demolatoare, a producției cinematografice, care a cucerit deja publicul românesc. „Cravata Galbenă” urmează să fie lansat în cinematografele din Marea Britanie și Irlanda pe 9 octombrie.