Etichetă: Gaming

Jocuri din categoria „Cute, BUT HARD!”

Nu știu dacă v-ați dat seama până acum, mai ales aceia dintre voi cu care mai schimb uneori câte o vorbă pe Discord, dar eu am o afinitate pentru jocuri cute, cu personaje adorabile sau realizate într-un stil grafic mai drăgălaș. Și îmi plac cu atât mai mult dacă sunt și puse în niște contexte cu contrast puternic, adică când se află într-un mediu întunecat sau ostil, au o poveste sau misiune tulburătoare sau atipică în spate sau… atunci când felul în care arată e complet înșelător pentru a acoperi un gameplay destul de dificil de fapt. Despre cele din urmă vreau să vă vorbesc și eu azi. Înainte de a începe însă, cred că ar trebui să vă zic câteva ceva și despre profilul meu de gamer. În general aș putea spune că joc lucruri destul de variate pentru că îmi place să descopăr tot felul de abordări, stiluri sau categorii noi de jocuri. Așa că, în explorarea mea, am ajuns să experimentez cu tot felul de genre-uri și grade de acțiune în jocurile video. Îmi plac atât jocurile lente, cozy și foarte „casual”, precum Stardew Valley, Slime Rancher sau Touhou Mystia Izakaya; cât și jocurile mai action-packed și cu un nivel mai mare de dificultate, cum sunt Risk of Rain 2, unul dintre cele mai jucate jocuri ale mele, Devil May Cry (mai exact, 3, 4 și 5) sau Final Fantasy XIV, unde odată cu subscripția lunară de 11 euro, am băgat raiduri până pe la final de EndWalker în pandemie. În plus, aș spune despre mine că sunt un gamer (sau un om) chiar încăpățânat, așa că acolo unde e dificultatea mai mare nu am nicio problemă să repet de 100 de ori același dungeon până mă prind ce e de făcut sau cum să avansez mai eficient. Dar dacă sunt niște lucruri la care țin atunci când îmi aleg jocurile video, acelea sunt: stilul vizual, adică să arate bine pentru mine, indiferent dacă e cutesy, pixel art sau fotorealism, și un sistem de progresie care să mă motiveze. Așa că, nu e vorba despre a selecta cu masochism opțiunea de „Hurt Me Plenty” în meniul de dificultate, ci e vorba despre cum e dificultatea implementată și dacă la finalul zilei mă simt bine jucând acel joc, chiar dacă mă provoacă. Acuma, na, n-am jucat nici Dark Souls, nici Elden Ring până acum, deci clar nu sunt un „gamer adevărat”. RABI RIBI PC (Steam) | PlayStation | Nintendo Switch Rabi Ribi este un bullet hell metroidvania, în care tu, adică Erina, ești un iepuraș de companie devenit om peste noapte care pornește în căutarea stăpânei tale. Pe măsură ce te acomodezi cu noul tău corp uman și explorezi lumea magică în care te-ai trezit fără nicio explicație, trebuie să cooptezi diverse personaje să te ajute sau să le câștigi încrederea pentru a-ți deveni prieteni. Și când zic „să le câștigi”, mă refer quite literally, să îi bați în luptă pentru a-i aduce de partea ta. Pe drum găsești și o zână pe nume Ribbon, de unde și numele jocului, o prescurtare de la Rabbit and Ribbon. Zâna devine ajutorul tău de nădejde și alături de ea vei descoperi tot felul de fenomene magice, salva și alte zâne aflate la ananghie și multe altele. Povestea nu m-a impresionat cu nimic, mi s-a părut chiar extrem de simplistă, dar mi-a fost clar că nu ăsta e punctul forte al jocului. Atât dialogul, cât și firul narativ mi s-au părut destul de copilăroase și tărăgănate adesea, în ciuda ilustrațiilor și a outfiturilor skimpy pe care le-au aruncat pe personaje ca să fie mai atractive. Însă ce m-a ținut pe mine în priză cu adevărat a fost gameplay-ul. Deși are o grafică pixel art foarte cute și pastelată, luptele de tip bullet hell din Rabi Ribi devin ce în ce mai greu de străbătut, iar elementul de metroidvania, care nu este deloc unul liniar, m-a constrâns să fac și mult backtracking. Aici e important să vă zic că jocul îți oferă de la bun început la alegere două metode diferite de a-l parcurge, care, implicit, îți vor genera două experiențe de joc diferite. Pe modul Standard boșii vor avea același grad de dificultate indiferent de upgrade-urile și item-urile pe care le-ai colectat tu până să ajungi la ei. Asta înseamnă că, dacă ai probleme, poți să pleci, să colectezi mai multe upgrade-uri și abilități speciale până când devii mai puternic. Iar atunci te poți întoarce mai încrezător la lupta respectivă și cu ceva mai multe avantaje, adică exact ce am făcut și eu când mă bătea la fundul gol câte un boss. Mă rog, ai timp să te pregătești oricum pentru că fiecare regiune pe care o explorezi vine cu propriul ei boss fight, iar obstacolele pe care le întâlnești pe parcurs servesc drept un mini training pentru patternurile pe care le va avea și boss-ul, chiar dacă la un nivel mult mai banal. Modul Alternative însă, al doilea mod de joc disponibil, îți va scala toți boșii în funcție de nivelul la care te afli tu și câte lucruri ai reușit să strângi până să ajungi la ei. Asta îți va oferi o experiență mult mai uniformă de joc, fără vreo portiță de scăpare în care să outfarmezi dificultatea boșilor, daaaaar… înseamnă și că, pe măsură ce progresezi, luptele vor deveni gradual din ce în ce mai grele. Ba chiar, contrar tuturor normelor unui metroidvania, jocul îți permite să îl completezi fără să colectezi absolut niciun upgrade sau abilitate specială, iar aici e vorba despre așa-numitul „Zero Percent Clear”. Dacă sunteți masochiști adevărați și vă place să vă faceți viața grea, s-ar putea să vă tenteze achievementul ăsta. Vestea bună e că progresezi destul de repede, iar Ribi primește tot felul de upgrade-uri din ce în ce mai folositoare, în care îți dă heal, mărește damage-ul, gradul de defense sau multe altele, în funcție de sceptrul magic pe care îl are echipat. Practic, în timp ce tu dai atac-uri

SteelSeries prezintă 4K FAST în seria de mouse-uri Aerox 3 Wireless Gen 2

– Cu o rată de polling 4K, nu este doar rapid – este 4K rapid – Sărbătorind 25 de ani de inovații care au definit industria, noile mouse-uri din seria Aerox 3 Gen 2 impresionează prin performanță de elită, autonomie, construcție și software – – Pentru a marca lansarea noii serii Aerox 3 Gen 2, SteelSeries lansează cea mai nouă gamă de mousepad-uri QcK Heavy cu suprafețe asortate cromatic CHICAGO – 7 aprilie 2026 – Dând startul aniversării de 25 de ani într-un mod spectaculos, SteelSeries, lider global în periferice premium pentru gaming și esports, a prezentat astăzi seria de mouse-uri de gaming Aerox 3 Wireless Gen 2.Bazându-se pe moștenirea mouse-urilor originale ultra-ușoare Aerox, lansate în 2020, noul Aerox 3 Wireless Gen 2 duce seria la următorul nivel. Oferă o reacție aproape instantanee, cu o rată de polling de4K (4000 Hz) și un timp de răspuns la click de 1,2 ms, alimentat de senzorul optic de înaltă performanță TrueMove 26K cu tracking real 1-la-1. Toate acestea sunt integrate într-un design ultra-ușor, ultra rezistent, rezistent la apă, completate de optimizări suplimentare prin reglaje avansate de performanță în suita software SteelSeries GG.Seria premiată Aerox a fost alegerea ideală pentru jucătorii care fac pasul către scena competitivă de gaming pe PC, iar SteelSeries Aerox 3 Wireless Gen 2 continuă această tradiție, fiind conceput pentru viteză, precizie și durabilitate. Durabilitatea este esențială, cu switch-uri mecanice evaluate pentru 80 de milioane de click-uri, combinate cu tehnologia AquaBarrierTM care protejează împotriva prafului, transpirației și lichidelor, într-un design ultra-ușor de 68g. Iluminarea RGB personalizabilă, autonomia de până la 200 de ore și configurarea avansată prin SteelSeries GG completează un mouse versatil, construit pentru jucătorii care își doresc performanță completă. Pentru a celebra lansarea Aerox 3 Wireless Gen 2, seria de mousepad-uri QcK Heavy primește o paletă de culori sezonieră nouă, care se potrivește perfect cu colecțiile de culori Aerox 3 Wireless Gen 2 și Arctis Nova 7 Gen 2. Mousepad-urile QcK Heavy sunt disponibile în negru, precum și în noile variante White și Magenta, permițând gamerilor să își sincronizeze setup-ul și să își exprime stilul personal. Timp de decenii, cei mai buni profesioniști din esports au avut încredere în SteelSeries QcK ca mousepad preferat. QcK Heavy oferă o bază stabilă datorită stratului de cauciuc mai gros și mai dens și suprafeței textile premium micro-țesute. Este conceput pentru tracking optim și precizie și a fost testat extensiv și aprobat de producătorul de senzori PixArt Imaging.Conceput pentru a oferi performanță de elită în cele mai populare jocuri din lume, inclusiv Fortnite, Grand Theft Auto, Valorant și altele. Mouse-urile din seria Aerox 3 Gen 2 și mousepad-urile QcK Heavy sunt create special pentru a ajuta gamerii să domine și sunt disponibile pe SteelSeries.com și la retaileri din întreaga lume la următoarele prețuri recomandate:●​ Aerox 3 Wireless Gen 2 (Shadow, Ghost, Magenta) – US $109.99 | EMEA €109.99 | UK £99.99 | APAC $109.99●​ QcK Heavy Series (L) – US $34.99 | EMEA €39.99 | UK £34.99 | APAC $29.99●​ QcK Heavy Series (XXL) – US $39.99 | EMEA €49.99 | UK £39.99 | APAC $49.99 Aniversare de 25 de ani SteelSeries, brandul original de esports care îmbină gaming-ul cu cultura, sărbătorește 25 de ani ca lider global în crearea de produse și software premium pentru gaming. Fondată în 2001, SteelSeries a fost un susținător pionier al esports-ului și al competițiilor de gaming și continuă să inspire și să susțină gamerii prin inovații și tehnologii care definesc industria, permițându-le să își depășească limitele și să se simtă ca niște vedete. Despre SteelSeries SteelSeries este brandul original de esports care îmbină gaming-ul cu cultura, definind conceptul de „gaming lifestyle”. Brandul global creează periferice pentru esports și gaming care stabilesc standarde în industrie, cu accent pe calitate premium, inovație și funcționalitate. Fondată în 2001, SteelSeries îmbunătățește performanța prin tehnologii inovatoare lansate în premieră, care le permit gamerilor săjoace mai intens, să se antreneze mai mult și să facă față provocărilor. SteelSeries este un susținător pionier al esports-ului și al turneelor competitive, conectând gamerii și construind un sentiment de comunitate și scop. Comunitatea SteelSeries, formată din profesioniști și pasionați de gaming, reprezintă motorul companiei și contribuie la influențarea, designul și dezvoltarea fiecărui accesoriu și a ecosistemului software al brandului (SteelSeries GG, serviciul Moments pentru clipuri video și suita audio Sonar). Familia SteelSeries include și KontrolFreek, lider în accesorii de înaltă performanță pentru controllere, și Nahimic, lider în soluții audio 3D pentru gaming. În 2022, SteelSeries a devenit parte din GN Group, lider global în soluții inovatoare de comunicații audio și video, disponibile în aproximativ 100 de țări.

StudioBox Pro este un SUPER-PC compact și puternic (review)

Astăzi urmează să va povestesc despre unul dintre cele mai ambițioase proiecte ale noastre, și cu siguranță printre cele mai dragi. De ce? Pentru că ține de ceea ce facem noi în fiecare zi. Dacă mergeți în secțiunea „PC-uri de Muncă” a magazinului nostru on-line, veți descoperi acolo un produs care se numește StudioBox Pro, un PC compact și puternic. Practic, într-o carcasă doar puțin mai mare decât o cutie de pantofi am reușit să îndesăm toată puterea de calcul care am considerat că i-ar fi necesara unui creator de conținut, fie el YouTuber, videograf, fotograf sau orice se mai termină cu „graf”: grafica 2D, 3D, editare video, etc. Practic un PC pentru profesioniști și entuziaști creativi. De ce n-am vrut să fie mare? Fie că vorbim despre spațiul limitat de acasă, fie despre un studio, un birou sau o redacție aglomerată, amprenta trebuie să fie una redusă. Apoi ne-am gândit și la cei care țin la partea estetică. PC-ul chiar arata senzațional, este un bloc compact din aluminiu masiv care se potrivește oriunde, de la birouri de arhitectură sau design, până la spatii dedicate de montaj sau departamente de grafică în studiouri de dezvoltare de jocuri. Și la fel de bine stă și pe biroul unui streamer de pe Twitch, sau poate fi purtat în portbagajul autoturismului, bun dacă ești genul care lucrează în diverse locații și ai nevoie de un PC puternic și portabil la… filmări, concerte sau mai știu eu ce. StudioBox Pro vine într-o carcasă de aluminiu de la Streacom, modelul DA2 V2, disponibilă în versiuni pe argintiu sau negru, cu dimensiuni 34 x 28 x 18 cm. Iar la interior ne-au încăput câteva configurații fulminante. Pe parte de plăci video exista două opțiuni: RTX 5070 Ti cu 16GB, sau RTX 5080. Și pe parte de procesoare sunt tot două variante, cu Intel Core Ultra 7 265K sau Ultra 9 285K, adică cel mai puternic procesor actual al taberei albastre, și două versiuni de sursă, în funcție de configurația aleasă: 750 sau 850W Cybenetics Gold de la Corsair. La toate astea se mai adaugă 32 GB sau 64 GB de memorie DDR5 Kingston Fury Low Profile la 6000 MTS și SSD-uri Samsung 990 Pro de 2TB sau 4TB. Și pe ambele configurații răcirea este asigurata de AIO-uri Corsair Nautilus de 240mm. De ce am optat pentru astfel de soluție de cooling? Nu doar că răcirea pe lichid este mai fiabilă și tine în frâu cu brio componentele, ci este și mai silențioasă, aspect extrem de important pentru un PC de muncă. Asta ca să nu mai vorbim ca un astfel de workstation mic dar voinic funcționează în full load zile întregi, cei care lucrează în domeniu știu cum este să lași mașinile la render peste noapte. Configurația aici de fata este cea de top, cu RTX 5080 și Core Ultra 9 285K, 64 de Giga de RAM, SSD de 4 TB și sursa de 850W. Cum bine puteți vedea, abia daca rămâne loc de o palma în carcasă, și totuși am reușit să păstram un airflow bun, stabilitate mare și temperaturi scăzute, ceea ce veți vedea imediat în secțiunea de teste. Până acolo însă, hai să vorbim și despre ecosistemul și aplicațiile pentru care este conceput acest PC. Și începem cu ce altceva decât driverele. Cum probabil cei mai mulți dintre cei care lucrați în editare video, grafica 3D sau design, știți deja, exista două tipuri de drivere pentru plăcile video NVIDIA, și ele nu sunt născute egale. Pe de-o parte sunt așa numitele drivere Game Ready, concepute să stoarcă și ultimul FPS în titluri AAA sau eSports. Aici ținta supremă este performanta brută. Asta desigur pe lângă facilitarea tuturor gimmick-urilor AI de care plăcile NVIDIA sunt acum capabile: MFG static sau variabil, Upscaling cu DLSS, Ray Reconstruction, Reflex and so on. De cealaltă parte sunt driverele Studio care pun accentul pe stabilitate și reziliență. Sunt mission Critical, cum se numește asta în limbaj tehnic, sau pe românește sunt gândite să nu-ți crape sistemul după ce a randat 12 ore. Dacă în meseriile astea „creative” nu ți s-a întâmplat niciodată să ți se ducă munca pe… apa sâmbetei, când mai aveai doar câteva cadre până la final, înseamnă că lucrezi în domeniu de prea puțin timp. Bun, driverele Studio sunt gândite exact pentru astfel de scenarii în care stabilitatea și predictibilitatea contează mai mult decât viteza sau numărul de cadre pe secundă. Asta nu înseamnă ca ele iți transformă placa în Captain Slow, ci doar ca o împing până la limita fără a sacrifica stabilitatea. Asta este un aspect. Un alt aspect important este ca ele iți optimizează comportamentul plăcii pentru aplicații dedicate, precum Davinci Resolve, Adobe Premiere, Blender etc. Este vorba despre ceea ce accelerează placa în interiorul acestor aplicații, fie ca vorbim despre playback, despre anumite efecte vizuale, sau mai nou despre funcții motorizate de AI precum cele care țin de generare de imagine, de tracking al obiectelor și așa mai departe. Astea din urma vin on top, peste ceea ce plăcile video făceau deja de ceva vreme. Și bineînțeles mai este vorba despre suportul hardware pentru diverse codec-uri și de optimizarea work-flow-ului la render. Practic driverele sunt cele care pun la roată puterea plăcii video, și felul în care aplicația se folosește de nucleele CUDA, Tensor, sau de alte capabilități hardware ale plăcii grafice. Mai mult, tot în zona asta de creare de conținut, începe să-și facă loc un nou trend care și el se bazează masiv tot pe placa video: mă refer aici la diversele modele de generare de imagine, așa cum am demonstrat în mai multe rânduri aici pe PlayGround, și anume acele modele pe care le integrezi într-o interfață precum ComfyUI și pe care le exploatezi local pentru a genera video sau imagine statica. Astea se bazează în exclusivitate pe placa video, și chiar acum câteva săptămâni am avut un video dedicat aici pe canal, link și mai jos în descriere, în care veți vedea un 5090 chinuit în full

Mexican Ninja, jocul românilor de la Amber, vine și pe console în 2026

Dacă ai auzit de Mexican Ninja și te-ai gândit că e doar un alt joc indie pentru PC, ei bine, lucrurile s-au schimbat. Amber, companie românească care dezvoltă jocuri, a confirmat că titlul va apărea în 2026 și pe PlayStation 4, PlayStation 5, Xbox Series X|S și Xbox One, nu doar pe PC, prin Steam, cum era anunțat inițial. Anunțul a fost făcut în premieră în parteneriat cu IGN, ceea ce înseamnă că Amber joacă deja în liga mare când vine vorba de vizibilitate internațională. Și interesul e real, trailerele jocului au strâns deja peste 2 milioane de vizualizări cumulate, ceea ce pentru un titlu original românesc e un număr bun. Aruncând un ochi prin trailer, jocul pare un brawler over-the-top: lupte spectaculoase cu boși, umor fără filtru și o energie de arcade anii ’90 dusă la maximum. Nu încearcă să pară altceva decât este, adică zgomotos, exagerat și deliberat haotic. Dar ce e, de fapt, Mexican Ninja? Pe scurt: un beat ‘em up 2.5D cu elemente roguelike, dezvoltat de studioul Madbricks din Columbia, în parteneriat cu REDRUM, pentru Amber. Povestea se petrece în Nuevo Tokyo, un oraș distopic controlat de Narkuza, o alianță între clanurile Narcos și Yakuza, pentru că de ce nu. Tu joci un ninja mexican care se alătură unei rebeliuni împotriva celor cinci lideri ai facțiunii. Din punct de vedere al mecanicilor, ca să câștigi, trebuie să înveți când să ataci, când să te ferești și cum să combini loviturile. Fiecare run e puțin diferită față de cea anterioară, pentru că elementul roguelike schimbă ce abilități și upgrade-uri primești pe parcurs. E genul de joc care te pedepsește dacă butonezi la întâmplare, dar te recompensează când stăpânești ritmul. Există și un skill tree dedicat, deci poți personaliza personajul după stilul tău de joc. Mihai Pohonțu, CEO-ul Amber, descrie lansarea ca pe un moment de maturitate pentru companie. După ani de colaborări cu parteneri globali și proiecte dezvoltate pentru alții, Mexican Ninja e dovada că studioul poate construi și titluri originale cu potențial internațional. Un demo gratuit al jocului este disponibil pe Steam și oferă aproximativ 60 de minute de gameplay și o primă confruntare cu forțele Narkuza. Mexican Ninja va fi lansat în 2026 pe PC, prin Steam, PlayStation 4, PlayStation 5, Xbox Series X|S și Xbox One.

Prima competiție de esports în realitate virtuală din România începe la București

Sezonul inaugural al Ligii Esports EVA Bucharest League adună la start 16 echipe care se luptă pentru un loc în competițiile internaționale, cu premii de peste 130.000 euro București, 23 februarie 2026 – Scena locală de esports se diversifică, odată cu startul primului sezon al ligii de esports în realitate virtuală, EVA Bucharest League, ce are loc la arena EVA VR din București. Liga de Esports VR “EVA Bucharest League” reunește 16 echipe care concurează într-o structură competițională organizată pe patru divizii a câte patru echipe. Meciurile se joacă în fiecare luni, în sistem round-robin, fiecare echipă întâlnind toate celelalte echipe din divizia sa. După fiecare rundă, prima echipă din fiecare divizie promovează, iar ultima din fiecare divizie retrogradează. Înainte de debutul oficial al sezonului, echipele au trecut printr-un turneu de seeding, care a stabilit distribuția acestora în cele patru divizii ale competiției. Echipele participante în ligă sunt POG, 8BIT, Ghost, Asgard, ADAM, OneShot, Aia4, MCM, Academia de Fortnite, MiG, Tactical Telemea, Ceaunarii, Run to Sip și Pizza Hotline. Luni, 23 februarie, intră în joc echipele din divizia 1 – Project Underdog, 8 Bit, Ghost și Adam. Cele patru echipe au dominat turneul de seeding, demonstrând că sunt cele mai valoroase. Meciurile încep de la ora 20:30. Susținătorii echipelor sunt așteptați la EVA România sau pot urmări meciurile pe canalul de YouTube. Meciurile din ligă se desfășoară în modul de joc Domination din After-H: Battle Arena, shooterul tactic dezvoltat special pentru competiții VR în cadrul ecosistemului EVA. În acest mod de joc, controlul teritoriului, comunicarea și coordonarea echipei sunt esențiale: jucătorii se deplasează fizic în arenă, capturează și apără puncte cheie și își ajustează strategiile în timp real, într-o experiență care îmbină intensitatea sportului cu adrenalina gamingului competitiv. Arena EVA din București găzduiește două spații de joc de câte 500 de metri pătrați fiecare, unde mișcarea din viața reală este transpusă 1 la 1 în mediul virtual, fără cabluri sau limitări. Marea noutate a competiției EVA este integrarea completă a ligii din București într-un sistem competițional internațional. Datele de joc sunt sincronizate cu toate celelalte locații EVA din lume, iar diviziile se joacă în aceleași zile în întreaga rețea, într-un sistem unificat care conectează competițiile locale la nivel regional și internațional. România face parte din noua zonă competitivă europeană, alături de Franța, Germania, Belgia, Spania și Elveția, unde barierele naționale sunt eliminate pentru competițiile oficiale din 2026. Calendarul EVA 2026 presupune 3 niveluri competiționale Ligile locale sunt organizate în patru regiuni europene, ce se desfășoară în 16 locații. Sezonul este împărțit în două split-uri (ianuarie–aprilie și mai–septembrie), iar la finalul fiecăruia, cele mai bune echipe din fiecare ligă locală se califică în turneele regionale, unde concurează cu echipe din alte orașe. În toate ligile locale concurează peste 500 de echipe. În paralel se desfășoară EVA Versus, competiție care introduce un sistem de ranking global între locații. După fiecare etapă de ligă locală, echipele câștigătoare din fiecare divizie dispută meciuri inter-site (IS) împotriva câștigătoarelor din alte orașe. Competiția are un fond anual de premiere de 30.000 de euro. Următorul nivel este Challenger League, o competiție sezonieră care permite echipelor să evolueze într-un sistem bazat pe performanță, cu impact direct asupra viitorului lor competitiv. Primele patru echipe avansează în playoff și împart suma de 25.000 de euro. Cel mai înalt nivel competițional este EVA Pro League în care se înfruntă cele mai bune 8 echipe din Europa. Competiția se desfășurată între aprilie și octombrie 2026 și are premii de 50.000 de euro. În paralel, EVA Summit reunește întregul ecosistem competițional EVA, aducând la un loc echipe din ligile locale, Challenger League și Pro League. Fondul de premiere este de 30.000 de euro. „Liga locală este pentru echipele românești poarta de intrare într-un ecosistem european complet integrat. Pentru prima dată, fiecare meci jucat la București are impact direct la nivel internațional. Echipele au șansa să se dezvolte într-un cadru profesionist, să se testeze împotriva celor mai puternici adversari din regiune și să urce, pas cu pas, spre competițiile de top. Suntem nerăbdători să vedem performanțele lor în acest nou format.”, a declarat Andrei Moisa, COO EVA România.

MSI RTX 5090 Lightning Z, fița supremă în materie de gaming

N-am mai făcut de mult timp un build Zona Store pe Playground, așa că am decis să revenim cu unul special, că doar nu vă pierdem timpul cu mizilicuri. Astăzi răspundem la întrebarea „Ce se întâmplă la intersecția dintre cel mai rapid procesor de gaming și cea mai bengoasă implementare de RTX 5090?” Uite, minunăția asta. Știu, știu, suntem în plină criză în industria PC-urilor, și credeți-mă că și noi o resimțim la fel de mult ca și voi, dar hai să ignorăm pentru câteva clipe elefantul din cameră și să ne bucurăm de un build purist, cu accent pe performanță brută, că doar o viață avem, nu? Configurația sistemului Center piece-ul acestui build este nou-lansata placă RTX 5090 LIGHTNING Z de la MSI. Și încep cu o paranteză, mie îmi pare rău că MSI nu acordă mai multă importanță pieței românești, pentru că există un potențial de creștere consistent, dată fiind imaginea bună pe care o au produsele MSI în România. Revenind la placa video, RTX 5090 LIGHTNING Z este o placă dezvăluită la CES acum o lună, iar lansarea ei oficială tocmai a avut loc ieri. Placa va fi fabricată în 1300 exemplare, iar în România au ajuns până acum pe canale oficiale vreo 2-3. Noi am reușit să punem mâna pe exemplarul cu numărul 278 și să vă zic sincer, când ne-a ajuns am crezut că au greșit comanda și ne-au adus o carcasă, pentru că cutia acestei plăci este absolut gigantică. Placa în sine are dimensiuni relativ normale pentru o placă răcită pe lichid, dar evident că vine cu un miliard de accesorii. Breloc, card NFC, magneți de frigider (sau de ce nu, de carcasă), o bucată de PCB, primești inclusiv o replică a plăcii de dimensiunea unei brichete, cu ventilatoare ce se pot roti! Din păcate nu este funcțională și în rest, că ar fi fost perfectă pentru build-ul hamsterului meu. Fun fact, brelocul este în același timp folosit și pentru a schimba cu ușurință între BIOS-ul standard și cel de overclock la placă. Harfe, fițe, figuri. Revenind la placă, la prima vedere ies în evidență două lucruri: faptul că are două mufe de 12V High Power și display-ul gigantic, de 8 inch, care acoperă întreaga placă. Ce nu iese în evidență, dar e important, este că placa asta are un cold plate, adică elementul de răcire de sub capotă, integral din cupru, pe toata lungimea plăcii. Și ăsta e un detaliu important, pentru că placa, pe setarea ei standard, are o limită de putere de 800W. Dacă acționezi și switch-ul de overclock, placa singură consumă cât două sisteme de nivel mediu, adică o mie de wați. Etajul de alimentare al plăcii are nu mai puțin de 40 de faze, mai multe și decât ale unui ASUS Astral. Bine, dacă intrăm în detalii, întregul layout al plăcii este o capodoperă, cu faze care rulează în paralel, cu circuite de monitorizare complet izolate, care păstrează placa în siguranță, cu piese de calitate pe tot ce înseamnă control de voltaje și nu numai. Și ca să fiu sincer, mă bucur că o astfel de placă a ajuns la consumatori, fie ei și 1300 la număr. MSI RTX 5090 Lightning Z este nu atât un 5090 cu overclock, cât un studiu de caz sau un experiment dacă vreți legat de ce poți face cu un RTX 5090 dacă nu ai constrângeri de buget sau de design. Într-un fel, placa asta păstrează spiritul defunctei eVGA și pasiunea lor pentru plăci video nu doar performante, dar și excelent construite. Ajungem și la testarea propriu-zisă imediat, dar până atunci vă mai delectez și cu restul componentelor sistemului. Am zis că e păcat să nu adăugăm la build cel mai rapid procesor de gaming la ora actuală, așa că am pus un Ryzen 7 9850X3D, practic un 9800X3D pe steroizi. Avem aici un mini review la acest procesor, alături de performanțele în teste, deci vă recomand să treceți pe acolo dacă vreți să aflați mai multe. Totuși, ca idee, în esență vorbim de un 9800X3D cu un voltaj ceva mai mare și cu 400 de MHz în plus la frecvența maximă. Și dacă 9950X3D este indiscutabil superior în sarcinile de productivitate, 9850X3D are un mic, dar real avantaj în gaming mulțumită arhitecturii cu un singur CCD și frecvenței maxime apropiate de cea a lui 9950X3D. Procesorul l-am răcorit cu un cooler Tryx Panorama SE, dacă tot e festivalul ecranelor în carcasă. Este un cooler destul de silențios, eficient și absolut spectaculos, mulțumită ecranului AMOLED curbat. Placa de bază este un MSI MAG X870E Tomahawk WIFI. Placa asta o folosim în mod frecvent pe sistemele noastre de linie, deci am putut să stăm liniștiți cu privire la fiabilitate și configurare. Am fi putut merge pe o variantă Carbon, dar pentru un preț aproape dublu nu am considerat că merită feature-urile suplimentare. Iar în ceea ce privește performanța, cred că am stabilit deja că placa de bază are un rol absolut minuscul. Am mai pus în sistem și un salariu mediu net, adică un kit de memorie Kingston Fury RGB 64GB DDR5 la 6000 MT/s (da, 64GB RAM au ajuns să coste cât un salariu mediu), un SSD Samsung 9100 Pro de 1TB pentru sistemul de operare și un WD Black de 1TB pentru aplicații. Sursa folosită este un Seasonic PRIME de 1600W cu certificare Platinum, capabilă să livreze întreaga putere pe rail-ul de 12V. Puterea este suficientă pentru orice nebuneli – procesorul nu depășește 150W, placa video 1000W și restul sistemului maxim 50W. Îți mai rămân 400W pentru overclock, deși dacă vrei să ajungi în zona asta de consum, problema ta nu e sursa. Am dezbătut mult timp ce carcasă să alegem, și până la urmă am mers pe un HAVN HS 420, pentru că este spațioasă, are ventilatoarele „la vedere” și scoate în evidență ecranul plăcii video și al cooler-ului. Sigur, pentru clienții unui astfel de sistem, putem modifica configurația după preferințe, dar pentru showcase-ul de azi, HAVN HS 420 este

Tastatura mecanică Trust GXT 872 Xyra TKL, show RGB la un preț accesibil (review)

Există tastaturi care te cuceresc prin specificații și tastaturi care te câștigă din prima prin felul în care arată pe birou. Trust GXT 872 Xyra TKL este, pentru mine, clar din a doua categorie. O tastatură care îți atrage privirea înainte să apuci să îi numeri switch-urile sau să te gândești la forța de acționare (actuation force). Primul lucru pe care îl remarci este iluminarea. RGB-ul este frumos, intens și, sincer, extrem de satisfăcător vizual. Genul de tastatură care arată bine chiar și atunci când n-ai chef de gaming, dar vrei să îți bucuri puțin ziua la birou. Iar aplicația GXTrust este, fără exagerare, o mică jucărie pentru adulți. Am pierdut mai mult timp decât anticipam, inițial jucându-mă cu efectele de lumină. Rainbow Wave, Reactive, Ripple, ajustări de culoare, viteză, intensitate, totul e acolo și funcționează intuitiv. Nu e software de elită, dar îți dă senzația că deții controlul. Partea despre aplicație o s-o dezvolt și mai jos. Trust GXT 872 Xyra TKL, o frumusețe trădată de „praful de stele” Hai să fim sinceri, tastatura arată spectaculos când e curată și iluminată. Formatul TKL (fără numpad) e perfect pentru birourile mici sau pentru cei care au nevoie de mai mult spațiu pentru mouse. Dar aici intervine problema mea principală cu designul Trust GXT 872 Xyra TKL. Suprafața albă domină construcția, iar asta înseamnă că fiecare fir de păr, fiecare geană care-mi cade pe ea devine imediat vizibilă. Dacă ești genul ordonat care își curăță zilnic biroul, probabil nu te va deranja, but I’m not! Finisajul mat nu reține amprentele, dar asta nu salvează Trust GXT 872 Xyra TKL de restul „detaliilor microscopice” care par atrase magnetic de suprafața deschisă. E frumoasă, dar necesită întreținere constantă dacă vrei să rămână așa. Într-o dimineață am vărsat cafea pe ea, în partea din stânga sus. Am înjurat, am deconectat-o de la PC și am început s-o șterg. Pentru siguranță, ca să nu rămână lichid în ea, am scos vreo 5 taste cu ustensila din pachet. Am șters-o bine cu hârtie și, contrar așteptărilor, după arată ca nouă. Deci, poate că până la urmă murdăria nu e o problemă atât de mare. Zgomot nedorit, dar până la urmă plăcut Pentru gustul meu, Trust GXT 872 Xyra TKL e zgomotoasă. Switch-urile Leobog linear, cu durabilitate declarată de 60 de milioane de apăsări, nu sunt cele mai silențioase din lume. Dar, și aici e partea interesantă, nu-mi displace. E un zgomot cumva satisfăcător, nu enervant. Dar, când Dan filmează în studio, mă opresc din tastat și fac altceva, pentru că am impresia că se va auzi pe înregistrare. Probabil că nu se va auzi, dar dacă eu aud bine sunetul tastelor când ascult muzică tare în căștile over-ear, mi-e frică de microfonul lui. Trust spune că e o tastatură „creamy” cu montaj gasket, care atenuează vibrațiile și face apăsarea mai moale, ceea ce e adevărat până la un punct. E mai silențioasă decât multe mecanice și nu se ridică până la nivelul unei mașini de scris din anii ’80. Dar dacă lucrezi într-un birou open-space sau noaptea târziu, când toți dorm sau ar vrea, colegii sau familia ta s-ar putea să nu aprecieze simfonia tastelor. Aplicație, funcționalitate, accesorii Aplicația GXTrust nu cere cont și e bine organizată pentru acest segment de preț. Interfața e clară, împărțită logic: Settings pentru configurări generale, Key assignment pentru remapping și macros, Light effect pentru RGB, și Macro edit panel pentru secvențe complexe. În Key assignment poți realoca tastele prin cele șase tab-uri disponibile (Keyboard, Mouse, Multimedia, Macro, Commands, Key combination). Secțiunea Commands oferă shortcut-uri pentru funcții de sistem, în timp ce tab-ul Macro îți permite să înregistrezi secvențe care se repetă până la release, până la următoarea apăsare sau de un număr specific de ori. Light effect e playground-ul RGB: 13 efecte pre-programate (de la Breathing la Rainbow Waterfall), control individual pentru brightness și speed, plus color picker complet pentru customizare pe fiecare tastă. Am petrecut mult timp jucându-mă cu luminile, până am ales Bloom. Partea tehnică e ce trebuie, anti-ghosting cu N-key rollover (recunoaște orice combinație de taste apăsate simultan), switch-uri hot-swappable cu 5 pini (compatibile și cu 3 pini), fără întârzieri la input, durabilitate de 60 de milioane de apăsări. Pentru gaming, tastatura se descurcă excelent, fie că joci FPS-uri antrenante sau titluri mai relaxate, feedback-ul e consistent și precis. Revenind la partea de creamy, da, asta e senzația, de sunet rotund, fără nuanță metalică sau aspră. Nu e o tastatură silențioasă, dar sunetul e plăcut și constant, mai apropiat de un „toc” moale decât de un click agresiv. În jocuri fast precum CS2 zgomotul nu m-a deranjat deloc, iar la scris poate deveni satisfăcător dacă ești singur în birou. Cursa tastelor este lină, apăsările sunt ușor de controlat, ceea ce face tastarea relaxată chiar și după sesiuni mai lungi. Nu e genul de tastatură care te obosește scriind, dar nici una ultra-ușoară care generează apăsări accidentale. Poziția tastaturii e oblică dacă ridici piciorușele din față, e foarte stabilă, tastele au wobble minim, keycaps-urile au profil OEM pe layout ANSI, sunt din ABS și, în timp, vor căpăta inevitabil acel luciu specific în zonele cel mai des folosite, cum ar fi WASD. Formatul TKL (fără numpad) e bun pentru birourile mici sau pentru cei care au nevoie de mai mult spațiu pentru mouse. Cu dimensiunile de 365 x 143 x 33 mm, tastatura ocupă cu aproximativ 20% mai puțin spațiu decât o tastatură full-size. La 831 de grame, e suficient de stabilă încât să nu alunece pe birou, dar nu atât de grea încât să fie greoaie de mutat. În cutie vine cu un frumos cablu albastru USB-A la USB-C spiralat și un tool 2-in-1 pentru scos taste și switch-uri, deci ai putea să-ți personalizezi tastatura exact cum vrei, dacă vrei. De asemenea, în partea de sus ai taste F care, împreună cu FN, oferă funcții pentru gaming și lucru. Concluzie și preț TRUST GXT 872 Xyra TKL e o tastatură pentru cei care vor show RGB

Colecția ROG x Hatsune Miku (hands on)

Mi se pare cel puțin interesant și de încurajat trendul pentru brandurile mari sau mici de hardware sau periferice de a crea colecții în colaborare cu diferite alte entități sau branduri, uneori reprezentate de simboluri ale copilăriei precum Pokemon, iar altă dată un personaj, Hatsune Miku care este, probabil, cea mai faimoasă artistă din lume care nu există în realitate. Cine este această Hatsune Miku mai exact? Să explic pentru ăștia mai în vârstă ca mine: Hatsune Miku nu este un AI care gândește singur, ci un software de sintetizare a vocii creat de compania japoneză Crypton Future Media în 2007. Producătorii muzicali cumpără programul, introduc melodia și versurile, iar Miku „cântă”. Vocea ei are la bază mostre înregistrate de la actrița japoneză de voce Saki Fujita. Pentru a vinde software-ul, creatorii i-au dat un chip. Miku este reprezentată ca o fată de 16 ani, cu ochi albaștri și două cozi lungi, de culoare turcoaz, care îi ajung până la glezne. Designul ei este inspirat de estetica anime și de culorile sintetizatoarelor Yamaha. Ce e interesant este că oricine are software-ul poate scrie o piesă pentru ea. Există peste 100.000 de cântece lansate sub numele ei, de la pop și rock până la operă sau metal. Fanii Hatsune Miku sunt de ordinul milioanelor, cu peste 4 milioane de urmăritori doar pe canalul de Youtube. Nici nu vreau să îmi imaginez câți sunt în total cu tot cu platformele asiatice Bilibili sau Niconico. ROG x Hatsune Miku Revenind la setup, hai să le luăm pe rând, pentru că sunt câteva care chiar îmi plac, cel puțin în materie de schemă de culori folosită. Îmi place mult nuanța de Turcoaz folosită, mi se pare o combinație bună cu albul, deci perifericele arată chiar bine, cel puțin în ochii mei. Acum dacă m-ai fi întrebat pe mine nu m-ar fi deranjat una din tastaturile mai premium din gama ASUS să primească aceste culori nebune. Nu m-ar fi deranjat deloc un Keris așa, dar înțeleg de ce ai începe cu zona mai affordable pentru periferice. La fel a făcut și Razer cu colecția Pokemon. ROG Strix HELIOS II Carcasa care acomodează tot acest build/collab este o versiune specială a lui ROG Strix Helios II care cântărește cred că o tonă. A fost o adevărată aventură să-l urcăm 3 etaje până la redacție, noroc că avem în partea de sus niște curele de care te poți apuca atunci când transporți carcasa în sine, ceea ce nu e neapărat valabil pentru cutie. Cântărind 18 kilograme doar ea, fără nici o componentă extra înăuntru puteți înțelege de ce ne-am chinuit. Trecând peste greutate, Strix HELIOS II este o carcasă foarte reușită, ai loc înăuntru pentru toate componentele posibile, incluzând plăci video de până la 45 de cm lungime, pentru care ai și susținere sub forma a două anti-sag-uri bine gândite, poți monta o puzderie de ventilatoare, iar spațiul pentru sursă și stocare este foarte bine gândit. În plus, versiunea Hatsune Miku are fix aceleași culori ca tot setup-ul, plus ditamai personajul desenat pe grila frontală. ROG THOR 1200W Platinum III În mod evident, sursa aleasă ca să susțină tot acest sistem este și ea din colecția Hatsune Miku, top of the line-ul celor de la ROG, capabilă să țină chiar și o placă video mai puternică, precum RTX 5090-ul, 1200 de W fiind foarte future proof în cazul în care vrei să treci la acest model în defavoarea lui RTX 5080. Ce îmi place la sursele din gama Thor este afișajul acela lateral magnetic și detașabil care-ți arată consumul exact în fiecare moment, ca să plângi atunci când pornești un joc fără limită de FPS în meniul principal și vezi că-ți pornește placa video blană și consumul sare cu sute de W. E foarte nice, cel puțin pentru o fire curioasă ca mine, în mod evident pe lângă toate funcțiile de siguranță și de modularitate care sunt la nivel înalt oricum pentru sursele Thor. Și puncte bonus pentru faptul că au colorat și cablurile în aceiași schemă de culori, mă rog, cel puțin pe cele vizibile, adică 24pin-ul de la placa de bază dar și cel de 12 volt High-Power. ROG STRIX X870E-H GAMING WIFI7 Continuăm cu placa de bază, o componentă deseori neglijată când ne construim un build. Ei bine și modelul Strix X870E-H Gaming WiFi 7 a primit tratamentul Hatsune Miku, chiar dacă puțin mai ușor decât alte componente, având un paint job mai finuț, care nu iese în evidență la fel de tare ca placa video de exemplu, dar oricum placa de bază în general nu este extrem de vizibilă, fiind acoperită de alte componente precum pompa sistemului de răcire, placa video sau RAMI și diferite alte plăci de extensie etc. Personal îmi place chiar mult cum arată, asta pe lângă faptul că chipsetul X870E este extrem de robust. Avem stocare ultra rapidă cu suport pentru 2 SSD-uri NVME PCIe 5 și 2 PCIe 4, dar și suport pentru RAM de viteze ridicate de până la 8000 de MegaTransferuri pe secundă. ROG Ryuo IV 360 ARGB Răcirea inimii acestui build, adică a popularului procesor Ryzen 7 9800X3D este taskul de care se ocupă sistemul AIO de răcire cu apă ROG Ryuo IV 360 ARGB. Și acesta a primit tratamentul Hatsune Miku și sincer arată chiar bine. După cum am mai repetat deja de mai multe ori, mă bucur teribil când apare o pată de culoare printre majoritatea nuanțelor plictisitoare de negru. Drept urmare, Ryuo IV, versiunea Hatsune Miku, are tuburile turcoaz și tot ecranul de 6.67 inchi AMOLED, rezoluție 2K, este flancat de cromatica tipică Hatsune Miku. Am mai văzut astfel de ecrane curbate și la modelul Panorama al celor de la TRYX, deci suntem deja fani ai esteticii. Până și ventilatoarele de 120mm cu flux de aer de 71.44CFM instalate pe radiatorul de 360mm au fost vopsite în aceleași culori, ca să mențină uniformă estetica generală. Este un cooler capabil să țină piept și lui Ryzen 9 9950X3D, șeful din curtea AMD, cel

PCCooler te ajută să construiești un gaming PC cu performanțe bune la preț corect (review)

Știți discuția aceea cu alocarea bugetului pentru un PC, că multă lume face greșeala de a folosi majoritatea fondurilor disponibile pentru Procesor și Placa video? Bine, asta în condiții normale, că de ceva timp RAM-ul s-a scumpit atât de mult încât până și un kit absolut banal a ajuns să depășească procesorul ca preț. Între timp, nu putem decât să sperăm că va trece și această criză, la fel cum a trecut și criza crypto, a stocurilor în pandemie, a plăcilor video etc. Înapoi la ale noastre, vorbeam despre o greșeală pe care o fac destui în căutare de PC, anume alocarea bugetului către toate componentele, nu doar procesor + placa video și mai vedem noi pe încropim în jur. Un build trebuie gândit ca un tot unitar, trebuie să ai în minte din start scopul, motivul pentru care construiești acel PC, la ce îl vei folosi în principal, unde îl vei ține și nu în ultimul rând, cât vrei să te țină? Nu are sens să construiești cel mai puternic PC cu două RTX 5090-uri și Ryzen 9 9950X3D dacă tu vei sta în Word și pe mail-uri toată ziua. Arunci banii pe geam și nu vei utiliza niciodată acea „bestie” la potențialul ei maxim. Astăzi vă propun spre analiză situația în care vrei un PC decent, cu care să te joci aproape orice joc la rezoluție 1440p cu detalii peste medie sau absolut orice poftește inimioara ta în Full HD fără limite, cu tot Path Tracing-ul și alte bling bling-uri active. Am pornit de la ideea de a mai testa diferite produse de la PC Cooler pentru că build-ul trecut a generat ceva interes din partea voastră, așa că mai investigăm și alte componente. Și da, e drăguț să vorbim despre ele, dar nu puteam testa în vid, trebuia să facem un mic build, că nu testezi un ventilator fără să-i lipești procesorul pe care să-l țină sub control, nu? Așa că am închegat și un sistem care să conțină aceste componente, ca să vedem cum se comportă ca un tot unitar. Build-ul de astăzi nu-i nici alb nici negru, este o combinație zicem noi chiar drăguță, care-ți atrage atenția ușor, fără să exagereze prea tare. O pată de culoare sau un contrast bine plasat pe ici pe colo nu a făcut rău nimănui, asta vine de la mine care tot așa am PC în două culori, îl știți, l-ați văzut la Comic Con, poate-l vedem și anul ăsta sau poate facem ceva și mai năstrușnic, cine știe. Revenind, sistemul de față are în componență cel mai popular procesor al generației trecute, cel puțin în materie de gaming, adică încă foarte capabilul Ryzen 7 7800X3D, susținut de o 16GB de RAM de la Corsair, model Vengeance, de 5200 de MegaTransferuri pe secundă și o placă video GeForce RTX 5060 TI de 16GB, model Eagle a celor de la GIGABYTE. După cum puteți observa, ideea acestui build a fost conform principiului „best bang for your buck”. Maxim de performanță fără să faci o gaură prea mare în portofel. Cert e că sistemul suportă DDR5, așa că îndată ce încep să revină prețurile la normal vei putea să faci upgrade liniștit la 32GB sau poate chiar 64GB de RAM. Carcasa care acomodează toate aceste componente cu ceva spațiu de manevră extra este modelul C3D310 ARGB, varianta de culoare albă. Este o carcasă care poate acomoda plăci de bază format Micro ATX sau mini ITX, deci este clar pentru persoanele care vor un sistem care nu ocupă juma’ de birou. Aspectul acesteia este standard, cu mesh în față, sus și spate și sticlă pe lateral, doar pe o parte, o carcasă în stil tradițional cum le numim. Oțelul folosit în compoziția lui C3D310 este format la rece, prin presare și poartă denumirea oficială de SPCC, sau Steel Plate Cold Rolled Commercial, și are o grosime de 6mm. Ca urmare, carcasa pare, cel puțin din cât m-am jucat eu cu ea, foarte solidă. Capabilă să susțină toate radiatoarele posibile fără să se îndoaie, să flexeze sau cine știe mai ce. Mai mult de atât, sunt destul de sigur că mi-ar ține și pisica de 5kg care vrea neapărat să doarmă pe sistem, în dreptul exhaust-ului, pentru că se încălzește. Deci la capitolul rezistență eu mă declar mulțumit. Designul triunghiular al diferitelor panouri este ce numesc cei de la PC Cooler „TriForce” Design Language. Practic panoul frontal are un design perforat de tip Mesh cu diferite triunghiuri, aceleași care sunt și pe rama sitei frontale. Găurile sunt suficient de mici cât să prindă diferitele particule de praf dar nu prea mici cât să împiedice circularea corectă a aerului prin carcasă. În ceea ce privește ventilatoarele, C3D310 poate acomoda mai multe decât ai avea nevoie de fapt. Frontal poți instala până la 3 ventilatoare de 120mm sau 2 mai mari de 140mm. În partea de sus avem ușor mai puțin spațiu cu 2 de 140mm sau 2 de 120mm, un singur locaș de 120 pe spate și poți inclusiv pune 2 extra ventilatoare care să servească drept răcire/input pentru zona dedicată sursei sau a diferitelor medii de stocare pe 2.5/3.5inchi. Radiatoarele suportate însă sunt ceva mai conservatoare în dimensiuni pentru că trebuie să ai loc și pentru tuburi. Deci nu încape un AIO de 360mm frontal, vom fi nevoiți să ne limităm doar la 240 sau 280mm. În partea superioară însă trebuie să fiți ușor mai atenți la grosimea radiatoarelor să nu se lovească de radiatoarele VRM-urilor de pe placa de bază, în cazul în care vreți AIO-ul montat sus. În spatele carcasei ai spațiu destul să ascunzi și cele mai încăpățânate cabluri. Cât spațiu? Cam 27 de mm, cât să-ți încapă și un controller de iluminat al ventilatoarelor sau chiar 3 SSD-uri stil vechi, pe SATA, montate departe de ochii privitorilor. Modelul C3D310 nu este compatibil cu plăcile de bază cu conectorii pe spate, stil BTF. Când am ales carcasa aceasta pentru build ne-am uitat atenți la dimensiuni, pentru că deși este

GIGABYTE MO27Q28G, monitor de gaming OLED care face iarna mai luminoasă, alături de RTX 5080 (review)

GIGABYTE MO27Q28G, un nume greu de reținut, dar un monitor care mi-a lăsat o impresie greu de uitat. Panoul tip „tabletă” e un tandem OLED, 27 de inch, cu rezoluție 1440p și rată de refresh de 280Hz. Tradus din română în română e rapid, frumos, plat și subțire ca un blat de plăcinte și nu e ieftin, dar probabil nici atât de scump pe cât te-ai aștepta. Raportat la subțirimea panoului cutia e uriașă, dar altfel e o cutie obișnuită și bine organizată. Are toate cablurile frumos ordonate, la fel piciorul și hârtiile. Ai HDMI, DisplayPort, USB-B și evident cablu de alimentare. Hârtiile standard (ghid de utilizare, certificat de garanție și fișă tehnică). Printre acestea se găsește și un Calibration Factory Report, care confirmă acuratețea culorilor și despre care o să povestesc mai târziu. GIGABYTE MO27Q28G, asamblare, construcție și porturi Am ansamblat cu mare grijă piciorul pe monitor și apoi talpa, ambele metalice, pentru că, după cum spuneam mai sus, panoul e incredibil de subțire și probabil fragil. Din fericire, suportul nu se prinde direct de panou. Există o zonă tampon, mai solidă, care concentrează toată partea tehnică și electrică a monitorului, inclusiv butoanele, circuitele interne și zona de conectică. Chiar și așa, te sfătuiesc să fii extrem de precaut la montaj, să citești cu atenție instrucțiunile și să nu te grăbești. Spatele gri al monitorului duce mai degrabă cu gândul la un televizor clasic decât la gaming, chiar dacă sus, aproape ironic, stă scris „DOMINATING THE GAME”, iar în dreapta, mult mai discret, apare „GIGABYTE”. Designul este sobru, fără RGB-uri inutile sau forme prea agresive, ceea ce nu e un lucru rău deloc dacă preferi un setup curat. În stânga jos se află butonul de pornire, oprire și comenzile de navigație pentru OSD, poziționate intuitiv și prin urmare ușor de găsit. Sub monitor, orientate vertical, sunt grupate toate porturile și alimentarea, o soluție practică pentru managementul cablurilor, chiar dacă nu este cea mai comodă dacă umbli des la conexiuni. La capitolul conectică, primești exact ce te aștepți în zona asta de preț. Ai două porturi HDMI 2.1, un DisplayPort, un USB Type-C, două porturi USB-A pentru periferice, un port USB-B pentru upstream și un jack audio pentru căști, plus alimentarea externă. Nimic exotic, nimic lipsă. Este un aranjament corect, gândit pentru PC, consolă și eventual un laptop conectat ocazional, fără să te oblige la adaptoare sau improvizații. Piciorul gri și talpa hexagonală curg natural din GIGABYTE MO27Q28G, iar prin contrast cu fragilitatea panoului conturează un aspect general de soliditate și ergonomie. Standul oferă reglaj pe înălțime, înclinare și pivotare, astfel încât se adaptează ușor pentru orice scenariu de utilizare. Gusturile mele fiind mai degrabă spartane în materie de echipamente de birou, mi se pare că acest monitor ar merge perfect și într-un birou de contabilitate, nu doar într-un setup de gaming. Ecran În meniu și pe cutie apare HDR Peak 1500, asta înseamnă că luminozitatea maximă este atinsă doar în moduri HDR agresive, gândite mai degrabă pentru demo și testare decât pentru utilizare zilnică. Nu mă înțelege greșit, în utilizare cotidiană imaginea rămâne excelentă, iar în HDR valorile sunt solide atât ca volum de culoare, cât și ca stabilitate. Unghiurile de vizualizare sunt bune, deși nu chiar la nivelul QD-OLED. Ai putea observa o ușoară tentă albastră atunci când privești ecranul din lateral, dar în utilizare normală nu devine o problemă. Pixel response-ul este instantaneu, cum te aștepți de la OLED, iar la 280 Hz totul pare ireal de fluid. Și nu, nu o să simți diferența dintre 279,96 Hz și 280 Hz. Monitorul impresionează din nou la culoare. Panoul acoperă aproximativ 84% din spațiul BT.2020, o valoare foarte mare pentru un monitor de gaming, iar asta se vede imediat în volum, saturație și tranziții fine. GIGABYTE a pus în cutie și o fișă de calibrare din fabrică, iar exemplarul testat vine cu un delta E de aproximativ 0,5 în sRGB, adică o abatere extrem de mică, practic invizibilă cu ochiul liber. În utilizare reală, asta se traduce într-o acuratețe suficient de bună inclusiv pentru editare foto sau video, atâta timp cât nu vorbim de lucrări de artă, expuse în galerii. Un avantaj important la MO27Q28G este tratamentul anti-reflexie. GIGABYTE folosește un coating destul de agresiv, cu o reducere a reflexiilor de până la 99%. Eu lucrez într-o cameră luminoasă, cu geam în dreapta și spate, iar stratul anti-reflexie ajută vizibil față de multe alte OLED-uri cu panou lucios sau semi-lucios. Nu face minuni și nu elimină complet reflexiile în lumină directă, dar poți lucra cu monitorul lângă geam fără să ai camera permanent oglindită în ecran. Monitorul este compatibil atât cu AMD FreeSync Premium Pro, cât și cu NVIDIA G-Sync, ceea ce înseamnă o imagine fluentă și lipsită de tearing, indiferent de tabăra din care face parte placa ta video. OLED-ul vine, inevitabil, cu propriile compromisuri. Dacă lași aceleași elemente statice pe ecran ore în șir, riscul de burn-in există, oricât de mult ne-ar plăcea să-l ignorăm. Pe MO27Q28G, GIGABYTE încearcă însă să țină lucrurile sub control printr-un pachet consistent de protecții. De la funcții care „refreshuiesc” automat pixelii și mici deplasări aproape imperceptibile ale imaginii, până la funcții software care monitorizează uzura panoului și un mod VRR Anti-Flicker gândit să reducă pâlpâirea la framerate-uri joase. GIGABYTE a strecurat și câteva funcții inteligente în OSD, spre exemplu dashboard-ul poate afișa direct pe ecran informații precum încărcarea procesorului, a plăcii video sau numărul de cadre pe secundă. Black Equalizer ajută la scoaterea în evidență a zonelor întunecate fără să ardă restul imaginii, iar cu funcția KVM poți controla două sisteme diferite folosind aceeași tastatură și mouse. Sunt incluse și funcțiile clasice de gaming, precum crosshair-ul, timer-ul și alte mici unelte pe care le poți folosi când ai nevoie de ele. OSD-ul este bine organizat și ușor de navigat. În perioada de testare, OLED Care nu a pornit singur sau, dacă a făcut-o, a fost suficient de discret încât să nu-mi dau seama. Am pornit curățarea pixelilor manual din