Trump anunță premiile Centrului Kennedy: Sylvester Stallone, George Strait și Gloria Gaynor, printre laureați
Rupând tradiția, el va găzdui și spectacolul de la sfârșitul acestui an, care va celebra laureații uneia dintre cele mai înalte distincții artistice din țară. După ce s-a întors în funcție, Trump l-a demis pe președinte și o mare parte din consiliul de administrație al Centrului John F. Kennedy pentru Artele Spectacolului și a preluat rolul de președinte al acestuia, o mișcare criticată de mulți drept interferență politică în arte. El a declarat miercuri că intenționează să renoveze complet centrul, care primește fonduri federale pentru facilitățile sale. Trump a spus că a fost „implicat în proporție de 98%” în selecția laureaților din acest an, adăugând că „am fost foarte implicat”. El a recunoscut și că unii artiști selectați au refuzat premiul, un semn al nemulțumirii legate de conducerea centrului vechi de 54 de ani. Stallone, care a apărut ultima dată în filmul Alarum în această iarnă, este un susținător puternic al lui Trump și l-a lăudat drept „al doilea George Washington”.
Noua lege europeană privind libertatea presei: ce schimbări se produc în UE
Noul Regulament european privind libertatea presei, care a devenit obligatoriu vinerea aceasta, aduce pentru prima dată pe teritoriul european o lege care protejează jurnaliștii și instituțiile media de presiunile externe nejustificate, salvgarda mass-media publice și consolidează transparența companiilor media, scrie EFE. Ca regulament, articolele sale sunt obligatorii pentru toate țările UE fără a fi nevoie de transpunere, însă unele dintre modificările sale necesită actualizări ale legislației naționale, iar nu toate țările, inclusiv Spania, au reușit să respecte data cheie de vineri. Iată câteva dintre punctele cheie care vor fi implementate de lege, cunoscută sub numele de EMFA: Transparența privind proprietatea asupra mass-media și publicitatea instituțională Țările vor trebui să creeze registre media de stat cu informații privind proprietatea asupra mass-media. Oricine are o participație suficientă pentru a influența deciziile editoriale trebuie identificat, precum și să specifice câte investiții publicitare primește și câte venituri primește din finanțare publică străină. În Spania, de pildă, această responsabilitate va fi gestionată de Comisia Națională pentru Piețe și Concurență (CNMC), fiind necesară și înființarea de registre regionale. Înregistrarea unei instituții media nu va fi o cerință obligatorie pentru deschidere, dar nerespectarea acestei cerințe va duce la sancțiuni din partea CNMC. În plus, va fi un factor obiectiv în primirea de publicitate instituțională. De asemenea, va crește transparența în ceea ce privește publicitatea instituțională pe care administrațiile de la diferite niveluri o alocă mass-media. Atât companiile media, cât și entitățile publice (inclusiv cele de la nivel regional și local) trebuie să dezvăluie bugetul pe care îl primesc sau, respectiv, pe care îl alocă acestui scop. Garanții pentru mass-media publică Legea include, de asemenea, garanții pentru apărarea independenței mass-media publice. De acum înainte, fiecare țară a UE trebuie să stabilească prin lege criteriile pentru numirea și demiterea înalților funcționari, durata mandatelor acestora și o finanțare suficientă pentru a-și îndeplini misiunea. Inițial, intenția Bruxelles-ului era ca bugetele mass-media publice să fie stabilite pe o bază multianuală pentru a asigura stabilitatea proiectelor acestora și a împiedica utilizarea acestora ca monedă de schimb în negocierile de aprobare a bugetului general al fiecărei țări. Cu toate acestea, negocierile ulterioare au redus ambiția și s-a stabilit în cele din urmă că alocarea publică pentru aceste resurse trebuie să fie „previzibilă și sustenabilă ”. Protecția jurnaliștilor împotriva spionajului Unul dintre principalele obstacole din negocieri a fost încercarea de a include o clauză care ar fi deschis calea spionării jurnaliștilor sau a surselor acestora dacă s-ar fi invocat motive de „siguranță națională”. În cele din urmă, legea face o referire generală la „respectarea responsabilităților statelor membre” în acest domeniu și prevede că jurnaliștii afectați de această excepție trebuie să fie pe deplin informați cu privire la măsurile luate împotriva lor și vor avea acces la căi de atac legale. Noua lege interzice, de asemenea, presiunea asupra jurnaliștilor sau a instituțiilor media pentru a-i forța să își dezvăluie sursele.
Daniel David: Nu avem bugetul pentru a încheia cu salarii și burse întregul an. Dacă demisia mea ar fi rezolvat problemele financiare, mi-aș fi dat-o de mult”
Daniel David, ministrul Educației și Cercetării, a declarat la B1Tv că în acest moment nu există bani suficienți pentru salarii și burse pe tot anul. „Eu, ca ministru, nu pot să mă gândesc decât că trebuie să pregătesc sistemul pentru a începe activitățile din septembrie, și ca să înceapă activitățile din septembrie, noi aveam nevoie de aceste modificări. În ceea ce privește bugetul, bugetul un buget de austeritate de la începutul anului. Noi am solicitat bani pentru tot anul. Am primit de la Ministerul de Finanțe pentru o parte din acest an, urmând să așteptăm rectificarea pozitivă, așa cum s-a întâmplat, repet, și în anii trecuți. Acesta este motivul pentru care s-a vorbit despre Educație. Noi începem activitățile în septembrie, iar pentru mine lucrul important este să mă asigur că din septembrie reușim să acoperim salariile și bursele”, a declarat Daniel David. El a spus că misiunea lui este să aplice legea și programul de guvernare și să gândească începutul anului școlar cu salarii și burse asigurate. „Așa cum le-am spus, dacă demisia mea ar fi rezolvat problemele financiare, mi-aș fi dat-o de mult.” Ministrul Educației a menționat că, dacă sindicatele se opun și nu acceptă normele, există riscul să intre în grevă. „Vom vedea ce se va întâmpla în septembrie. Eu încă rămân deschis pentru lucrurile care țin de mine, ordinele de ministru, iar celelalte mesaje le-am trimis către premier. Atât pot să fac eu în acest moment”, a adăugat ministrul.
De ce îl ura Iliescu pe Regele Mihai. De la interzicerea intrării în țară la reconcilierea formală din 2001
După Revolutia din 1989, Regele Mihai I a fost nevoit sa stea departe de Romania încă aproape 8 ani, fostul suveran fiind umilit în mai multe randuri de regimul fostului presedinte Ion Iliescu. Regimul Iliescu a limitat accesul regelui în România. În 1990, la revenirea sa cu pașaport diplomatic danez, Regele Mihai a fost escortat rapid afară din țară. În 1995, i s‑a interzis prezența la înmormântarea lui Corneliu Coposu, în ciuda invitației oficiale, obligându‑l să transmită un mesaj înregistrat. Mai mult decât atât, în anul Revoluției, Ion Iliescu i-a adresat regelui Mihai un comentariu jignitor: „este un boşorog care ar trebui să‑şi vadă de pensie şi să ne lase dracului în pace”. Această remarcă reflecta dorința regimului Iliescu de a minimaliza rolul simbolic al fostului suveran în perioada imediat post‑Ceaușescu. După 43 de ani de exil, Regele Mihai a fost declarat persona non grata de PDSR După 43 de ani de exil, Regele Mihai I a dorit să revină în România, însă încercarea sa a fost întâmpinată cu refuz din partea autorităților. Prima tentativă a avut loc în aprilie 1990, în timpul mandatului lui Ion Iliescu, când regele a fost nevoit să se întoarcă din drum, din Zurich, după ce a aflat că i-a fost respinsă viza. Autoritățile române au invocat faptul că, din decembrie 1947, Mihai I nu mai avea cetățenie română, scrie Descoperă.ro. Permisiunea de a reveni în țară i-a fost acordată abia în 1992, cu ocazia Paștelui. Vizita a avut un impact major: aproximativ 500.000 de oameni au ieșit în stradă pentru a-l întâmpina pe fostul suveran și pe familia regală. Entuziasmul populației a stârnit îngrijorare în rândul autorităților, care i-au interzis ulterior accesul în România timp de cinci ani. În 1994, după o nouă tentativă de revenire, PDSR a cerut Ministerului de Externe să-l declare persona non grata. Regele nu a fost lăsat să coboare din avion, autoritățile susținând că vizele nu se acordă la frontieră. Deși apucase să coboare pe scara aeronavei, a fost obligat să se întoarcă. Imaginile acestor două episoade au fost difuzate de TVR abia în 2013. Cum a justificat Iliescu decizia? Ion Iliescu a justificat ulterior decizia sa, susținând că sosirea Regelui Mihai era un „act de destabilizare”, făcut fără acordul autorităților și în contextul unor tensiuni sociale și politice. „Regele a venit fără un program stabilit, fără o minimă informare a autorităților, punându-ne în fața unui fapt împlinit”, a declarat Iliescu. În replică, Regele Mihai a condamnat dur gestul, calificându-l drept o dovadă a „mentalității comuniste” a noii puteri. „Nu mi se permite să vin în țara mea ca un simplu cetățean, după 43 de ani de exil. Este un act de o lașitate fără margini”, a spus Regele Mihai, într-un interviu acordat presei internaționale. Gestul a stârnit critici aspre atât în țară, cât și în străinătate. Politicienii din opoziția românească, condusă de PNL și PNȚCD, au condamnat ferm acțiunea, considerând-o un abuz de putere. La nivel internațional, presa occidentală a criticat dur regimul Iliescu, punând sub semnul întrebării angajamentul său față de valorile democratice și libertatea de mișcare. Ion Iliescu nu se temea că redobândirea cetățeniei române de către Regele Mihai și revenirea acestuia în țară ar putea declanșa un val monarhist care să amenințe forma de guvernământ republican. Temerea sa reală era legată de puterea simbolică imensă a fostului suveran, ilustrată clar în 1992, când, cu ocazia Paștelui, sute de mii de oameni din București și din întreaga țară s-au adunat pentru a-i asculta discursul rostit de la balconul hotelului Continental. Popularitatea de care s-a bucurat Regele Mihai în acel moment a fost percepută ca o amenințare directă la imaginea publică a lui Iliescu. De altfel, invitația din 1992 a fost, în mare parte, un gest calculat, menit să testeze reacția populației. Ulterior, toate cererile Regelui de a reveni în România au fost respinse. La 21 de ani de la revoluție Regele Mihai a refuzat să dea mâna cu Iliescu Normalizarea relațiilor dintre Regele Mihai și statul român a început odată cu alegerea lui Emil Constantinescu ca președinte, în 1996. În 1997, fostului suveran i-a fost restituită cetățenia română, iar președintele l-a invitat oficial să revină în țară, într-un context politic favorabil, în care PNȚCD (partid aflat la guvernare) era format în mare parte din susținători ai monarhiei. În anii anteriori, liderul liberalilor, Radu Câmpeanu, îi propusese regelui să candideze la alegerile prezidențiale din 1992, însă acesta a refuzat, considerând inițiativa inadecvată, opinie împărtășită și de majoritatea monarhiștilor. După revenirea la Cotroceni în 2001, Ion Iliescu i-a adresat Regelui Mihai o invitație oficială la inaugurarea unei galerii de artă, folosind apelativul „Sire” în scrisoarea trimisă. Cu acea ocazie, la fel ca și în alte întâlniri ulterioare, cei doi și-au strâns mâna, marcând gesturi de reconciliere simbolică. Abia la 21 de ani după Revoluţie, în data de 25 octombrie 2011 Regele a fost invitat să ţină un discurs în faţa Parlamentului. Tuturor le-a rămas în memorie momentul în care Suveranul a refuzat să dea mâna cu fostul preşedinte Ion Iliescu. Elogiul lui Iliescu după moartea Regelui După aceste tensiuni, Iliescu a adoptat un ton diplomatic. La moartea Regelui Mihai în 2017, fostul președinte l-a elogiat drept un om care și‑a făcut datoria cu onoare și a luat decizii esențiale pentru viitorul României în condiții dificile. A vorbit despre patriotismul său în exil și rolul său în integrarea europeană și euroatlantică a țării. „Păstrez amintirea discuțiilor purtate în decursul timpului, după 1989, atât la Versoix cât și la București. Relația noastră nu a fost simplă, în vremurile agitate ale începutului tranziției. Rațiunea și sensul servirii interesului public, indiferent de poziția în care ne aflam, au fost mai puternice, și, împreună, am reușit să transmitem către partenerii noștri un mesaj puternic, de asumare a valorilor comunității europene. Prin dispariția Regelui Mihai se încheie poate cel mai zbuciumat capitol al istoriei României moderne, o istorie complexă, deseori dramatică, dar care a asigurat locul cuvenit al țării noastre în Europa și în lumea contemporană”, scria Iliescu pe blogul său.
Papa Leon al XIV-lea, mesaj cu ocazia comemorării catastrofei nucleare de la Hiroshima
Miercuri, la sfârșitul messei prilejuite de sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului, Papa Leon al XIV-lea a ținut un discurs în care a insistat să marcheze 80 de ani de la bombardamentul atomic asupra orașului Hiroshima. A fost încă un apel la pace, dialog, fraternitate în lume. Papa Leon al XIV-lea a comemorat zecile de mii de victime ucise la 6 august 1945, cu încă un apel la înțelegere între oameni: „Iubirea între oameni nu este o chestiune de întâmplare, ci o alegere conștientă, iar Euharistia nu este celebrată doar la altar, ci și în viața de zi cu zi”, a spus acesta. Tragedia de la Hiroshima rămâne „un avertisment universal” „Doresc să-mi exprim rugăciunile pentru toți cei care au suferit consecințele fizice, psihologice și sociale ale acestor evenimente”, a spus Suveranul Pontif, ținând să sublinieze că tragedia de la Hiroshima (și, peste trei zile, de la Nagasaki) rămâne un avertisment universal împotriva devastării războiului, în special cel cu arme nucleare. Au trecut 80 de ani de la un moment care a arătat lumii întregi ce înseamnă războiul, iar memoria e încă vie. „Amenințarea” trebuie înlocuită cu încrederea în fraternitate Ca, de altfel, și în ocaziile anterioare, Papa Leon a folosit acest prilej ca să-și exprime speranța ca lumea de azi să aibă discernământul de a înlocui „falsa siguranță, bazată pe amenințarea distrugerii reciproce”, cu dialog deschis, sentimentul dreptății și încrederea în fraternitate. „Astăzi, sărbătorim Schimbarea la Față a Mântuitorului nostru. Fie ca chipul Lui luminos să ne dea pace și liniște”, a mai spus Papa Leon al XIV-lea. Mesajul Papei vine în contextul unei slujbe de pace ținute la Hiroshima, orașul japonez distrus de o bombă nucleară acum 80 de ani, ocazie cu care Suveranul Pontif i-a adresat episcopului local un mesaj special. Slujba de pace este o ceremonie anuală care se ține în Parcul Memorial al Păcii din Hiroshima. Anul acesta au participat un număr-record de țări – 120. La ora 8.15 dimineața, ora exactă a exploziei, participanții au ținut un moment de reculegere.
Metallica atinge săptămâna cu numărul 500 în Topul Billboard performanță rarissimă pentru orice trupă sau artist
Trupa Metallica are în palmares multe albume de succes, însă niciunul nu a avut performanțe mai bune decât cel auto-intitulat „Metallica”. Această capodoperă heavy-metal se vinde constant în mii de exemplare în fiecare săptămână în Statele Unite și nu numai și aici nu e doar o chestiune de marketing genial, ci talent și focus. Bine, și platforme de streaming! „Metallica” (cunoscut și ca „The Black Album”) rămâne singurul titlu al trupei care figurează în topurile americane în această săptămână, săptămâna cu numărul 500. Să stai 10 ani neîntrerupți în topul Billboard, care nu are decât 25 de poziții, este o dovadă excepțională de relevanță și de rezistență, într-un gen muzical considerat de nișă. Metallica nu mai e o trupă. Metallica e o instituție culturală! Supraviețuirea unui album în clasamente pentru o perioadă atât de mare de timp este un semn că Metallica a depășit granițele unei epoci sau ale unui stil și continuă să fie relevantă transgenerațional. Faptul că trupa atinge această bornă la peste 40 de ani de la înființare (28 octombrie 1981) și la peste 30 de ani de la lansarea albumului, confirmă statutul de legendă al trupei. Care nu mai este o trupă, este o instituție culturală. Albumul „Metallica” coboară o poziție în această săptămână, până pe locul 12, în clasamentul Hard Rock Albums, însă acest lucru nici nu mai are importanță, când ești aici de 500 de săptămâni. 10 ani! Urmează „Master of Puppets”, care a stat în top timp de 104 săptămâni. Metallica nu este singurul album care a stat 500 de săptămâni în Topul Hard-Rock. A mai făcut asta AC/DC, iar faptul că Metallica li se alătură face din asta un club de elită intangibil.
Dominic Fritz: după război, foamete și pierderi cumplite, timișorenii s-au unit pentru un vis comun
Acesta a vorbit despre contextul istoric al zilei de 3 August, care marchează intrarea armatei române în Timișoara. „Azi nu marcăm doar o zi din calendar, ci sărbătorim curajul unui oraș care, chiar și în cele mai grele vremuri, a ales să privească înainte. În 1919, după război, foamete și pierderi cumplite, timișorenii au găsit puterea de a se uni pentru un vis comun”, a precizat Dominic Friz într-o postare publicată duminică pe Facebook. În discursul său, acesta a făcut o paralelă la situația din prezent. „Astăzi, când traversăm vremuri dificile, avem nevoie de aceeași forță. Și acum, la fel ca atunci, să alegem speranța în locul resemnării, curajul în locul izolării și acțiunea în locul așteptării”, a scris Dominic Fritz. Acesta a conchis, urându-le timișorenilor „La mulți ani!”. În cadrul ceremoniei militare și religioase oficiate duminică în Piața Unirii au participat oficiali locali ai primăriei, dar și reprezentanți ai armatei. La ceremonie au fost prezenți și membrii ai Asociației „Reconstituiri Istorice Timișoara”, ai cărui membri au purtat replici după echipamentele echipamentul trupelor colonelului Virgil Economu, realizate după modelul uniformelor militare ale trupelor române de la acea perioadă. Pentru timișoreni, ziua de 3 august marchează Unirea Banatului cu România.
Al treilea sezon al continuării serialului Sex and the City va fi ultimul, anunță producătorii
Producătorul executiv Michael Patrick King a explicat pe Instagram că, în timp ce scria ultimul episod, „mi-a devenit clar că acesta ar putea fi un moment minunat pentru a încheia serialul”. Numit după replica caracteristică a eroinei Carrie Bradshaw, serialul de comedie-dramă urmărește poveștile de dragoste ale trei dintre cele patru personaje originale, care trăiesc la New York la vârsta de 50 de ani, potrivit BBC. Finalul în două părți urmează să fie difuzat. King a declarat că distribuția și echipa de filmare „au amânat anunțarea veștii până acum, deoarece nu am vrut ca cuvântul «final» să umbrească plăcerea de a urmări sezonul”. Sarah Jessica Parker, care o interpretează pe Bradshaw, a publicat un montaj foto din ambele serii, adăugând că personajul „mi-a dominat viața profesională timp de 27 de ani”, dar acum „acest capitol s-a încheiat”. Ea a spus că And Just Like That „a fost o bucurie și o aventură”. „Va trece mult timp până voi uita”, a scris Parker. „Sper să vă placă aceste două episoade finale la fel de mult ca nouă tuturor”, a adăugat actrița. Colega ei, Kristin Davis, care o interpretează pe Charlotte York, a postat: „Sunt profund întristată”.
Studiu. Beția civilizatoare Acolo unde exista producție și consum de alcool fermentat, exista o structură politică mai complexă
Cercetători de la Institutul Max Planck au decis să verifice o ipoteză, anume că alcoolul a fost un catalizator pentru dezvoltarea civilizațiilor, a încurajat legăturile sociale, a încurajat cooperarea și a stimulat creativitatea. Dar poate consumul de alcool să influențeze și formarea sistemelor politice? „Ideea este fascinantă, dar până acum nu fusese testată riguros, pe scară largă și în contexte culturale diverse”, a explicat Václav Hrnčíř, autorul principal al studiului. Echipa sa a analizat 186 de societăți, în special din afara lumii industrializate. Au urmărit dacă aceste comunități produceau băuturi alcoolice fermentate tradiționale și au corelat aceste informații cu nivelul de complexitate politică, definit prin numărul de niveluri administrative. Rezultatele au indicat un tipar clar, deși nu foarte puternic: acolo unde exista producție și consum local de alcool fermentat, societățile prezentau în general o structură politică mai complexă – cu mai multe niveluri de conducere și organizare. Alcoolul nu a fost factorul cel mai puternic, dar a avut ceva importanță. Agricultura a fost mai importantă Acest lucru sugerează o posibilă legătură între consumul de alcool și dezvoltarea unor sisteme de guvernare mai elaborate. Cu toate acestea, alcoolul nu a fost factorul cel mai puternic. Când cercetătorii au inclus în analiză variabile importante, în special agricultura, influența directă a alcoolului s-a diminuat considerabil. Agricultura a avut un impact mai mare asupra complexității politice decât băuturile fermentate. Predicțiile statistice ale modelului au arătat că, în medie, prezența băuturilor alcoolice într-o societate era asociată cu o creștere de aproximativ 0,77 unități în nivelul de complexitate politică. Totuși, atunci când cercetătorii au introdus în ecuație factori precum agricultura și productivitatea mediului, impactul estimat al alcoolului a scăzut semnificativ, ajungând la doar 0,27 unități. Aceste date sugerează că, deși alcoolul ar fi putut influența formarea sistemelor politice timpurii, el a fost probabil doar unul dintre mai mulți factori importanți. Capacitatea unei comunități de a cultiva plante și de a genera surplusuri alimentare a avut un efect mai stabil și mai profund asupra dezvoltării structurilor politice complexe. Așadar, alcoolul a contribuit, într-o anumită măsură, la evoluția socială, dar adevăratul motor al societăților complexe a rămas agricultura. Băuturile fermentate și prietenia dintre popoare În multe culturi, băuturile alcoolice tradiționale nu erau consumate doar pentru efectele lor euforice. Acestea aveau o funcție socială importantă: consolidau identitatea de grup, întăreau legăturile politice și ofereau liderilor un mijloc de a câștiga sprijin și loialitate. Ospețele în care se servea alcool puteau mobiliza forță de muncă, reafirma ierarhiile sociale și menține autoritatea elitelor. Unele teorii sugerează chiar că vânătorii-culegători au început să practice agricultura nu doar pentru hrană, ci și pentru a obține ingrediente necesare producerii alcoolului. Cerealele precum orzul, orezul sau sorgul – esențiale în procesul de fermentare – apar devreme în istoria agricolă. Cu toate acestea, dovezile arheologice arată că, în cele mai multe regiuni, producția de alcool a urmat dezvoltării agriculturii, nu a precedat-o. Influența alcoolului în societate nu a fost aceeași peste tot – impactul său a depins de normele culturale, contextul social și tipurile de băuturi consumate. Alcoolul în societate era factor de coeziune În societățile tradiționale, alcoolul era profund integrat în viața comunității. Se consuma în cadrul adunărilor colective, al ceremoniilor religioase, festivalurilor sezoniere sau altor ritualuri sociale. Astfel de ocazii contribuiau la întărirea valorilor comune, la coeziunea grupului și la marcarea momentelor importante din viața comunității. Consumul avea loc în public, în contexte organizate și conform unor obiceiuri bine stabilite. Tocmai de aceea, comportamentele deviante și efectele negative erau rareori întâlnite. În schimb, acolo unde consumul de alcool a devenit un act individual, departe de controlul social tradițional, consecințele au fost adesea mai severe. Răspândirea băuturilor distilate, cu concentrații ridicate de alcool, și apariția obiceiurilor de consum solitar – mai ales în epoca modernă sau în societăți afectate de colonialism – au dus adesea la fenomene precum violența, dependența și tensiunile sociale. În lipsa cadrelor culturale care reglementau când și cum se bea, consumul a devenit mai imprevizibil și adesea mai periculos. „Nu beția a fost principalul motor al civilizației, dar a făcut procesul mai suportabil” Cercetătorii din spatele ipotezei „beției civilizatoare” au făcut o distincție clară: studiul lor s-a concentrat exclusiv pe băuturile fermentate tradiționale, produse înainte de contactul cu civilizațiile coloniale – cum ar fi berile din cereale, vinurile din fructe sau hidromelul. Alcoolul industrial modern – în special băuturile spirtoase – a fost exclus din analiză, tocmai pentru că se asociază mai frecvent cu efecte sociale distructive și este consumat în afara cadrului cultural originar. „Nu beția a fost principalul motor al civilizației,” afirmă Hrnčíř, „dar este posibil ca ea să fi făcut procesul ceva mai suportabil – și cu siguranță mai sociabil.”
Creatorul serialului South Park a refuzat să estompeze penisul personajului care îl imita pe Trump
Trey Parker, unul dintre creatorii serialului South Park, a avut joi o reacție în urma scandalului provocat de premiera noului sezon în care personajul animat Donald Trump apare stând în pat cu Satana și mergând dezbrăcat prin deșert. „Ne pare foarte rău”, a spus Parker, având o privire ironică. Parker a făcut declarația în timp ce se afla la un eveniment din San Diego. El a mai spus că a primit o notă de la producătorii serialului cu privire la episodul difuzat marți seară. „Au spus: «Bine, dar vom estompa penisul», iar eu am spus: «Nu, nu veți estompa penisul»”, a explicat Parker, potrivit AP. Tot joi, Casa Albă a emis o declarație cu privire la premiera celui de-al 27-lea sezon al South Park. „Acest serial nu a mai fost relevant de peste 20 de ani și atârnă de un fir promovând idei neinspirate, într-o încercare disperată de a atrage atenția. Președintele Trump a îndeplinit în doar șase luni mai multe promisiuni decât orice alt președinte din istoria țării noastre și niciun serial de mâna a patra nu poate opri seria de succes a președintelui Trump”, a transmis Casa Albă. Episodul ironizează mai multe decizii și controverse legate de președintele SUA.