Etichetă: Cultură-Media

Interes uriaș pentru Odiseea: Bilete epuizate până în toamnă la singurul cinema IMAX 70 mm din Franța

Filmul „Odiseea” al lui Christopher Nolan a generat o situație neobișnuită în Franța. În singurul cinematograf din țară care proiectează această producție cu tehnologia IMAX 70 mm, toate proiecțiile sunt sold out până în septembrie, scrie Le Figaro. Cu atât mai interesant este faptul că la cinematograful din Montpellier, cel care proiectează pelicula cu tehnologia IMAX 70 mm, vin oameni atât din marile orașe din Franța, cât și din Italia sau Spania. „Estimăm că aproape jumătate dintre spectatorii noștri provin din afara orașului Montpellier”, spune directorul cinematografelor Pathé din Montpellier, Sébastien Rodriguez. „Când Pathé a ales un proiector de 70 mm pentru a-l instala într-unul dintre cinematografele sale, compania a optat pentru cel din Montpellier datorită dimensiunii ecranului nostru. Este o alegere artistică. Formatul acestui ecran, care măsoară 18 pe 24 de metri, este cel mai potrivit pentru o proiecție de 70 mm”, a mai explicat Sébastien Rodriguez, potrivit sursei citate. Filmul „Odiseea”, gândit pentru a fi vizionat în IMAX „Odiseea” a fost gândită de la început pentru cel mai mare ecran posibil. Este primul lungmetraj filmat integral cu camere IMAX, o ambiție pe care Nolan a descris-o drept una dintre cele mai vechi dorințe ale sale. Fiecare cadru a fost conceput pentru amploare, de la confruntările pe mare și bătălii până la momentele intime dintre personaje. În Europa, doar patru cinematografe sunt echipate cu tehnologia IMAX de 70 mm, printre care cel din Montpellier, precum și cele din Praga, Bruxelles și Londra. Versiunea clasică, care nu este IMAX, proiectată pe un ecran în format 16:9, taie, în partea de sus şi de jos, imaginea filmată efectiv de regizor.

A murit actorul Vincent Pastore, gangsterul din Clanul Soprano

Bob McGowan, care i-a fost manager lui Pastore încă de la participarea sa la „Clanul Soprano”, a declarat pentru Associated Press că a aflat despre moartea sa sâmbătă de la un alt client și actor din serial, Vincent Curatola. El a spus că a fost găsit în casa sa din City Island, New York, după ce nu s-a mai auzit de el timp de câteva zile. McGowan a spus că încercase să-l contacteze pe Pastore în legătură cu un posibil contract. „Era cel mai loial client și dădea întotdeauna în scopuri caritabile”, a spus McGowan, „și era genul de om care ar ajuta pe oricine, ceea ce este rar în afacerea mea.” Michael Imperioli, un prieten și colaborator de lungă durată cu Pastore, a declarat pe Instagram că i se pare că îl cunoaște pe Vinny dintotdeauna. „Am muncit mult împreună și am călătorit prin toată America, precum și în Italia și Australia. Am petrecut multe momente frumoase. Am râs mult”, a spus Imperioli. „Vinny a fost un frate bun la suflet, căruia îi păsa profund de familia și prietenii săi. Îmi va fi mereu dor de el.” Pastore a apărut în filme din anii 1980 și a avut roluri în filme importante, printre care „Goodfellas” și „Awakenings”, ambele din 1990. A jucat roluri de gangsteri A jucat adesea gangsteri. Și acesta a fost unul dintre rolurile pentru care este cel mai cunoscut: seria de 30 de episoade în rolul lui Salvatore „Big Pussy” Bonpensiero, prietenul lui Tony Soprano, care devine informator FBI în „Clanul Soprano”. S-a născut în Bronx și a crescut în suburbiile New Rochelle, New York. S-a înrolat în Marină în timpul războiului din Vietnam și ulterior a urmat cursurile Universității Pace, conform biografiei sale de pe IMDb.

A murit actorul Vincent Pastore din Clanul Soprano

Bob McGowan, care i-a fost manager lui Pastore încă de la participarea sa la „Clanul Soprano”, a declarat pentru Associated Press că a aflat despre moartea sa sâmbătă de la un alt client și actor din serial, Vincent Curatola. El a spus că a fost găsit în casa sa din City Island, New York, după ce nu s-a mai auzit de el timp de câteva zile. McGowan a spus că încercase să-l contacteze pe Pastore în legătură cu un posibil contract. „Era cel mai loial client și dădea întotdeauna în scopuri caritabile”, a spus McGowan, „și era genul de om care ar ajuta pe oricine, ceea ce este rar în afacerea mea.” Michael Imperioli, un prieten și colaborator de lungă durată cu Pastore, a declarat pe Instagram că i se pare că îl cunoaște pe Vinny dintotdeauna. „Am muncit mult împreună și am călătorit prin toată America, precum și în Italia și Australia. Am petrecut multe momente frumoase. Am râs mult”, a spus Imperioli. „Vinny a fost un frate bun la suflet, căruia îi păsa profund de familia și prietenii săi. Îmi va fi mereu dor de el.” Pastore a apărut în filme din anii 1980 și a avut roluri în filme importante, printre care „Goodfellas” și „Awakenings”, ambele din 1990. A jucat roluri de gangsteri A jucat adesea gangsteri. Și acesta a fost unul dintre rolurile pentru care este cel mai cunoscut: seria de 30 de episoade în rolul lui Salvatore „Big Pussy” Bonpensiero, prietenul lui Tony Soprano, care devine informator FBI în „Clanul Soprano”. S-a născut în Bronx și a crescut în suburbiile New Rochelle, New York. S-a înrolat în Marină în timpul războiului din Vietnam și ulterior a urmat cursurile Universității Pace, conform biografiei sale de pe IMDb.

O carte găsită într-un șemineu, returnată unei biblioteci din Australia, cu 150 de ani întârziere

Cartea a fost returnată, săptămâna trecută, la biblioteca din orașul de pe litoral Kiama de către un localnic, Ross Simmons, care o găsise în timpul unor lucrări recente de renovare a casei sale. Acesta a găsit cartea ascunsă într-o cutie de ceai, care a fost zidită într-un șemineu etanș, potrivit Associated Press.  „Nu am mai primit niciodată înapoi ceva atât de vechi”, a mărturisit Michelle Hudson, directoarea Bibliotecii din orașul Kiama. „Urmăresc multe biblioteci pe rețelele sociale și, adesea, primesc obiecte vechi de poate 30 sau 40 de ani, atunci când se fac curățenie în proprietăți”, a adăugat ea. Volumul, împrumutat de stră-străbunicul său Ross Simmons, cel care a găsit cartea, a precizat că volumul a fost împrumutat de stră-străbunicul său, John, care era, odinioară, proprietarul casei în care cartea a fost găsită. „Este doar o presupunere. El locuia în căsuță cam pe vremea aceea, iar copiii lui erau probabil prea mici”, a spus Ross Simmons. Biblioteca s-a deschis în 1872, iar cartea „Antiquities of Athens” (Antichitățile Atenei), de James Stuart și Nicholas Revett, publicată în 1858, era înregistrată cu numărul 506 în colecția inițială a bibliotecii, care număra aproximativ 1.000 de volume. Hudson bănuiește că volumul s-a pierdut la câțiva ani după deschiderea bibliotecii. Amenda pentru returnarea cu întârziere ar fi de aproximativ 28.000 de dolari australieni (19.500 de dolari americani), ținând cont de inflație, a spus Hudson. Această sumă a fost calculată pe baza taxei britanice de întârziere de trei pence pe săptămână, care era tipărită pe coperta interioară a cărții, alături de o listă de reguli valabile la momentul deschiderii bibliotecii. Hudson a precizat însă că registrele bibliotecii cu cititorii care au împrumutat cărțile din anii 1970 s-a pierdut. „Nu există nimic în carte care să ne spună cine a fost ultimul împrumutător”, a spus Hudson. Reguli din 1800 pentru cititorii care împrumutau cărți Regulamentul bibliotecii din anii 1870 prevedea că o carte trebuia returnată și datoria pentru întârziere achitată înainte de a se putea împrumuta o altă carte. „Poate de aceea nu ne-au returnat-o niciodată”, a spus Hudson. În acea perioadă, cetățenii ce aveau o familie de cel puțin șase membri „cunoscuți ca fiind capabili să citească”, puteau împrumuta maxim 3 cărți. În zilele noastre, dovada că poți citi nu mai este necesară la împrumutarea unei cărți. De asemenea, în anii 1870, persoanele care se prezentau la bibliotecă în „stare de ebrietate” nu aveau voie să împrumute cărți.

Netflix, dat în judecată după ce a fost furată o copie a thrillerului de spionaj Fortitude, cu Nicolas Cage, chiar din biroul companiei

Netflix se confruntă cu un proces după ce o copie a thrillerului de spionaj „Fortitude”, un film cu un buget de 45 de milioane de dolari în care joacă Nicolas Cage, a dispărut în urma unui furt produs chiar la biroul companiei din Los Angeles, potrivit The Guardian, care citează mai multe media americane. Producătorii susțin că incidentul a compromis strategia de distribuție internațională și le-a provocat pierderi de ordinul zecilor de milioane de dolari. Producătorii: „Daunele sunt enorme” Reclamanții susțin că au trimis copia filmului către Netflix în luna iunie, după ce platforma și-a exprimat interesul pentru materiale promoționale. Potrivit acestora, fișierele au fost puse la dispoziție exclusiv pentru vizionare internă, cu instrucțiuni clare ca acestea să fie șterse după utilizare. În acțiunea depusă în instanță, producătorii acuză compania că nu a protejat corespunzător materialul și că nu a reacționat suficient de rapid după furt. „Daunele suferite de reclamanți sunt enorme. Prin gestionarea iresponsabilă a filmului și indiferența ulterioară, Netflix a pus în pericol investiția reclamanților de peste 45 de milioane de dolari, precum și valoarea substanțială a filmului în sine”, se arată în plângerea citată de Page Six. Potrivit documentelor, incidentul a dus la suspendarea planurilor de distribuție internațională și a campaniei de lansare a filmului. Netflix respinge acuzațiile Compania neagă că ar fi responsabilă pentru pierderile invocate de producători. „Netflix contestă orice afirmație conform căreia își asumă riscul de pierdere a unui film care a fost livrat fără garanțiile adecvate și fără respectarea standardelor din industrie”, a transmis un purtător de cuvânt al platformei pentru The Hollywood Reporter. Reprezentanții companiei au precizat că, deși Netflix nu deține drepturile asupra filmului Fortitude, tratează cu maximă seriozitate securitatea conținutului. „Am desfășurat o investigație amănunțită și monitorizăm în permanență site-urile cunoscute pentru piraterie, pentru a identifica orice distribuire sau vânzare neautorizată”, a mai transmis compania. Sean Burney, directorul de achiziții de filme al Netflix, a declarat într-un e-mail că este pentru prima dată când platforma se confruntă cu un astfel de furt. „Echipele noastre de securitate lucrează la acest caz, dar până acum fără succes. Echipele anti-piraterie sunt în alertă maximă și vor continua să monitorizeze situația”, a afirmat acesta. Acuzații privind gestionarea anchetei Procesul susține că Netflix nu a precizat dacă a sesizat imediat autoritățile după dispariția hard disk-urilor. Mai mult, producătorii afirmă că platforma ar fi refuzat ulterior solicitarea lor de a implica Departamentul de Poliție din Los Angeles (LAPD), după ce aceștia au depus propria plângere. Despre „Fortitude” Fortitude este un thriller de spionaj inspirat din evenimente din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Acțiunea are loc la Londra și urmărește o echipă de agenți britanici ale căror misiuni influențează cursul războiului. Din distribuție fac parte Nicolas Cage, Matthew Goode, Michael Sheen și Ben Kingsley. Filmul este regizat de Simon West, cunoscut pentru producții precum Lara Croft: Tomb Raider și The General’s Daughter. Scenaristul Simon Afram a declarat că a lucrat timp de șapte ani pentru a transforma povestea într-un lungmetraj și că speră ca filmul să poată ajunge, în cele din urmă, în fața publicului. „Am petrecut șapte ani din viața mea pentru a aduce această poveste adevărată incredibilă pe marele ecran. Acest film aparține unei distribuții extraordinare, ale cărei interpretări merită să fie văzute și recunoscute”, a spus Afram.

Ultimele imagini cu Glen Hansard înainte de accidentul mortal. Cânta într-un pub, locul în care se simțea cel mai bine

După anunțul morții muzicianului irlandez, pe rețelele sociale a fost publicată o înregistrare filmată chiar în ultima sa seară de viață. Imaginile îi emoționează pe fani, surprinzând un artist care a rămas fidel rădăcinilor sale până în ultimele ore, scrie publicația italiană Il Post. Un cântec necunoscut, cântat cu câteva ore înainte de tragedie Înregistrarea a fost realizată în seara de 28 iulie la Wren’s Nest, un pub aflat la vest de Dublin, loc pe care Hansard îl frecventa de ani de zile pentru serile dedicate muzicii tradiționale irlandeze. Autenticitatea imaginilor a fost confirmată de reprezentanții localului. În videoclip, Hansard interpretează o piesă nelansată, intitulată „Tried and Failed”, acompaniindu-se doar la chitară, într-o atmosferă intimă, alături de muzicienii grupului Trad 15. La scurt timp după ce a plecat din pub cu motocicleta, artistul a fost implicat în accidentul în urma căruia și-a pierdut viața. Poignant Video. This was recorded 1 hour before Glen (Rip) was killed. He was in the Wrens Nest, Strawberry Beds at a session. pic.twitter.com/QFTzJ9tLu3 — Joe O’Neill 🐀 (@actingjoe) July 29, 2026 Ultimele imagini cu Glen Hansard. Nu a renunțat niciodată la interacțiunea umană Deși devenise cunoscut în întreaga lume după succesul filmului „Once” și al piesei „Falling Slowly”, recompensată cu Premiul Oscar în 2008, Hansard nu a abandonat niciodată concertele improvizate din puburi sau de pe străzile Dublinului. Pentru el, succesul internațional nu a schimbat felul în care înțelegea muzica. Continua să cânte în localuri mici, unde putea sta de vorbă cu publicul și unde mulți dintre cei prezenți îi deveniseră prieteni în timp. Respectat de unele dintre cele mai mari nume din muzică În afara cercului său de fani, Glen Hansard se bucura de aprecierea unor artiști de prim rang. Bruce Springsteen l-a descris după moarte drept „un mare muzician, un prieten bun și un om generos”, iar de-a lungul anilor cei doi au urcat împreună pe scenă în mai multe rânduri. Și Bono, solistul trupei U2, vorbea frecvent despre influența lui Hansard asupra muzicii irlandeze moderne. Cei doi obișnuiau să cânte împreună inclusiv în puburile din Dublin, departe de stadioanele pe care Bono le umple în mod obișnuit. Artistul a colaborat și cu Eddie Vedder (Pearl Jam), iar în 2023 s-a numărat printre muzicienii invitați să cânte la funeraliile lui Shane MacGowan, legendarul lider al trupei The Pogues. O legătură specială cu Italia Hansard avea o relație aparte și cu Italia, unde revenea frecvent pentru concerte de mici dimensiuni. Unul dintre cele mai cunoscute momente din ultimii ani îl surprinde cântând pe o stradă din Noto, în Sicilia, într-un recital spontan devenit viral printre admiratorii săi. De asemenea, obișnuia să susțină concerte restrânse la Lucca, iar în 2023 a participat la evenimentul organizat de publicația Il Post la Peccioli. Un ultim moment care rezumă întreaga sa carieră Pentru mulți dintre admiratorii săi, imaginile filmate la Wren’s Nest au devenit simbolul modului în care Glen Hansard și-a trăit viața. Deși a câștigat un Oscar și a urcat pe scene din întreaga lume, artistul nu a renunțat niciodată la atmosfera puburilor în care și-a început cariera. Ultimul videoclip îl surprinde exact așa cum și-ar fi dorit probabil să fie amintit: cu o chitară în mână, cântând o piesă nouă în fața unui public restrâns, cu doar câteva ore înainte de tragedie.

Tatăl lui Amy Winehouse, obligat de instanță să plătească aproape un milion de lire prietenelor artistei după un proces pierdut

Judecătorul a apreciat că acuzațiile formulate de Mitch Winehouse au fost nefondate și au provocat prejudicii serioase reputației celor două femei, arată Euronews. Procesul a vizat peste 150 de obiecte care i-au aparținut artistei În calitate de administrator al patrimoniului lăsat de Amy Winehouse, Mitch Winehouse a susținut că Naomi Parry, fostă stilistă a cântăreței, și prietena acesteia, Catriona Gourlay, au obținut în mod nejustificat bani din vânzarea unor obiecte personale ale artistei la licitații organizate în Statele Unite în 2021 și 2023. Printre cele 155 de obiecte s-au aflat haine, genți, bijuterii, încălțăminte și alte suveniruri asociate cu celebra interpretă britanică. Cele două au susținut însă că bunurile le fuseseră oferite de Amy Winehouse în timpul vieții sau că le aparțineau deja, iar instanța le-a dat dreptate. Amy Winehouse impreună cu tatăl său, Mitch Winehouse. Sursa foto: X Judecătorul a criticat dur modul în care a fost intentat procesul În hotărârea privind cheltuielile de judecată, magistratul a arătat că Mitch Winehouse a ales să continue un proces „în mod agresiv și neîncetat”, deși cauza era una „în mod inerent slabă”. Instanța a concluzionat că acuzațiile formulate împotriva celor două femei le-au afectat reputația, perspectivele profesionale, situația financiară și chiar starea de sănătate. Din acest motiv, tatăl artistei a fost obligat să achite aproape un milion de lire sterline, sumă care acoperă în mare parte cheltuielile de judecată ale acestora. Procesul fusese deja pierdut în primăvară Decizia vine după ce, în aprilie, Înalta Curte din Londra a respins integral acțiunea introdusă de Mitch Winehouse. Judecătorul a constatat atunci că acesta știa despre intenția de a organiza licitațiile și nu a demonstrat că Naomi Parry și Catriona Gourlay ar fi ascuns în mod deliberat existența obiectelor sau a vânzărilor. Instanța a apreciat că pretențiile formulate împotriva lor nu au fost susținute de probe suficiente. Licitațiile au stârnit controverse încă de la început Obiectele personale ale lui Amy Winehouse au fost scoase la licitație la Los Angeles începând din 2021, evenimentul atrăgând atenția colecționarilor din întreaga lume. Printre cele mai valoroase piese s-a numărat rochia din mătase purtată de artistă la ultimul său concert, susținut la Belgrad în 2011, înainte de moartea sa. Licitațiile au generat peste 1,4 milioane de dolari, iar aproximativ 30% din încasări au fost direcționate către Amy Winehouse Foundation, organizația care sprijină tinerii vulnerabili și persoanele afectate de dependențe. 15 ani fără Amy Winehouse.Sursa foto: Instagram/amywinehouse Un nou episod într-o moștenire disputată Amy Winehouse a murit pe 23 iulie 2011, la vârsta de 27 de ani, în urma unei intoxicații accidentale cu alcool. Dispariția sa a transformat-o într-un simbol al generației sale, iar albumul Back to Black este considerat unul dintre cele mai influente materiale muzicale ale anilor 2000. Săptămâna trecută s-au împlinit 15 ani de la moartea artistei, iar mama sa, Janis Winehouse, declara într-un interviu că faima uriașă a avut un impact devastator asupra fiicei sale și că dependența a fost alimentată de lipsa încrederii în sine.

Odiseea lui Nolan a declanșat un val de interes pentru mitologia greacă. Vânzările de carte au crescut cu peste 1.000%

Adaptarea cinematografică a „Odiseei”, de Christopher Nolan, a provocat un interes masiv în Marea Britanie, relatează AFP.  Vânzări record în librării și pe platformele digitale Potrivit datelor NielsenIQ, vânzările edițiilor tipărite ale „Odiseei” au crescut cu 1.400% în perioada de patru săptămâni încheiată pe 25 iulie, comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut.  Traducerea realizată în 2017 de clasicista britano-americană Emily Wilson s-a epuizat rapid din librării, lanțul Waterstones raportând o creștere de peste 1.000% a vânzărilor pentru această lucrare comparativ cu 2025.   Creșteri importante ale vânzărilor au fost înregistrate și pentru alte lucrări inspirate din mitologia antică, precum „Iliada”, romanul „Circe”, de Madeline Miller, și „Penelopiada”, de Margaret Atwood.  Interesul publicului s-a extins și în mediul digital. Platforma Spotify a raportat o creștere de 310% a căutărilor pentru audiobookurile și traducerile „Odiseei”.  Efectele asupra lumii academice Specialiștii în studii clasice consideră că succesul filmului ar putea contribui la revitalizarea interesului pentru literatura antică și chiar la creșterea numărului de studenți.  „Oamenii sunt atrași de aceste povești. Și nu e vorba doar despre scriitorii care revin neîncetat la greci și romani, la istoria, miturile, personajele și evenimentele lor, ci și despre cititori. Sunt niște povești captivante, de o calitate excepțională”, a declarat Richard Kendall, lector de studii clasice la Universitatea din Exeter.  În plus, șeful Departamentului de Greacă și Latină, Phiroze Vasunia a transmis: „Interesul stârnit de film a fost uriaș și sperăm să vedem o creștere a numărului de studenți în următorii câțiva ani”.  Deși pelicula a fost primită cu entuziasm de public și a înregistrat încasări de aproximativ 640 de milioane de dolari la nivel mondial, adaptarea lui Christopher Nolan a stârnit și critici.  Emily Wilson, a cărei traducere a fost apreciată anterior chiar de regizor, a susținut că scenariul nu reușește să redea profunzimea psihologică, politică și morală a poemului lui Homer. 

Povestea turnătoriei care a realizat clopotul Catedralei Naționale. Cum a supraviețuit peste 400 de ani și s-a reinventat cu ajutorul tehnologiei

Înființată în 1599, turnătoria de clopote Grassmayr, o afacere de familie, este condusă acum de frații Johannes și Peter Grassmayr. În perioada Renașterii, la sfârșitul Evului Mediu, existau sute de turnători de clopote în Europa, în timp ce astăzi au mai rămas doar câteva pe întreg continentul. Secretul succesului familiei Grassmayr stă în tenacitatea combinată cu inovația, precum imprimarea 3D, scanarea, laserele și aplicațiile de simulare pe computer. „Anumite lucruri sunt exact așa cum erau acum 400 de ani. Dar am inovat foarte mult. Mai ales în ultimii 20 de ani, ne-am schimbat foarte mult”, a declarat Johannes Grassmayr pentru AP. Ciclul de producție pentru realizarea unui clopot durează între trei și patru luni. În trecut, curățarea și lustruirea unui clopot proaspăt turnat reprezentau 30% din timpul total de producție. În prezent, cu ajutorul uneltelor moderne, acest proces durează doar o zecime din timp. Secrete din procesul de producție Grassmayr păstrează secrete unele dintre cele mai inovatoare etape ale procesului de producție, cum ar fi o cameră specială în care clopotele sunt curățate cu un aparat de șablare de înaltă presiune, dar și aplicațiile specializate folosite pentru a calcula sunetul fiecărui clopot în parte. Chiar și cu ajutorul tehnologiei moderne, procesul de proiectare și realizare a matrițelor pentru un clopot de mari dimensiuni poate dura până la șase luni. Provocări de-a lungul secolelor Proprietarii spun că industria de fabricare a clopotelor se află sub presiune, deoarece se construiesc tot mai puține biserici, ceea ce modifică cererea de clopote. Creșterea costurilor energetice din cauza războiului din Ucraina nu ajută, iar costurile cu forța de muncă au crescut cu 30% de la pandemia din 2020. Totuși, principalul factor de cost al unui clopot nou turnat rămâne prețul materialelor. Cele mai bune clopote necesită bronz de înaltă calitate, al cărui preț era de 8 euro pe kilogram în urmă cu câțiva ani și care a ajuns acum la 23 de euro. Pentru a menține afacerea pe linia de plutire, familia s-a orientat din ce în ce mai mult către restaurarea clopotelor vechi, adesea cu ajutorul tehnologiilor moderne. Cum au ajuns clopotele Catedralei Naționale să fie fabricate în Austria Clopotele fabricate de Grassmayr se găsesc în peste 100 de țări, de la Japonia până în Statele Unite. Unul dintre cele mai mari clopote turnate aici a fost destinat Catedralei Naționale din București, România. Turnat în 2016, acesta are o înălțime de 3,3 metri și cântărește peste 25 de tone. O altă creație, cu o greutate de 15 tone, atârnă într-o biserică de pe Muntele Tabor din Israel. Patriarhia Română a încredințat însărcinarea de a turna cele șase clopote ale Catedralei Naționale firmei Grassmayr. Sfințite în 2018 Potrivit agenției de știri a Patriarhiei, Basilica, clopotul mare a fost turnat în 11 noiembrie 2016, iar celelalte cinci au fost turnate în data de 21 aprilie 2017. Greutatea însumată a celor șase clopote ale Catedralei este de 33 tone. Clopotele au ajuns în România în data de 19 mai 2017, fiind aduse de la turnătoria Grassmayr după ce au fost testate sonor și acordate. În 3 septembrie 2018, Patriarhul Daniel a săvârșit slujba de sfințire a celor șase clopote ale Catedralei Naționale, aflate la sol, iar în ziua următoare acestea au fost ridicate și montate în turla clopotniței de pe fațada de vest, la o înălțime de 60 metri. Sunetul acestora poate fi auzit pe o rază de 15 km, în special la evenimentele și sărbătorile importante.

Ana Blandiana primește un nou premiu internațional / Poeta română va fi distinsă la Festivalul Cosmopoética din Spania

Poeta română Ana Blandiana, una dintre cele mai apreciate voci ale literaturii europene contemporane, va primi primul Premiu Cosmopoética Ciudad de Córdoba pentru întreaga carieră, în cadrul prestigiosului Festival Internațional de Poezie Cosmopoética, care va avea loc între 25 septembrie și 3 octombrie în orașul Córdoba, Spania. Organizatorii au anunțat că distincția îi este acordată în semn de recunoaștere a contribuției sale excepționale la poezia contemporană. Primarul orașului Córdoba va înmâna premiile Premiul inaugurează o nouă serie de distincții create de festival pentru a recompensa personalități și instituții cu un rol esențial în promovarea poeziei. În aceeași ediție va fi premiată și emisiunea culturală La Estación Azul a Radioului Național al Spaniei, pentru activitatea dedicată promovării literaturii. Primarul orașului Córdoba, José María Bellido, va înmâna premiile în gala de închidere a festivalului. Creată pentru a recompensa „persoane sau instituțiii care desfășoară o activitate remarcabilă și de neînlocuit” Potrivit acestuia, noile distincții au fost create pentru a recompensa „persoane sau instituții care desfășoară o activitate poetică remarcabilă și de neînlocuit”. Ediția din acest an a festivalului se desfășoară sub tema „Inventarea bucuriei prin cuvânt”, inspirată de opera lui Jorge Luis Borges, la 40 de ani de la moartea scriitorului argentinian. Programul va reuni unele dintre cele mai importante nume ale literaturii mondiale, între care Siri Hustvedt, Leonardo Padura, John Banville și laureatul Premiului Cervantes, Sergio Ramírez. Ana Blandiana își confirmă statutul internațional Premiul confirmă statutul internațional al Anei Blandiana, după ce scriitoarea a primit în ultimii ani unele dintre cele mai importante distincții literare europene, inclusiv Premiul Prințesa de Asturias pentru Litere, acordat pentru întreaga operă. Autoare a peste 30 de volume de poezie, proză și eseu, traduse în numeroase limbi, Ana Blandiana este considerată una dintre cele mai influente figuri ale literaturii române contemporane și un simbol al rezistenței culturale în perioada regimului comunist.