Corsair Frame 4000D – o carcasă foarte personală (review)
Corsair a decis să redefinească conceptul de „custom PC” cu noua sa lansare, Corsair Frame 4000D. Nu mai vorbim doar despre o simplă carcasă, ci despre o platformă modulară care promite să transforme procesul de asamblare într-o experiență creativă totală. Bazată pe șasiul lui 4000D, noua variantă „Frame” elimină barierele estetice rigide, oferind utilizatorului control deplin asupra fiecărui element fie el vizual sau ascuns. Să luăm întâi, pe rând, feature-urile standard ale carcasei, de avut în vedere până ajungem la partea de modularitate. Aici e importantă de menționat, pentru modelul Frame 4000D, implementarea sistemului versatil de montare a ventilatoarelor numit InfiniRail. Acest sistem de montare multipunct din oțel, accentul pe oțel aici, oferă o flexibilitate enormă pentru configurațiile ventilatoarelor frontale și de plafon. Pur și simplu glisezi șina pentru a monta ventilatoare de până la 200 mm frontal sau 140mm în tavan exact acolo unde ai nevoie, fără limitările punctelor fixe de montare. Frame 4000D este compatibilă by default cu sistemele BTF, project zero sau Stealth, are și diferite shroud-uri pentru ascunderea cablurilor și, bineînțeles, sistem anti-sag pentru plăcile video mai babane. Permite montarea plăcilor video de până la 430 de mm, surselor lungi de până la 220mm și a turnurilor de răcire pe aer a CPU-ului de până la 170mm. Iar pentru cabluri ai loc berechet în spate, circa 37mm, cât să fie fericit și cel mai exigent organizator de cabluri dintre voi. Ce vedeți pe ecran este configurația asamblată live în cadrul ediției de anul acesta a Comic Con-ului, totul în acest frumos Frame 4000D. Sub capotă avem un Ryzen 9 9950X3D instalat pe o placă de bază chipset x870e, ținut în frâu de un Corsair Nautilus de 360mm, susținut de un NVIDIA RTX 5080, 32 de GB RAM de 6000 de megatransferuri pe secundă tot de la Corsair și, dacă tot am apelat la ei, alimentat de o sursă corsair RM1000X Shift. Și prin build am mai piperat ventilatoare tot Corsair, că na, era aiurea să combinăm fix la final. Punctul central al acestei noi experiențe este, fără îndoială, The Frame Configurator. Acest site online îți permite să „clădești” carcasa de la zero, ca la mașini, alegând culori și finisaje diferite pentru structura de bază, panourile exterioare și elementele interioare. Momentan ai de ales între alb și negru pe diferite componente, dar sunt sigur că, dacă este suficient interes, pot apărea și culori mai nebune precum fac concurenții de la Hyte de exemplu. Ai o sursă mai urâtă și vrei să nu se vadă deloc nici când e deschisă carcasa? Poți face asta, vrei 3 USB-C-uri pe panoul frontal? Poți alege versiunea Elite a panoului de I/O. Vrei extra ventilație în dreptul sursei? Once again, poți și asta. Carcasa păstrează ADN-ul de airflow al seriei 4000, cu suport generos pentru radiatoare de 360mm și managementul cablurilor cu care ne-au obișnuit cei de la Corsair. Pe numărate, poți instala 9 ventilatoare de 120mm sau chiar 12 dacă optezi pentru un panou frontal care permite așa ceva. Și prin permite a se înțelege că nu pui sticlă frumoasă ca să se vadă bine în PC și o obturezi instant cu 3 ventilatoare, e porcesc, poți oricând să muți input-ul de aer prin lateral. Exact modularitatea aceasta este cea care o scoate din mulțime. Și la urma urmei, beauty is in the eye of the beholder, dacă așa vrei tu ca posesor, cine te poate opri. Totuși, această libertate creativă vine cu un preț care te face să ridici puțin din sprânceană. Deși ideea de modularitate este lăudabilă, și carcasa pleacă într-adevăr de la un preț redus, ecosistemul Corsair pare să fi împrumutat câteva strategii din industria jocurilor video, unde „DLC-urile” sunt la ordinea zilei. Să luăm, de exemplu, panoul metalic pe care montezi placa de bază: Dacă vrei versiunea cu RapidRoute 2.0, adică mai multe găuri să redirecționezi cabluri după bunul plac, extra 10 dolari. Zic ok, nu e așa rău, dar dacă vrei același motherboard tray versiunea Elite, Metheorite Aluminium… 80 de dolari extra, cam cât o carcasă budget. Sau mult râvnitul ecran LCD care poate fi montat pe lateralul carcasei. Este un accesoriu spectaculos, care schimbă radical aspectul build-ului, dar care costă nu mai puțin de 250 de dolari. Ai putea crede că, la prețul unei plăci video mid-range de acum câțiva ani, primești tot ce ai nevoie în cutie. Ei bine, nu chiar. Pentru a monta acest ecran pe lateral, vei descoperi că ai nevoie de un LCD Mounting KIT, care te mai ușurează de încă vreo 40 de dolari. Corsair Frame 4000D pornește de la 105 dolari și poate atinge și 500 în funcție de opțiunile bifate. Toate se livrează separat. Cam atât pentru astăzi, sper că acest material v-a ajutat măcar să vă faceți o idee cam ce puteți face. V-ați face pe bucăți o carcasă precum Corsair Frame 4000D sau o lăsați standard? Ați fost la Comic Con să ne urmăriți cum am asamblat live un PC în ea și cu ocazia asta să vedeți toate aceste piese extra separat? Și bineînțeles, puteți oricând să apelați la colegii noștri de la zona.store, pentru următorul vostru PC asamblat cu drag și testat fără milă, găzduit poate chiar în această carcasă Corsair Frame 4000D, cine știe.
Trust GXT 721 Ruya Pro Batman Edition: Confort de Cavaler Negru sau doar un alt scaun de gaming?
GXTrust a lansat la începutul acestui an, în colaborare cu Warner Bros si DC Comics o serie Batman de produse de gaming, iar astăzi vă voi prezenta unul dintre ele. Cum piața e plină de scaune de gaming care promit marea cu sarea, am plecat la drum destul de sceptic versus acest Trust GXT 721 Ruya Pro (Batman Edition). Producătorul laudă echilibrul perfect între formă și funcție, dar după câteva zile de testat adevărul e, ca de obicei, undeva la mijloc. Montaj și construcție Montajul a fost destul de intuitiv, a durat cam 45 de minute, iar în cutie găsești tot ce ai nevoie, inclusiv uneltele necesare instalării. Sunt destul de multe piese de asamblat, dar procesul este logic, nu am avut nevoie să studiez manualul din scoarță în scoarță. Construcția lui Trust GXT 721 Ruya Pro Batman Edition este solidă, cusăturile sunt impecabile, iar combinația de materiale folosite, adică PU Leather (tradus în limba română piele poliuretanică) o alternativă sintetică la pielea naturală, plus un textil respirabil este exact ce trebuie. Chiar dacă este o tapițerie mai rigidă, măcar nu rămâi “sudat” de scaun în zilele caniculare de vară. Ar mai fi de menționat și faptul că, pentru dimensiunea scaunului, materialele folosite în structura de bază sunt suficient de solide cât să țină și gameri de până la 150 de KG, conform Trust. Acum nu am avut pe nimeni de astfel de dimensiuni la birou ca să testăm acest gramaj dar a ținut cu brio colegul de 121 (nu dau nume, persoană importantă), fără să comenteze, deci mare plus. Structura interna este din aluminiu, dar greutatea totala a scaunului depășește 20 kg. În limitele clasei, nimic spectaculos. roțile sunt de plastic și, cel puțin momentan, se rotesc fără probleme. Mai rar am întâlnit scaune de gaming la care roțile să nu devină greu de mișcat în timp, dar mai avem în birou scaune Trust și până acum nu am avut niciunul la care să apară probleme la roți. Design și utilizare Designul este selling point-ul principal al acestui produs. Fiind o ediție specială, mă așteptam la ceva strident, „in your face”, dar am fost plăcut surprins. Designul este unul elegant, logo-ul iconic al liliacului este brodat discret pe tetieră și pe spătar, oferind scaunului un aer autoritar fără să pară o jucărie. Accentele aurii și finisajele mate îi dau un look premium care se potrivește perfect în orice setup de gaming. Un mare plus este rotița pentru reglajul lombar integrat în spătar. Poți să scoți suportul mai în față sau să-l retragi exact cât ai nevoie. Pentru spatele meu bătrân, a fost un adevărat game changer, mă bucur că am scăpat de acele perne enervante. Și vorbind despre confort, faptul că scaunul este relativ tare față de alte scaune, în mod paradoxal, îl face mai confortabil pentru mine. Am nevoie de suport pentru spate în sesiuni lungi de gaming, iar Trust GXT 721 Ruya Pro Batman Edition este foarte bun pentru asta. Alt lucru care îmi place la Trust GXT 721 este Tilt Lock. Nu credeam că o să folosesc această funcție atât de mult. Poți înclina și bloca tot scaunul într-o poziție ușor lăsată pe spate, a nu se confunda cu înclinarea doar a spătarului. E genial pentru momentele când vrei să te uiți la un clip pe YouTube, la share-ul colegului de pe Discord cum se chinuie cu un boss fight sau să te joci mai relaxat. Bineînțeles sunt și lucruri ” Not-so-Good” la Trust GXT 721 și unul dintre ele este problema înălțimii. Prietena mea are 1,65m. Din păcate, perna pentru gât e fixată mult prea sus și nu poate fi coborâtă, ca urmare îi sprijină creștetul capului, nu gâtul, ceea ce devine obositor. Dacă ești scund(ă), s-ar putea să ai aceeași problemă. Dacă ar fi să fiu cârcotaș, cotierele 4D nu sunt perfecte. Deși se mișcă în toate direcțiile, sunt poziționate o idee prea departe una de alta. Chiar și trase la maximum spre interior, tot mi se pare că stau cu brațele prea depărtate și pe lângă asta, butoanele de reglaj sunt destul de rigide și greu de apăsat. Bine, problema asta ar putea să nu fie neapărat o problemă și pentru tine, știu mulți oameni care nici măcar nu mai montează cotierele. Cum ziceam și mai devreme, șezutul lui GTX 721 este destul de ferm. Nu este acel tip de șezut în care să te scufunzi, ceea ce poate face sesiunile lungi mai puțin confortabile pentru unii, dar este posibil să se mai înmoaie în timp. Eu n-am avut o problemă cu asta. Dacă nu ești fan Batman, Trust a lansat și o ediție Superman, care schimbă negrul și auriul cu albastrul și roșul clasic, ideală pentru cei care preferă un setup mai colorat. Mai mult, poți completa look-ul biroului si cu alte produse cu aceeași tematică: mousepad XXL, căștile Carus, sau controllerul Muta Wireless. La un preț de aproximativ 399,99 euro,Trust GXT 721 Ruya Pro Batman intră direct în ringul cu greii de la Secretlab sau Noblechairs. Plătești și calitatea construcției, dar în principal licența oficială DC. Chiar dacă este o sumă considerabilă, materialele și finisajele par să justifice investiția dacă ești în căutarea unui scaun rezistent care să nu scârțâie după primele luni de utilizare. De cumpărat sau de evitat? Ar trebui să cumperi acest scaun? E clar că dacă ai ajuns la această recenzie, cauți un scaun tematic pentru o cameră sau o zonă inspirată din universul DC. Din acest punct de vedere, Trust GXT 721 Ruya Pro Batman Edition e ce trebuie – nu este țipător, respectă codul de culori Batman și are suficiente elemente distinctive. Lucru valabil de altfel și pentru versiunea Superman. Dacă obiectivul tău nu este un colț tematic, versiunea standard a lui Trust GXT 721 Ruya Pro este mai ieftină și are aceleași calități ergonomice. Dacă ești o persoană care are nevoie de suport lombar serios și versatil și apreciezi un scaun mai ferm, e o alegere solidă. Dacă ai sub 1,70 m înălțime,
HONOR MagicPad4, cea mai elegantă tabletă de gaming (review)
HONOR MagicPad4 nu este o tabletă de gaming, dar pentru că în afară de filme și câteva clipuri pe YouTube, doar m-am jucat pe ea, am abordat așa review-ul acestui model flagship. Sigur, puteam să încep cu subțirimea și greutatea cât două ciocolate la o diagonală de 12.3 inch, care sunt în sine o performanță inginerească, dar după câteva ore de utilizare o să uiți de ele și rămâi cu senzația. Care senzație? Că ai pus mâna pe „probabil cea mai puternică tabletă din lume în 2026”, exceptându-le pe cele care sunt cu adevărat de gaming, gen ASUS ROG sau Lenovo Legion. Un ecran spectaculos Înainte să vorbim de motorizare, trebuie să discutăm despre ecran, pentru că, indiferent ce arată fișa tehnică, 80% din experiența cu o tabletă e despre ecran. Și HONOR MagicPad4 are un OLED de 12.3 inch, rată maximă de refresh dinamică de 165 Hz (ai acces și manual s-o setezi pe 165Hz/120Hz/60Hz), o rezoluție 3000 x 1920, densitate de 290 PPI și o luminozitate maximă de 2400 niți în HDR. E genul ăla de panou pe care, după ce te uiți o săptămână la un serial pe Netflix și apoi te întorci la laptop ai senzația că cineva a turnat lapte peste el, atât ți se va părea de spălăcit. De unde diferența față de alte ecrane? Păi, în afară de cele enumerate deja, de la adâncimea de culoare de 10 biți, gama largă de culori DCI-P3 și contrastul de 1000000:1. Marginile subțiri de numai 4 mm creează un raport ecran-corp de 93%, iar PWM-ul ajunge la 5280 Hz, ceea ce înseamnă, pe limba unui om normal, că ochii nu obosesc nici dacă te uiți la el ore în șir. E certificat IMAX Enhanced, are mod e-book, mod de protecție a ochilor și toate certificările pe care ar trebui să le aibă un panou premium. Certificarea IMAX Enhanced înseamnă că ecranul și sistemul audio respectă standardele IMAX și DTS pentru luminozitate, contrast, culori și sunet spațial. Astfel încât conținutul în format IMAX Enhanced de pe Disney+ sau cel Sony Pictures să fie redat în forma originală și cu sunetul așa cum a l-a vrut regizorul. Singurul reproș, dacă vrei să-l numim așa, e că finisajul este lucios, deci în lumină directă vei vedea reflexii. Și faptul că marginile sunt așa subțiri predispune uneori la atingeri accidentale. Aș fi fost curios cum arată o variantă mată, dar probabil mai discutăm despre asta la MagicPad5… cine știe? HONOR MagicPad4, subțire și ușoară Vorbeam la început despre cât e de subțire și ușoară. Hai să punem cifrele la bătaie: 4,8 mm și 450 grame. Acum repetă: 4,8 mm și 450 grame, la o diagonală de 12.3 inch. Sunt genul de cifre care te fac să verifici de două ori specificațiile, poate ai înțeles greșit. Ultima tabletă de la HONOR pe care am testat-o a fost Pad 10 și aceea avea 6 mm grosime și cântărea 500g. Tot subțire și ușoară, dar la un nivel la care nu te-apucă îndoielile. Cei de la HONOR compară silueta tabletei MagicPad4 cu iPad Air (6.1mm) și iPhone Air (5.6 mm) și spun despre tableta lor că este „cea mai subțire tabletă din lume”. Construcția este integral metalică, gri, elegantă iar finisajul rezistă bine la amprente, deși, ca la orice dreptunghi din metal aș fi mai liniștit dacă aș pune o husă pe ea. Când o fotografiam pentru review a alunecat de pe masa din studio și a aterizat pe mochetă. Ne-am uitat îngroziți unul la altul, dar nu s-a întâmplat nimic, coafura rezistă! Modulul dorsal cu camerele iese ușor în relief, ceea ce înseamnă că, dacă o pui pe masă, se clatină puțin când o atingi. În spate jos găseștii 3 pini pentru tastatură (aceasta se vinde separat și nu am testat-o), iar lateral dreapta ai portul USB-C 3.1 Gen 1, care suportă video out și PC mode. Aș fi preferat Gen 2 pentru transferuri mai rapide, dar la o tabletă probabil că nu vei observa diferența decât dacă faci editare video direct de pe ea, scenariu destul de puțin probabil. Nu pentru că n-ai putea, ci pentru că există alte unelte mai adaptate pentru acest tip de sarcină. Portul USB-C e flancat de grilele difuzoarelor, iar butonul de power (pornit/ oprit) și volum sunt pe laterale în dreptul camerei. Pe laterala cealaltă, cu butonul power are alte difuzoare. Deși sunt 4 grile pentru difuzoare, numărul lor e 8. Acestea sunt potențate cu HONOR Spatial Audio cu AI, DTS:X Ultra și certificarea IMAX Enhanced, despre care am vorbit și mai sus. Difuzoarele n-au doar un volum puternic ci și un bas care se face remarcat ținând cont de corpul subțire. Calitatea generală a sunetului e suficient de bună încât să nu simți nevoia să pui căști când te joci, sau te uiți la un film. Hardware, software și AI HONOR MagicPad4, modelul testat (YLE-W09) vine cu Snapdragon 8 Gen 5 (3nm), atenție nu confundați cu modelul Snapdragon 8 Elite Gen 5 de pe telefoanele flagship, GPU Adreno 829, 12 GB RAM (+12 GB HONOR RAM Turbo) și 256 GB de stocare. Există și o variantă de top cu 16 GB RAM și 512 GB stocare. Sistemul de operare este Android 16 cu interfață MagicOS10. La capitolul conectivitate, HONOR MagicPad4 include Wi-Fi 7 dual-band cu 2×2 MIMO și Bluetooth 6.0, dar vine doar în variantă Wi-Fi, fără SIM și fără jack de căști, deci fie mergi pe Bluetooth, fie folosești căști cu fir pe USB-C. HONOR spune că rezultatul în Antutu depășește 3 milioane de puncte și trebuie să-i credem pe cuvânt pentru că nici o aplicație de tip benchmark nu a putut fi instalată pe durata testării, indiferent că am încercat din Google Play sau să instalez manual apk-uri din surse terțe. Ar fi fost grozav să putem testa stabilitatea sistemului, dar „it is what it is”. Testul cel mai relevant a fost joaca. Preferatele mele, Call of Duty: Mobile și Delta Force, plus Asphalt 9 pentru muzica și efectele audio de
PRAGMATA (REVIEW)
INTRO Mi-am folosit pe deplin beneficiile de angajat ZONA pentru a obține un cod de review la mult-așteptatul PRAGMATA, tocmai pentru a veni în întâmpinarea voastră cât mai aproape de data oficială de lansare a jocului. Așa că sper că acest review vă va ajuta să luați o decizie ceva mai informată înainte să vă ușurați de 60 de euro din portofel, apropo de ce ne povestea Alex de curând despre starea actuală a industriei de gaming. Evident, am încercat cât de mult am putut să evit orice fel de spoilere ca să nu vă stric experiența de joc, însă am și dat peste câteva teme foarte interesante în PRAGMATA, pe care mi-ar plăcea să le discut un pic mai în profunzime. Pentru început, ar trebui să mai menționez și că, atunci când rulezi prima oară jocul îți apare o alertă în care ți se recomandă să joci pe un controller – alertă pe care eu una am ignorat-o cu desăvârșire. Eu am jucat cap-coadă cu mouse și tastatură, pentru că este modul meu preferat de joc și pentru că am considerat că, fiind un third-person shooter, o să îmi fie mult mai comod și o să am o viteză de reacție mai bună. Deși sunt jocuri pe care le-am mai jucat și cu controllerul, eu am învățat practic să joc de la bun început pe PC, așa că va rămâne întotdeauna varianta cea mai bună pentru mine. Cu toate astea, recunosc că au fost câteva momente, spre finalul jocului, când mi s-a părut într-adevăr că poate ar fi fost mai avantajos să am un anumit buton pus undeva mai la îndemână, gen pe un left trigger sau ceva, dar chiar și așa, nu a fost nimic deranjant și m-am descurcat foarte ok și fără. Și la capitolul dificultate, e de menționat că am preferat să merg pe Standard, așa cum fac în general, pentru că mi se pare că este dificultatea de bază, cea intended, pe care au avut-o developerii în minte pentru cea mai bună experiență de joc. Acum că am încheiat cu toate disclaimerele, hai să trecem la joc! Steam (PC) | PlayStation 5 | Xbox Seria | Nintendo Switch 2 STORY SETUP Acțiunea din PRAGMATA se petrece cu mulți ani în viitor, într-un univers SF în care omenirea a descoperit pe Lună un nou minereu, numit „lunum”, care poate fi rafinat în „lunafilament”, un material revoluționar cu aplicații nemărginite în 3D printing. Aceste descoperiri au avut loc în interiorul unui centru de cercetare privat, deținut de o așa-zisă Delphi Corporation, unde cei mai buni oameni de știință de pe Pământ s-au adunat pentru a testa limitele printării de modele folosind lunafilament și a înțelege mai bine aplicațiile sale practice în eventualitatea în care tehnologia asta ar putea fi folosită ulterior pe Pământ. Povestea începe cu Hugh Williams și echipa lui de investigație, angajați ai Delphi Corporation, care sunt detașați pe Lună după ce compania a pierdut subit și inexplicabil comunicațiile cu centrul de cercetare. Ceea ce trebuia să fie o simplă misiune de identificare și reparare a unor interferențe în sistemul de telecomunicație între Pământ și baza Delphi de pe Lună, adică întocmai specializarea lui Hugh, care este inginer… se transformă după un eveniment dezastruos într-un adevărat film de acțiune, cu mult suspans și o intrigă misterioasă, din care se naște o luptă pentru supraviețuire. Rămas singur într-o facilitate complet dezolată, fără nicio țipenie de om, Hugh o întâlnește accidental pe Diana, un android de înaltă clasă, care arată și se comportă ca o fetiță umană de 7 ani. Ei află că baza de cercetare Delphi a fost preluată de IDUS, un AI scăpat de sub control care este convins că Hugh și Diana sunt intruși în facilitate și își folosește toate mijloacele tehnologice pe care le are la dispoziție pentru a-i neutraliza. Împreună, cei doi trebuie să învingă tot felul de roboți și obstacole pe care IDUS le scoate în calea lor, pentru a reuși să se întoarcă înapoi pe Pământ. Deși reticent la început și frustrat de faptul că trebuie să aibă grijă de un copil, chiar și unul android, Hugh descoperă repede că abilitățile de hacking ale Dianei nu sunt doar folositoare, ci pot face diferența dintre viață și moarte. Iar Diana este bucuroasă să fie de ajutor, dar mai mult decât orice, extrem de entuziasmată să afle mai multe despre viața pe Pământ de la Hugh. Pe măsură ce progresăm în poveste, relația celor doi evoluează de la una pragmatică (pun intended), cea de coechipieri în luptă și aliați în misiunea comună de evadare, la una cu mai multă emoție și însemnătate. Cei doi își împărtășesc unul altuia temerile, fac schimb de informații sau preferințe personale, de la animalul sau desertul preferat până la detalii intime din copilăria lui Hugh, ca doi prieteni care abia încep să se cunoască. Tocmai evoluția relației dintre Hugh și Diana, prin gesturi și porțiuni mărunte de dialog presărate de-a lungul jocului, este cea mai frumoasă parte a poveștii. Hugh este la început profesorul Dianei în micile nuanțe ale traiului pe Pământ sau a ce înseamnă să fii om, devenind pe parcurs protectorul ei, și uneori chiar o figură părintească, de sprijin și autoritate. Iar Diana, cu inocența și naivitatea specifice oricărui copil de 7 ani, mereu curioasă să descopere și să experimenteze lucruri noi, este absolut imposibil de rezistat. Putem spune cu certitudine că adorabilitatea ei îl cucerește pe Hugh, care se atașează tot mai mult de ea. Partea de explorare se împletește perfect cu dialog-ul și frânturile de poveste în PRAGMATA. Pe măsură ce avansezi, vei descoperi tot felul de documente, holograme sau schimburi de mail-uri presărate prin centru, care îți vor alcătui piesă cu piesă puzzle-ul întregii povești, dar vor adăuga și un extra flavor prin felul în care îți arată aspecte cotidiene și granulare ale vieții din centrul de pe Lună. Alteori aceste frânturi sau explicații pot apărea random, în discuțiile pe care le poartă Hugh și Diana în timp ce se
Jocuri din categoria „Cute, BUT HARD!”
Nu știu dacă v-ați dat seama până acum, mai ales aceia dintre voi cu care mai schimb uneori câte o vorbă pe Discord, dar eu am o afinitate pentru jocuri cute, cu personaje adorabile sau realizate într-un stil grafic mai drăgălaș. Și îmi plac cu atât mai mult dacă sunt și puse în niște contexte cu contrast puternic, adică când se află într-un mediu întunecat sau ostil, au o poveste sau misiune tulburătoare sau atipică în spate sau… atunci când felul în care arată e complet înșelător pentru a acoperi un gameplay destul de dificil de fapt. Despre cele din urmă vreau să vă vorbesc și eu azi. Înainte de a începe însă, cred că ar trebui să vă zic câteva ceva și despre profilul meu de gamer. În general aș putea spune că joc lucruri destul de variate pentru că îmi place să descopăr tot felul de abordări, stiluri sau categorii noi de jocuri. Așa că, în explorarea mea, am ajuns să experimentez cu tot felul de genre-uri și grade de acțiune în jocurile video. Îmi plac atât jocurile lente, cozy și foarte „casual”, precum Stardew Valley, Slime Rancher sau Touhou Mystia Izakaya; cât și jocurile mai action-packed și cu un nivel mai mare de dificultate, cum sunt Risk of Rain 2, unul dintre cele mai jucate jocuri ale mele, Devil May Cry (mai exact, 3, 4 și 5) sau Final Fantasy XIV, unde odată cu subscripția lunară de 11 euro, am băgat raiduri până pe la final de EndWalker în pandemie. În plus, aș spune despre mine că sunt un gamer (sau un om) chiar încăpățânat, așa că acolo unde e dificultatea mai mare nu am nicio problemă să repet de 100 de ori același dungeon până mă prind ce e de făcut sau cum să avansez mai eficient. Dar dacă sunt niște lucruri la care țin atunci când îmi aleg jocurile video, acelea sunt: stilul vizual, adică să arate bine pentru mine, indiferent dacă e cutesy, pixel art sau fotorealism, și un sistem de progresie care să mă motiveze. Așa că, nu e vorba despre a selecta cu masochism opțiunea de „Hurt Me Plenty” în meniul de dificultate, ci e vorba despre cum e dificultatea implementată și dacă la finalul zilei mă simt bine jucând acel joc, chiar dacă mă provoacă. Acuma, na, n-am jucat nici Dark Souls, nici Elden Ring până acum, deci clar nu sunt un „gamer adevărat”. RABI RIBI PC (Steam) | PlayStation | Nintendo Switch Rabi Ribi este un bullet hell metroidvania, în care tu, adică Erina, ești un iepuraș de companie devenit om peste noapte care pornește în căutarea stăpânei tale. Pe măsură ce te acomodezi cu noul tău corp uman și explorezi lumea magică în care te-ai trezit fără nicio explicație, trebuie să cooptezi diverse personaje să te ajute sau să le câștigi încrederea pentru a-ți deveni prieteni. Și când zic „să le câștigi”, mă refer quite literally, să îi bați în luptă pentru a-i aduce de partea ta. Pe drum găsești și o zână pe nume Ribbon, de unde și numele jocului, o prescurtare de la Rabbit and Ribbon. Zâna devine ajutorul tău de nădejde și alături de ea vei descoperi tot felul de fenomene magice, salva și alte zâne aflate la ananghie și multe altele. Povestea nu m-a impresionat cu nimic, mi s-a părut chiar extrem de simplistă, dar mi-a fost clar că nu ăsta e punctul forte al jocului. Atât dialogul, cât și firul narativ mi s-au părut destul de copilăroase și tărăgănate adesea, în ciuda ilustrațiilor și a outfiturilor skimpy pe care le-au aruncat pe personaje ca să fie mai atractive. Însă ce m-a ținut pe mine în priză cu adevărat a fost gameplay-ul. Deși are o grafică pixel art foarte cute și pastelată, luptele de tip bullet hell din Rabi Ribi devin ce în ce mai greu de străbătut, iar elementul de metroidvania, care nu este deloc unul liniar, m-a constrâns să fac și mult backtracking. Aici e important să vă zic că jocul îți oferă de la bun început la alegere două metode diferite de a-l parcurge, care, implicit, îți vor genera două experiențe de joc diferite. Pe modul Standard boșii vor avea același grad de dificultate indiferent de upgrade-urile și item-urile pe care le-ai colectat tu până să ajungi la ei. Asta înseamnă că, dacă ai probleme, poți să pleci, să colectezi mai multe upgrade-uri și abilități speciale până când devii mai puternic. Iar atunci te poți întoarce mai încrezător la lupta respectivă și cu ceva mai multe avantaje, adică exact ce am făcut și eu când mă bătea la fundul gol câte un boss. Mă rog, ai timp să te pregătești oricum pentru că fiecare regiune pe care o explorezi vine cu propriul ei boss fight, iar obstacolele pe care le întâlnești pe parcurs servesc drept un mini training pentru patternurile pe care le va avea și boss-ul, chiar dacă la un nivel mult mai banal. Modul Alternative însă, al doilea mod de joc disponibil, îți va scala toți boșii în funcție de nivelul la care te afli tu și câte lucruri ai reușit să strângi până să ajungi la ei. Asta îți va oferi o experiență mult mai uniformă de joc, fără vreo portiță de scăpare în care să outfarmezi dificultatea boșilor, daaaaar… înseamnă și că, pe măsură ce progresezi, luptele vor deveni gradual din ce în ce mai grele. Ba chiar, contrar tuturor normelor unui metroidvania, jocul îți permite să îl completezi fără să colectezi absolut niciun upgrade sau abilitate specială, iar aici e vorba despre așa-numitul „Zero Percent Clear”. Dacă sunteți masochiști adevărați și vă place să vă faceți viața grea, s-ar putea să vă tenteze achievementul ăsta. Vestea bună e că progresezi destul de repede, iar Ribi primește tot felul de upgrade-uri din ce în ce mai folositoare, în care îți dă heal, mărește damage-ul, gradul de defense sau multe altele, în funcție de sceptrul magic pe care îl are echipat. Practic, în timp ce tu dai atac-uri
SteelSeries prezintă 4K FAST în seria de mouse-uri Aerox 3 Wireless Gen 2
– Cu o rată de polling 4K, nu este doar rapid – este 4K rapid – Sărbătorind 25 de ani de inovații care au definit industria, noile mouse-uri din seria Aerox 3 Gen 2 impresionează prin performanță de elită, autonomie, construcție și software – – Pentru a marca lansarea noii serii Aerox 3 Gen 2, SteelSeries lansează cea mai nouă gamă de mousepad-uri QcK Heavy cu suprafețe asortate cromatic CHICAGO – 7 aprilie 2026 – Dând startul aniversării de 25 de ani într-un mod spectaculos, SteelSeries, lider global în periferice premium pentru gaming și esports, a prezentat astăzi seria de mouse-uri de gaming Aerox 3 Wireless Gen 2.Bazându-se pe moștenirea mouse-urilor originale ultra-ușoare Aerox, lansate în 2020, noul Aerox 3 Wireless Gen 2 duce seria la următorul nivel. Oferă o reacție aproape instantanee, cu o rată de polling de4K (4000 Hz) și un timp de răspuns la click de 1,2 ms, alimentat de senzorul optic de înaltă performanță TrueMove 26K cu tracking real 1-la-1. Toate acestea sunt integrate într-un design ultra-ușor, ultra rezistent, rezistent la apă, completate de optimizări suplimentare prin reglaje avansate de performanță în suita software SteelSeries GG.Seria premiată Aerox a fost alegerea ideală pentru jucătorii care fac pasul către scena competitivă de gaming pe PC, iar SteelSeries Aerox 3 Wireless Gen 2 continuă această tradiție, fiind conceput pentru viteză, precizie și durabilitate. Durabilitatea este esențială, cu switch-uri mecanice evaluate pentru 80 de milioane de click-uri, combinate cu tehnologia AquaBarrierTM care protejează împotriva prafului, transpirației și lichidelor, într-un design ultra-ușor de 68g. Iluminarea RGB personalizabilă, autonomia de până la 200 de ore și configurarea avansată prin SteelSeries GG completează un mouse versatil, construit pentru jucătorii care își doresc performanță completă. Pentru a celebra lansarea Aerox 3 Wireless Gen 2, seria de mousepad-uri QcK Heavy primește o paletă de culori sezonieră nouă, care se potrivește perfect cu colecțiile de culori Aerox 3 Wireless Gen 2 și Arctis Nova 7 Gen 2. Mousepad-urile QcK Heavy sunt disponibile în negru, precum și în noile variante White și Magenta, permițând gamerilor să își sincronizeze setup-ul și să își exprime stilul personal. Timp de decenii, cei mai buni profesioniști din esports au avut încredere în SteelSeries QcK ca mousepad preferat. QcK Heavy oferă o bază stabilă datorită stratului de cauciuc mai gros și mai dens și suprafeței textile premium micro-țesute. Este conceput pentru tracking optim și precizie și a fost testat extensiv și aprobat de producătorul de senzori PixArt Imaging.Conceput pentru a oferi performanță de elită în cele mai populare jocuri din lume, inclusiv Fortnite, Grand Theft Auto, Valorant și altele. Mouse-urile din seria Aerox 3 Gen 2 și mousepad-urile QcK Heavy sunt create special pentru a ajuta gamerii să domine și sunt disponibile pe SteelSeries.com și la retaileri din întreaga lume la următoarele prețuri recomandate:● Aerox 3 Wireless Gen 2 (Shadow, Ghost, Magenta) – US $109.99 | EMEA €109.99 | UK £99.99 | APAC $109.99● QcK Heavy Series (L) – US $34.99 | EMEA €39.99 | UK £34.99 | APAC $29.99● QcK Heavy Series (XXL) – US $39.99 | EMEA €49.99 | UK £39.99 | APAC $49.99 Aniversare de 25 de ani SteelSeries, brandul original de esports care îmbină gaming-ul cu cultura, sărbătorește 25 de ani ca lider global în crearea de produse și software premium pentru gaming. Fondată în 2001, SteelSeries a fost un susținător pionier al esports-ului și al competițiilor de gaming și continuă să inspire și să susțină gamerii prin inovații și tehnologii care definesc industria, permițându-le să își depășească limitele și să se simtă ca niște vedete. Despre SteelSeries SteelSeries este brandul original de esports care îmbină gaming-ul cu cultura, definind conceptul de „gaming lifestyle”. Brandul global creează periferice pentru esports și gaming care stabilesc standarde în industrie, cu accent pe calitate premium, inovație și funcționalitate. Fondată în 2001, SteelSeries îmbunătățește performanța prin tehnologii inovatoare lansate în premieră, care le permit gamerilor săjoace mai intens, să se antreneze mai mult și să facă față provocărilor. SteelSeries este un susținător pionier al esports-ului și al turneelor competitive, conectând gamerii și construind un sentiment de comunitate și scop. Comunitatea SteelSeries, formată din profesioniști și pasionați de gaming, reprezintă motorul companiei și contribuie la influențarea, designul și dezvoltarea fiecărui accesoriu și a ecosistemului software al brandului (SteelSeries GG, serviciul Moments pentru clipuri video și suita audio Sonar). Familia SteelSeries include și KontrolFreek, lider în accesorii de înaltă performanță pentru controllere, și Nahimic, lider în soluții audio 3D pentru gaming. În 2022, SteelSeries a devenit parte din GN Group, lider global în soluții inovatoare de comunicații audio și video, disponibile în aproximativ 100 de țări.
StudioBox Pro este un SUPER-PC compact și puternic (review)
Astăzi urmează să va povestesc despre unul dintre cele mai ambițioase proiecte ale noastre, și cu siguranță printre cele mai dragi. De ce? Pentru că ține de ceea ce facem noi în fiecare zi. Dacă mergeți în secțiunea „PC-uri de Muncă” a magazinului nostru on-line, veți descoperi acolo un produs care se numește StudioBox Pro, un PC compact și puternic. Practic, într-o carcasă doar puțin mai mare decât o cutie de pantofi am reușit să îndesăm toată puterea de calcul care am considerat că i-ar fi necesara unui creator de conținut, fie el YouTuber, videograf, fotograf sau orice se mai termină cu „graf”: grafica 2D, 3D, editare video, etc. Practic un PC pentru profesioniști și entuziaști creativi. De ce n-am vrut să fie mare? Fie că vorbim despre spațiul limitat de acasă, fie despre un studio, un birou sau o redacție aglomerată, amprenta trebuie să fie una redusă. Apoi ne-am gândit și la cei care țin la partea estetică. PC-ul chiar arata senzațional, este un bloc compact din aluminiu masiv care se potrivește oriunde, de la birouri de arhitectură sau design, până la spatii dedicate de montaj sau departamente de grafică în studiouri de dezvoltare de jocuri. Și la fel de bine stă și pe biroul unui streamer de pe Twitch, sau poate fi purtat în portbagajul autoturismului, bun dacă ești genul care lucrează în diverse locații și ai nevoie de un PC puternic și portabil la… filmări, concerte sau mai știu eu ce. StudioBox Pro vine într-o carcasă de aluminiu de la Streacom, modelul DA2 V2, disponibilă în versiuni pe argintiu sau negru, cu dimensiuni 34 x 28 x 18 cm. Iar la interior ne-au încăput câteva configurații fulminante. Pe parte de plăci video exista două opțiuni: RTX 5070 Ti cu 16GB, sau RTX 5080. Și pe parte de procesoare sunt tot două variante, cu Intel Core Ultra 7 265K sau Ultra 9 285K, adică cel mai puternic procesor actual al taberei albastre, și două versiuni de sursă, în funcție de configurația aleasă: 750 sau 850W Cybenetics Gold de la Corsair. La toate astea se mai adaugă 32 GB sau 64 GB de memorie DDR5 Kingston Fury Low Profile la 6000 MTS și SSD-uri Samsung 990 Pro de 2TB sau 4TB. Și pe ambele configurații răcirea este asigurata de AIO-uri Corsair Nautilus de 240mm. De ce am optat pentru astfel de soluție de cooling? Nu doar că răcirea pe lichid este mai fiabilă și tine în frâu cu brio componentele, ci este și mai silențioasă, aspect extrem de important pentru un PC de muncă. Asta ca să nu mai vorbim ca un astfel de workstation mic dar voinic funcționează în full load zile întregi, cei care lucrează în domeniu știu cum este să lași mașinile la render peste noapte. Configurația aici de fata este cea de top, cu RTX 5080 și Core Ultra 9 285K, 64 de Giga de RAM, SSD de 4 TB și sursa de 850W. Cum bine puteți vedea, abia daca rămâne loc de o palma în carcasă, și totuși am reușit să păstram un airflow bun, stabilitate mare și temperaturi scăzute, ceea ce veți vedea imediat în secțiunea de teste. Până acolo însă, hai să vorbim și despre ecosistemul și aplicațiile pentru care este conceput acest PC. Și începem cu ce altceva decât driverele. Cum probabil cei mai mulți dintre cei care lucrați în editare video, grafica 3D sau design, știți deja, exista două tipuri de drivere pentru plăcile video NVIDIA, și ele nu sunt născute egale. Pe de-o parte sunt așa numitele drivere Game Ready, concepute să stoarcă și ultimul FPS în titluri AAA sau eSports. Aici ținta supremă este performanta brută. Asta desigur pe lângă facilitarea tuturor gimmick-urilor AI de care plăcile NVIDIA sunt acum capabile: MFG static sau variabil, Upscaling cu DLSS, Ray Reconstruction, Reflex and so on. De cealaltă parte sunt driverele Studio care pun accentul pe stabilitate și reziliență. Sunt mission Critical, cum se numește asta în limbaj tehnic, sau pe românește sunt gândite să nu-ți crape sistemul după ce a randat 12 ore. Dacă în meseriile astea „creative” nu ți s-a întâmplat niciodată să ți se ducă munca pe… apa sâmbetei, când mai aveai doar câteva cadre până la final, înseamnă că lucrezi în domeniu de prea puțin timp. Bun, driverele Studio sunt gândite exact pentru astfel de scenarii în care stabilitatea și predictibilitatea contează mai mult decât viteza sau numărul de cadre pe secundă. Asta nu înseamnă ca ele iți transformă placa în Captain Slow, ci doar ca o împing până la limita fără a sacrifica stabilitatea. Asta este un aspect. Un alt aspect important este ca ele iți optimizează comportamentul plăcii pentru aplicații dedicate, precum Davinci Resolve, Adobe Premiere, Blender etc. Este vorba despre ceea ce accelerează placa în interiorul acestor aplicații, fie ca vorbim despre playback, despre anumite efecte vizuale, sau mai nou despre funcții motorizate de AI precum cele care țin de generare de imagine, de tracking al obiectelor și așa mai departe. Astea din urma vin on top, peste ceea ce plăcile video făceau deja de ceva vreme. Și bineînțeles mai este vorba despre suportul hardware pentru diverse codec-uri și de optimizarea work-flow-ului la render. Practic driverele sunt cele care pun la roată puterea plăcii video, și felul în care aplicația se folosește de nucleele CUDA, Tensor, sau de alte capabilități hardware ale plăcii grafice. Mai mult, tot în zona asta de creare de conținut, începe să-și facă loc un nou trend care și el se bazează masiv tot pe placa video: mă refer aici la diversele modele de generare de imagine, așa cum am demonstrat în mai multe rânduri aici pe PlayGround, și anume acele modele pe care le integrezi într-o interfață precum ComfyUI și pe care le exploatezi local pentru a genera video sau imagine statica. Astea se bazează în exclusivitate pe placa video, și chiar acum câteva săptămâni am avut un video dedicat aici pe canal, link și mai jos în descriere, în care veți vedea un 5090 chinuit în full
Mexican Ninja, jocul românilor de la Amber, vine și pe console în 2026
Dacă ai auzit de Mexican Ninja și te-ai gândit că e doar un alt joc indie pentru PC, ei bine, lucrurile s-au schimbat. Amber, companie românească care dezvoltă jocuri, a confirmat că titlul va apărea în 2026 și pe PlayStation 4, PlayStation 5, Xbox Series X|S și Xbox One, nu doar pe PC, prin Steam, cum era anunțat inițial. Anunțul a fost făcut în premieră în parteneriat cu IGN, ceea ce înseamnă că Amber joacă deja în liga mare când vine vorba de vizibilitate internațională. Și interesul e real, trailerele jocului au strâns deja peste 2 milioane de vizualizări cumulate, ceea ce pentru un titlu original românesc e un număr bun. Aruncând un ochi prin trailer, jocul pare un brawler over-the-top: lupte spectaculoase cu boși, umor fără filtru și o energie de arcade anii ’90 dusă la maximum. Nu încearcă să pară altceva decât este, adică zgomotos, exagerat și deliberat haotic. Dar ce e, de fapt, Mexican Ninja? Pe scurt: un beat ‘em up 2.5D cu elemente roguelike, dezvoltat de studioul Madbricks din Columbia, în parteneriat cu REDRUM, pentru Amber. Povestea se petrece în Nuevo Tokyo, un oraș distopic controlat de Narkuza, o alianță între clanurile Narcos și Yakuza, pentru că de ce nu. Tu joci un ninja mexican care se alătură unei rebeliuni împotriva celor cinci lideri ai facțiunii. Din punct de vedere al mecanicilor, ca să câștigi, trebuie să înveți când să ataci, când să te ferești și cum să combini loviturile. Fiecare run e puțin diferită față de cea anterioară, pentru că elementul roguelike schimbă ce abilități și upgrade-uri primești pe parcurs. E genul de joc care te pedepsește dacă butonezi la întâmplare, dar te recompensează când stăpânești ritmul. Există și un skill tree dedicat, deci poți personaliza personajul după stilul tău de joc. Mihai Pohonțu, CEO-ul Amber, descrie lansarea ca pe un moment de maturitate pentru companie. După ani de colaborări cu parteneri globali și proiecte dezvoltate pentru alții, Mexican Ninja e dovada că studioul poate construi și titluri originale cu potențial internațional. Un demo gratuit al jocului este disponibil pe Steam și oferă aproximativ 60 de minute de gameplay și o primă confruntare cu forțele Narkuza. Mexican Ninja va fi lansat în 2026 pe PC, prin Steam, PlayStation 4, PlayStation 5, Xbox Series X|S și Xbox One.
Prima competiție de esports în realitate virtuală din România începe la București
Sezonul inaugural al Ligii Esports EVA Bucharest League adună la start 16 echipe care se luptă pentru un loc în competițiile internaționale, cu premii de peste 130.000 euro București, 23 februarie 2026 – Scena locală de esports se diversifică, odată cu startul primului sezon al ligii de esports în realitate virtuală, EVA Bucharest League, ce are loc la arena EVA VR din București. Liga de Esports VR “EVA Bucharest League” reunește 16 echipe care concurează într-o structură competițională organizată pe patru divizii a câte patru echipe. Meciurile se joacă în fiecare luni, în sistem round-robin, fiecare echipă întâlnind toate celelalte echipe din divizia sa. După fiecare rundă, prima echipă din fiecare divizie promovează, iar ultima din fiecare divizie retrogradează. Înainte de debutul oficial al sezonului, echipele au trecut printr-un turneu de seeding, care a stabilit distribuția acestora în cele patru divizii ale competiției. Echipele participante în ligă sunt POG, 8BIT, Ghost, Asgard, ADAM, OneShot, Aia4, MCM, Academia de Fortnite, MiG, Tactical Telemea, Ceaunarii, Run to Sip și Pizza Hotline. Luni, 23 februarie, intră în joc echipele din divizia 1 – Project Underdog, 8 Bit, Ghost și Adam. Cele patru echipe au dominat turneul de seeding, demonstrând că sunt cele mai valoroase. Meciurile încep de la ora 20:30. Susținătorii echipelor sunt așteptați la EVA România sau pot urmări meciurile pe canalul de YouTube. Meciurile din ligă se desfășoară în modul de joc Domination din After-H: Battle Arena, shooterul tactic dezvoltat special pentru competiții VR în cadrul ecosistemului EVA. În acest mod de joc, controlul teritoriului, comunicarea și coordonarea echipei sunt esențiale: jucătorii se deplasează fizic în arenă, capturează și apără puncte cheie și își ajustează strategiile în timp real, într-o experiență care îmbină intensitatea sportului cu adrenalina gamingului competitiv. Arena EVA din București găzduiește două spații de joc de câte 500 de metri pătrați fiecare, unde mișcarea din viața reală este transpusă 1 la 1 în mediul virtual, fără cabluri sau limitări. Marea noutate a competiției EVA este integrarea completă a ligii din București într-un sistem competițional internațional. Datele de joc sunt sincronizate cu toate celelalte locații EVA din lume, iar diviziile se joacă în aceleași zile în întreaga rețea, într-un sistem unificat care conectează competițiile locale la nivel regional și internațional. România face parte din noua zonă competitivă europeană, alături de Franța, Germania, Belgia, Spania și Elveția, unde barierele naționale sunt eliminate pentru competițiile oficiale din 2026. Calendarul EVA 2026 presupune 3 niveluri competiționale Ligile locale sunt organizate în patru regiuni europene, ce se desfășoară în 16 locații. Sezonul este împărțit în două split-uri (ianuarie–aprilie și mai–septembrie), iar la finalul fiecăruia, cele mai bune echipe din fiecare ligă locală se califică în turneele regionale, unde concurează cu echipe din alte orașe. În toate ligile locale concurează peste 500 de echipe. În paralel se desfășoară EVA Versus, competiție care introduce un sistem de ranking global între locații. După fiecare etapă de ligă locală, echipele câștigătoare din fiecare divizie dispută meciuri inter-site (IS) împotriva câștigătoarelor din alte orașe. Competiția are un fond anual de premiere de 30.000 de euro. Următorul nivel este Challenger League, o competiție sezonieră care permite echipelor să evolueze într-un sistem bazat pe performanță, cu impact direct asupra viitorului lor competitiv. Primele patru echipe avansează în playoff și împart suma de 25.000 de euro. Cel mai înalt nivel competițional este EVA Pro League în care se înfruntă cele mai bune 8 echipe din Europa. Competiția se desfășurată între aprilie și octombrie 2026 și are premii de 50.000 de euro. În paralel, EVA Summit reunește întregul ecosistem competițional EVA, aducând la un loc echipe din ligile locale, Challenger League și Pro League. Fondul de premiere este de 30.000 de euro. „Liga locală este pentru echipele românești poarta de intrare într-un ecosistem european complet integrat. Pentru prima dată, fiecare meci jucat la București are impact direct la nivel internațional. Echipele au șansa să se dezvolte într-un cadru profesionist, să se testeze împotriva celor mai puternici adversari din regiune și să urce, pas cu pas, spre competițiile de top. Suntem nerăbdători să vedem performanțele lor în acest nou format.”, a declarat Andrei Moisa, COO EVA România.
MSI RTX 5090 Lightning Z, fița supremă în materie de gaming
N-am mai făcut de mult timp un build Zona Store pe Playground, așa că am decis să revenim cu unul special, că doar nu vă pierdem timpul cu mizilicuri. Astăzi răspundem la întrebarea „Ce se întâmplă la intersecția dintre cel mai rapid procesor de gaming și cea mai bengoasă implementare de RTX 5090?” Uite, minunăția asta. Știu, știu, suntem în plină criză în industria PC-urilor, și credeți-mă că și noi o resimțim la fel de mult ca și voi, dar hai să ignorăm pentru câteva clipe elefantul din cameră și să ne bucurăm de un build purist, cu accent pe performanță brută, că doar o viață avem, nu? Configurația sistemului Center piece-ul acestui build este nou-lansata placă RTX 5090 LIGHTNING Z de la MSI. Și încep cu o paranteză, mie îmi pare rău că MSI nu acordă mai multă importanță pieței românești, pentru că există un potențial de creștere consistent, dată fiind imaginea bună pe care o au produsele MSI în România. Revenind la placa video, RTX 5090 LIGHTNING Z este o placă dezvăluită la CES acum o lună, iar lansarea ei oficială tocmai a avut loc ieri. Placa va fi fabricată în 1300 exemplare, iar în România au ajuns până acum pe canale oficiale vreo 2-3. Noi am reușit să punem mâna pe exemplarul cu numărul 278 și să vă zic sincer, când ne-a ajuns am crezut că au greșit comanda și ne-au adus o carcasă, pentru că cutia acestei plăci este absolut gigantică. Placa în sine are dimensiuni relativ normale pentru o placă răcită pe lichid, dar evident că vine cu un miliard de accesorii. Breloc, card NFC, magneți de frigider (sau de ce nu, de carcasă), o bucată de PCB, primești inclusiv o replică a plăcii de dimensiunea unei brichete, cu ventilatoare ce se pot roti! Din păcate nu este funcțională și în rest, că ar fi fost perfectă pentru build-ul hamsterului meu. Fun fact, brelocul este în același timp folosit și pentru a schimba cu ușurință între BIOS-ul standard și cel de overclock la placă. Harfe, fițe, figuri. Revenind la placă, la prima vedere ies în evidență două lucruri: faptul că are două mufe de 12V High Power și display-ul gigantic, de 8 inch, care acoperă întreaga placă. Ce nu iese în evidență, dar e important, este că placa asta are un cold plate, adică elementul de răcire de sub capotă, integral din cupru, pe toata lungimea plăcii. Și ăsta e un detaliu important, pentru că placa, pe setarea ei standard, are o limită de putere de 800W. Dacă acționezi și switch-ul de overclock, placa singură consumă cât două sisteme de nivel mediu, adică o mie de wați. Etajul de alimentare al plăcii are nu mai puțin de 40 de faze, mai multe și decât ale unui ASUS Astral. Bine, dacă intrăm în detalii, întregul layout al plăcii este o capodoperă, cu faze care rulează în paralel, cu circuite de monitorizare complet izolate, care păstrează placa în siguranță, cu piese de calitate pe tot ce înseamnă control de voltaje și nu numai. Și ca să fiu sincer, mă bucur că o astfel de placă a ajuns la consumatori, fie ei și 1300 la număr. MSI RTX 5090 Lightning Z este nu atât un 5090 cu overclock, cât un studiu de caz sau un experiment dacă vreți legat de ce poți face cu un RTX 5090 dacă nu ai constrângeri de buget sau de design. Într-un fel, placa asta păstrează spiritul defunctei eVGA și pasiunea lor pentru plăci video nu doar performante, dar și excelent construite. Ajungem și la testarea propriu-zisă imediat, dar până atunci vă mai delectez și cu restul componentelor sistemului. Am zis că e păcat să nu adăugăm la build cel mai rapid procesor de gaming la ora actuală, așa că am pus un Ryzen 7 9850X3D, practic un 9800X3D pe steroizi. Avem aici un mini review la acest procesor, alături de performanțele în teste, deci vă recomand să treceți pe acolo dacă vreți să aflați mai multe. Totuși, ca idee, în esență vorbim de un 9800X3D cu un voltaj ceva mai mare și cu 400 de MHz în plus la frecvența maximă. Și dacă 9950X3D este indiscutabil superior în sarcinile de productivitate, 9850X3D are un mic, dar real avantaj în gaming mulțumită arhitecturii cu un singur CCD și frecvenței maxime apropiate de cea a lui 9950X3D. Procesorul l-am răcorit cu un cooler Tryx Panorama SE, dacă tot e festivalul ecranelor în carcasă. Este un cooler destul de silențios, eficient și absolut spectaculos, mulțumită ecranului AMOLED curbat. Placa de bază este un MSI MAG X870E Tomahawk WIFI. Placa asta o folosim în mod frecvent pe sistemele noastre de linie, deci am putut să stăm liniștiți cu privire la fiabilitate și configurare. Am fi putut merge pe o variantă Carbon, dar pentru un preț aproape dublu nu am considerat că merită feature-urile suplimentare. Iar în ceea ce privește performanța, cred că am stabilit deja că placa de bază are un rol absolut minuscul. Am mai pus în sistem și un salariu mediu net, adică un kit de memorie Kingston Fury RGB 64GB DDR5 la 6000 MT/s (da, 64GB RAM au ajuns să coste cât un salariu mediu), un SSD Samsung 9100 Pro de 1TB pentru sistemul de operare și un WD Black de 1TB pentru aplicații. Sursa folosită este un Seasonic PRIME de 1600W cu certificare Platinum, capabilă să livreze întreaga putere pe rail-ul de 12V. Puterea este suficientă pentru orice nebuneli – procesorul nu depășește 150W, placa video 1000W și restul sistemului maxim 50W. Îți mai rămân 400W pentru overclock, deși dacă vrei să ajungi în zona asta de consum, problema ta nu e sursa. Am dezbătut mult timp ce carcasă să alegem, și până la urmă am mers pe un HAVN HS 420, pentru că este spațioasă, are ventilatoarele „la vedere” și scoate în evidență ecranul plăcii video și al cooler-ului. Sigur, pentru clienții unui astfel de sistem, putem modifica configurația după preferințe, dar pentru showcase-ul de azi, HAVN HS 420 este