Dumitru Prunariu explică detaliile misiunii Artemis II
Singurul cosmonaut român, Dumitru Prunariu, a vorbit, în exclusivitate pentru Gândul, despre momentul în care capsula Orion va atinge astăzi punctul maxim al călătoriei sale în jurul Lunii. Dr. ing. cosmonaut Dumitru-Dorin Prunariu, VALENTINA SAROSI / MEDIAFAX FOTO Dumitru Prunariu, inginer aeronautic de profesie, explică importanța acestui zbor care are loc la o distanță record de 406.000 de kilometri de Pământ. Acesta subliniază că, deși scopul este același ca acum 54 de ani, tehnologia de la bord este complet diferită. „Misiunea Artemis II, indiscutabil, este foarte importantă. Este istorică. Pentru prima dată după 54 de ani, un echipaj uman înconjoară Luna, ca să nu mai spun că acum 54 de ani au coborât pe Lună. Deci totul este nou, totul este în teste. Racheta purtătoare este nouă, capsula care duce oamenii spre Lună, de data aceasta, este nouă. O grămadă de lucruri trebuie testate în regim de funcționare efectivă în spațiul cosmic,” a declarat Dumitru Prunariu pentru Gândul. Primele provocări tehnice Acesta a menționat că apar deja mici provocări tehnice specifice, precum defecțiuni la toaletă sau la sistemele de internet prin care astronauții pot trimite e-mailuri direct din spațiul circumlunar. „Până acum au fost testate la sol toate ansamblurile și, uitați, că ajunse în Cosmos, dintr-o dată apar mici probleme. Ba s-a defectat toaleta, ba n-a mai mers alt lucru, de exemplu internetul, pentru că acum se pot transmite e-mailuri direct în spațiul cosmic, chiar în spațiul circumlunar. De asemenea, cu transmisiune prin sistem RENATA, ei vor ajunge la cel mai îndepărtat punct de Pământ la care a ajuns omul vreodată: 406.000 km. Apollo 13, care de asemenea doar a înconjurat Luna și s-a întors pe Pământ din cauza unei defecțiuni, a ajuns la aproximativ 400.000 km. Luna, efectiv, este, din punct de vedere al distanței dintre centrul Pământului și centrul Lunii, la circa 384.000 km.” Omul rămâne neschimbat în fața radiațiilor cosmice Dumitru Prunariu atrage atenția că, deși tehnologia a avansat semnificativ, limitele umane au rămas aceleași. „Din punct de vedere al suportabilității umane, lucrurile stau la fel. Omul este același, nu s-a schimbat genetic, nu s-a transformat. Suportă aceleași suprasarcini la lansare, la reintrarea în atmosferă. Suportă aceleași radiații cosmice în zborul spre Lună, în jurul Lunii și pe drumul înapoi, aceleași transformări în organism, datorate unui spațiu îngust în care stă, indiferent cât de bine antrenat este. Apare un anumit stres, iar faptul că este în imponderabilitate acționează asupra sistemului circulator, asupra mușchilor și oaselor. Astronauții vor trebui să se recupereze din punct de vedere fizic și medical la revenirea pe Pământ.” Dumitru-Dorin Prunariu este singurul cosmonaut român, care a realizat, în luna mai a anului 1981, un zbor spațial de 8 zile la bordul navei spațiale Soyuz-40 și al stației spațiale Saliut-6 Misiunea Artemis II Echipajul misiunii Artemis II stabilește astăzi, 6 aprilie 2026, un nou record de depărtare față de planeta noastră. Cei patru astronauți de la bordul navei depășesc borna stabilită în urmă cu cinci decenii de Apollo 13. În plus, acest zbor marchează și o premieră socială: pentru prima dată în istorie, la bordul capsulei se află o femeie și un astronaut de culoare. NASA Artemis / Sursa foto: Profimedia Echipajul depășește recordul pentru cea mai mare distanță a oamenilor față de Pământ De la ora 20, ora României, începe transmisia NASA, pe care o puteți urmări AICI. Atunci, capsula va survola partea nevăzută a Lunii. Timp de șapte ore, echipajul studiază prin hublouri formațiunile geologice și face fotografii de înaltă rezoluție. Deși doar o porțiune din această zonă beneficiază de lumină solară, datele culese sunt esențiale pentru geologii de pe Pământ care vor să înțeleagă evoluția craterelor lunare. Controlorii Artemis II monitorizează progresul navei spațiale Orion / Sursa foto: Profimedia Un punct critic al zilei are loc în spatele Lunii, unde masa satelitului blochează orice semnal radio. Timp de aproximativ 40 de minute, astronauții rămân fără contact cu centrul de control din Florida. În acest interval de izolare totală, aceștia asistă la o eclipsă solară provocată de Lună și la celebrul „răsărit pe Pământ”, imagini care urmează să ajungă la public prin platforme online. Pe 3 aprilie, agenția spațială a dat publicității și prima fotografie cu planeta noastră albastră, realizată de echipajul misiunii Artemis 2. NASA a publicat o imagine spectaculoasă cu Pământul. Fotografia a focst realizată de astronauții de la bordul capsulei Orion, din cadrul misiunii lunare Artemis 2. Astăzi, 6 aprilie, NASA a publicat și prima fotografie cu Luna. NASA publică o fotografie cu Luna realizată de echipajul Artemis 2. Racheta Space Launch System a misiunii Artemis II, cu o înălţime de 98 de metri, echipată cu capsula Orion unde se află patru astronauţi, a fost lansată miercuri, 1 aprilie 2026 și este programată să dureze 10 zile, până la data de 11 aprilie. AUTORUL RECOMANDĂ: NASA publică o fotografie cu Luna realizată de echipajul Artemis 2. Astronauții se pregătesc pentru primul zbor în jurul Lunii după 54 de ani NASA a publicat prima imagine cu Pământul de la misiunea spațială Artemis 2
Dumitru Prunariu: Dacă aș avea 30 de ani, aș pleca imediat spre Marte
Revenirea oamenilor în apropierea Lunii, prin programul Artemis, marchează o nouă etapă a explorării spațiale. Într-un interviul acordat Mediafax, cosmonautul Dumitru Prunariu explică ce înseamnă această misiune pentru viitorul explorării spațiale, care sunt provocările pentru echipaj și ce rol ar putea avea România în programele spațiale europene. Victor Stephanovici: Cum priviți misiunea Artemis 2, care duce din nou oamenii spre Lună după mai bine de 50 de ani? Dumitru Prunariu: Astronauții care zboară acum spre Lună nici măcar nu erau născuți atunci când Apollo 17 s-a întors de pe Lună. Programele spațiale au o întindere foarte mare în timp. De ce nu s-a mai zburat cu oameni spre Lună în ultimele decenii? Pentru că NASA a avut alte priorități: programul navetei spațiale și construirea Stației Spațiale Internaționale. Revenirea oamenilor pe Lună reprezintă însă un eveniment foarte important pentru întreaga comunitate spațială și marchează începutul unei noi etape a explorării planetare. „Luna este doar un intermediar spre Marte” Victor Stephanovici: Care este rolul Lunii în planurile de explorare spațială? Dumitru Prunariu: Luna este doar un intermediar. Acolo se vor construi baze umane permanente și se vor desfășura activități de explorare a solului și subsolului lunar. Pe Lună vom învăța cum să trăim și cum să folosim tehnologii pe alte corpuri cerești. Toate acestea sunt necesare pentru o misiune mult mai importantă din punct de vedere istoric: explorarea planetei Marte. Victor Stephanovici: Programul Artemis este însă și foarte costisitor. Cum vedeți această evoluție? Dumitru Prunariu: Estimările inițiale pentru lansarea rachetei SLS cu capsula Orion erau de aproximativ 500 de milioane de dolari. În momentul lansării din 2022, costul ajunsese la 4,1 miliarde de dolari. Este o sumă uriașă, mai ales în condițiile în care sectorul privat devine tot mai puternic. Companii precum SpaceX sau Blue Origin concurează deja programele guvernamentale. „Sectorul privat domină tot mai mult industria spațială” Victor Stephanovici: Care este cea mai mare diferență între programele spațiale din perioada dumneavoastră și cele de astăzi? Dumitru Prunariu: În prezent, investițiile private joacă un rol tot mai mare. Companiile dezvoltă rachete reutilizabile, ceea ce reduce costul lansărilor. Elon Musk deține recordul de lansări comerciale de sateliți, iar la un moment dat SpaceX ajunsese să realizeze aproximativ 84% dintre lansările comerciale din lume. NASA începe și ea să schimbe modelul. Nu va mai construi stații orbitale proprii, ci va închiria spațiu pe stații dezvoltate de companii private. „Tehnologia navelor spațiale s-a schimbat radical” Victor Stephanovici: Capsula Orion este mult mai avansată decât navele cu care ați zburat dumneavoastră. Ce v-ar impresiona cel mai mult la bordul unei nave moderne? Dumitru Prunariu: Pe vremea mea nu existau computere de bord așa cum există astăzi. Aveam doar câteva programe automate executate de un computer electromecanic. Singurul aparat digital pe care l-am avut la bord a fost un mic calculator de buzunar pe care îl foloseam pentru calcule rapide. Astăzi, toate sistemele sunt integrate digital și controlate de pe ecrane computerizate. Victor Stephanovici: Care este cea mai dificilă parte a unei misiuni precum Artemis 2? Dumitru Prunariu: În primul rând, lansarea cu succes. Misiunea automată Artemis din 2022 a fost amânată de mai multe ori înainte de lansare din cauza unor probleme tehnice descoperite în ultimele momente. De asemenea, scutul termic al capsulei Orion a avut unele probleme la reintrarea în atmosferă, ceea ce a dus la modificarea profilului de reintrare pentru misiunile următoare. „Imponderabilitatea nu este atât de plăcută pe cât pare” Victor Stephanovici: Care sunt provocările pentru echipaj în timpul zborului? Dumitru Prunariu: Imponderabilitatea nu este o stare atât de plăcută precum pare la prima vedere. Ea produce modificări în organismul uman. Zborul spre Lună implică și traversarea unei zone cu nivel de radiații mai mare decât cel de pe orbita Pământului. Pot apărea disconfort muscular sau ușoară atrofie, dar într-o misiune de aproximativ zece zile aceste efecte sunt recuperabile după revenirea pe Pământ. Victor Stephanovici: Cum se schimbă percepția asupra Pământului atunci când îl vezi din spațiu? Dumitru Prunariu: Este o imagine extraordinară. Te îndrăgostești de planeta noastră atunci când o vezi de la acea înălțime. Astronauții experimentează ceea ce se numește „overview effect”, o percepție globală asupra Pământului. Îl vezi ca pe un tot unitar, fără granițe, și înțelegi cât de fragil este. Înțelegi atunci că aceasta este casa noastră și că trebuie să o protejăm. „România ar putea participa mai mult la programele spațiale” Victor Stephanovici: România ar putea participa la viitoarele misiuni spațiale? Dumitru Prunariu: Teoretic, da. Practic însă, nivelul implicării este limitat. Mai multe state europene au decis recent să își mărească contribuția la Agenția Spațială Europeană pentru a beneficia de noi proiecte tehnologice și industriale. România a redus însă contribuția cu aproximativ 35%, ceea ce limitează oportunitățile de dezvoltare în acest domeniu. Victor Stephanovici: Dacă ați avea din nou 30 de ani și ați primi oferta de a merge într-o misiune spre Lună sau Marte, ați accepta? Dumitru Prunariu: Dacă aș avea din nou 30 de ani, aș pleca imediat spre Marte! Dacă mă întrebați acum, probabil că aș accepta o misiune spre Lună după o perioadă de pregătire medicală și antrenament. Artemis II, o punte între Apollo și viitor Într-un material pregătit înaintea interviului, Dumitru Prunariu subliniază că misiunea Artemis II reprezintă mai mult decât o simplă lansare spectaculoasă. Ea marchează reluarea drumului omenirii către spațiul profund și trecerea către o nouă arhitectură a explorării spațiale. Programul Artemis urmărește construirea unei prezențe umane sustenabile dincolo de orbita joasă a Pământului și testarea sistemelor care vor permite revenirea oamenilor pe Lună, dar și pregătirea misiunilor către Marte. Prunariu spune că fiecare lansare spațială este rezultatul muncii a mii de specialiști – ingineri, medici, cercetători și tehnicieni – și că explorarea cosmosului rămâne unul dintre puținele domenii în care omenirea reușește să coopereze pentru un scop comun. În opinia sa, astfel de misiuni transmit și un mesaj important generațiilor tinere: marile proiecte științifice și tehnologice nu au dispărut, iar curiozitatea și dorința de explorare continuă să împingă civilizația înainte. „Fiecare lansare este rezultatul unei memorii colective a umanității.
Dumitru Prunariu: Stația e garantată că funcționează până în 2030
Într-o ediție transmisă live de Gândul a emisiunii Realități Cosmice, Dumitru Prunariu, primul și singurul român care a zburat în spațiu, a vorbit despre misiunile de sondare existente pe Lună sau Marte. În dialogul purtat cu jurnalistul H.D. Hartmann, Prunariu a vorbit despre pierderile de aer de pe o stație spațială. Urmărește aici, integral, emisiunea lui HD Hartmann. Dumitru Prunariu: „Unele părți ale ei au ajuns la limita garanției. ” În dialog cu H.D. Hartmann, Prunariu a vorbit despre incidentul de pe o stație spațială unde a început o ușoară, dar accelerată depresurizare. „Stația aceasta spațială are deja o perioadă lungă de timp, peste 20-25 de ani de funcționare. Unele părți ale ei au ajuns la limita garanției. Practic toate modulele stației spațiale și sunt 8 module, sunt îmbinate prin joncțiuni, cauciuc, niște lacăte mecanice care le strâng una de alta. Unul din modulele rusești a început să piardă aer. Se pare că pierde aer pe la o astfel de joncțiune. Ceva s-a întâmplat… Și continuă să piardă. E alarmant în sensul că n-au reușit să-i dea de capăt. Însă desigur se compensează aerul din interior. Presiunea la bord este compensată din niște butelii sub presiune. Așa la vreo 360 de atmosfere se află aer în butelii ca să compenseze în mai multe cazuri. De regulă în cazurile standard se compensează când se iese în spațiul cosmic deschis. De regula astronauții îmbracă acel costum de scafandru cosmic pentru exterior, trec într-un anumit modul, un SAS. Acolo se închide o trapă spre stația orbitală și se deschide altă trapă spre spațiul cosmic. Tot aerul din interior se pierde prin ieșirea lor în spațiul cosmic. După ce-și termină treaba intră înapoi, se închide și are loc același sistem, dar invers. Se presurizează din butelii și interiorul, se deschide trapa spre stație și trec din nou în stația orbitală. Ei bine aceasta buteliile trebuie să fie folosite și pentru a compensa pierderea accidentală de aer printr-o astfel de joncțiune.”
Dumitru Prunariu: Nu suntem BURICUL universului
În cadrul emisiunii „Realități Cosmice”, găzduită de H. D. Hartmann, Dumitru Prunariu, cosmonaut român, a discutat despre argumentele pur logice pentru care există viață pe alte planete, dar și în alte timpuri. În viziunea cosmonautului, Pământul este ciclic, aflat la o nouă generație de civilizație. Urmăriți emisiunea aici, integral, emisiunea. Dumitru Prunariu: „Civilizația are o anumită ciclicitate” În emisiunea lui H.D. Hartmann, Prunariu a vorbit despre posibilitatea ca civilizația pe care o cunoaștem astăzi să fie una după multe alte generații. Pământul, în viziunea cosmonautului, are o ciclicitate prin care generațiile se nasc, se dezvoltă, se prăbușesc, dispar și se nasc alte generații. Ca o presupunere, acesta a menționat că există o posibilitatea ca această civilizație să aibă în jur de 20.000 de ani înaintea momentului prezent. Tot acesta a explicat și că nu știm nimic despre alte generații, despre alte civilizații. „Lucrurile ar putea fi explicate printr-o anumită ciclicitate a civilizației terestre. Deci noi o cunoaștem pe cea pe care o trăim noi acum și care se prelungește, probabil, 20.000 de ani înaintea noastră. Dar ce a fost înainte de aceasta, nu știm. Se presupune că civilizația, și-ar fi logic și normal acest lucru, să aibă o anumită ciclicitate, să se dezvolte, să aibă decăderi, să dispară și să revină.”, a menționat Prunariu. Prunariu: „Viață trebuie să existe și în alte părți ale universului și în alte timpuri decât cele pe care le trăim noi.” În continuarea discursului, Dumitru Prunariu a vorbit despre o ipoteza logică. Dacă există viață și pe alte planete, sigur a existat viață și în alte timpuri. Acesta a menționat că ideea că Pământul ar fi buricul universului este una complet greșită. „Argumentul este pur logic. Presupun că există viață în alte părți a universului. Deci așa cum pământul nostru este o mică planetă într-un sistem stelar aflat la o margine de galaxie. Ca pământul nostru, deocamdată, cu telescoape puternice, am descoperit alte sisteme stelare, peste 6000, care au planete în jurul lor și care au planete și în zona locuibilă, spunem noi, zona în care s-ar putea găsi apă lichidă pe ele, deci s-ar fi putut dezvolta viața. Pe acestea le-am descoperit noi, ele există mult mai multe în univers. Ei bine, ne gândim că viața ar exista doar pe pământ? Ne gândim că noi suntem buricul universului? Nu! În mod logic, viață trebuie să existe și în alte părți ale universului și în alte timpuri decât cele pe care le trăim noi.”, a explicat cosmonautul.
Dumitru Prunariu: Chinezii vor construi o stație orbitală de cercetare, o stație lunară internațională
Dumitru Prunariu a fost invitat în cadrul emisiunii moderate de H. D. Hartmann, unde a explicat importanța reactoarelor nucleare pentru sateliți și viitoarele stații orbitale. Aceste sisteme permit funcționarea echipamentelor timp de ani de zile, fără a depinde de panouri solare vulnerabile sau de alte surse de energie mai puțin eficiente. Urmărește aici, integral, emisiunea. Dumitru Prunariu: „La bordul sateliților militari există astfel de generatoare de energie” Energia electrică este esențială pentru sateliții care călătoresc dincolo de orbita terestră. Sistemele convenționale de panouri solare nu sunt întotdeauna suficiente, iar tehnologia nucleară oferă o soluție eficientă pentru funcționarea echipamentelor în spațiu. „Toți sateliții care zboară interplanetar au la bordul lor câte un mini-reactor nuclear care produce energie electrică timp de ani de zile pentru a putea să funcționeze acel satelit. La bordul sateliților militari există astfel de generatoare de energie.”, a explicat Dumitru Prunariu. De asemenea, el a menționat o vulnerabilitate majoră a sateliților care folosesc panouri solare. „Un satelit cu panouri solare care să se lăfăie în spațiul cosmic este o țintă de la sol. Poate fi atacat. S-au făcut numeroase teste de arme anti-satelit lansate de la sol și este foarte vizibil.” Sateliții militari trebuie să fie cât mai discreți Folosirea energiei nucleare nu este doar o soluție tehnologică, ci și o necesitate strategică. Sateliții de supraveghere și comunicații folosiți în scopuri militare trebuie să fie cât mai puțin detectabili. „Orice satelit militar trebuie să aibă o suprafață vizibilă cât mai mică și atunci tot ceea ce se produce și ce funcționează trebuie să fie într-un spațiu redus. Și atunci energia electrică nu poate fi generată decât de un reactor nuclear, având la bord.”, a explicat invitatul. H. D. Hartmann a intervenit cu o întrebare legată de prezența acestor reactoare în spațiu. „Când vorbim despre reactoare, ne referim la cele care fac înconjurul planetei?” Rușii sunt specialiști în reactoarele nucleare pentru spațiu Statele care investesc în explorarea spațială dezvoltă deja astfel de reactoare pentru viitoarele baze lunare și pentru misiunile interplanetare. Printre cele mai avansate proiecte se numără cele dezvoltate de China, cu sprijinul Rusiei. „Rușii construiesc pentru chinezi sau pentru colaborarea comună în viitoarea explorare a Lunii. Chinezii vor construi o stație orbitală de cercetare, o stație lunară internațională. Au deja acorduri cu vreo 13 state ale lumii, în principal state din BRICS, iar acea stație va funcționa cu energie electrică produsă de un reactor nuclear pe care îl construiesc rușii. Ei sunt foarte buni specialiști în domeniul acesta.”, a dezvăluit Prunariu. Alexandra Anton a studiat Topografie și Cartografie la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și a absolvit cursurile de masterat în domeniul geomatică. În prezent, studiază Română-Spaniolă … vezi toate articolele