De la Siliștea-Gumești în eternitate: Marin Preda sau sfințenia onestității literare
Într-o zi de 5 august 1922, la Siliștea-Gumești, într-un spațiu încă departe de a deveni un reper literar, dar profund marcat de munca pământului și de asprimea vieții rurale, se năștea cel care avea să schimbe literatura română. Provenind dintr-o familie numeroasă, Preda a simțit pe propria piele asprimea unei existențe în care supraviețuirea era singura filosofie acceptată, însă spiritul său a căutat dincolo de brazdă, spre lumina cărții. Rădăcinile unui destin literar Numele său de familie, purtat după mamă, ascunde o poveste tipic românească depre birocrație și sacrificiu, părinții săi nefiind căsătoriți legal pentru ca Joița Preda să nu-și piardă pensia de văduvă de război. Această mică inginerie socială a fost prima lecție despre supraviețuirea în fața sistemului, o temă pe care scriitorul o va rafina ulterior în marile sale romane. Copilăria i-a fost un amestec de muncă la câmp și lectură furată printre rândurile de porumb, purtând cu el permanent dorința de a înțelege „de ce” și „cum” se mișcă rotițele unei lumi care părea imuabilă, dar care stătea să explodeze sub presiunea istoriei. Drumul spre București Educația sa a fost un parcurs al obstacolelor depășite prin voință pură, de la învățătorul care îi împrumuta manuale pe care tatăl său, Tudor Călărașu, nu și le permitea, până la liceul din Alexandria sau școala normală din Abrud. În Cristur-Odorhei, profesorul Justin Salanțiu i-a intuit geniul, prezicându-i un viitor măreț, într-un moment în care tânărul Marin era doar un „visător” în clasă, pierdut printre teoreme și texte clasice. Aceste experiențe transilvănene aveau să pună bazele formării sale ca intelectual, oferindu-i o perspectivă mult mai largă decât cea strict regională, teleormăneană. Plecarea la București, realizată fără niciun sprijin financiar sau moral din partea familiei, a reprezentat gestul său de independență totală și intrarea într-o arenă a supraviețuirii urbane. Aici, tânărul de 20 de ani a simțit gustul amar al foamei și al singurătății, dormind prin tramvaie sau prin mansarde obscure, dar păstrând intactă flacăra scrisului. Această perioadă de privațiuni crunte a fost, de fapt, marea probă a caracterului său, momentul în care „viața ca o pradă” a fost îmblânzită prin forța cuvântului, pregătind terenul pentru ceea ce avea să devină cea mai solidă operă narativă a secolului XX. Debutul în literatură În primăvara anului 1942, Marin Preda pășea în redacția ziarului „Timpul”, ocupând un post modest de corector, dar purtând în geantă manuscrisele care vor schimba fața prozei românești. Debutul cu schița „Pârlitu” a fost scânteia care a aprins un foc ce nu s-a mai stins niciodată, fiind urmat de texte care dovedeau o maturitate timpurie uluitoare, precum „Salcâmul” sau „Noaptea”. Mai mult decât simple exerciții de stil, aceste scrieri scurte reprezentau radiografii ale sufletului uman aflat în momente de criză, surprinse cu un ochi clinic și o inimă plină de compasiune. Recunoașterea talentului Colaborarea cu marii intelectuali ai vremii, precum Eugen Lovinescu sau Ion Vinea, i-a oferit lui Preda legitimitatea necesară într-un mediu literar adesea refractar la „intrușii” din mediul rural. Participarea la ședințele cenaclului „Sburătorul” a fost testul suprem, unde citirea nuvelei „Calul” a stârnit o admirație sinceră, manuscrisul fiind cumpărat pe loc de Dinu Nicodin. Această recunoaștere din partea elitelor i-a confirmat că direcția sa, o proză realistă, densă, lipsită de idilizări false, este cea corectă pentru o națiune care trecea prin trauma războiului. În căutarea propriei voci Perioada sa la Institutul de Statistică și ulterior la „Evenimentul Zilei” i-a oferit acces la un volum imens de date despre realitatea socială a României, date pe care mintea sa de geniu le-a filtrat prin sita literaturii. Preda a învățat să numere sufletele înainte de a le da viață pe hârtie, înțelegând că adevărul literar trebuie să fie dublat de o cunoaștere profundă a contextului istoric. Schița „Rotila” sau articolele din „Vremea războiului” reflectă un autor implicat, atent la vibrația străzii și la delirul colectiv care cuprinsese societatea în anii ’40. În ciuda succesului incipient, Preda a rămas un mare singuratic în peisajul literar bucureștean, refuzând să se lase înregimentat în grupuri de interese și căutându-și permanent vocea autentică. Această perioadă de acumulări interne a fost esențială pentru gestația lungă a marelui său proiect epic, fiindcă tânărul scriitor înțelesese deja că marea literatură se extrage din propria suferință și din observarea minuțioasă a celuilalt. În locul statutului de simplu narator, și-a asumat rolul de interpret al destinului românesc, pe care l-a purtat cu o seriozitate aproape mistică. „Moromeții”, romanul care a schimbat literatura română Anul 1955 marchează publicarea primului volum din „Moromeții”, lucrarea care avea să devină instantaneu un reper și îl va consacra drept maestru incontestabil. Ilie Moromete, personajul central, este în realitate Tudor Călărașu, tatăl scriitorului, dar transfigurat într-un arhetip al țăranului-filosof, capabil de o ironie fină și de o contemplare socratică a lumii. Din punct de vedere filologic, romanul este o capodoperă a dialogului și a pauzelor semnificative, în care „poiana lui Iocan” reprezintă centrul universului unde se discută marea politică globală prin prisma prețului la grâu. Tăierea salcâmului, scenă celebră și simbol al ordinii ancestrale, prefigurează sfârșitul unei lumi și începutul unei ere a incertitudinii, în care răbdarea timpului se sfârșește brusc. Preda a surprins cu o acuratețe chirurgicală modul în care istoria intră în casele oamenilor fără să bată la ușă, distrugând legăturile de familie și forțând individul la alegeri imposibile. Pentru prima dată în literatura noastră, țăranul nu mai era o victimă plângăreață sau un rebel impulsiv, devenea un om de o complexitate intelectuală uluitoare, care trăia drama pierderii „liniștii” interioare. „Moromeții II”, drama unei lumi destrămate Al doilea volum al romanului, apărut ulterior, a continuat această frescă socială, arătând modul în care colectivizarea și noua ordine politică au măcinat definitiv fibra satului tradițional. Niculae Moromete, fiul cel mic, devine exponentul noii generații care încearcă să găsească un sens într-o lume care și-a pierdut reperele, reprezentând în mare măsură alter-ego-ul autorului. Lupta dintre tată și fiu capătă semnificația unei confruntări între două viziuni asupra lumii: cea a contemplației libere și cea a acțiunii subordonate unei ideologii, depășind dimensiunea unui simplu conflict între generații. Curajul
Capitala caută specialiști pentru comisiile care vor desemna managerii teatrelor
Primele concursuri vor fi organizate pentru Teatrul de Animație Țăndărică, Teatrul Ion Creangă, Opera Comică pentru Copii și Teatrul Excelsior. Pentru fiecare teatru va fi desemnată o comisie de experți care va analiza proiectele de management și îi va intervieva pe candidați. Înscrierile sunt deschise până la 19 august. Cei interesați trebuie să transmită dosarul de înscriere către Primăria Municipiului București, împreună cu documente care atestă studiile și experiența profesională, și să precizeze instituția sau instituțiile pentru care doresc să facă parte din comisie. „Ne străduim să organizăm, în mod deschis și participativ, cele mai transparente proceduri de concurs posibile, tocmai ca cei interesați să poată participa la aceste concursuri cu încredere că nu există nicio agendă ascunsă pentru selecția managerilor teatrelor noastre”, a declarat primarul general, Ciprian Ciucu. Lista specialiștilor selectați va fi publicată pe 24 august, urmând ca membrii comisiilor să fie desemnați ulterior prin dispoziție a primarului general. Cine poate face parte din comisii Potrivit Primăriei Capitalei, pot candida persoane care au studii superioare și experiență profesională relevantă în domeniul instituției pentru care este organizat concursul, precum și competențele necesare pentru evaluarea proiectelor de management ale instituțiilor publice de spectacole. Fiecare dintre cele patru teatre are și condiții specifice de participare. Persoanele care s-au înscris la procedura organizată în luna martie trebuie să confirme că doresc în continuare să facă parte dintr-o comisie. Concursurile revin cu reguli noi Concursurile au fost suspendate în luna martie, după consultări cu actori, regizori și alți profesioniști din domeniul cultural. Ulterior, un grup de lucru a revizuit caietele de obiective pentru primele patru teatre. „În urma dezbaterii au reieșit două concluzii principale: nevoia unor caiete de obiective clare pentru fiecare teatru și garanții că din comisiile de recrutare vor face parte cei mai buni specialiști pe care îi putem găsi”, a declarat primarul general, Ciprian Ciucu. Caietele de obiective pentru primele patru teatre vor fi publicate săptămâna viitoare și vor fi supuse dezbaterii publice, anunță Primăria Capitalei. Urmează concursuri și la celelalte teatre din București Primăria Capitalei a anunțat că va organiza concursuri pentru desemnarea managerilor tuturor celor 15 teatre aflate în subordinea sa. După primele patru instituții, vor urma Teatrul Evreiesc de Stat, Teatrul Masca, Teatrul Tineretului Metropolis, Teatrul Stela Popescu și Teatrul Dramaturgilor Români. Până la sfârșitul anului vor fi organizate concursuri și pentru Teatrul Bulandra, Teatrul Odeon, Teatrul Nottara, Teatrul de Comedie, Teatrul Mic și Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”. Pentru fiecare teatru va fi desemnată o comisie de experți care va evalua proiectele de management, va intervieva candidații și va selecta viitorul manager.
Coliva de struguri”, tradiția mai puțin cunoscută de 6 august
Schimbarea la Față a Domnului este prăznuită pe 6 august. Ziua amintește de momentul în care Iisus s-a arătat în slavă dumnezeiască pe Muntele Tabor. Potrivit tradiției, atunci L-au văzut transfigurat apostolii Petru, Iacov și Ioan. Chipul Său strălucea ca soarele, iar veșmintele deveniseră albe ca lumina. Semnificația religioasă a evenimentului Potrivit tradiției bisericești, minunea a avut loc cu puțin timp înainte de Patimile Mântuitorului. Scopul ei a fost să întărească credința ucenicilor înainte de răstignire. Astfel, ei nu aveau să se deznădăjduiască în fața evenimentelor ce urmau. Alături de Iisus s-au arătat și proorocii Moise și Ilie, reprezentând Legea și Profeții din Vechiul Testament. De ce se sfințesc strugurii pe 6 august În această zi, agricultorii duc la biserică struguri și alte roade ale pământului pentru a fi binecuvântate. Tradiția spune că darurile trebuie mai întâi sfințite de preot, apoi împărțite ca pomană. Strugurii binecuvântați sunt numiți, în unele zone, „coliva de struguri”. Obiceiul are rădăcini vechi în practica bisericească a aducerii primelor roade ca mulțumire adusă lui Dumnezeu. Până la această dată, mulți credincioși evitau să guste struguri din noua recoltă. Se credea că abia după sfințire pot fi consumați fără oprelișuri. Fiind zi de praznic în timpul Postului Adormirii Maicii Domnului, Biserica a rânduit și dezlegare la pește, vin și untdelemn.
Postul Sfintei Mării 2026: Ce este interzis să faci în cele 14 zile de post
Cunoscut și ca Postul Sfintei Maria, Postul Adormirii Maicii Domnului are date fixe: începe în fiecare an la 1 august și se încheie pe 14 august, în ajunul marii sărbători a Adormirii Maicii Domnului, celebrată pe 15 august. Pe parcursul celor 14 zile de post, credincioșii sunt îndemnați nu doar la abstinență alimentară, ci și la rugăciune, iertare și cumpătare. Tradiția ortodoxă pune accent pe curățirea sufletului, așa că respectarea postului înseamnă mai mult decât evitarea anumitor alimente. Nunți, petreceri și bârfe, interzise în Postul Sfintei Maria Ca în orice post, potrivit rânduielilor Bisericii Ortodoxe, în această perioadă sunt interzise alimentele de origine animală, precum carnea, laptele, brânza, ouăle și produsele preparate din acestea. Peștele este permis doar la sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului, pe 6 august, dacă aceasta cade în timpul postului. Dincolo de restricțiile alimentare, tradiția recomandă evitarea exceselor de orice fel. Astfel, credincioșii sunt îndemnați să renunțe la petreceri, la distracții, care sunt considerate nepotrivite perioadei de post. De asemenea, sunt îndemnați să renunțe la consumul de alcool în exces. De asemenea, sunt înscurajați să evite certurile, conflictele, jignirile, să evite bârfa și orice comportament care poate dăuna relațiilor cu cei din jur. Biserica arată că postul este văzut ca o perioadă de împăcare a credinciosului cu sine însuși și cu cei din jur, dar și de apropiere de Dumnezeu. În timpul Postului Sfintei Maria, este recomandat ca oamenii să participe mai des la slujbe, să citească rugăciuni dedicate Maicii Domnului și să încearce să facă fapte bune, de milostenie. Sunt încurajați credincioșii să viziteze bolnavii, să ajute persoanele aflate în dificultate și îi ierte pe cei cu care au avut neînțelegeri. În multe zone ale țării se păstrează obiceiul de a nu face nunți sau alte petreceri, deoarece Biserica Ortodoxă nu oficiază cununii religioase în timpul posturilor de peste an. Respectarea postului este alegere personală Postul Sfintei Maria amintește de perioada de rugăciune și pregătire pe care, potrivit tradiției creștine, Maica Domnului a petrecut-o înainte de trecerea sa la cele veșnice. Pentru credincioși, cele 14 zile reprezintă un timp de reflecție, pocăință și apropiere de valorile creștine. Respectarea postului rămâne o alegere personală, iar duhovnicii subliniază că adevărata valoare a acestei perioade nu constă doar în respectarea regulilor alimentare, ci și în schimbarea atitudinii față de Dumnezeu și față de cei din jur. Postul nu e pentru toată lumea Nu toți credincioșii trebuie să țină post. Copiii, persoanele bolnave, femeile însărcinate sau care alăptează, precum și vârstnicii cu afecțiuni medicale pot primi dezlegare sau pot adapta postul în funcție de starea lor de sănătate. Asta pentru că postul nu trebuie în niciun caz să pună în pericol sănătatea. În astfel de situații, credincioșii sunt îndemnați să ceară sfatul duhovnicului și, atunci când este cazul, să respecte recomandările medicului. Preoții subliniază că scopul postului este creșterea duhovnicească, nu de afectare a organismului prin restricții alimentare nepotrivite. În cazul copiilor, Biserica recomandă o introducere treptată în practica postului, ținând cont de vârstă, de nevoile de dezvoltare și de starea de sănătate. Nu există obligația ca cei mici să respecte integral toate regulile alimentare, iar decizia este luată de părinți, în acord cu sfatul duhovnicului. De asemenea, persoanele care urmează tratamente medicale sau suferă de boli cronice sunt sfătuite să nu întrerupă medicația și să nu adopte un regim alimentar care le-ar putea agrava afecțiunea. Preoții amintesc că, pentru cei care nu pot posti din motive medicale, accentul poate fi pus pe rugăciune, participarea la slujbe, milostenie și faptele bune, considerate la fel de importante în această perioadă de pregătire pentru sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului.
Una dintre cele mai cunoscute clădiri din București intră în reabilitare după 100 de ani
Primăria Capitalei a anunțat că finanțarea este asigurată, că a fost finalizată licitația pentru proiectare și execuție și a fost desemnat constructorul. Lucrările, care vor dura 3 ani, vor începe după realizarea proiectului tehnic și obținerea autorizației de construire. Investiția se ridică la 98,6 milioane de lei, din care 90% vin de la Ministerul Dezvoltării, prin Programul Național pentru Consolidarea Clădirilor cu Risc Seismic Ridicat. Clădirea de pe Schitu Măgureanu nr. 1, care găzduiește Teatrul Municipal „Lucia Sturdza Bulandra” și spații aparținând Universității din București, are 100 de ani și este una dintre bijuteriile arhitecturale ale Capitalei. Aceasta este încadrată în clasa I de risc seismic. Ce lucrări vor fi făcute Lucrările vor presupune consolidare structurală, reparația și restaurarea elementelor arhitecturale și a componentelor artistice, modernizarea instalațiilor și introducerea soluțiilor pentru siguranță la incendiu, termoizolații, hidroizolații, demolări parțiale și înlocuirea tâmplăriei și instalarea unor echipamente eficiente energetic, cu impact asupra consumului de energie și a emisiilor de gaze cu efect de seră. Primăria anunță că, în prezent, Administrația Municipală pentru Consolidarea Clădirilor cu Risc Seismic are în lucru 14 clădiri rezidențiale și publice.
Un monument industrial unic din România va renaște după ani de degradare. Investiția depășește 9 milioane de lei
Ruinele forjei din orașul Vlahița, județul Harghita, sunt mărturie a activității industriale care a adus faimă și prosperitate orașului timp de un veac și jumătate. Monument istoric important pentru comunitate, Forja Veche din Vlăhița va fi reabilitată și transformată în centru cultural multifuncțional. Finanțarea va fi asigurată în cadrul unui program derulat de Agenția pentru Dezvoltare Regională Centru și depășește 9,1 milioane de lei. „Proiectul de reabilitare a Forjei Vechi din Vlăhița contribuie atât la revitalizarea unui vechi meșteșug, la reabilitarea unui monument istoric, cât și la stimularea culturii, turismului și economiei locale. Acesta este al doilea proiect finanțat prin PR Centru la Vlăhița, primul vizând mobilitatea urbană nemotorizată, respectiv construirea de piste de biciclete și reabilitarea infrastructurii pentru pietoni. Valoarea totală a celor două proiecte este de peste 23 de milioane de lei”, a declarat Simion Crețu, directorul general al Agenției pentru Dezvoltare Regională Centru. Monument istoric în ruină Aflată de ani de zile în stare avansată de degradare, Forja Veche este unul dintre cele mai valoroase monumente de patrimoniu industrial din Harghita. Potrivit ADR Centru, este ultima forjă de acest fel care a funcționat în Europa și păstrează arhitectura industrială specifică secolelor XVIII-XIX. În astfel de forje se realizau, în general unelte agricole, piese pentru căruțe și căi de transport, elemente pentru construcții sau diverse obiecte din fier necesare gospodăriilor și atelierelor. Forja reprezenta ultima etapă a procesului de prelucrare, în care fierul era încălzit și modelat cu ajutorul ciocanelor, multe dintre ele acționate de energia apei. Ce prevede proiectul Proiectul de restaurare vizează reconstrucția halei de producție, care va servi ca loc pentru activități culturale și comemorarea activității de odinioară. Se va reconstrui de manieră funcțională și unul dintre ciocanele forjei, ca exponat esențial al expoziției permanente. De asemenea, va fi creat și un spațiu pentru expoziții temporare, activități comunitare, iar sala mare este capabilă să asigure spațiu pentru un număr de până la 180 locuri pentru spectacole, conferințe etc. Vor fi amenajate și spații pentru ateliere meșteșugărești și întregul ansamblu va avea toate rețelele de utilități și echipamentele necesare unui centru cultural multifuncțional. Totodată, în exterior va fi montat un sistem de colectare a apelor pluviale în vederea reducerii consumului de apă potabilă și vor fi amenajate căile de acces.
La Mița Biciclista stinge lumina și cere altor clădiri-monument să-i urmeze exemplul | Împreună nu mai e simbolic
Una dintre cele mai cunoscute clădiri istorice din centrul Capitalei, „La Mița Biciclista”, anunță că oprește iluminatul arhitectural al fațadei, în demersul său de a oferi un exemplu de reducere a consumului de energie, pe durata stării de alertă energetică. Administratorii imobilului sunt conștienți că gestul singur, în sine, nu rezolvă situația sistemului energetic, dar că, urmat de al altor instituții, ar putea avea un impact simțitor. Exact în intervalul critic „România e în stare de alertă energetică. Seceta extremă din Europa a coborât debitul Dunării, iar hidrocentralele merg la capacitate redusă, obligând România să-și reducă producția de energie electrică. Intervalul critic pentru sistem e seara, între 20:00 și 23:00, exact orele în care o fațadă luminată e cea mai vizibilă”, notează ARCEN, asociația care a readus la viață imobilul din str. Biserica Amzei 9, devenit, în scurt timp de la reabilitare, un stabiliment creativ destinat cafelei, întâlnirilor culturale, dezbaterilor, lecturilor. „Nu ne facem iluzii” „Nu ne facem iluzii: o fațadă stinsă nu salvează sistemul energetic al României. Sunt câțiva kilowați. De aceea am stins și ce nu se vede. Din această săptămână: – climatizare la 23-24°C și închiderea AC-urilor după ora 20.00; – niciun spațiu răcit fără public; – producția din laborator comasată într-o singură pornire a cuptoarelor, dimineața; – echipamentele scoase complet de sub tensiune peste noapte, nu lăsate în standby; – vitrinele goale oprite, stocul consolidat seara. Ne-am propus o reducere de 15%-20% a consumului casei. Publicăm rezultatul real pe 17 august, oricare va fi el. Măsurile sunt luate pe toată durata stării de alertă”, scriu administratorii imobilului, care mizează mult pe puterea exemplului personal. „Împreună nu mai e simbolic”, scrie ARCEN „Nu vă cerem nimic dumneavoastră. Cerem clădirilor care ne seamănă, monumente, hoteluri, instituții, sedii cu fațade iluminate din centrul Bucureștiului. Stingeți și dumneavoastră, seara, între 20:00 și 23:00, cât ține luna august. Suntem câteva sute în oraș. Împreună, nu mai e simbolic”. O clădire-simbol a Bucureștiului Imobilul La Mița Biciclista, situat pe strada Biserica Amzei, este unul dintre cele mai fotografiate monumente istorice din București. Construit la începutul secolului al XX-lea în stil eclectic cu influențe Art Nouveau și Beaux-Arts, palatul este legat de celebra Maria Mihăescu, supranumită „Mița Biciclista”, una dintre cele mai cunoscute figuri mondene ale Bucureștiului de odinioară. După un amplu proces de restaurare, clădirea a fost redeschisă publicului și găzduiește astăzi o cafenea și un spațiu destinat evenimentelor culturale. Inițiativa ARCEN vine în contextul în care România traversează o perioadă de alertă energetică provocată de scăderea accentuată a debitului Dunării, fenomen care afectează producția de energie în hidrocentrale și pune presiune asupra sistemului energetic național, în special în intervalul de consum maxim din timpul serii.
Mii de oameni călătoresc sute de kilometri doar ca să vadă același film. Explicația fenomenului
„Odiseea” este primul film realizat integral pe peliculă de 70 mm și în format IMAX, combinație care poate fi redată complet în doar 41 de cinematografe din întreaga lume, scrie Il Post. Potrivit directorului executiv al IMAX, Richard Gelfond, pasionații de cinema călătoresc deja dintr-o țară în alta, iar uneori chiar de pe un continent pe altul, doar pentru a vedea filmul exact așa cum l-a imaginat Christopher Nolan. Majoritatea acestor cinematografe se află în Statele Unite, în timp ce Europa are doar șase săli capabile să proiecteze filmul în formatul original. IMAX – Chinese Theatre, Hollywood. Sursa foto: X Mii de kilometri pentru un singur film Presa internațională a relatat numeroase cazuri de spectatori care au transformat vizionarea filmului într-o adevărată călătorie. Un american a condus aproape 500 de kilometri, și-a rezervat hotel și a urmărit filmul de două ori, descriind experiența drept „cinema în forma sa cea mai pură”. Un alt fan a zburat din Honduras până în Florida, iar un cinefil din Missouri a parcurs peste 1.400 de kilometri pentru aceeași experiență. În Australia, unde există un singur cinematograf compatibil cu acest format, la Melbourne, spectatorii vin inclusiv din Noua Zeelandă. Praga a devenit noua destinație a cinefililor europeni În Europa, unul dintre cele mai căutate cinematografe este Cinema City din Praga, care a devenit un adevărat punct de atracție pentru fanii lui Nolan. Cererea a fost atât de mare încât sala a ajuns să programeze cinci proiecții pe zi, inclusiv după miezul nopții. Potrivit organizatorilor, în doar câteva zile au venit spectatori din 15 țări europene, iar peste 22.000 de persoane au călătorit din afara Cehiei pentru a vedea filmul. Și Italia are propriul „pelerinaj cinematografic” Deși nu dispune de un cinematograf IMAX 70 mm, Italia are câteva săli capabile să proiecteze peliculă de 70 mm. Cea mai cunoscută este Arcadia din Melzo, lângă Milano. De la lansarea filmului, cinematograful a vândut peste 9.000 de bilete pentru proiecțiile în limba originală pe peliculă de 70 mm. Spectatorii au venit din toată Italia, dar și din Olanda, Austria, Elveția, Statele Unite și chiar Iran. Un fenomen care ar putea schimba industria Succesul filmului confirmă apariția unui nou tip de turism: cel dedicat experiențelor cinematografice premium. Deși reprezentanții IMAX spun că numărul sălilor compatibile va rămâne redus din cauza costurilor uriașe ale echipamentelor și proiectoarelor, interesul publicului arată că există spectatori dispuși să investească timp și bani pentru a vedea un film în condițiile în care a fost gândit de regizor. Pentru mulți dintre ei, vizionarea nu mai este doar o ieșire la cinema, ci o experiență pentru care merită să traverseze granițe.
Nimeni nu știa cum sunau aceste instrumente vechi de mii de ani. Tehnologia a schimbat totul
Reconstrucția sunetelor instrumentelor muzicale din Antichitate a devenit una dintre cele mai fascinante provocări aflate la granița dintre arheologie, muzicologie și inginerie, arată Il Post. Interesul pentru acest domeniu a crescut și mai mult după ce compozitorul Ludwig Göransson a ales să folosească în coloana sonoră a noului film Odiseea instrumente inspirate din cele care existau în lumea antică. Printre acestea se numără lira și aulosul, un instrument de suflat cu două tuburi, foarte răspândit în Grecia Antică. Instrumentele folosite în film sunt însă copii moderne, deoarece originalele nu mai pot fi cântate, iar unele componente esențiale, precum ancile din trestie, nu s-au păstrat. De ce este atât de greu să afli cum suna un instrument antic Problema nu este doar vechimea obiectelor. Sunetul unui instrument depinde de detalii invizibile, precum cavitățile interne, densitatea lemnului, grosimea pereților sau materialele folosite pentru corzi și membrane, elemente care rareori supraviețuiesc trecerii timpului. Muzică antică. Sursa foto: X În trecut, specialiștii au încercat pur și simplu să cânte la instrumentele originale, cu rezultate dezastruoase. Un exemplu celebru este cel din 1939, când două trompete descoperite în mormântul faraonului Tutankhamon au fost folosite într-o transmisie radio. Una dintre ele s-a deteriorat în timpul probelor și a trebuit reparată înainte de concert, iar astăzi asemenea experimente sunt considerate prea riscante. Scanări 3D și tomografie computerizată în locul experimentelor În ultimii ani, muzee și universități au schimbat complet abordarea. Cercetători de la Massachusetts Institute of Technology (MIT) și Museum of Fine Arts din Boston folosesc scanări 3D și tomografie computerizată (CT) pentru a reconstrui cu precizie atât exteriorul, cât și interiorul instrumentelor. Pe baza acestor imagini sunt realizate copii identice, imprimate 3D și apoi reproduse din ceramică sau alte materiale apropiate de cele originale. Astfel, muzicienii pot interpreta instrumentele fără ca piesele istorice să fie atinse sau deteriorate. Primul rezultat important a fost reproducerea unui fluier aparținând culturii Paracas din Peru, vechi de peste 2.000 de ani, prezentat public în 2025. Echipa intenționează acum să extindă proiectul și la instrumente din lemn, inclusiv flaute și instrumente cu coarde. Proiecte similare în Europa și Asia Inițiative asemănătoare au fost dezvoltate și în Marea Britanie, unde cercetători au recreat instrumente din Egiptul Antic, precum și în cadrul European Music Archaeology Project, finanțat de Uniunea Europeană. Acest program a permis reconstruirea unor instrumente spectaculoase, printre care carnyxul galic – o trompetă de aproape doi metri lungime – dar și instrumente romane folosite în amfiteatre sau în ceremoniile militare. În China, cercetătorii au apelat la simulări informatice pentru a recrea sunetul celebrului ansamblu de 64 de clopote din bronz ale marchizului Yi de Zeng, vechi de aproximativ 2.400 de ani. Fiecare clopot produce două note diferite, însă originalele sunt prea valoroase și prea grele pentru a fi utilizate în experimente. Tehnologia deschide o nouă fereastră către trecut Specialiștii spun că aceste metode nu urmăresc doar reconstruirea unor obiecte istorice, ci și înțelegerea modului în care muzica era interpretată în civilizațiile antice. Combinând arheologia cu scanarea digitală, imprimarea 3D și modelarea acustică, cercetătorii pot reda sunete care nu au mai fost auzite de sute sau chiar mii de ani, oferind o perspectivă nouă asupra culturilor care au stat la baza civilizației moderne.
Interes uriaș pentru Odiseea: Bilete epuizate până în toamnă la singurul cinema IMAX 70 mm din Franța
Filmul „Odiseea” al lui Christopher Nolan a generat o situație neobișnuită în Franța. În singurul cinematograf din țară care proiectează această producție cu tehnologia IMAX 70 mm, toate proiecțiile sunt sold out până în septembrie, scrie Le Figaro. Cu atât mai interesant este faptul că la cinematograful din Montpellier, cel care proiectează pelicula cu tehnologia IMAX 70 mm, vin oameni atât din marile orașe din Franța, cât și din Italia sau Spania. „Estimăm că aproape jumătate dintre spectatorii noștri provin din afara orașului Montpellier”, spune directorul cinematografelor Pathé din Montpellier, Sébastien Rodriguez. „Când Pathé a ales un proiector de 70 mm pentru a-l instala într-unul dintre cinematografele sale, compania a optat pentru cel din Montpellier datorită dimensiunii ecranului nostru. Este o alegere artistică. Formatul acestui ecran, care măsoară 18 pe 24 de metri, este cel mai potrivit pentru o proiecție de 70 mm”, a mai explicat Sébastien Rodriguez, potrivit sursei citate. Filmul „Odiseea”, gândit pentru a fi vizionat în IMAX „Odiseea” a fost gândită de la început pentru cel mai mare ecran posibil. Este primul lungmetraj filmat integral cu camere IMAX, o ambiție pe care Nolan a descris-o drept una dintre cele mai vechi dorințe ale sale. Fiecare cadru a fost conceput pentru amploare, de la confruntările pe mare și bătălii până la momentele intime dintre personaje. În Europa, doar patru cinematografe sunt echipate cu tehnologia IMAX de 70 mm, printre care cel din Montpellier, precum și cele din Praga, Bruxelles și Londra. Versiunea clasică, care nu este IMAX, proiectată pe un ecran în format 16:9, taie, în partea de sus şi de jos, imaginea filmată efectiv de regizor.