Judecata de Apoi din Capela Sixtină a lui Michelangelo intră într-un nou proces de restaurare
Intervenția a debutat luni, prin instalarea schelelor în fața peretelui altarului din Cappella Sistina. Vaticanul estimează că acestea vor rămâne pe poziție aproximativ trei luni, timp suficient pentru finalizarea restaurării. Vizitatorii vor putea în continuare să intre în capelă, deoarece restauratorii vor lucra în spatele unui panou mare, imprimat cu o reproducere de înaltă rezoluție a frescei, mai precizează Il Post. Cea mai amplă intervenție după 1994 Actuala restaurare este cea mai importantă de la proiectul major încheiat în 1994, care a durat 14 ani. Acesta, a vizat atât „Judecata de Apoi”, cât și bolta Capelei Sixtine. Atunci, culorile frescelor au fost redescoperite în nuanțe mult mai vii decât se credea, după îndepărtarea depunerilor de fum, praf și murdărie acumulate timp de secole. Paolo Violini, coordonatorul laboratorului de restaurare a picturilor și obiectelor din lemn al Muzeelor Vaticanului, explică faptul că pe suprafața frescei s-a format o „peliculă albicioasă difuză”. Cauza ar fi microparticule purtate de curenții de aer din interior. Aceste depuneri au redus contrastul luminii și umbrei și au alterat intensitatea culorilor, îngreunând percepția detaliilor. Impactul turismului asupra frescei din Capela Sixtină Capela Sixtină primește zilnic zeci de mii de vizitatori, iar prezența lor influențează microclimatul interior. Căldura corporală, umiditatea și dioxidul de carbon provenite de la public contribuie la degradarea frescelor. Pentru protecție, Vaticanul menține temperatura între 22–24°C, umiditatea sub 60%. Se utilizează sisteme de ventilație și monitorizare a aerului și se efectuează anual lucrări de curățare în perioada de închidere a muzeului. Schelele permit ca până la 12 specialiști să lucreze simultan. Proiectul este finanțat de organizația non-profit Patrons of the Arts in the Vatican Museums. Aceasta sprijină conservarea patrimoniului prin donații private. Pe lângă restauratori, în proces sunt implicate departamentele de cercetare, conservare și documentare fotografică ale muzeului. Capodopera Renașterii „Judecata de Apoi” a fost comandată în 1533 de papa Clement al VII-lea, iar lucrările au început sub pontificatul lui Paul al III-lea. Finalizată în 1541, fresca acoperă peste 180 m² și include 391 de personaje. Această restaurare urmărește păstrarea fidelă a intenției originale a lui Michelangelo, combinând protecția patrimoniului cu accesul publicului, și marchează o nouă etapă în conservarea uneia dintre cele mai importante creații artistice din lume.
Tăblițele de la Tărtăria, din nou în centrul unei controverse istorice: sunt sau nu cea mai veche scriere din lume?
Descoperite în 1961 într-un sit neolitic din satul Tărtăria, județul Alba, tăblițele au fost incluse de atunci în patrimoniul muzeului clujean și au alimentat peste șase decenii de dezbateri aprinse între arheologi, lingviști și istorici ai religiilor. Cele trei mici piese din lut ars, acoperite cu semne incizate și pictograme, sunt considerate de o parte a specialiștilor drept posibile dovezi ale celei mai vechi forme de scriere cunoscute până în prezent. Inițial, tăblițele au fost datate în intervalul 2900–2700 î.Hr., prin analogii cu materiale din Mesopotamia. Analize ulterioare ale resturilor osoase asociate contextului funerar au indicat însă o vechime mult mai mare, de până la aproximativ 5500 î.Hr. O datare mult mai veche Dacă această datare ar fi confirmată, semnele de pe tăblițe ar preceda cronologic apariția scrierii cuneiforme sumeriene și a hieroglifelor egiptene. „Nu avem în acest moment certitudinea că aşa este, că, într-adevăr, este cea mai veche scriere. E posibil, dacă sunt originale, să provină dintr-un context mai târziu, dintr-o groapă, din situl de la Tărtăria, care vine dintr-un nivel mai tânăr, care este mai recent decât scrierea din Sumer. Deci, încă este o dezbatere vie, se fac cercetări în continuare, sper să aflăm cât mai multe detalii”, a precizat Felix Marcu, managerul muzeului din Cluj Napoca, citat de Știrile Pro TV. Unii specialiști interpretează semnele incizate ca o formă incipientă de scriere, comparabilă cu pictogramele timpurii din Sumer, sugerând existența unei tradiții locale de codificare a informației. Alții atrag atenția că ar putea fi vorba doar de simboluri rituale sau mărci cu semnificație religioasă, care nu îndeplinesc criteriile riguroase ale unui sistem de scriere propriu-zis. Sub semnul întrebării Controversa a fost amplificată și de modul în care tăblițele au fost conservate imediat după descoperire. Pentru a fi întărite, ele au fost arse în laborator, procedeu care a compromis ulterior posibilitatea unei datări directe prin Carbon-14. Au apărut astfel inclusiv suspiciuni de fals sau de intervenție ulterioară asupra semnelor, în urma unor asemănări între simbolurile de pe tăblițe și reprezentări sumeriene cunoscute în literatura populară din anii ”60. Deși ipoteza falsului nu a fost demonstrată, ea continuă să fie invocată în dezbaterea științifică. Potrivit unei alte ipoteze, semnele ar fi putut servi drept instrument de memorie pentru ceremonii religioase, legate de ciclurile Soarelui și ale Lunii, sugerând că nevoia de a codifica sacrul ar fi precedat nevoia de evidență administrativă. În timp, tăblițele de la Tărtăria au fost integrate și într-un discurs identitar mai larg, uneori speculativ, care leagă vechimea semnelor de ideea unei continuități multimilenare în spațiul carpato-danubian. Aceste interpretări depășesc însă datele arheologice verificate și țin de mitologiile construite ulterior. Fără un verdict încă Expoziția prezintă atât ipotezele existente, cât și limitele cunoașterii actuale, iar materialele explicative indică faptul că dosarul Tărtăria rămâne deschis. Indiferent dacă vor fi sau nu recunoscute vreodată drept cea mai veche scriere din lume, tăblițele de la Tărtăria continuă să provoace întrebări fundamentale despre originile scrisului și despre felul în care ne raportăm la trecut.
Francezul care a scris un roman întreg fără litera e. Cine e și de ce fascinează încă?
„La Disparition” (Dispariția), roman apărut în 1969, l-a și făcut celebru pe autorul său, George Perec. Are 300 de pagini, deci nu e chiar de glumă, iar Perec a făcut aici un exercițiu ce ar putea să pară o glumiță de intelectual: un roman fără vocala „e”, cea mai folosită vocală din franceză? Da, și mai important decât această performanță tehnică este motivul pentru care Perec a ales să facă asta. „La Disparition” este o lipogramă – un text scris cu excluderea deliberată a unei litere. „E”-ul lipsă – lipsa mamei În cazul lui Perec, eliminarea „e”-ului e cu atât mai fascinantă, cu cât această vocală e de bază în limba franceză. Romanul este o poveste detectivistivă ciudată, în care personajele dispar, sunt căutate, se pierd, fără ca vreodată să fie numită explicit cauza. De-a lungul timpului, criticii literari au încercat să identifice semnificația eliminării acestei vocale și, la un moment dat, au izbândit: „e”-ul lipsă trimite la o lipsă și mai mare: mama scriitorului. Deportată la Auschwitz și ucisă acolo, în timpul Holocaustului, în timp ce tatăl său a fost ucis în front, în timpul Celui De-al Doilea Război Mondial. Copilăria – lipsă și război Iată, bunăoară, cum această lipsă capătă contur și sens, căci „e”-ul nu există, dar e peste tot, e durerea surdă, implacabilă, cu care nu ai altă soluție decât să faci pace. Georges Perec s-a născut la Paris, în 1936, într-o familie de evrei polonezi. Copilăria lui? Pierdere, lipsă, război, tăcere – scheletul moral pe care-și va zidi scriitura. Aceste experiențe revin obsesiv în scrisul lui Perec. Chiar și atunci când vorbește despre experiențe banale. Limitarea nu sugrumă, ci potențează Perec a fost membru al grupului Oulipo (Ouvroir de litérature potentielle – Atelier de literatură potențială) – o comunitate de scriitori și matematicieni interesați de constrângeri formale: texte scrise după reguli stricte, formule, scheme, jocuri. Ideea centrală a grupului era că limitarea nu sugrumă creativitatea, ci o potențează. Prin urmare, romanul lui Perec nu e doar un capriciu și nici o expunere vanitoasă de tehnică bună, ci filosofie literară. Însă, desigur că a-l reduce pe Perec la statutul de „scriitor al romanului fără „e” ar fi mai mult decât nedrept. Pasionat de inventare Pasiunile lui pentru obiectele mici, aparent nesemnificative (apartamente, liste, obiceiuri, ritualuri, gesturi repetitive) documentează banalul ca o constantă a vieții (în „Les Choses” a scris despre obsesia pentru consum a unui cuplu tânăr, iar în „Je me Souviens” (Îmi amintesc) – a adunat sute de fragmente de memorie personală și colectivă și nu le-a dat formă, le-a lăsat așa, pur și simplu – a fost un pasionat de inventare și tipologii). Spectaculozitatea lui Perec constă tocmai în aceea că nu caută cu lumânarea. Într-o lume a algoritmilor, a regulilor de tot felul, a constrângerilor și a corectitudinii politice, sensul se poate construi tocmai astfel: din lipsă. Lipsa dă structură, nu harababură Căci așa cum romanul lui Perec capătă forță tocmai din lipsă, tot astfel și această lume își poate recolta forța tocmai din lipsă și constrângere. Este o lecție pe care ne-o transmite Perec în felul lui și de la care am putea să pornim în propria noastră incursiune spre noi înșine. Lipsa nu distruge, ci construiește. Prin asta, Perec rămâne la fel de surprinzător de actual. Într-o lume a zgomotului, lipsa dă structură, nu harababură. Perec avea doar 45 de ani când a murit, dar a lăsat în urmă o operă dificil de încadrat, dar ușor de recunoscut: texte ce par jocuri, jocuri ce ascund răni. După Perec rămâne ideea: tăcerea spune mai mult decât cuvântul.
Care este țara cu cele mai multe limbi vorbite din lume
Situată în Oceanul Pacific, în apropierea Australiei, Papua Noua Guinee se remarcă drept țara cu cele mai multe limbi vorbite din lume, potrivit datelor lingvistice recente, scrie TimesOfIndia. Peste 840 de limbi vii distincte coexistă pe teritoriul său, depășind la un loc totalul Europei și al Americii de Nord. De ce Papua Noua Guinee este atât de diversă din punct de vedere lingvistic Geografia accidentată și extrem de variată a țării a jucat un rol esențial în bogăția sa lingvistică. Munții izolați, văile adânci și pădurile dense au încurajat comunitățile să dezvolte limbi unice de-a lungul secolelor. Fiecare limbă reflectă tradițiile și viața de zi cu zi a comunității în care a apărut. De la cântece și povești locale până la vocabular specific legat de natură și obiceiuri, limbile sunt profund ancorate în experiența trăită. În aceste comunități, copiii cresc, de regulă, vorbind limba locală acasă. La școală, mulți folosesc și Tok Pisin, o limbă creolă larg răspândită, care facilitează comunicarea între grupuri diferite. Engleza este, de asemenea, predată, creând un mediu multilingv încă din primii ani. Diversitatea lingvistică în comparație cu alte țări Nivelul de diversitate lingvistică din Papua Noua Guinee este fără egal la nivel mondial. Țara depășește cu mult state precum Indonezia, aflată pe locul al doilea cu peste 700 de limbi, sau Nigeria, unde se vorbesc peste 500 de limbi. Această varietate excepțională este descrisă uneori drept un „tezaur cultural viu”. Ea arată cum izolarea geografică și tradițiile culturale bogate pot susține o diversitate lingvistică vastă, chiar și în țări cu populații relativ mici. Experții în lingvistică subliniază că numărul limbilor se poate modifica în timp, pe măsură ce dialectele evoluează, se contopesc sau dispar. Deocamdată însă, Papua Noua Guinee rămâne liderul incontestabil în privința numărului de limbi vorbite.
Don Quijote – baletul care transformă visul în foc scenic la Opera Națională București
Inspirat din celebrul roman al lui Miguel de Cervantes, baletul îmbină exuberanța dansului spaniol cu lirismul clasic, oferind publicului emoție pură și energie debordantă. Povestea începe în Castilia, în casa nobilului Don Quijote, un visător incurabil care tânjește după fapte eroice și după idealul său feminin, frumoasa Dulcineea. Hotărât să-și trăiască visul, pornește în lume alături de credinciosul Sancho Panza. Drumul îi poartă în Sevilla, într-o piață plină de viață, unde o cunoaștem pe Kitri, fiica hangiului Lorenzo, îndrăgostită de chipeșul bărbier Basil. Dragostea lor este însă amenințată de ambițiile tatălui și de ridicolul, dar bogatul Camacho. Dansuri pline de vervă, scene de umor și conflicte pasionale conturează un tablou vibrant al Spaniei populare. Fermecat de frumusețea lui Kitri, Don Quijote o confundă cu Dulcineea și se aruncă într-o nouă aventură cavalerească. Urmărirea îndrăgostiților duce la celebra scenă a morii de vânt, unde iluzia și visul ating apogeul. Rănit și adormit, Don Quijote visează o lume ideală, guvernată de iubire și armonie, un moment de poezie coregrafică prin sensibilitatea sa. Finalul aduce izbăvirea: printr-un șiretlic ingenios, Basil și Kitri obțin binecuvântarea lui Lorenzo, iar nunta lor se transformă într-o explozie de bucurie, dans și culoare. Don Quijote, cavalerul visului etern, își ia rămas-bun și pornește din nou la drum. Regie și adaptare coregrafică: Jaroslav Slavický Scenografie: Josef Jelínek Asistent de coregrafie: Katerina Slavicka-Elšlégrovà Asistent de scenografie: Andreia Martinescu Distribuția: Dirijor: Ciprian Teodorașcu Distribuție: Kitri: Marina Gaspar Ioniţă – debut; Basil: Răzvan Cacoveanu – debut; Don Quijote: Gigel Ungureanu; Sancho Panza: Mircea Ioniță; Mercedes: Maria Gogonea; Espado: David Duţu – debut; Camacho: Jacob Connor; Lorenzo: Virgil Ciocoiu; Juanita: Ruxandra Necula – debut; Piquilla: Irina Chiriacescu – debut; Zâna Pădurii: Octavia Cristea; Amoraș: Diana Gal; Solo țigan: Gabriela Durleci – Cristian Şuşu; Cârciumăreasa: Eliza Maxim Maeştri de repetiţie solişti – Bianca Fota, Andra Ionete, Gabriela Popovici, Antonel Oprescu Maeştri de repetiţie ansamblu – Raluca Ciocoiu, Alexandra Gavrilescu Cu participarea Ansamblului de Balet și a Orchestrei Operei Naționale București. Miercuri, 4 februarie, de la ora 18:30, ”Don Quijote” ne amintește cu o delicatețe tulburătoare că lumea nu este schimbată doar de cei puternici, ci mai ales de cei care îndrăznesc să viseze. Într-o realitate adeseori grăbită și pragmatică, acest spectacol ne învață că iubirea adevărată merită apărată până la capăt, că idealurile, oricât de fragile ar părea, dau sens drumului nostru și că uneori iluziile sunt cele care ne fac mai umani decât realitatea însăși. Lecția pe care o ducem cu noi este aceea că fericirea nu stă în victorie, ci în curajul de a crede, de a lupta și de a merge mai departe, cu inima deschisă, spre propriul nostru vis.
Dalai Lama a fost premiat cu un Grammy pentru cartea sa audio
Dalai Lama, liderul spiritual al comunității tibetane, și-a exprimat recunoștința luni, după ce a primit primul său premiu Grammy cu o zi înainte la Los Angeles, la categoria cărți audio, potrivit Le Figaro. Laureatul Premiului Nobel pentru Pace, în vârstă de 90 de ani, care trăiește în exil în India, este considerat în întreaga lume un campion al libertății tibetane, cu excepția Chinei, care l-a declarat inamic. La cea de-a 68-a ceremonie de decernare a premiilor Grammy, care a avut loc duminică la Los Angeles, el a primit un premiu pentru cartea sa audio, „ Meditații: Reflecții ale Sanctității Sale Dalai Lama” . „Accept această distincție cu recunoștință și umilință”, a spus el într-un mesaj postat pe rețelele de socializare. „Nu o consider o onoare personală, ci mai degrabă o recunoaștere a responsabilității noastre universale comune”, a adăugat bărbatul care, de la vârsta de doi ani, este al 14-lea lider spiritual și politic desemnat oficial al tibetanilor, conform tradiției budiste. „Cred cu tărie că pacea, compasiunea, grija pentru mediul nostru și înțelegerea unității omenirii sunt esențiale pentru bunăstarea colectivă a tuturor celor opt miliarde de oameni”, a adăugat el. Cartea audio, disponibilă pe platformele muzicale Cartea sa audio, disponibilă pe platformele muzicale, a fost produsă cu participarea cântăreței pop feministe Maggie Rogers și a compozitorului american Rufus Wainwright, care au acceptat premiul duminică în numele lui Dalai Lama. Anul trecut, fostul președinte american Jimmy Carter a câștigat postum un premiu Grammy pentru versiunea audio a unei colecții de discursuri ale sale. Președinții americani Barack Obama și Bill Clinton au câștigat fiecare câte două premii Grammy la această categorie. Dalai Lama avea doar 23 de ani când a fugit din Lhasa, capitala Tibetului, temându-se pentru viața sa după ce trupele chineze au înăbușit o revoltă în 1959, și nu s-a mai întors niciodată. El insistă că mai are mulți ani de trăit, dar tibetanii se pregătesc pentru un viitor inevitabil fără el. Considerat de budiștii tibetani a fi a 14-a reîncarnare a maestrului ales de călugări în 1391, acesta a renunțat la toate rolurile politice în 2011 în favoarea unui guvern ales. Anul trecut, Dalai Lama a vorbit despre sfârșitul domniei sale, începută în 1937, și a confirmat că succesorul său va fi desemnat la moartea sa, conform tradiției, împotriva dorinței Beijingului, care intenționează să-și impună propriul candidat.
Kendrick Lamar și SZA, marii câștigători ai premiului Record of the Year la Grammy 2026
Trofeul a fost înmânat de Cher, care a stârnit amuzamentul publicului confundând titlul piesei cu numele legendarului Luther Vandross. Producătorul Sounwave a profitat de ocazie pentru a aduce un omagiu artistului. S-a întâmplat înainte ca Lamar să-i mulțumească partenerei sale de colaborare, SZA, mai scrir AP. Seara a fost marcată de numeroase declarații cu tentă politică. Billie Eilish, câștigătoare la categoria „Song of the Year” pentru piesa „Wildflower”, a criticat politicile actuale privind imigrația. La rândul său, Bad Bunny a transmis un mesaj pro-imigrație, afirmând că „imigranții sunt oameni și americani”. Kendrick Lamar stabilește un nou record Lamar a atins o nouă performanță în cariera sa, devenind rapperul cu cele mai multe premii Grammy câștigate, depășindu-l pe Jay-Z. El a primit și trofeul pentru „cel mai bun album rap” datorită materialului „GNX”, declarând în discursul său: „Hip-hop-ul va fi mereu aici”. Lady Gaga a fost recompensată pentru „cel mai bun album pop vocal” cu „Mayhem”. Jelly Roll a câștigat la noua categorie „contemporary country album”. Premiul pentru „cel mai bun artist debutant” i-a revenit Oliviei Dean, care s-a declarat emoționată la primirea primului său Grammy. Momente de omagiu și interpretări speciale la Grammy 2026 Segmentul „In Memoriam” a adus un tribut emoționant artiștilor D’Angelo și Roberta Flack. Acesta a inclus și o apariție surpriză a lui Ms. Lauryn Hill, revenită pe scena Grammy după mai bine de 20 de ani. Printre momentele artistice remarcabile s-au numărat prestațiile lui Tyler, the Creator, Bruno Mars, Justin Bieber și Sabrina Carpenter. Ediția din 2026 a Premiilor Grammy a reunit muzica, mesajele sociale și sărbătorirea marilor artiști într-un show intens, confirmând statutul evenimentului ca una dintre cele mai influente platforme culturale la nivel mondial.
Kennedy Center se va închide timp de doi ani. Anunțul făcut de Trump, pe fondul boicotului artiștilor
Anunțul a fost făcut de președinte pe rețelele sociale, la scurt timp după premiera documentarului „Melania”, dedicat primei doamne, găzduită chiar de Kennedy Center. Trump a susținut că închiderea este necesară pentru a transforma clădirea într-un „bastion mondial al artelor, muzicii și divertismentului”, invocând probleme structurale și financiare vechi, fără a prezenta dovezi concrete, mai scrie AP. Lucrările ar urma să înceapă pe 4 iulie 2026. Atunci centrul își va închide porțile, sub rezerva aprobării consiliului de administrație, controlat majoritar de aliați ai președintelui. Trump este, în prezent, președintele boardului de conducere. Reacții critice și acuzații de politizare a culturii Decizia a stârnit reacții puternice în rândul comunității artistice. Compozitorul Philip Glass și-a retras recent Simfonia nr. 15 „Lincoln”, argumentând că valorile actualei conduceri sunt „în conflict direct” cu mesajul operei sale. De asemenea, Washington National Opera a anunțat mutarea spectacolelor în alte locații. Critici au venit și din partea familiei Kennedy. Maria Shriver a sugerat ironic că închiderea ar fi o tentativă de a deturna atenția de la valul de anulări de spectacole. El a mai acuzat administrația că transformă centrul într-un proiect personalizat politic. Dispute politice și posibile consecințe legale Controversa este amplificată de faptul că administrația Trump a adăugat numele președintelui pe fațada instituției. Acest gest a fost aspru criticat și contestat, atât către de către congresmeni cât și de membri ai familiei Kennedy. Deputata democrată Joyce Beatty a intentat un proces, susținând că doar Congresul are autoritatea de a redenumi oficial Kennedy Center. „Renovarea clădirii nu va reda independența artistică a instituției”, a avertizat Beatty, subliniind că problema reală este pierderea autonomiei culturale. În timp ce administrația insistă că închiderea va fi „temporară”, opoziția avertizează că impactul asupra vieții culturale americane ar putea fi de durată. Închiderea Kennedy Center marchează un nou episod controversat în remodelarea simbolurilor culturale ale Washingtonului de către administrația Trump, într-un moment în care scena artistică americană se confruntă cu una dintre cele mai tensionate perioade din ultimele decenii.
Cel mai mare secret din Estul Europei: Oraș medieval ieftin, neaglomerat și necunoscut de mulți turiști
Din fericire, există locuri care au scăpat de această explozie turistică și care păstrează adevărata atmosferă medievală. Toruń, așezat pe malurile râului Vistula, în nord‑centrul Poloniei, este unul dintre cele mai bine păstrate orașe medievale din țară și rămâne o bijuterie ascunsă, aproape neatinsă de aglomerația turistică, scrie Traveloffpath.com. Pentru străinii care au auzit de Cracovia sau Varșovia, Toruń este o surpriză: o destinație încă autentică, cu străzi pietruite, clădiri istorice și monumente de secole. Fondat ca fortăreață de Cavalerii Teutoni în secolul al XIII-lea, orașul a prosperat de-a lungul timpului, păstrând zidurile medievale, casele cu frontoane și bisericile gotice care îi dau farmecul aparte. Toruń a scăpat practic neatins de distrugerile celui de‑al Doilea Război Mondial, ceea ce înseamnă că vizitatorii pot vedea structurile originale, nu reconstrucții moderne, și pot simți cu adevărat istoria ce pulsează prin fiecare stradă. În centrul său vechi, te poți plimba ore întregi printre clădiri autentice, simțind cum fiecare colț poartă amprenta secolelor. Catedrala Sf. Ioan impresionează prin vitralii spectaculoase, în timp ce Biserica Sf. Iacob, cu cele două turnuri unite la bază, te poartă direct în secolul XIV, iar Turnul Înclinat Krzywa Wieża amintește de cel celebru din Pisa, dar cu o poveste proprie, poloneză, care datează de peste șapte secole. Toruń este, de asemenea, locul de naștere al lui Nicolaus Copernic, omul care a demonstrat că Pământul orbitează în jurul Soarelui, iar casa natală a acestuia poate fi vizitată pentru a vedea cum se trăia într-un oraș medieval și cum geniul poate apărea din cele mai liniștite colțuri ale lumii. Piața centrală Rynek Staromiejski, dominată de Primăria Veche și înconjurată de case medievale colorate, este locul perfect pentru a savura o cafea, a observa arhitectura autentică și a simți pulsul unui oraș care, deși plin de istorie, rămâne în afara aglomerației turistice. Costurile pentru o vizită sunt mai mult decât accesibile. O masă completă într-un restaurant decent poate fi obținută cu 20–24 USD, un meniu tradițional într-un bar polonez costă aproximativ 9–10 USD, iar cazarea într-un hostel poate ajunge la 11 USD pe noapte. Pentru un hotel de trei stele situat chiar în centrul istoric, prețurile variază între 36 și 96 USD pe noapte, ceea ce face Toruń o destinație perfectă pentru cei care vor să experimenteze Europa autentică fără să-și golească portofelul. Maksym Harbar / Hepta Ceea ce face cu adevărat special Toruń este atmosfera sa relaxată și lipsa aglomerației. Poți explora centrul vechi fără să aștepți la cozi sau să te înghesui, poți rătăci printre străduțele pietruite, să descoperi monumente vechi de secole și să te simți ca într-o călătorie în timp, dar cu tot confortul lumii moderne la îndemână. Este o experiență completă, autentică, care combină istoria, cultura și liniștea unui oraș medieval polonez neatins de turismul de masă și care merită să fie descoperit.
Un înger care seamănă izbitor cu Giorgia Meloni, restaurat într-o biserică din Roma, stârnește discuții aprinse în Italia / Meloni se autoironizează pe social media
O melodie mai veche avea un vers care a devenit celebru: „fericirea are chipul tău”. Spre parafrazare, „un înger are chipul lui Meloni”, iar lucrul acesta a fost constatat după ce pictura murală a bisericii San Lorenzo din Roma a fost restaurată. Asemănarea este atât de mare, încât ministrul Culturii din Italia, Alessandro Giuli, a simțit nevoia să intervină, scrie publicația italiană Repubblica. Îngerul Meloni, luat la inspectat de Superintendență Unul dintre cei doi îngeri care flanchează bustul de marmură al lui Umberto al II-lea de Savoia are un chip ce seamănă izbitor cu cel al premierului italian, Giorgia Meloni. Un comunicat emis sâmbătă dimineața precizează: „superintendentul special al Romei, Daniela Porro, a intruit oficiali tehnici din cadrul MIC să efectueze astăzi o inspecție pentru a determina natura lucrărilor efectuate asupra picturii contemporane dintr-una dintre capelele San Lorenzo in Lucina și pentru a decide ce urmează”. A intervenit și vicariatul, care a spus că „modificarea feței este o inițiativă a restauratorului”. Restauratorul Bruno Valentinetti: „Cine spune că seamănă cu Meloni?” Bruno Valentinetti este restauratorul voluntar care a reacționat: „Cine spune că seamănă cu Meloni? Am restaurat ce era acolo acum 25 de ani”. Asemănarea este, totuși, izbitoare. Meloni însăși a reacționat pe conturile sale de socializare: „Nu, cu siguranță că nu arăt ca un înger!”, a scris aceasta. Între timp, tehnicienii Superintendenței Patrimoniului Cultural și al Peisajului, care monitorizează acest locaș de cult de mare valoare istorică au fost instruiți să efectueze o inspecție pentru a determina natura lucrării. „După inspecție, o vom compara cu materialele de arhivă”, precizează Superintendența, care dorește să constate nu atât cu cine seamănă imaginea restaurată cât dacă se conformează liniilor originale, lucru care va fi făcut luni, pentru că în weekend arhivele sunt închise. „Îngerul era acolo” Ce se va întâmpla dacă tehnicienii vor constata că restaurarea nu este în acord cu originalul? Se poate solicita o nouă restaurare. Lucrurile sunt și mai complicate de atât, pentru că lucrarea a fost creată după ce biserica a fost plasată sub un ordin de conservare și nu este inspectată în mod regulat”, iar pentru orice intervenție este nevoie de o autorizație. Monseniorul Daniele Micheletti, rectorul Panteonului și al Bazilicii San Lorenzo in Lucina din Roma, a specificat că a cerut restaurarea „așa cum era”. „Există, într-adevăr, o anumită asemănare, dar ar trebui să-l întrebăm pe restaurator de ce a făcut-o așa, nu știu. Acum, nu știu dacă trăsăturile faciale sunt exact acelea. Îngerul era acolo și așa era”. Meloni – figură înaripată care ține în mână un sul cu harta Italiei Monumentul funerar al suvernalui, însoțit de o inscripție care amintește cum Umberto al II-lea, „resemnat creștinește voinței divine”, a preferat exilul războiului civil, este păzit de doi heruvimi, dintre care unul – cu o figură extrem de cunoscută: o figură feminină, înaripată, care ține un sul cu harta Italiei și care are fața îndreptată spre celălalt heruvim, care oferă coroana regelui căzut în dizgrație. Asemănarea cu premierul italian este atât de mare, încât face dificilă orice negare. În altă ordine de idei, restaurarea nu a fost efectuată de restauratori profesioniști, care lucrează la alte părți ale bisericii. Acest lucru este indicat de o semnătură clară, vizibilă pe un sul: „Instauratum et exornatum, Bruno Valentinetti AD MMXXV. Valentinetti se prezintă ca un paracliser și un decorator. În parohie, el este descris ca un voluntar prezent zilnic dimineața. Valentinetti are și alte lucrări decorative, iar colaborările lui ies din sfera ecleziastică. Ba chiar, în trecut, a candidat pentru funcții politice cu La Destra – Fiamma Tricolore (Flacăra tricoloră), dar dacă-l întrebi, o să-ți răspundă că nu-și amintește acest lucru.