Ministrul Culturii, după recuperarea tezaurului dacic: Un semnal clar al eficienței cooperării noastre
„După conferința de presă susținută astăzi de autoritățile olandeze, am avut o convorbire telefonică cu omoloaga mea din Regatul Țărilor de Jos, doamna Rianne Letschert, ministrul educației, culturii și științei. I-am transmis că suntem încântați de aceste vești, care fac posibilă readucerea acasă a unui tezaur inestimabil”, se arată în mesajul publicat de ministru pe Facebook. În cadrul discuției, ministrul român și-a exprimat recunoștința profundă pentru angajamentul instituțiilor olandeze care au făcut posibilă localizarea artefactelor, subliniind: „Această evoluție este un pas important și un semnal clar al eficienței cooperării noastre”. „Recuperarea acestor artefacte nu este importantă doar pentru România, ci și pentru responsabilitatea comună pe care o avem în protejarea patrimoniului cultural european”, mai spune ministrul Andras. Autoritățile olandeze au anunțat joi că două brățări și coiful de la Coțofenești, care au fost furate din Muzeul Drents în luna ianuarie 2025, au fost recuperate. Artefactele au intrat în posesia autorităților române.
Bucharest Design Festival 2026. Ce rol joacă Președinția în lansarea noului proiect creativ al Capitalei
Festivalul își propune să transforme creativitatea locală într-un adevărat ambasador cultural, atât pentru publicul intern, cât și pentru scena internațională. Prima expoziție va fi deschisă la Muzeul Național Cotroceni, un spațiu simbolic pentru patrimoniul cultural național, unde publicul va putea descoperi proiecte care au dus designul românesc peste granițe. „Bucharest Design Festival este un eveniment important pentru scena creativă din România și pentru modul în care Bucureștiul își afirmă identitatea culturală actuală. Prin acordarea Înaltului Patronaj, îmi doresc să susțin inițiativele care promovează talentul românesc și care contribuie la vizibilitatea internațională a României”, a afirmat Nicușor Dan. Peste 100 de spații din București, implicate în festival Organizat de Fundația THE INSTITUTE, festivalul va conecta comunități creative, instituții culturale, universități și antreprenori locali într-un amplu program desfășurat în peste 100 de spații din oraș. Evenimentul reunește profesioniști din design, artă, arhitectură și alte industrii creative, alături de organizații publice și private, ambasade și centre culturale străine. Conceptul este gândit ca o platformă deschisă, în care designul devine un limbaj comun între oraș și comunitate. Expoziția de debut, „BDF Highlights: Branding Romania Through Creativity”, aduce în prim-plan creatori și proiecte de referință care au contribuit la promovarea imaginii României în lume. Găzduirea acestui eveniment de către Administrația Prezidențială este văzută ca un semnal puternic de susținere instituțională pentru sectorul creativ și pentru potențialul acestuia de a construi un brand de țară coerent. Un proiect care unește cele mai importante platforme creative Bucharest Design Festival va integra proiecte deja cunoscute ale fundației, precum Romanian Design Week, DIPLOMA Show și Cartierul Creativ, dar și formate noi care explorează relația dintre design, oraș și comunitate. Inițiatorii spun că festivalul apare ca răspuns la nevoia de a conecta inițiativele creative ale Capitalei într-un cadru comun, oferind mai multă vizibilitate și coerență acestui sector. „Bucharest Design Festival pornește din energia creativă a Bucureștiului, dar privește mai departe, spre modul în care designul românesc poate deveni un instrument de construire a identității naționale și de conectare cu scena creativă internațională. Prin acest eveniment, ne propunem să aducem designul mai aproape de publicul larg și să evidențiem rolul industriilor creative ca resursă strategică pentru imaginea, modernizarea și dezvoltarea României. Acordarea Înaltului Patronaj al Președintelui confirmă că această viziune este recunoscută și la nivel instituțional”, a declarat Andrei Borțun. Festivalul promite să transforme Bucureștiul, timp de o lună, într-un punct de întâlnire pentru creativitate, idei și colaborări internaționale, cu designul în centrul vieții urbane.
UPDATE: Presa olandeză: Coiful de la Coțofenești a fost recuperat. Ce transmite MAE
Ministrul Afacerilor Externe a transmis că autoritățile olandeze au informat partea română despre evoluții în cazul tezaurului. Potrivit MAE, procurorul de caz olandez va face o conferință de presă la ora 14:00 (15:00 ora României). Știre inițială: Potrivit surselor RTV Drenthe, coiful, furat în luna ianuarie a anului trecut, a fost recuperat. NL Times menționează faptul că autoritățile olandeze nu au confirmat acest lucru, însă Parchetul a anunțat o conferință de presă la ora 14:00, ora Olandei (ora 15:00, ora României), pentru a face publice „noile evoluții” ale cazului. De asemenea, pe site-ul muzeului Drents se menționează că acesta va fi închis astăzi din cauza unor „circumstanțe neprevăzute”. Potrivit surselor RTL, autoritățile au recuperat coiful, care este ușor deteriorat, și două brățări. În plus, autoritățile române au fost informate de cele olandeze despre evoluțiile în acest caz, mai notează sursa citată. În data de 25 ianuarie 2025, coiful de la Coțofenești și trei brățări de aur au fost furate din Muzeul Drents. Jaful s-a petrecut dimineața, când a avut loc o explozie la clădirea istorică. Bubuitura a spart mai multe geamuri ale muzeului şi ale clădirilor din jur. În urma jafului, autoritățile olandeze au demarat o anchetă pentru identificarea celor implicați. Trei suspecți se află în arest. Comorile erau asigurate pentru suma de 5,7 milioane de euro.
Dua Lipa, influencer în lumea cărților: cum a devenit popstarul britanic o voce și în literatură
Festivalul literar London Literature Festival, aflat la a 19-a ediție, a anunțat că Dua Lipa va fi curatoarea ediției din acest an. Decizia a surprins pe mulți, având în vedere că artista este una dintre cele mai cunoscute popstaruri ale generației sale. Totuși, implicarea sa în domeniul literar nu este recentă, mai scrie Il Post. De mai mulți ani, cântăreața promovează constant cărțile și lectura, construindu-și o reputație serioasă în acest domeniu. Proiectul Service95 și podcastul dedicat cărților Interesul pentru literatură s-a concretizat în 2022, când Dua Lipa a lansat Service95, o platformă care include o newsletter, articole culturale și un podcast. Cel mai cunoscut proiect este „Book Club with Dua Lipa”, publicat pe Spotify și YouTube. În fiecare lună, artista alege o carte și discută cu autorul sau autoarea acesteia într-un interviu care durează aproape o oră. Conversațiile sunt relaxate și naturale, iar întrebările provin atât de la Dua Lipa, cât și de la cititorii care urmăresc newsletterul platformei. A surprise, extra episode of Dua Lipa: At Your Service has landed, where @DUALIPA looks back on the first three seasons of the podcast. Listen now for candid highlights and favourite moments, available across all major podcast platforms… https://t.co/SFQkPyeUN0 pic.twitter.com/U1uqsMS7cF — Service95 (@service95) October 6, 2023 Podcastul s-a remarcat prin stilul diferit de interviu. Spre deosebire de formatele tradiționale, conversațiile nu sunt rigid structurate și oferă spațiu pentru reflecții personale asupra lecturii. Criticii și jurnaliștii culturali au remarcat că artista citește atent cărțile și discută în profunzime temele abordate de autori. Printre invitații podcastului s-au numărat scriitori de renume precum Margaret Atwood, Khaled Hosseini, Hernan Diaz sau laureata Nobel Olga Tokarczuk. Promovarea autorilor mai puțin cunoscuți Un alt element apreciat este faptul că Dua Lipa nu se limitează la bestselleruri. În multe cazuri, ea promovează cărți mai vechi sau volume publicate de edituri mai mici. Prin selecțiile sale, artista contribuie la creșterea vizibilității unor autori mai puțin cunoscuți publicului larg, dar apreciați în mediile literare. Influența sa în lumea editorială este reală. În 2020, după ce a postat pe Instagram o fotografie în care citea romanul „A Little Life” al autoarei Hanya Yanagihara, vânzările cărții au crescut semnificativ în Marea Britanie. Editorii au confirmat că acest val de interes a fost generat direct de postarea artistei. O nouă generație de promotori ai lecturii Succesul proiectului Service95 a adus artistei recunoaștere în mediul literar. În 2022, Dua Lipa a fost invitată să țină un discurs la ceremonia Booker Prize, unul dintre cele mai prestigioase premii literare din lume. Specialiștii din industrie spun că prezența ei este importantă deoarece reușește să aducă un public nou către literatură, combinând popularitatea din muzică cu interesul autentic pentru lectură.
Ada Lupu Hausvater e noul manager al Teatrului Național din București / Ea va avea un mandat de cinci ani
Ada Lupu Hausvater a fost desemnată câștigătoarea concursului de proiecte de management organizat pentru Teatrul Naţional „I. L. Caragiale” din Bucureşti. Ea urmează să preia conducerea instituției pentru un mandat de cinci ani. Ada Lupu Hausvater a avut un singur contracandidat – pe regizorul Boris Focșa. Din comisia de evaluare au făcut parte actorul Adrian Găzdaru, regizoarea Theo Herghelegiu, regizorul Hunor Horváth, criticul de teatru Ludmila Patlanjoglu, coregrafa Vava Ștefănescu și Carmen Croitoru, specialist în management cultural, Director General al Institutului Național pentru Cercetare și Formare Culturală, profesor și expert în politici și strategii culturale. Finalizarea concursului marchează atât încheierea unei proceduri desfășurate în condiții de transparență administrativă, cât și începutul unei noi etape pentru Teatrul Național București, una dintre cele mai importante instituții culturale din România. Reprezentanții instituției subliniază că noul mandat presupune gestionarea echilibrată a dimensiunii artistice și a celei manageriale, în acord cu așteptările publicului și ale mediului cultural. Cine e Ada Lupu Hausvater Ada Lupu Hausvater are o experiență importantă în management de teatru. Ea a condus timp de aproape 20 de ani Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Timișoara – a avut, prin urmare, unul dintre cele mai longevive mandate de management din teatrul românesc, cu rezultate măsurabile: a crescut masiv numărul de spectatori, a dezvoltat noi spații artistice, practic a imprimat teatrului o dimensiune culturală de anvergură. În calitate de regizor, a montat, printre altele, Hamlet, O scrisoare pierdută, Anna Karenina. Ca stil artistic, îi place să experimenteze piese clasice într-o cheie modernă, anorată în prezent. Este conferențiar la Universitatea de Vest din Timișoara, unde insistă mult pe relația dintre teatru și societate și pe educația gustului artistic la tineri. În lumea teatrului, Ada Lupu Hausvater este văzută ca un manager puternic și stabil, capabil să construiască nu doar artistic, ci și instituțional (printre altele, a fost o critică vocală a practicii directorilor interimari în instituțiile de cultură, pe care o consideră „o strategie defectuoasă”). Proiectele de management depuse în cadrul concursului pot fi consultate public, conform anunțului oficial, pe site-ul MInisterului Culturii.
O tradiție cusută cu răbdare intră în cursa UNESCO. România, parte dintr-un dosar cultural comun cu Turcia și Albania
Ieri, România, alături de Albania și Turcia, a depus dosarul multinațional „Oya / Găteala tivurilor, practica tradițională de înfrumusețare”, propus pentru înscriere pe Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanității UNESCO. Dosarul a fost coordonat de Ministerul Culturii și Turismului din Turcia, anunță Ministerul Culturii. Din grupul de lucru al României au făcut parte reprezentante ale unor ONG-uri cu activitate remarcabilă în transmiterea practicilor tradiționale, în special în realizarea obiectelor de port popular. „Asociația Semne Cusute”, laureată a premiului „Europa Nostra”, a avut un rol central în coordonarea procesului complex de identificare și documentare a acestei tehnici migăloase, care conferă rezistență, finețe și frumusețe tivurilor, îmbinărilor și marginilor cămășilor și altor textile tradiționale lucrate manual. Li s-au alăturat ONG-ul „Mândra Project” (Zestre Contemporană) din Țara Făgărașului și Asociația „ART – Meșteșugurile Prutului” din Iași, singurul ONG din România acreditat la Convenția UNESCO din 2003. De asemenea, un rol determinant l-a avut participarea comunității etnice turco-tătare, reprezentată de Asociația „Cusături Dobrogene” și de Uniunea Democrată Turco-Tătară, constituind un exemplu de bună practică în ceea ce privește participarea incluzivă și evidențiind contribuția valoroasă a minorităților etnice la diversitatea și bogăția culturală a României. Ioana Baskerville, președinta Comisiei Naționale pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial și punct focal pentru Convenția UNESCO din 2003, a asigurat suportul tehnic pentru acest demers. Cum a fost documentată o tehnică veche de secole Parte a proiectului european de cercetare Tracks4Crafts, „Asociația Semne Cusute” a realizat un proces de identificare și analiză a pieselor valoroase reprezentative din colecții muzeale, de la Muzeul Național al Țăranului Român, Muzeul de Artă Populară din Constanța și Muzeul Județean Botoșani, până la muzee emblematice din străinătate, unde pot fi urmărite vechimea și continuitatea acestei tehnici. Găteala tivurilor reprezintă o practică veche, atestată în spațiul românesc și integrată într-un areal cultural extins, care cuprinde zonele est-mediteraneene, balcanice, carpatic și pontice. Din punct de vedere tehnic, aceasta constă într-o familie de procedee derivate din punctul de feston, aplicate pe marginea tivului rulat (specific etapelor mai vechi) sau împăturit (variantă mai recentă), realizate inițial cu acul și, ulterior, și cu ajutorul croșetei. În România, elementul se remarcă printr-o diversitate regională deosebită, atât la nivel tehnic, cât și ornamental. În estul și sudul țării, tehnica este prezentă pe cămășile bătrânești, bărbătești și femeiești, cu croi de tip tunică, decorate cu colțișori și cheițe elaborate, bogat ornamentate. În vest, în județele Arad, Bihor și Sălaj, la spăcele se disting cheițele specifice, late, lucrate cu acul. În centrul și nordul Transilvaniei, precum și în unele zone din vestul Olteniei și sudul Banatului, se întâlnesc terminații de mâneci bogat ornamentate, realizate cu croșeta sau prin tehnici mixte, uneori policrome. În sudul Transilvaniei și nordul Munteniei apar cheițele pentru clin, cu noduri dispuse de-a lungul mânecii, executate cu acul în tehnici combinate. În Dobrogea, în comunitățile etnice turco-tătare, se evidențiază tehnica oya, denumită astfel și în Turcia, ilustrând conexiunile culturale mai largi ale acestui element. Un moment important pentru patrimoniul cultural al României România sărbătorește anul acesta 20 de ani de la adoptarea Convenției UNESCO din 2003. În acest context, prin această inițiativă, Ministerul Culturii își reafirmă angajamentul de a înainta propuneri de înscriere pe Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanității, în deplin acord cu spiritul Convenției, acela de a recunoaște și consolida rolul prioritar al comunităților patrimoniale și al societății civile ca parteneri esențiali în identificarea, cercetarea, interpretarea și elaborarea planurilor de salvgardare. Este astfel susținut un demers care trebuie să rămână în grija celor care practică, transmit și valorizează acest patrimoniu zi de zi, dar mai ales a celor care îl vor duce mai departe. Această direcție capătă o relevanță sporită în contextul aderării recente a României la Convenția de la Faro (Convenția Cadru a Consiliului Europei privind valoarea patrimoniului cultural pentru societate), reafirmând rolul esențial al comunităților în definirea și gestionarea patrimoniului cultural.
Lacul lebedelor, povestea eternei lupte dintre ego și alter ego
Titlu de referință în istoria baletului, „Lacul lebedelor” a avut premiera mondială pe 20 februarie 1877, la Teatrul Bolshoi din Moscova, unde nu a fost bine primit. Abia pe 15 ianuarie 1895, cu o nouă coregrafie realizată de Marius Petipa și Lev Ivanov a avut un succes enorm la Teatrul Mariinsky din Sankt Petersburg. ”Lacul lebedelor” este poate cea mai veche poveste despre modul în care individul alege să-și înfrângă temerile și să înfrunte părțile mai puțin luminoase din viața lui. În prezent, vorbim despre gamificare, o modalitate prin care jocul devine instrumentul de luptă împotriva multiplelor fațete pe care le capătă tristețea, singurătatea și deșertăciunea unei existențe lipsite de iubire. Într-un grandios arc între trecut și prezent, putem urmări traiectoria unui laitmotiv a cărui existență s-a născut odată cu ființa umană, și anume, dihotomia ego/alter ego. Cicero vorbea despre celălalt eu sau al doilea eu. Platon amintea despre alter ego ca fiind dualitatea identitate/alteritate. Ideea unui alter ego a fost reluată în literatură – Contele de Monte Cristo sau Straniul caz al lui Dr. Jekyll și Mr. Hyde, iar mai recent, raportându-ne și la rolul pe care îl joacă cinematografia, îl regăsim în celebrul film Fight Club. Este prinţul Siegfried, personajul principal din ”Lacul lebedelor” un individ care și-a construit un alter ego tocmai pentru a-și înfrunta propriile temeri și suferințe sau proiecția viselor noastre este atât de puternică încât ajunge să ne creeze realitatea? Avem totuși o singură certitudine: viața este un șir neîntrerupt de fantasme, idealuri, transformări, suișuri, coborâșuri, iluzii, deziluzii, dar peste toate acestea rămân la finalul zilei puterea de a ne fi păstrat identitatea, bucuria de a fi și glasul dragostei. Regia și coregrafia: Oleg Danovski Adaptarea și punerea în scenă: Oleg Danovski Jr. Scenograf costume: Viorica Petrovici Scenograf decoruri: Adrian Damian Dirijor: Tiberiu Soare Distribuția: Odette/Odile: Ada Gonzalez; Siegfried: Bogdan Cănilă; Rothbart: David Duțu; Bufon: Riku Kawanishi; Pas de trois: Carlotta de Mattei, Ana Toderică, Jorge Barani; Lebede mici: Diana Gal, Alexandra Budescu, Gabriela Durleci, Maria Gogonea; Lebede mari: Irina Chiriacescu, Ruxandra Necula, Corina Lupescu, Raluca Jercea; Pretendenta: Armina Khachatryan; Regina: Florentina Vladu; Wolfgang: Narcis Niculaie; Majordom: Răducu Milea; Solo Spaniol: Corina Lupescu, Cătălin Bucureșteanu; Solo Napoletan: Carlotta de Mattei – debut, Stefano Nappo; Solo Ceardaș: Rachel Gil, Horia Bucur – debut; Solo Mazurka: Octavia Cristea, Sergiu Dan; Mirese: Irina Chiriacescu, Ruxandra Necula, Bianca Mihai – debut, Rebecca Rudolf Maeştri de repetiţie: Bianca Fota, Gigel Ungureanu, Virgil Ciocoiu, Gabriela Popovici, Raluca Ciocoiu, Alexandra Gavrilescu, Lăcrămioara Proca Cu participarea Ansamblului de Balet și a Orchestrei Operei Naționale București. Vineri, 3 aprilie, de la ora 18:30, în acordurile delicate și dramatice ale muzicii din ”Lacul lebedelor”, povestea prințesei Odette și a blestemului care o leagă de lumea umbrelor prinde viață într-un dans al fragilității și al speranței. Fiecare mișcare este o confesiune, fiecare gest, o promisiune sau o trădare. Publicul este invitat să pătrundă într-un univers în care iubirea se luptă cu destinul, iar frumusețea se naște din suferință. Va fi o seară în care emoția va pluti în aer, iar tăcerea dintre aplauze va spune mai mult decât o mie de cuvinte.
Premiile Gopo 2026, ediția a 20-a. Filmul Dinți de lapte conduce topul nominalizărilor
Filmul „Dinți de lapte” este urmat, pe lista nominalizărilor anunțate marți de organizatori, de producțiile „Nu mă lăsa să mor” (9 nominalizări) și „Cravata Galbenă” (8 nominalizări). Câștigătorii la Premiile Gopo 2026 vor fi anunțați pe 4 mai, în cadrul Galei Aniversare dedicate celei de-a 20-a ediții. Evenimentul este organizat de Asociația pentru Promovarea Filmului Românesc. Nominalizările au fost stabilite după ce două jurii au analizat 124 de producții românești lansate în 2025, în cinematografe, la festivaluri sau pe platforme de streaming. Peste 700 de profesioniști din industria cinematografică vor vota în continuare pentru stabilirea câștigătorilor. Lista principalelor categorii la Premiile Gopo 2026: Cel mai bun film de lungmetraj Comatogen – producător: Cristian Gugu | Quantum Media Creative Dinți de lapte – producători: Radu Stancu, Ioana Lascăr | deFilm Kontinental ’25 – producător: Alex Teodorescu | Saga Film Nu mă lăsa să mor – producători: Ana Gheorghe, Alex Teodorescu | Saga Film Tata – producător: Monica Lăzurean-Gorgan | Manifest Film Cea mai bună regie Igor Cobileanski (Comatogen) Mihai Mincan (Dinți de lapte) Radu Jude (Kontinental ’25) Andrei Epure (Nu mă lăsa să mor) Tudor Giurgiu (Pădurea de molizi) Cel mai bun actor în rol principal Daniel Popa – Clasat (rolul Gabriel Vânătoru) Andrei Aradits – Comatogen (rolul Pavel) Ben Schnetzer – Cravata Galbenă (rolul Sergiu Celibidache) Mircea Andreescu – Pădurea de molizi (rolul Gheorghe Holovati) Cea mai bună actriță în rol principal Daniela Nane – Comatogen (rolul Alina Zlot) Ilinca Hărnuț – Ink Wash (rolul Lena) Eszter Tompa – Kontinental ’25 (rolul Orsolya) Cosmina Stratan – Nu mă lăsa să mor (rolul Maria Laurint) Coca Bloos – Pădurea de molizi (rolul Minodora) Cel mai bun actor în rol secundar Theodor Șoptelea – Comatogen (rolul Radu Zlot) István Téglás – Dinți de lapte (rolul Valentin Prisecaru) Andrei Mateiu – Duel în trei (rolul Mândru) Adonis Tanța – Kontinental ’25 (rolul Fred) Gabriel Spahiu – Kontinental ’25 (rolul Sandu) Cea mai bună actriță în rol secundar Dana Marineci – Clasat (rolul Andreea Mitu) Alexandra Lupu – Comatogen (rolul Mihaela) Marina Palii – Dinți de lapte (rolul Cezaria Lucaciu) Ana Radu – Duel în trei (rolul Safta) Katia Pascariu – Interior zero (rolul Liliana) Ozana Oancea – Nu mă lăsa să mor (rolul Nadia Gămăneci) Cel mai bun scenariu Horia Cucută, George ve Gänæaard – Clasat Igor Cobileanski, Alin Boeru – Comatogen Mihai Mincan – Dinți de lapte Radu Jude – Kontinental ’25 Andrei Epure, Ana Gheorghe – Nu mă lăsa să mor Cea mai bună imagine George Dăscălescu – Catane Peter Menzies Jr. ACS – Cravata Galbenă George Chiper-Lillemark RSC – Dinți de lapte
Eurovision se extinde: Concursul lansează prima ediție din istorie dedicată Asiei. Ce țări vor participa
Concursul Eurovision lansează prima ediție din istorie dedicată Asiei. Potrivit BBC, posturile de televiziune din 10 țări din regiune, printre care Coreea de Sud, Bhutan, Thailanda și Filipine, au confirmat deja că vor participa. Potrivit EBU (European Broadcasting Union), „va include artiști și piese din Coreea de Sud, Thailanda, Filipine și Vietnam, alături de Malaezia, Cambodgia și Laos, precum și Bangladesh, Nepal și Bhutan, iar pe măsură ce competiția se va extinde, se așteaptă ca și alte țări să se alăture”. Țările participante vor organiza mai întâi propriile selecții naționale. Marea finală a primei ediții dedicată Asiei va avea loc în capitala Thailandei, Bangkok, pe 14 noiembrie 2026. „Pe măsură ce marcăm cea de-a 70-a aniversare a Concursului Eurovision, este deosebit de semnificativ să deschidem acest nou capitol alături de Asia, o regiune bogată în cultură, creativitate și talent”, a declarat Martin Green, directorul Concursului Eurovision la EBU, într-un comunicat. Potrivit BBC, începând cu anii 2000, au existat multiple încercări de a crea o versiune asiatică a concursului, însă nu s-a concretizat nimic până acum. Ediția asiatică a Eurovision este organizată de EBU împreună cu compania de divertisment Voxovation, cu sediul în Los Angeles, și S2O Productions, cu sediul în Thailanda. Prima ediție a concursul muzical Eurovision a avut loc în 1956, devenind cel mai longeviv concurs internațional de muzică din lume. Ediția din acest an are loc în luna mai, la Viena.
Ce se întâmplă cu operele de artă furate: piața neagră, mafia și negocierile secrete
Potrivit organizației Association for Research into Crimes against Art, furturile de opere de artă reprezintă a treia cea mai profitabilă activitate pentru criminalitatea organizată, după traficul de droguri și cel de arme. Acest tip de infracțiune este atractiv pentru rețelele criminale deoarece multe opere sunt relativ ușor de transportat. Picturile, de exemplu, pot fi scoase din rame și rulate. La fel, obiectele din metale sau pietre prețioase, pot fi demontate și vândute pe bucăți, mai arată Il Post. Vânzarea unor capodopere – mai dificilă decât pare Paradoxal, operele foarte celebre sunt mai greu de vândut decât cele mai puțin cunoscute. Valoarea lor depinde nu doar de autor, ci și de documentele care certifică proveniența și autenticitatea. Fără aceste documente, un tablou devine practic imposibil de comercializat pe piața oficială a artei. În prezent există baze de date internaționale care monitorizează operele furate. Art Loss Register sau baza de date a Interpol sunt două dintre ele. Acest lucru face și mai dificilă revânzarea lor. În multe cazuri, lucrările de artă furate nu sunt vândute direct. Ele sunt folosite ca garanții sau monedă de schimb în tranzacții ilegale. Mai pot fi utilizate pentru plata unor transporturi de droguri sau arme sau pot servi drept garanție în tranzacții financiare între grupări criminale. Detectivul britanic Dick Ellis descria aceste opere drept „bancnote de valoare uriașă”. În anii ’80, de exemplu, mai multe picturi furate de gangsterul irlandez Martin Cahill au fost folosite drept garanție pentru tranzacții cu diamante și pentru operațiuni financiare offshore. Unele opere dispar pentru totdeauna Multe lucrări furate nu mai sunt recuperate niciodată. Un exemplu celebru este jaful din 1990 de la Muzeul Isabella Stewart Gardner din Boston, când au dispărut 13 opere de artă, inclusiv lucrări de Vermeer, Rembrandt și Degas, evaluate la aproximativ 500 de milioane de dolari. Un alt caz notoriu este furtul tabloului „Nașterea Domnului” de Caravaggio, dispărut dintr-o biserică din Palermo în 1969 și niciodată recuperat. Există și situații în care operele de artă furate sunt folosite pentru negocieri cu autoritățile. Deținuți sau membri ai rețelelor criminale pot oferi informații despre locul unde sunt ascunse lucrările în schimbul unor reduceri de pedeapsă. Un caz cunoscut este cel al traficantului italian Raffaele Imperiale, care a predat două picturi de Vincent van Gogh furate dintr-un muzeu din Amsterdam după ce a decis să colaboreze cu autoritățile. O „viață secretă” a capodoperelor După un furt, multe opere intră într-un circuit invizibil, în care pot rămâne ascunse ani sau chiar decenii. Unele ajung în colecții private clandestine, altele sunt distruse sau abandonate pentru a evita identificarea. Din acest motiv, recuperarea unor capodopere furate este adesea un proces lung și incert, iar în multe cazuri aceste lucrări nu mai revin niciodată în muzee.