Tu ești Brâncuși – Oglindă gigant Poarta Sărutului la Palatul Cesianu-Racoviță / Brâncuși ne privește pe toți
Vineri a fost lansat la Palatul Cesianu-Racoviță proiectul cultural „Tu ești Brâncuși”, de către Centrul de Cercetare, Documentare și Promovare „Constantin Brâncuși” în colaborare cu Artmark, un demers menit să puncteze Anul Brâncuși, instituit prin lege ca an aniversar, la 150 de ani de la nașterea artistului. Proiectul lansează o intervenție artistică interesantă ca viziune: „Poarta Sărutului” recreată din oglindă – la intrarea în curtea Palatului Cesianu-Racoviță din București. A privi – a te privi În perioada 13 februarie – 9 martie, monumentala „Poartă a Sărutului” devine nu doar un obiect de privit, ci un obiect în care să te privești, să te oglindești. Așezată la intrarea în curtea palatului, Poarta devine un prag al trecerii, dar și al unității și continuității. Accesul publicului la poarta „Tu ești Brâncuși” este liber, iar trecătorii sunt încurajați să facă poze și să le distribuie în social media. Pentru vizitatorii galeriilor Artmark, întâlnirea cu Brâncuși poate continua. La Palatul Cesianu se află o importantă schiță de atelier a lui Brâncuși, care va intra la Licitația de Artă Postbelică și Contemporană stabilită chiar în data de 19 februarie, data nașterii artistului și Ziua Națională „Constantin Brâncuși”, la Casa A10 by Artmark. Schița, provenită dintr-o colecție istorică, are un preț de pornire de 8.000 de euro și aparține „cioplitorului” lui Brâncuși, ucenicul care l-a ajutat pe Brâncuși să realizeze monumentala trilogie de la Târgu Jiu, denumită „Calea Eroilor”. „Ne-am asumat și acest proiect pentru că Poarta Sărutului este unul dintre semnele esențiale ale universului brâncușian — iar simbolul ei se regăsește, de altfel, și în identitatea noastră vizuală. Și pentru că Brâncuși ne privește pe toți!”, spune Cornel Mihalache, directorul Centrului de Cercetare, Documentare și Promovare „Constantin Brâncuși”.
Arheologii din Egipt au descoperit un adăpost rupestru, vechi de 10.000 de ani
Un sit arheologic de artă rupestră vechi de 10.000 de ani a fost descoperit în Peninsula Sinai, din estul Egiptului, a anunțat joi Ministerul Turismului și Antichităților din Egipt, potrivit Le Figaro. Situl, cunoscut sub numele de „Platoul Umm Irak”, conține un adăpost rupestru lung de 100 de metri, ale cărui diverse gravuri și picturi rupestre permit cercetătorilor să urmărească evoluția expresiei artistice umane din preistorie până în perioada islamică. Consiliul Suprem pentru Antichități, care operează în Sinaiul de Sud, „a descoperit unul dintre cele mai importante situri arheologice noi, cu o valoare istorică și artistică excepțională”, a anunțat ministerul într-un comunicat publicat joi. Diversitatea sa cronologică îl transformă într -un „muzeu natural în aer liber”, potrivit lui Hisham El-Leithy, secretarul general al Consiliului Suprem pentru Antichități. Situl constituie o dovadă suplimentară a succesiunii civilizațiilor Tavanul adăpostului din stâncă prezintă numeroase picturi cu cerneală roșie – animale, simboluri – și inscripții în arabă și nabateeană. Unele dintre gravuri „reflectă stilurile de viață și activitățile economice ale primelor comunități umane”, a declarat ministerul în comunicatul său de presă. În interior, excremente de animale, pereți despărțitori din piatră și rămășițele unor vetre confirmă faptul că adăpostul a servit drept refugiu pentru o lungă perioadă de timp. Aceste rămășițe „constituie o dovadă suplimentară a succesiunii civilizațiilor în această parte importantă a teritoriului egiptean de-a lungul mileniilor”, a adăugat ministrul Antichităților, Sherif Fathi, descriind descoperirea ca fiind o „adăugire semnificativă la harta antichităților egiptene”. Situl este situat în sudul Peninsulei Sinai, unde Cairo desfășoară un proiect imobiliar și turistic major în jurul Sfintei Ecaterina, un important loc de pelerinaj ortodox și destinație pentru drumeții, în ciuda ostilității populației locale, predominant beduine.
Eurovision România 2026: Lista celor zece finaliști ai Selecției Naționale / Fanii vor alege a 11-a piesă care va intra în finală
TVR a anunțat, joi seara, cei zece finaliști aleși de juriul Selecției Naționale, după trei zile de audiții. Alejandro Zandes & Emil Rengle („Bailando Solo”), Alexandra Căpitănescu („Choke Me”), Edward Maya x LavBbe x Costi („Everybody Needs Somebody”), Emy Alupei („Tili Bom”), HVNDS („HVNDS – DOR”), Monica Odagiu („Fereastră Pentru Un Orb”), Olivia Addams („Croco”), Robert Lukian („Fire to the lies”), Vanu („Therapy Enemy”) şi Yguana („Happy Birthday”) sunt cei zece finaliști deciși de juriu. Ce-a de-a 11-a piesă care va intra în finală va fi aleasă de fani. În această cursă intră piesele clasate pe locurile 11-15, într-o procedură distinctă de calificare în finală, denumită „Wild Card din partea publicului”. În acest sens, de joi și până duminică, 15 februarie, la ora 19.00, publicul va putea viziona pe canalul oficial de YouTube al TVR, într-un playlist dedicat, cele cinci piese eligibile: Alexa & Aria Moon – „iELE”, Antonio Pican – „Humans”, Bogdan Medvedi – „Broken Heart”, Impact – „Bengalo” și Wrs – „All The Way”. Ce-a de-a 11-a piesă care se va califica în finala Selecției Naționale este cea care va avea cele mai multe vizualizări pe canalul de Youtube din lista celor cinci. Finala Selecției Naționale va avea loc în studiourile TVR în data de 4 martie. Concursul muzical Eurovision 2026 se va desfășura la Viena, Austria, iar România va participa în data de 14 mai, în cea de-a doua semifinală. Finala Eurovision este programată pentru data de 16 mai.
Iubirile care ucid, arta care salvează: Hoffmann își spune povestea pe scena Operei Naționale București
Muza coboară pe pământ și ia forma lui Nicklausse, prietenul devotat care vrea să-l smulgă pe Hoffmann din mrejele iubirilor distrugătoare și să-l dăruiască poeziei. În taverna plină de studenți și alcool, poetul începe să-și spună poveștile, urmărit de enigmaticul Lindorf, duh rău, consilier respectabil, diavol cu mănuși fine. De câte ori trebuie să ți se rupă inima ca să înveți să nu mai iubești? Mai întâi, este povestea despre Paris și Olympia, păpușa mecanică, perfecțiunea rece, iubirea proiectată pe un obiect. Hoffmann, orbit de ochelarii fermecați ai lui Coppélius, dansează cu o iluzie până când sticla se sparge și adevărul îl izbește în față: a iubit un mecanism, nu o femeie. Apoi, la München este povestea despre Antonia, artista condamnată. Vocea ei poate cuceri lumea, dar fiecare notă o apropie de moarte. Între iubirea pentru Hoffmann și chemarea muzicii, fata alege scena, împinsă de doctorul Miracle, o nouă mască a demonului, căci csântecul ei final ete și sfârșitul ei. Poți suporta să privești cum omul pe care îl iubești se distruge singur, iar tu nu-l poți salva? În Veneția, Giulietta, curtezana seducătoare, îl face pe Hoffmann să-și piardă nu doar inima, ci și umbra, simbolul propriei identități. Diamantul lui Dapertutto strălucește, spada taie, Schlémil cade, iar poetul rămâne din nou singur, trădat de femeia pentru care tocmai a ucis. După toate aceste aventuri, în taverna lui Luther, Hoffmann jură că nu va mai iubi niciodată. Stella pleacă la braț cu Lindorf, iar singura care rămâne este Muza, Nicklausse, gata să-l facă să renască prin artă. Regie, mișcare scenică, lighting design: Matteo Mazzoni Scenograf decor: Elisabetta Salvatori Scenograf costume: Roberta Fratini Coregrafie: Beatrice Șerbănescu Video design: Luca Attilii Asistent regie: Claudia Machedon Asistent scenograf decor: Giacomo Callari Dirijor: Ciprian Teodorașcu Distribuție: Lindorf/Coppélius/Miracle: Iustinian Zetea; Dapertutto: Alexandru Constantin; Hoffmann: Daniel Magdal; Olympia/Stella: Monica Luca; Giulietta: Andreea Bucur – debut; Antonia: Simonida Luțescu; Nicklausse: Sidonia Nica; Spalanzani: Liviu Indricău; Nathanael: Ciprian Pahonea; Crespel: Filip Panait; O voce: Adina Secobeanu – debut; Luther: Florin Simionca; Andrés, Cochenille, Franz, Pitichinaccio: Ioan Coca; Hermann: David Miron; Schlémil: Daniel Filipescu Cu participarea Orchestrei, Corului, a Baletului Operei Naționale București și a elevilor de la Liceul de Coregrafie ”Floria Capsali”. ”Les Contes d’Hoffmann” este o coborâre vertiginoasă în locul în care dorința, iluzia și creația se luptă pentru sufletul unui artist. După păpuși perfecte, voci ucigașe și oglinzi care fură identitatea, Hoffmann rămâne gol, frânt, dar viu, iar din ruinele inimii sale se naște poezia. Când femeia pleacă, când demonul învinge, arta devine singura mântuire în timp ce în taverna lui Luther, printre vin, umbre și aplauze, se aude adevărul dureros și sublim: uneori, trebuie să pierzi tot ca să te regăsești pe tine. Dacă ratezi spectacolul de vineri, 13 februarie, ratezi ocazia rară de a trăi, la Opera Națională București, căderea și renașterea unui poet prins între iubire, nebunie și demonii interiori.
Comedia Amanta aniversează 300 de reprezentaţii
Spectacolul festiv va fi urmat de un vernisaj de pictură, iar parte din sumele încasate din vânzarea biletelor şi din donaţiile colectate la vernisaj, vor fi direcţionate către categorii sociale defavorizate, prin grija regizorului şi curatorului proiectului, actorul Armand Calotă. De altfel, acesta a fost prezent pe scenă în toate cele 300 de reprezentaţii. “Ca în fiecare an, duc mai departe vocaţia mătuşii mele, actriţa Elvira Godeanu, o prezenţă culturală marcantă atât artistic cât şi la nivel de implicare social. Prin Fundaţia ce îi poartă numele, venim în sprijinul copiilor de la o şcoală specială din Bucureşti şi multumim încă de pe acum celor ce se vor implica alături de noi. Demersul poate fi sprijinit prin cumpărarea de bilete la spectacolul aniversar, sau pur şi simplu printr-o donaţie, la vernisajul expoziţiei de pictură, în seara evenimentului”, declară Armand Calotă. Cu o vocaţie moştenită de la legendara Elvira Godeanu, actorul şi regizorul Armand Calotă transmite chemarea sa artistică şi generaţiilor viitoare: fiica sa cea mare se pregăteşte să devină studentă la actorie în vară, cea de a doua fiică se manifestă artistic în sfera artelor vizuale, iar a treia sa fiică este un copil special, care i-a deschis actorului suflet şi conştiinşta spre universul copiilor neurodivergenţi. Comedia “Amanta” este un reper în peisajul cultural românesc, aniversând 300 de reprezentaţii şi peste 10 ani pe scenă. Piesa este o adaptare dupa “Încurcă lume” de A.D.Hertz ce aduce în faţa publicului nenumărate situaţii comice învăluite în atmosfera plină de farmec a secolului trecut şi puse în scenă de actori foarte îndrăgiţi: Armand Calotă (Emil Strâmbuleanu), Magda Catone / Raluca Petra (Didina Strâmbuleanu), Eugenia Şerban / Ileana Olteanu (Olga), Vasile Filipescu / Ovidiu Cuncea (Traian Bungrazescu), Gavril Pătru / Dorin Andone / Edi Carlan (Matei Pintenaru).
Actorul James Van Der Beek a murit la 48 de ani. Starul din Dawsons Creek a fost răpus de cancer colorectal
Actorul se lupta de mai bine de un an cu un cancer colorectal în stadiul 3, diagnostic primit în vara anului 2023, scrie Independent. Soția sa, Kimberly Van Der Beek, a transmis că James Van Der Beek a murit liniștit, înconjurat de credință și demnitate. „Soțul, tatăl și prietenul nostru iubit a plecat dintre noi cu curaj, credință și grație”, a scris aceasta, cerând discreție și respectarea intimității familiei în aceste momente dificile. Actorul făcuse publică boala în noiembrie 2024, explicând că inițial ignorase simptomele, punându-le pe seama consumului de cafeină. Diagnosticul avea să-i schimbe radical viața și perspectiva asupra propriei identități. De la sportiv aspirant la star TV Născut pe 8 martie 1977, în Cheshire, Connecticut, James Van Der Beek nu visa inițial la o carieră în actorie. O accidentare suferită la 13 ani l-a obligat însă să renunțe la sport, îndreptându-l spre teatru. Determinat, la doar 15 ani, și-a convins mama să-l ducă la New York pentru a-și găsi un agent. Succesul a venit rapid: în 1997 a obținut rolul principal în Dawson’s Creek, serial care a devenit un fenomen cultural și a rulat timp de șase sezoane, între 1998 și 2003. Van Der Beek a devenit un simbol al adolescenței anilor ’90, alături de Katie Holmes, Joshua Jackson și Michelle Williams. O carieră diversă și sinceritate rară După Dawson’s Creek, actorul a avut o carieră constantă în televiziune și film, cu apariții în producții precum Varsity Blues, The Rules of Attraction, CSI: Cyber, Law & Order, dar și roluri autoironice, inclusiv o versiune ficționalizată a sa în Don’t Trust the B—- in Apartment 23. A recunoscut ulterior că a refuzat roluri importante în filme care au lansat alte cariere celebre, însă a declarat că este împăcat cu alegerile sale. Actorul lasă în urmă șase copii și o familie unită. În ultimii ani, a vorbit deschis despre pierderi, credință și sensul vieții. Într-un mesaj publicat în martie 2025, Van Der Beek spunea că boala l-a adus „față în față cu moartea”, dar i-a oferit și o redefinire profundă a valorii de sine. Moartea sa a generat un val de reacții din partea fanilor și colegilor de breaslă.
Ministrul Culturii face un pas în spate după protestele actorilor: A dispus încetarea măsurilor de control a timpului de muncă în instituțiile de spectacol
Ministrul Culturii, András Demeter, a anunțat, miercuri, faptul că a emis o circulară care vizează retragerea Instrucțiunilor privind organizarea unitară și evidența timpului de muncă pentru personalul de execuție din instituțiile publice de spectacole și concerte. Prin acest pas, ministrul a dispus încetarea aplicabilității măsurilor propuse. „Prin emiterea circularei cu numărul 965/11.02.2026 care vizează retragerea Instrucțiunilor privind organizarea unitară și evidența timpului de muncă pentru personalul de execuție din instituțiile publice de spectacole și concerte, am dispus încetarea aplicabilității măsurilor propuse, precum și suspendarea oricărui demers administrativ inițiat în baza acestora”, scrie Ministerul Culturii într-o postare pe Facebook. Decizia a fost luată de ministru în urma consultărilor cu reprezentanți ai sectorului, dar și în urma reacțiilor de la nivel național. În aceste condiții, proiectul va fi revizuit. „Această hotărâre reflectă dorința de a reconfigura procesul într-o manieră incluzivă și flexibilă. În acest sens, proiectul va fi supus unei revizuiri, grupul de lucru va fi extins, iar colaborarea cu profesioniștii din sector rămâne esențială pentru identificarea unei soluții optime. Scopul final este să răspundem atât cerințelor administrative, cât și realităților cotidiene și specificului muncii artistice”, a spus ministrul András Demeter. Actorii de la TNB au protestat marți Afirmațiile ministrului Culturii vin la o zi după ce marți, actorii Teatrului Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti au protestat, în fața instituției, faţă de aplicarea proiectului-pilot transmis de Ministerul Culturii privind organizarea unitară şi evidenţa timpului de muncă. Atât actorii, cât şi ceilalţi angajaţi din departamentele tehnic şi producţie ale TNB au criticat faptul că proiectul-pilot transformă munca de creaţie, nenormată în domeniul artistic, în muncă de birou şi conţine anexe prin care sunt obligaţi să raporteze zilnic, în scris, activitatea amănunţită desfăşurată în timpul orelor de lucru.
Descoperirea secolului în Cehia / Peste 500 de monede celtice, ascunse sub pământ de mai bine de două milenii
Cercetători specializați în arheologia europeană au scos la lumină un important zăcământ de monede de aur și argint în zona rurală din apropierea orașului Plzeň, în vestul Republicii Cehe. Colecția, care a rămas ascunsă sub pământ timp de secole, este considerată una dintre cele mai valoroase comori arheologice descoperite recent în regiune. Potrivit autorităților culturale, valoarea tezaurului nu constă doar în vechimea sa, ci și în starea excelentă de conservare a obiectelor, care oferă cercetătorilor o oportunitate rară de a înțelege mai bine structurile sociale, credințele și relațiile comerciale ale comunităților care au populat Europa Centrală în Antichitate. Descoperit cu un detector de metale Povestea tezaurului a început în 2021, când un căutător amator a descoperit, cu ajutorul unui detector de metale, un fragment de monedă antică datând din secolul al II-lea î.Hr. Indiciul a atras atenția specialiștilor și a dus la organizarea unor săpături arheologice controlate, desfășurate într-o zonă agricolă activă și coordonate cu perioadele de plantare și recoltare. În urma cercetărilor, arheologii au descoperit nu doar monede, ci și rămășițele unui cal, alături de diverse unelte metalice. Aceste elemente sugerează că locul ar fi putut avea o funcție rituală sau comercială, fiind posibil un punct de întâlnire sezonier pentru comunitățile locale. Ce conține tezaurul de la Plzeň Directorul Muzeului Galeriei Științifice din Plzeň, Pavel Kodera, a precizat că la locul săpăturilor „a fost găsită o cantitate mare de obiecte metalice mici, dar rare, în principal monede, dar și lingouri, granule de aur neprelucrate, precum și fragmente de cercei și brățări”. Au fost descoperite: peste 500 de monede de aur și argint, multe decorate cu simboluri ale culturii celtice lingouri și bucăți de aur neprelucrat, granule de aur și mici bijuterii reprezentări ale cailor, mistreților, soarelui și zeilor celți influențe elenistice vizibile în portrete și motive de origine greacă Monedele au dimensiuni cuprinse între 7 milimetri și 1,5 centimetri și impresionează prin designul elaborat, care reflectă mitologia și filosofia celtică. „Aceste imagini sunt adevărate opere de artă, care reflectă mentalitatea și universul simbolic al poporului celtic”, a subliniat Kodera. Urmează analize pentru a stabili originea aurului Experții de la Institutul de Arheologie al Academiei Cehe de Științe urmează să continue cercetările prin analize izotopice, menite să stabilească dacă aurul provine din zăcăminte locale sau dacă a fost adus din regiuni îndepărtate, pe vechile rute comerciale ale Europei antice. Concluzia preliminară a cercetătorilor este că terenul ar fi servit drept loc de întâlnire sezonier, unde aveau loc ritualuri, schimburi comerciale sau ambele. Descoperirea adaugă o piesă importantă în puzzle-ul istoriei celtice din Europa Centrală și confirmă rolul strategic al acestei regiuni în rețelele economice și culturale ale Antichității.
TIFF introduce un premiu pentru spirit de pionierat în cinematografie, la ediția aniversară din 2026
Premiul va fi acordat anual unei personalități internaționale care a marcat cinematografia prin spirit de pionierat, viziune și capacitatea de a deschide drumuri noi în industrie, se arată în comunicatul remis miercuri de organizatorii festivalului. „Numele lui Janovics Jenő (1872 – 1945) este strâns legat de începuturile cinematografiei din Cluj — și din această parte a Europei. Om de teatru, director al Teatrului Maghiar din oraș, Janovics a înțeles extrem de devreme că filmul nu este o curiozitate tehnică, ci noua artă populară a secolului XX”, se arată în comunicat. Creatorul „Hollywood-ului transilvănean” În 1913 a inițiat primele filmări de ficțiune realizate la Cluj, colaborând cu compania franceză Pathé pentru producția Sárga csikó (Mânzul șarg), film care a circulat la nivel internațional. În anii următori, Janovics a pus bazele mai multor structuri de producție: în 1914 a înființat Studioul Janovics, în 1915 Casa de filme Proja, în 1916 Casa de film Corvin, iar în 1917 Casa de producție Transsylvania. A dezvoltat infrastructura cinematografică locală, transformând teatrul de vară – actualul Teatru Maghiar – în cinematograf, și a format echipe tehnice și actori de film. Sub patronajul său au lucrat cineaști care aveau să devină figuri majore ale cinematografiei mondiale, precum Mihály Kertész (cunoscut ulterior la Hollywood ca Michael Curtiz, realizatorul celebrului film Casablanca) și Alexander Korda, fondator al industriei britanice moderne de film, mai precizează organizatorii TIFF. Figura lui Janovics Jenő a fost evocată constant în cadrul TIFF, prin proiecții speciale prezentate sub formă de cine-concerte, precum Világrém (Din grozăviile lumii) sau A tolonc (Escortata), produs de Janovics și regizat de Michael Curtiz. De asemenea, festivalul a găzduit lansări de carte, expoziții și proiecția documentarului Janovics Jenő, un Pathé maghiar (r. Bálint Zágoni). Începând din 2026, numele său va fi legat permanent de festival prin acest trofeu omonim. Organizatorii au anunțat că mai multe detalii despre programul complet al ediției TIFF.25 vor fi comunicate în perioada următoare.
Triumfuri furate: femei de știință cărora nu li s-au recunoscut realizările
Ziua Internațională a Femeii și a Fetei în Știință va fi sărbătorită pe 11 februarie, cu scopul de a face vizibile contribuțiile femeilor de știință și de a pune accent pe obstacolele cu care acestea s-au confruntat istoric, pentru a stimula reflecția, scrie El Economista. Deși multe femei au făcut descoperiri care au schimbat cursul științei, numele lor nu au rămas în istorie alături de aceste descoperiri. Această nedreptate nu este una izolată, ci face parte dintr-un bias istoric cunoscut sub numele de Efectul Matilda, care descrie modul în care contribuțiile femeilor de știință sunt atribuite colegilor bărbați. Femei de știință care nu au primit recunoașterea pe care o meritau Recunoașterea acestor povești este o modalitate de a inspira noile generații de fete care își doresc să devină femei de știință. Mai jos, o listă cu câteva dintre cele care, din păcate, au suferit furtul descoperirilor lor: Rosalind Franklin (1920, 1958) Chimistă și cristalografă britanică, a cărei imagine de difracție cu raze X, cunoscută sub numele de Fotografia 51, a fost decisivă pentru dezvăluirea structurii în dublă elice a ADN-ului. Cu toate acestea, James Watson și Francis Crick au primit recunoașterea și Premiul Nobel în 1962 pentru această descoperire. Franklin a murit fără a vedea această recunoaștere. Jocelyn Bell Burnell (născută în 1943) Astrofiziciană britanică, era studentă la doctorat când, în 1967, a descoperit pulsarii, stele neutronice care emit impulsuri radio regulate. Deși a fost autoarea descoperirii, Premiul Nobel pentru Fizică din 1974 a fost acordat coordonatorilor săi, contribuția ei fiind exclusă. Lise Meitner (1878, 1968) Fiziciană austro-suedeză și colaboratoare esențială la descoperirea fisiunii nucleare în 1938. Colegul său Otto Hahn a primit Premiul Nobel pentru Chimie în 1944 pentru această cercetare. Deși Meitner a explicat teoretic procesul și a introdus termenul „fisiune”, nu a fost inclusă în premiu. Marthe Gautier (1925, 2022) Cercetătoare franceză care a descoperit în 1958 că persoanele cu sindrom Down au un cromozom în plus, cromozomul 21. A pus la dispoziție preparatele sale pentru a fi examinate, iar un coleg a publicat primul cercetarea, astfel că Gautier a fost marginalizată. Nettie Stevens (1861, 1912) Geneticiană americană care a descoperit că cromozomii X și Y determină sexul biologic. Munca ei a fost fundamentală pentru genetica modernă, însă nu a primit aceeași atenție și același prestigiu ca omologii săi bărbați, rolul său fiind minimalizat în acest important progres științific. Eunice Newton Foote (1819, 1888) Fiziciană și pionieră în studiile despre efectul de seră, a descris experimental modul în care gaze precum dioxidul de carbon încălzesc atmosfera, cu decenii înainte ca alți oameni de știință să primească recunoaștere pentru aceste idei. Munca ei a fost ignorată din cauza genului și a prejudecăților legate de statutul său de cercetătoare la început de drum. Ada Lovelace (1815, 1852) Matematiciană engleză, considerată prima programatoare de calculatoare datorită notelor sale despre mașina analitică a lui Charles Babbage. Deși astăzi beneficiază de mai multă recunoaștere, mult timp contribuția sa a fost privită ca secundară sau ca un simplu ajutor acordat lui Babbage, fără a i se acorda meritul central pentru anticiparea conceptelor software moderne. Mileva Marić (1875, 1948) Fiziciană și parteneră a lui Albert Einstein, a cărei colaborare la unele dintre lucrările timpurii ale acestuia este dezbătută de istorici. Numeroase scrisori și mărturii sugerează că a participat la analize și calcule care au contribuit la fizica teoretică, însă recunoașterea ei a fost redusă sau inexistentă.