O țară arabă se schimbă din temelii. Natalitatea a scăzut, divorțurile cresc, iar fenomenul singurătății e tot mai prezent
Latifa trăiește și lucrează în Rabat, are 35 de ani și este mama a doi copii mici. Modelul ei de familie nucleară urbană câștigă tot mai mult teren în Maroc, unde crește și numărul persoanelor singure și al celor divorțate, într o adevărată „revoluție” care transformă societatea și face tot mai urgentă o reformă legală care să țină pasul cu aceste schimbări, scrie EFE. Modelul nuclear, centrat pe părinți și copii, unul sau doi, a ajuns deja la 73 %. Sunt datele celui mai recent recensământ național al populației, care arată transformarea accelerată a societății marocane în ultimele trei decenii. Structura familiei din Maroc se apropie tot mai mult de cea europeană. Sunt mai puține căsătorii, acestea au loc mai târziu, cresc divorțurile și numărul persoanelor singure, scade natalitatea, populația îmbătrânește, iar migrația din mediul rural spre orașe continuă. Această radiografie socială arată, potrivit analiștilor, nevoia urgentă de a rezolva o problemă rămasă în urmă, a doua reformă a Codului familiei, cunoscut ca Moudawana. Femeia, motorul schimbării Femeia este principala forță din spatele acestei „revoluții”. Accesul la educație superioară și intrarea pe piața muncii au schimbat decizii esențiale, precum momentul căsătoriei, numărul de copii și modul de organizare a vieții de familie. Vârsta medie la prima căsătorie a ajuns la 27 de ani pentru femei și 33 pentru bărbați, un lucru de neimaginat pentru generațiile anterioare. Această întârziere are efecte directe. Rata natalității a scăzut la 1,9 copii, familiile sunt mai mici, iar numărul cuplurilor fără copii crește constant, ajungând la 10 %. Deși tot mai multe femei intră pe piața muncii, egalitatea este încă departe. Rata lor de participare este de aproximativ 27 %, mai ridicată în mediul urban și în domenii precum serviciile, educația și sănătatea. În medie, femeile câștigă cu 30 % mai puțin decât bărbații pentru muncă similară, iar rata șomajului în rândul lor este de două ori mai mare. „Femeile marocane au intrat în modernitate, dar mediul și infrastructura de bază nu le susțin”, explică sociologul Soumaya Naamane Guessous. Un model de familie marocană hibrid Raportul arată că peste 51 % dintre adulții necăsătoriți nu își doresc să se căsătorească. Există și diferențe între sexe, 53,6 % dintre femei încă apreciază căsătoria, față de doar 31,5 % dintre bărbați. Căsătoriile între rude au scăzut cu 10 puncte procentuale, dar încă reprezintă 21 % dintre uniuni. În același timp, se menține principiul asemănării sociale, 83 % dintre femei se căsătoresc cu parteneri din același mediu social și 62 % cu persoane din aceeași zonă geografică. Deși căsătoria a devenit în mare parte o alegere personală și nu mai este o alianță între familii, medierea familială există încă în 58 % dintre cazuri, mai ales în mediul rural. Pe baza acestor date, expertul în demografie Rachid Tahtou vorbește despre un „model hibrid”, în care coexistă tradiția și modernitatea. Acest model este rezultatul creșterii nivelului de trai, al educației mai bune și al aspirațiilor personale, mai puțini copii, mai multă autonomie și dorința de dezvoltare individuală pentru femei și bărbați. El subliniază că nu este vorba despre o simplă „europenizare”, ci despre „un model demografic de tranziție” specific societăților aflate în dezvoltare. Codul familiei, o reformă incompletă Aceste schimbări au fost posibile și datorită reformei parțiale a Moudawanei, codul familiei din Maroc, adoptat inițial la mijlocul secolului trecut. Reforma din 2004 a stabilit vârsta minimă pentru căsătorie la 18 ani, deși legea islamică permite căsătoriile minorilor, iar un judecător le poate aproba în anumite situații. Tot atunci au fost îmbunătățite drepturile femeilor în caz de divorț și custodie și s a introdus un control judiciar mai strict în problemele de familie. Pentru mișcarea feministă, aceste schimbări nu sunt suficiente. Activistele cer interzicerea căsătoriilor forțate, eliminarea poligamiei, egalitate deplină între femei și bărbați și abrogarea legilor care sancționează concubinajul, adică viața în cuplu fără căsătorie. De asemenea, ele contestă practica prin care unele unități de cazare (hoteluri și pensiuni) cer certificatul de căsătorie doar cuplurilor marocane. Dacă aceste revendicări vor fi acceptate, ar putea dispărea în curând anunțurile tradiționale „Doar pentru cupluri căsătorite”, afișate în multe hoteluri din țară.
Manuscris rar descoperit la Roma: o copie de 1.200 de ani a celui mai vechi poem în limba engleză
Manuscrisul, vechi de aproximativ 1.200 de ani, datează din perioada 800–830 d.Hr. și a fost probabil copiat de un călugăr din nordul Italiei. Cercetătoarea Elisabetta Magnanti a relatat momentul descoperirii ca fiind unul surprinzător, după ce documentul nu apărea în cataloagele oficiale. Verificările ulterioare au confirmat autenticitatea și importanța sa. Documentul a fost identificat după ce biblioteca din Roma a digitalizat o parte din colecțiile sale și a transmis imaginile cercetătorilor, mai arată The Guardian. „Caedmon’s Hymn”, primul poem în engleză Poemul este atribuit lui Caedmon, un păstor din Northumbria despre care se spune că ar fi fost analfabet și că a compus versurile după o experiență religioasă. Textul a fost consemnat inițial de Bede în lucrarea sa „Ecclesiastical History of the English People”, însă doar în traducere latină. Noua descoperire este importantă deoarece include versiunea în engleză veche direct în corpul textului, nu doar ca notă marginală, cum apare în alte manuscrise. Un indiciu despre evoluția limbajului scris Potrivit cercetătorului Mark Faulkner, manuscrisul reflectă o etapă timpurie în dezvoltarea limbii engleze scrise. Textul este punctat cu semne de punctuație după fiecare cuvânt, ceea ce sugerează că separarea cuvintelor era încă o practică nouă. Această caracteristică oferă indicii despre modul în care scrierea evolua spre forma modernă. Importanță istorică și academică Manuscrisul descoperit la Roma este al treilea cel mai vechi exemplar cunoscut al poemului, după alte două păstrate la Cambridge și Sankt Petersburg. Cercetătorii consideră că includerea poemului în limba engleză arată că, încă din secolul al IX-lea, poezia în limba vernaculară începea să fie valorizată în mediile religioase și culturale. Descoperirea a fost publicată într-un jurnal academic editat de Cambridge University Press. Rolul digitalizării în cercetare Specialiștii subliniază că identificarea manuscrisului a fost posibilă datorită digitalizării arhivelor. Biblioteca din Roma lucrează în prezent la un proiect amplu care va pune la dispoziția cercetătorilor zeci de milioane de imagini ale documentelor istorice. Descoperirea este considerată un exemplu relevant al modului în care tehnologia poate deschide noi direcții de cercetare în studiul patrimoniului cultural. Pentru comunitatea academică, manuscrisul reprezintă nu doar o piesă rară de istorie literară, ci și o dovadă a circulației ideilor și limbilor în Europa medievală.
Jocul luminii vine în cinematografe din 6 mai / Două generații se regăsesc în același loc
Când Dumnezeu a spus „să fie lumină” a trasat, de fapt o graniță între timp și netimp. Lumina începuse, de atunci, să puncteze Creația și s-o împartă, s-o facă măsurabilă. Dar, în același timp, lumina „luminează în întuneric și întunericul nu a cuprins-o”. Lumina aduce la suprafață Necuprinsul. Ai nevoie de lumină ca să te vezi, cum ai nevoie de întuneric ca să te ascunzi. Așa se naște un „joc al luminii”, un joc al ceea ce se vede și al ceea ce se vrea ascuns. Regizorul Ovidiu Georgescu propune publicului român un film unic, un film de concepție și de introspecție în care se pot regăsi ușor generațiile: „Jocul luminii” este despre relația tensionată dintre un tată, Paul (Nicu Mihoc), fost actor ajuns într-un azil izolat, și fiul său Johnny (Marius Turdeanu), finanțist în New York, care se regăsesc după 20 de ani. Un film ca o viață: cu tensiuni, orgolii, lucruri rămase nespuse, emoții îngropate. Căci cam despre asta este cinema-ul de cameră: despre introspecție în detrimentul spectaculosului. Mediafax: Filmul „Jocul luminii”, care intră în cinematografe din 6 mai, pornește de la piesa de teatru „Nu mai sunt vișine. La cină”, semnată de Teodora Herghelegiu. Unde s-a terminat teatrul și unde a început filmul, în procesul dumneavoastră de lucru și cum s-au îmbinat cele două arte în acest proiect inedit? Ovidiu Georgescu: Piesa Teodorei Herghelegiu a fost pentru mine un punct de plecare, nu unul de sosire. Am preluat din ea arhitectura narativă, această confruntare interumană concentrată, această tensiune aproape claustrofobică și am început să o gândesc în termeni strict cinematografici. Teatrul s-a terminat, dacă vreți, în momentul în care am ales să nu filmez o piesă, ci să construiesc un film. Îmbinarea celor două arte s-a făcut, într-un fel, organic. Camera de filmat nu urmărește un actor de la distanța spectatorului de teatru, ea se apropie de el, îi caută fața, îi citește modul de a respira. De aceea am optat pentru încadraturi strânse, pentru prim-planuri care să facă din tăceri, din trăirea interioară a personajelor, miezul vizual al filmului. În teatru, distanța fizică dintre scenă și sală impune un anumit tip de construcție a rolului. La mine, aparatul de filmat e atât de aproape încât orice falset s-ar fi văzut imediat. Ceea ce a rămas din spiritul teatral este tocmai esența Kammerspielfilm-ului, cinematograful de cameră, un gen în care spațiul restrâns, actorii și cuvântul poartă toată greutatea dramei. Locația unică, camera de azil a lui Paul, devine ea însăși un personaj. Iar cele două arte nu s-au îmbinat prin compromis, ci prin asumare: am vrut un film care să aibă nervul și esența teatrului, dar privirea și intimitatea cinematografului. „M-a atras incapacitatea de a comunica autentic” Mediafax: „Jocul luminii”, o poveste aproape în două personaje dintre un tată dificil și fiul său înstrăinat, într-o căutare de apropiere și dorință de iubire. Ce v-a interesat cel mai mult la această dinamică și de unde a pornit nevoia de a spune această poveste acum? Ovidiu Georgescu: M-a interesat, înainte de toate, zona aceea fragilă și, în același timp, extrem de dură, în care iubirea există, dar nu mai știe cum să se exprime. Relația părinte-copil are ceva universal, dar și profund particular în fiecare caz, iar în „Jocul luminii” m-a atras tocmai această incapacitate de a comunica autentic, chiar și atunci când există o nevoie reală de apropiere. Dinamica dintre tată și fiu nu este construită pe un conflict spectaculos, ci pe acumulări, pe lucruri nespuse, pe orgolii și pe acea formă de ego care, paradoxal, maschează vulnerabilitatea. Tatăl, un fost actor, trăiește într-o lume a propriilor roluri și iluzii, în timp ce fiul vine cu o logică pragmatică, aproape rece. Între ei nu e doar o diferență de generație, ci o diferență de limbaj emoțional. Nevoia de a spune această poveste, acum, vine, cred, dintr-un context mai larg, în care relațiile umane devin tot mai fragmentate, iar distanțele, nu doar geografice, ci și afective, se adâncesc. Trăim într-o lume în care comunicăm constant, dar ne spunem din ce în ce mai puțin lucrurile esențiale. Iar relația dintre cei doi devine un fel de lupă pentru această realitate. În plus, m-a interesat ideea de „prea târziu”, acel moment în care realizezi că ai vrea să repari ceva, dar nu mai ai timpul, instrumentele sau disponibilitatea celuilalt. Filmul nu oferă soluții, dar pune spectatorul în fața unei întrebări incomode: cât de mult amânăm, de fapt, lucrurile care contează cu adevărat? „Mulți spectatori se vor regăsi în lucruri nespuse” Mediafax: Filmul explorează relația fracturată dintre un fost actor, un „cinic histrion” ajuns într-un azil, și fiul său, finanțist întors de pe Wall Street, care încearcă să repare două decenii de absență și distanță emoțională. Ce credeți că va avea cel mai mare impact emoțional asupra spectatorilor care vor veni la cinema? Ovidiu Georgescu: Cred că impactul emoțional nu vine dintr-un moment singular, spectaculos, ci din acumulare, din felul în care spectatorul ajunge, aproape fără să-și dea seama, să se recunoască în fragmentele acestei relații. Pe de o parte, este confruntarea directă dintre cei doi, acel schimb de replici în care ironia, luciditatea și reproșul se amestecă permanent. Tatăl, „cinicul histrion” și fiul, aparent rațional și controlat, nu sunt niciodată complet sinceri unul cu celălalt, iar această duplicitate cred că produce o tensiune foarte recognoscibilă. Mulți spectatori se vor regăsi în lucrurile nespuse, în felul în care evităm, de fapt, esențialul. Pe de altă parte, cred că va conta foarte mult dimensiunea umană a eșecului, încercarea sinceră, dar stângace, de a repara ceva după prea mult timp. Există o formă de neputință care traversează filmul și care nu ține de lipsa dorinței, ci de incapacitatea de a mai găsi drumul către celălalt. Asta poate genera un tip de emoție profundă, pentru că nu e spectaculoasă, ci dureros de familiară. Și, poate cel mai puternic, finalul, fără a-l dezvălui, mută tot ceea ce ai văzut până atunci într-o altă cheie. Repune într-un nou context relația, replicile, gesturile, și lasă în urmă
Austria / Începe procesul austriacului care a organizat complotul terorist asupra unui concert al lui Taylor Swift
Procesul unui tânăr austriac acuzat că a pus la cale un atac terorist asupra unui concert al superstarului pop Taylor Swift începe marți, într-un caz care readuce în prim-plan vulnerabilitatea marilor evenimente culturale în fața extremismului violent. Inculpatul, un cetățean austriac în vârstă de 21 de ani, identificat ca Beran A., este judecat la Wiener Neustadt, în apropiere de Viena. Acesta se confruntă cu acuzații grave, inclusiv terorism și apartenență la organizația extremistă Stat Islamic, riscând până la 20 de ani de închisoare. Un atac dejucat în ultimul moment Potrivit procurorilor, Beran A. ar fi plănuit să atace mulțimea adunată în afara stadionului Ernst Happel Stadium, unde urmau să aibă loc concertele artistei, în august 2024. Aproximativ 30.000 de persoane erau așteptate zilnic în exteriorul arenei, pe lângă alte 65.000 în interior. Planul ar fi implicat utilizarea de cuțite și explozibili artizanali, cu scopul declarat de a provoca un număr cât mai mare de victime. „Swifties” și brățările prieteniei Autoritățile austriece au intervenit înainte de punerea în aplicare a atacului, în urma unor informații furnizate inclusiv de serviciile americane. În urma amenințării, cele trei concerte programate au fost anulate, o decizie care a stârnit emoții puternice în rândul fanilor artistei. Comunitatea „Swifties” s-a mobilizat însă spontan, transformând orașul într-un spațiu simbolic al solidarității, cu schimburi de brățări ale prieteniei și momente muzicale colective. Rețea extinsă și planuri internaționale Beran A. nu este singurul inculpat. El este judecat alături de Arda K., un alt suspect implicat într-un complot mai amplu care viza atacuri simultane în Arabia Saudită, Turcia și Emiratele Arabe Unite, în timpul Ramadanului din 2024. Un al treilea suspect, Hasan E., ar fi trecut la acțiune, înjunghiind un agent de securitate la Marea Moschee din Mecca pe 11 martie 2024. Acesta se află în continuare în arest preventiv în Arabia Saudită. Procurorii susțin că inculpații au discutat despre achiziția de arme și fabricarea de bombe și că Beran A. ar fi încercat efectiv să procure ilegal armament înainte de concert. În urma unei percheziții efectuate pe 7 august 2024, autoritățile au descoperit materiale pentru dispozitive explozive în locuința acestuia. O amenințare care amintește de tragedii recente Cazul a fost comparat cu atentatul din 2017 de la concertul Arianei Grande din Manchester — un atac sinucigaș soldat cu 22 de morți, care a șocat Europa și a ridicat semne de întrebare privind securitatea evenimentelor publice. Într-un mesaj publicat după anularea concertelor din Viena, Taylor Swift a descris situația drept „devastatoare”, mărturisind că motivul anulării i-a provocat „un nou sentiment de frică și o vinovăție imensă”. Urmează audieri decisive Avocata lui Beran A. a declarat că acesta intenționează să pledeze vinovat pentru majoritatea acuzațiilor, fără a preciza exact care. Procesul este programat să continue pe 12 mai și ar putea aduce clarificări importante privind amploarea rețelei și nivelul de radicalizare al inculpaților. Cazul subliniază, încă o dată, tensiunea dintre libertatea culturală și nevoia de securitate într-o Europă în care amenințarea teroristă rămâne prezentă.
AI vs artiști: Taylor Swift își protejează vocea în fața deepfake-urilor
Artista a depus cereri de trademark pentru două fragmente audio în care își promovează noul album „The Life of a Showgirl”. În paralel, a solicitat protecție și pentru o imagine de scenă în care apare cu una dintre ținutele sale emblematice și o chitară roz. Demersul marchează o extindere a strategiei sale juridice, care până acum viza în principal numele, versurile sau produsele asociate brandului personal, mai scrie NBC News. Reacție la valul de deepfake-uri Decizia vine după ce artista a fost ținta mai multor materiale falsificate generate cu ajutorul inteligenței artificiale. Printre acestea s-au numărat clipuri în care promova produse inexistente, dar și imagini manipulate care au circulat viral online. Inclusiv Donald Trump a distribuit, la un moment dat, conținut fals în care artista părea să îi susțină candidatura. Specialiștii spun că încercarea de a înregistra vocea ca marcă este o abordare relativ nouă. Spre deosebire de drepturile de autor, care protejează înregistrările existente, noile tehnologii AI pot genera conținut complet nou, imitând vocea fără a copia direct. Astfel, utilizarea conceptului de „sound mark” ar putea permite artiștilor să conteste și imitațiile „suficient de similare”, nu doar copiile exacte. Un trend în rândul vedetelor Matthew McConaughey a devenit recent primul actor de top care a depus cereri similare pentru protejarea imaginii și vocii. Și alți artiști au atras atenția asupra fenomenului: Scarlett Johansson a contestat utilizarea unei voci asemănătoare cu a sa într-un produs AI. Tom Hanks a semnalat reclame false generate cu imaginea sa iar Bryan Cranston a criticat replicarea neautorizată a identității digitale. Presiunea asupra companiilor tech crește, iar inițiative precum „The Human Artistry Campaign” cer reguli mai stricte privind utilizarea conținutului creativ. În paralel, platforme precum YouTube dezvoltă instrumente de detectare a deepfake-urilor, oferind artiștilor mai mult control asupra imaginii lor online.
Supercomputerul din secolul al XVII-lea, scos la licitație la Londra / Ce este, ce face și de ce e atât de spectaculos
Un obiect științific spectaculos, considerat un adevărat „supercomputer” al epocii sale, va fi scos la licitație la Sotheby’s din Londra, pe 29 aprilie, potrivit BBC. Este vorba despre un astrolab rar din secolul al XVII-lea, realizat din alamă și asociat cu familia regală din Jaipur, India. Instrumentul, descris de experți drept „posibil cel mai mare astrolab existent”, nu a mai fost expus public până acum și este estimat la o valoare între 1,5 și 2,5 milioane de lire sterline. Un instrument științific înaintea timpului său Astrolabul este un dispozitiv complex folosit în trecut pentru măsurători astronomice și calcule diverse — de la stabilirea orei și poziției stelelor până la determinarea distanțelor sau chiar realizarea horoscoapelor. „Este o proiecție bidimensională a universului tridimensional”, explică specialiștii, comparându-l cu un smartphone modern datorită multiplelor funcții pe care le îndeplinea. Piesa scoasă la licitație impresionează nu doar prin vechime, ci și prin dimensiuni: cântărește peste 8 kilograme și este de aproape patru ori mai mare decât un astrolab obișnuit din acea perioadă. Origini regale și măiestrie rară Astrolabul a fost realizat în Lahore, un important centru de producție din Imperiul Mughal, de către doi meșteșugari renumiți, Qa’im Muhammad și Muhammad Muqim. Este una dintre cele doar două piese cunoscute realizate de aceștia împreună. Obiectul a fost comandat de un nobil influent și a ajuns ulterior în colecția regală a maharajahului Sawai Man Singh II din Jaipur, fiind moștenit apoi de soția sa, Gayatri Devi. Ulterior, a intrat într-o colecție privată. Precizie impresionantă și detalii artistice Instrumentul conține inscripții pentru 94 de orașe, cu latitudini și longitudini precise, precum și 38 de indicatoare stelare decorate elaborat. Diviziunile sunt extrem de fine, permițând calcule astronomice de mare acuratețe. Un detaliu aparte este caracterul intercultural al piesei: denumirile stelelor apar atât în persană, cât și în sanscrită, reflectând influențele multiple din lumea Mughal. Interes major pe piața de artă Starea excelentă de conservare și proveniența regală cresc considerabil atractivitatea obiectului pentru colecționari și muzee. Recordul actual pentru un astrolab este de aproape un milion de lire sterline, dar această piesă ar putea depăși semnificativ această sumă. Astrolabul va fi expus publicului în galeriile Sotheby’s din Londra înainte de licitație – o rară ocazie de a vedea de aproape un instrument care, cu secole în urmă, funcționa ca un veritabil „google maps” al universului.
Vizualizările pieselor lui Michael Jackson au crescut cu 95% în SUA după lansarea filmului Michael
Cauza a fost un film de succes: „Michael”, filmul biografic cu buget mare despre Michael Jackson lansat vineri, a încasat 97 de milioane de dolari în cinematografele din SUA și Canada în weekendul de lansare, conform estimărilor studioului. Cu câteva săptămâni înainte, estimările pentru „Michael” se apropiau de 50 de milioane de dolari. Săptămâna trecută, studioul estima o sumă mai apropiată de 70 de milioane de dolari, potrivit AP. Ca urmare a popularității incredibile a filmului, Jackson a înregistrat 31,7 milioane de redări vineri, 24 aprilie, și sâmbătă, 25 aprilie, în SUA, și 16,3 milioane de redări în weekendul precedent, vineri, 17 aprilie, și sâmbătă, 18 aprilie. Aceasta reprezintă o creștere de 95%. Dar înainte ca Michael Jackson să fie Michael Jackson, el era cel mai tânăr membru al formației The Jackson 5. Clasica formație de băieți a înregistrat, de asemenea, o creștere uriașă a numărului de redări. Grupul a înregistrat 2,4 milioane de redări vineri, 24 aprilie, și sâmbătă, 25 aprilie, comparativ cu 1,3 milioane de redări în weekendul precedent, vineri, 17 aprilie, și sâmbătă, 18 aprilie. Aceasta reprezintă o creștere de 85%. Jackson a înregistrat, de asemenea, o creștere a ascultărilor pe Apple Music. Potrivit gigantului de streaming, luni, Jackson avea opt melodii în topul global zilnic al celor mai ascultate 100 de melodii de pe Apple Music. „Billie Jean” a condus clasamentul pe locul 11. Iar Shazam a constatat că ascultările lui Jackson au fost cu 140% mai mari în weekendul trecut, între 24 și 26 aprilie, decât în weekendul precedent, între 17 și 19 aprilie. Ca urmare, în prezent există șapte melodii ale lui Jackson în topul global 200 al Shazam.
Ministrul Culturii din Italia boicotează deschiderea Bienalei de Artă de la Veneția din cauza pavilionului Rusiei
Ministerul Culturii de la Roma a anunțat că Alessandro Giuli nu va fi prezent nici la evenimentele premergătoare, nici la ceremonia oficială programată pentru 9 mai. Gestul vine în contextul revenirii Rusiei la Bienala de Artă de la Veneția, după ce Moscova nu a mai participat din 2022, anul invaziei din Ucraina, mai transmite Euronews. Pavilionul Rusiei, sursă de controverse Revenirea Rusiei a fost aprobată de conducerea Bienalei de la Veneția, sub coordonarea președintelui Pietrangelo Buttafuoco. Decizia a generat critici din partea autorităților italiene, a instituțiilor europene și a mai multor state membre ale Uniunii Europene. Deși pavilionul Rusiei va fi prezent, acesta va rămâne închis publicului pe toată durata expoziției. Va fi accesibil doar presei în perioada 6-8 mai. Situația a provocat diviziuni și în interiorul guvernului italian. Ministrul Infrastructurii, Matteo Salvini, a susținut participarea Rusiei, argumentând că arta ar trebui să unească și nu să excludă. În același timp, ministrul Culturii a criticat modul în care a fost gestionată decizia, cerând inclusiv demisia unui reprezentant al ministerului în conducerea Bienalei. Reacții la nivel european Comisia Europeană a condamnat ferm decizia de a permite revenirea Rusiei și a avertizat că ar putea suspenda finanțarea de aproximativ două milioane de euro pentru eveniment. Mai multe state membre au cerut oficial reconsiderarea participării Rusiei, invocând sancțiunile impuse în contextul războiului din Ucraina. În paralel, juriul Bienalei a anunțat că Rusia și Israel nu vor fi eligibile pentru premii, inclusiv Leul de Aur. Motivul invocat este legat de acuzațiile de crime de război formulate de Curtea Penală Internațională împotriva liderilor celor două state, respectiv Vladimir Putin și Benjamin Netanyahu. Conducerea Bienalei a apărat decizia, comparând instituția cu un „ONU al artei”, unde nicio țară nu ar trebui exclusă. Criticii consideră însă că evenimentul de la Veneția nu poate ignora contextul geopolitic și responsabilitatea morală.
Peste 200 de artiști cer schimbarea rapidă a taxei din industria concertelor. Guvernul: sistemul actual nu mai funcționează
Legislația în vigoare nu mai corespunde unei piețe care a evoluat semnificativ și generează o presiune financiară crescută asupra organizatorilor de concerte și festivaluri, au transmis aceștia luni. „Actualul cadru legislativ, construit în 1994, nu mai reflectă realitatea unei industrii care a evoluat semnificativ atât ca dimensiune, cât și ca model de funcționare”, spun artiștii. Sistemul de taxare existent penalizează investițiile în producții mari de scenă, întrucât contribuțiile aplicate sunt procentuale sau fixe pe bilete și se cumulează cu alte obligații fiscale și parafiscale, precum TVA și drepturile de autor. „Caracterul procentual al acestor taxe face ca investițiile mai mari în producții să fie direct penalizate, crescând presiunea financiară asupra organizatorilor și limitând capacitatea de a dezvolta evenimente de amploare”, susțin artiștii și organizatorii de evenimente. În același timp, aceștia avertizează că majorarea costurilor „nu mai poate fi transferată integral către public, fără a afecta accesibilitatea evenimentelor culturale”. Ce prevede proiectul de ordonanță Inițiat de Ministerul Culturii, proiectul propune o reformă amplă a sistemului de timbre culturale, inclusiv a timbrului muzical – o contribuție aplicată pe biletele de acces la concerte, festivaluri și alte evenimente muzicale, precum și pe anumite suporturi audio și video, sumă care se adaugă prețului plătit de public și este colectată pentru finanțarea activităților culturale. Documentul prevede menținerea taxei pentru concerte, festivaluri și spectacole, dar într-o formă restructurată, cu sume fixe pe bilete (de exemplu 2 lei/bilet), contribuții fixe pe abonamente de festival și procente care pot ajunge până la 5% din prețul biletelor în anumite situații. În plus, sunt introduse mecanisme noi de colectare și distribuire a banilor, prin organisme de gestiune colectivă și protocoale obligatorii între organismele implicate în sistemul cultural, inclusiv uniuni de creatori și unități plătitoare (organizatori de evenimente și operatori din domeniul cultural). Probleme la colectarea taxelor culturale Guvernul susține că schimbarea este necesară din cauza problemelor apărute în aplicarea actualului sistem. Printre acestea se numără neplata la termen, dificultățile în recuperarea sumelor în caz de insolvență, practicile neunitare de control și lipsa unor definiții clare ale termenilor din legislația privind timbrele culturale. Colectarea acestor contribuții a fost îngreunată de faptul că o parte dintre plătitori nu achită la timp sau nu respectă în totalitate obligațiile de plată. Taxă veche într-o industrie radical schimbată Potrivit Ministerului Culturii, industria culturală a evoluat semnificativ prin digitalizare, vânzarea online a biletelor și diversificarea formelor de evenimente, ceea ce face necesară adaptarea mecanismului fiscal și parafiscal. Executivul susține că noul cadru ar aduce mai multă coerență între timbrul cultural, TVA și impozitul pe spectacole și ar reduce suprapunerile de taxe. Miza: costul final al biletelor și viitorul evenimentelor live Artiștii și organizatorii de evenimente atrag atenția că menținerea sau restructurarea sistemului fără reducerea poverii fiscale totale ar putea duce la creșterea prețurilor biletelor și la limitarea investițiilor în marile concerte: „În absența unor ajustări, capacitatea industriei de a susține evenimente de calitate și de a menține accesul publicului la muzică poate fi afectată pe termen mediu și lung”. În același timp, Guvernul consideră că reforma este necesară pentru a asigura „un mecanism unitar, eficient și transparent de colectare și distribuire a sumelor” și pentru a stabiliza finanțarea sectorului cultural. „Susținerea publică exprimată în ultimele zile indică un consens puternic la nivelul industriei privind necesitatea acestei schimbări, lista completă a artiștilor implicați fiind în continuă extindere”, au transmis artiștii și organizatorii de evenimente.
Papa Leon și Sarah Mullally, prima întâlnire oficială la Vatican. Un nou pas în relațiile dintre Biserica Catolică și Biserica Anglicană
Întâlnirea a avut loc în Palatul Apostolic, unde cei doi lideri religioși au discutat în privat înainte de a participa împreună la un moment de rugăciune într-o capelă istorică din secolul al XVII-lea, scrie Reuters. Sarah Mullally este prima femeie care ocupă funcția de lider spiritual al celor aproximativ 85 de milioane de anglicani din întreaga lume. Papa Leon, primul pontif american care conduce cei aproximativ 1,4 miliarde de catolici, a primit-o oficial într-un cadru ceremonial marcat de schimb de daruri și rugăciuni comune. Dialog despre unitate și provocări moderne În discursul său oficial, Sarah Mullally i-a mulțumit papei pentru mesajele sale publice ferme, în special cele rostite în timpul turneului său recent în Africa. Papa Leon a criticat atunci războiul, regimurile autoritare și lipsa solidarității internaționale, poziții care au atras reacții puternice la nivel politic. Arhiepiscopul de Canterbury a subliniat că mesajele transmise de pontif sunt importante într-un context global marcat de tensiuni și conflicte. Potrivit acesteia, lumea are nevoie de lideri spirituali care să promoveze binele comun, solidaritatea și speranța. La rândul său, Papa Leon a declarat că relațiile dintre Biserica Catolică și Biserica Anglicană au evoluat pozitiv în ultimele decenii, însă a recunoscut existența unor dificultăți și diferențe care persistă. Fără a detalia aceste probleme, pontiful a afirmat că ele nu ar trebui să împiedice cooperarea dintre cele două confesiuni creștine. Relația dintre catolici și anglicani după ruptura din 1534 Întâlnirea dintre Papa Leon și Sarah Mullally are o încărcătură istorică semnificativă. Biserica Anglicană s-a separat de Biserica Catolică în anul 1534, în timpul domniei regelui Henry al VIII-lea, după ce Papa Clement al VII-lea a refuzat anularea căsătoriei monarhului cu Catherine de Aragon. Timp de secole, cele două confesiuni au avut relații tensionate, însă în ultimele decenii au existat eforturi constante de apropiere și dialog ecumenic. În prezent, cele două biserici împărtășesc valori și doctrine comune în numeroase aspecte, chiar dacă există diferențe importante privind rolul femeilor în cler sau căsătoria preoților. Vizita lui Sarah Mullally la Vatican este privită drept un pas important pentru consolidarea relațiilor dintre Biserica Anglicană și Biserica Catolică. Înaintea întâlnirii, arhiepiscopul a declarat că se simte onorată și privilegiată să îl întâlnească pe Papa Leon și că dorește continuarea dialogului început de predecesorii lor.