Etichetă: Life-Entertaiment

Recenzie destul de rezervată în The Guardian despre Cravata Galbenă, care se lansează în Marea Britanie pe 9 octombrie: Un film solid și lipsit de pretenții

Unul dintre cei mai influenți și respectați jurnaliști culturali din spațiul anglofon, Peter Bradshaw, Chief Film Critic al prestigiosului The Guardian, publică luni o cronică despre producția „The Yellow Tie”, care se va lansa în cinematografele din Marea Britanie pe 9 octombrie. „Este un film biografic de modă veche, venit din Europa Centrală, care este totodată și o muncă făcută din dragoste de regizorul său: puțin greoi și solemn, desigur, dar solid realizat, sincer și plin de idealism, cu interpretări corecte și efecte vizuale decente. Este povestea dirijorului și compozitorului român Sergiu Celibidache, un muzician genial care a devenit cunoscut printre cunoscătorii muzicii în anii de după cel de-Al Doilea Război Mondial datorită convingerii sale unice și intransigente, de un purism radical – derivată din studiile sale asupra budismului Zen – că muzica nu ar trebui niciodată înregistrată. El considera că discurile de vinil și CD-urile erau inerte și lipsite de viață și că muzica trebuia trăită live, în prezentul autentic și plin de pasiune”, scrie Bradshaw, pentru care începutul filmului, brutalul tantrum pe care-l face Malkovich (Celibidache senior) în fața unor producători japonezi este „neinspirat”. Malkovich îl interpretează pe Celibidache „cu o superioritate capricioasă și ostentativă” Malkovich îl interpretează pe maestrul Celibidache „cu o superioritate capricioasă și ostentativă”, dar, cu toate astea, jurnalistul britanic nu are o impresie cu totul proastă despre producția asta și-i dă Cezarului ce-i al Cezarului. Fără un entuziasm debordant, Bradshaw crede că „The Yellow Tie” este „un film solid și lipsit de pretenții”. „Nu este ușor de înțeles exact care este ideea pe care Celebidache încearcă să o transmită prin poziția tatălui său; Celibidache nu pare să fi adunat foarte mulți adepți, iar lumea muzicală era plină de muzicieni cel puțin la fel de talentați și de principiali ca el, care aveau exact opinia opusă în privința înregistrărilor muzicale. Dar există aici un soi de eroism solitar și cine poate spune dacă, în această lume digitalizată, în care înregistrările sunt atât de ușor accesibile, ideile sale nu ar putea reveni cândva la modă?”, scrie Bradshaw. Sergiu Celibidache nu a fost evreu Într-un pasaj al cronicii, Bradshaw afirmă că Celibidache a fost „amenințat și hărțuit ca evreu”, însă aceasta e o informație biografică eronată. Se cuvine să rectificăm: Sergiu Celibidache nu a fost evreu – tatăl său, Demostene, ofițer de cavalerie, prefect al Iașiului, avea origini grecești, iar mama sa, Maria, profesoară de chimie, născută Brăteanu, era româncă. Una peste alta The Guardian scrie o recenzie decentă, reținută, fără să fie demolatoare, a producției cinematografice, care a cucerit deja publicul românesc. „Cravata Galbenă” urmează să fie lansat în cinematografele din Marea Britanie și Irlanda pe 9 octombrie.

Ce este mahmureala socială | De ce a devenit singurătatea un lux

„Omul este un animal social”. Când a spus asta, Aristotel nu avea conturi pe țî rețele sociale, nu avea telefon mobil care să-i trimită notificări de 20 de ori pe minut, atenționări de vreme rea, Ro-Alert-uri la 4 dimineața, Breaking-News-uri din 5 în 5 minute, aparatură de bucătărie care țiuie, piuie, țăcăne, sare și, dacă e, te și bate. Dacă Aristotel ar fi avut toate astea, probabil că și-ar revizui puțin definiția și ar ajunge la concluzia că „omul tinde să devină un animal asocial”. Cercetări recente arată că, în esență, creierul nu urmărește să fim permanent conectați, ci să mențină un anumit echilibru între contactul cu ceilalți și retragere. Un studiu publicat în 2026 în Annual Review of Neuroscience descrie socializarea ca pe o nevoie care are unele caracteristici ale unor nevoi fiziologice precum foamea, setea sau somnul. Creierul detectează nivelul de conectare socială, sesizează un eventual deficit și poate declanșa comportamente care ne împing spre ceilalți. Când nevoia este satisfăcută, apare ceea ce cercetătorii numesc saturație socială. Sau, mai poetic, „mahmureală socială”. Neuronii răspund diferit la izolare și diferit la revenirea în grup Un studiu publicat în Nature în 2025 a dus această idee mai departe. La șoareci, cercetătorii au identificat în hipotalamus populații neuronale care răspund diferit la izolare și la revenirea în grup. Una dintre ele se activează în perioada izolării și contribuie la apariția nevoii de interacțiune, în timp ce alta răspunde după reunirea cu ceilalți. Contactul social, inclusiv atingerea, pare să participe la acest mecanism de reglare. Cu alte cuvinte, creierul pare să aibă propriul său termostat social. Iar aici apare „mahmureala socială”. Dar un studiu publicat în iScience în 2025 oferă una dintre cele mai interesante dovezi de până acum. Socializarea: începe bine, se termină rău Cercetătorii au urmărit 80 de persoane timp de două săptămâni și au măsurat prezența socială prin dispozitive Bluetooth, alături de stările emoționale raportate de participanți. Starea viguroasă, inițial, a fost urmată la scurtă vreme de descurajare și oboseală. Efectele sociale și emoționale au ajuns la paroxism abia după trei-patru ore după contactul social și s-au tradus prin epuizare fizică și psihică maximă. Acesta este costul interacțiunii sociale, care nu este rea în sine, dar obosește fără să ne dăm seama. Există și un „dar” Nu înseamnă că socializarea este un stres continuu. Dimpotrivă. Un studiu publicat în Psychophysiology în 2025, pe 712 adulți, a găsit creșteri ale activității parasimpatice, măsurate prin aritmia sinusală respiratorie, în timpul interacțiunilor față în față. Sistemul nervos poate, așadar, să susțină reglarea și conectarea în timpul unei conversații, nu doar să intre într-o stare de alarmă. Problema apare când punem toate aceste procese sub aceeași etichetă: „socializare”. O conversație cu un prieten apropiat, o petrecere zgomotoasă, o zi între colegi, un eveniment profesional sau ore întregi de mesaje nu solicită creierul în același fel. Aceste interacțiuni sociale extenuante! Interacțiunile sociale presupun atenție, interpretarea expresiilor și a vocii, anticiparea reacțiilor celuilalt, reglare emoțională și adaptarea permanentă a comportamentului. Cercetări recente despre sincronizarea fiziologică interpersonală arată că, în timpul interacțiunilor, corpurile oamenilor își pot coordona ritmul cardiac, respirația, activitatea electrodermală și alți parametri fiziologici. Această sincronizare poate reflecta co-reglare, dar în anumite contexte poate fi asociată și cu transmiterea stresului. De aceea, după o zi plină de oameni, dorința de a fi singur poate să nu fie o problemă. Poate fi pur și simplu nevoia de a reduce stimularea socială. Izolarea socială nu este același lucru cu solitudinea Izolarea înseamnă lipsa contactelor sociale. Există o diferență majoră între singurătate și solitudine. Singurătatea este sentimentul subiectiv că legăturile pe care le avem nu sunt suficiente sau satisfăcătoare și are o componentă de frustrare. Solitudinea este, în schimb, aleasă. Ea este o stare de pace ce nu poate fi comparată cu nimic altceva. Creierul nu pare să răspundă identic la cele trei situații Singurătatea nedorită poate amplifica preocuparea pentru informația socială și nevoia de reconectare. Solitudinea aleasă poate crea un context diferit, în care atenția se mută de la ceilalți către propriile gânduri. Cercetările despre această formă de solitudine discută inclusiv rolul default mode network, rețeaua cerebrală implicată în procese precum reflecția asupra propriei persoane, amintirile autobiografice și simularea unor situații. De aici se poate naște o explicație pentru o tendință tot mai vizibilă: solitudinea începe să semene cu un lux. Într-o lume în care suntem permanent disponibili, timpul în care nimeni nu ne cere un răspuns devine rar. Nu mai este vorba doar despre a fi fizic singur. Este vorba despre câteva ore în care creierul nu trebuie să interpreteze, să răspundă, să anticipeze sau să se sincronizeze cu altcineva. Dacă cercetările despre „mahmureala” socială au dreptate, această alternanță nu este un defect al creierului. Este chiar una dintre metodele prin care creierul încearcă să-și păstreze echilibrul într-o lume a notificărilor permanente.

Începe BIEFF 2026, Festivalul Internațional de Film Experimental București | Aproape 100 de filme și întâlniri cu profesioniști din cinematografia internațională

Festivalul Internațional de Film Experimental București (BIEFF) începe miercuri, 23 septembrie, și aduce în Capitală, până pe 30 septembrie, aproape 100 de filme de scurt și lungmetraj, majoritatea prezentate în premieră națională, potrivit bieff.ro. Cea de-a 16-a ediție are tema „Vanishing Futures” – „Viitoruri care dispar” și propune o reflecție asupra modului în care ne putem imagina viitorul într-o perioadă marcată de crize ecologice, politice și tehnologice. Paneluri, dezbateri, evenimente, proiecții, networking Proiecțiile au loc la Cinema Elvira Popescu, Apollo111 Cinema, Cinema Union și în alte spații din București. Programul este completat de dezbateri, evenimente comunitare, performance-uri și întâlniri dedicate cineaștilor și profesioniștilor din industrie. Una dintre componentele importante ale ediției din acest an este programul de industrie. Pe 25 septembrie, la Institutul Francez, panelul „Peripheral Futures – Women Directors on Their Debut” aduce în discuție dificultățile întâmpinate de regizoarele aflate la debut sau la al doilea lungmetraj, de la accesul la finanțare și programe de mentorat până la construirea unei echipe și găsirea publicului. Panel și film pe 26 septembrie O zi mai târziu, pe 26 septembrie, profesioniști din festivaluri internaționale vor vorbi despre modul în care filmele sunt descoperite și selectate pentru circuitul festivalier. Panelul „Inside Film Festivals – A Programmer’s Perspective” îi reunește pe Anne Gaschütz, directoarea Filmfest Dresden și selecționeră a Festivalului de Film de la Locarno, Cecilia Ermini, selecționeră pentru Pesaro Film Festival, Yun-hua Chen, selecționeră Berlinale Shorts și Dokufest, și Peter Taylor, directorul Berwick Film & Media Arts Festival. Networking – „Meet the industry” Programul de industrie include și „Print Is (Not) Dead”, o discuție despre viitorul revistelor de cinema și al publicațiilor culturale independente într-un peisaj media dominat de platformele digitale. Evenimentul este programat pe 27 septembrie, la POINT Hub. BIEFF propune și o componentă de networking prin evenimentul „Meet the Industry”, în cadrul căruia cineaștii incluși în selecția festivalului se pot întâlni individual cu reprezentanți ai unor festivaluri precum Berlinale Shorts, Locarno Film Festival, Sarajevo Film Festival, Dresden Short Film Festival, Vilnius Short Film Festival, Glasgow Short Film Festival, Pesaro Film Festival, Berwick Film & Media Arts Festival și IndieLisboa, precum și cu reprezentanți ai unor case locale de producție și post-producție. Eveniment interdicisplinar în grădina MNLR Festivalul se extinde și în afara sălilor de cinema. Pe 27 septembrie, în grădina Muzeului Național al Literaturii Române, este programat un eveniment interdisciplinar care combină poezia, performance-ul și muzica live și propune discuții despre oraș, apartenență și solidaritate. Un eveniment desfășurat sub tema „Vanishing Futures” Pe 29 septembrie, colectivul internațional A Wall is a Screen va transforma temporar fațade și ziduri din București în ecrane pentru proiecții de scurtmetraje experimentale. Participarea la acest tur cinematografic este gratuită, pe bază de înscriere. Ediția a 16-a a BIEFF se desfășoară între 23 și 30 septembrie, sub tema „Vanishing Futures”. Festivalul este organizat de Asociația Culturală Manekino și este cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național, Primăria Municipiului București prin ARCUB și programul MEDIA – Creative Europe.

Soțul meu este îndrăgostit de valetul său | Mărturisirea șocantă pe care Diana i-ar fi făcut-o fratelui său | Ce dezvăluie acum Charles Spencer

Afirmațiile apar în volumul Swan Song: Diana, My Sister, care urmează să fie publicat pe 22 septembrie 2026 și din care presa britanică publică în aceste zile fragmente. Cartea reprezintă prima relatare amplă a vieții Prințesei Diana făcută de fratele ei, la aproape 30 de ani de la moartea prințesei. Regina Elisabeta ar fi vrut să-i redea Dianei titlul HRH Potrivit lui Charles Spencer, Regina Elisabeta a II-a i-ar fi oferit Dianei titlul de „Her Royal Highness” în ziua înmormântării sale, în septembrie 1997. Spencer povestește că Robert Fellowes, secretarul particular al Reginei și cumnatul său, l-ar fi chemat într-un colț al trenului regal care transporta familia spre Althorp, domeniul familiei Spencer, unde Diana urma să fie înmormântată. Fellowes i-ar fi transmis că primise un telefon de la Regina Elisabeta și că aceasta dorea să-i redea Dianei titlul pierdut după divorțul de Charles. Spencer spune că a refuzat oferta. În relatarea sa, el a considerat că gestul venea prea târziu, după moartea Dianei, și l-a privit drept o formă de „consolation prize” – o consolare oferită postum. Fusese profund afectată de pierderea titulaturii Diana își pierduse statutul de „Her Royal Highness” după divorțul de prințul Charles, finalizat în 1996. Ea a continuat însă să poarte titlul de „Diana, Princess of Wales”. Spencer susține că sora sa fusese profund afectată de pierderea titulaturii și că, în opinia lui, nu ar fi privit favorabil ideea de a primi titlul înapoi după moarte. Totuși, există o diferență importantă între relatarea lui Spencer și ceea ce transmitea Palatul Buckingham la vremea respectivă. Potrivit informațiilor publicate în 1997, Palatul confirmase că problema titlului fusese discutată în trenul regal, dar susținea că nu fusese făcută o ofertă de restaurare a titlului. Palatul afirma atunci că familia Spencer considera că o asemenea schimbare ar fi fost împotriva dorințelor Dianei. Una dintre cele mai spectaculoase afirmații din carte apare într-o scenă petrecută înaintea divorțului. Spencer povestește că Diana l-a invitat la prânz la restaurantul San Lorenzo din Londra și i-a spus că intenționează să divorțeze de Charles. Fratele ei spune că a încercat să o avertizeze că publicul ar putea să o învinovățească pentru distrugerea imaginii de „basm” a căsătoriei regale. Potrivit lui Spencer, Diana i-ar fi răspuns: „Dar, Charles, soțul meu este îndrăgostit de valetul său.” Spencer scrie că, după această afirmație, i-a răspuns că, în aceste condiții, înțelege de ce sora sa considera că nu mai avea de ales. Un detaliu esențial: Diana nu ar fi spus cine era valetul, iar Charles Spencer afirmă că nici el nu a întrebat-o. Prin urmare, cartea nu identifică explicit persoana despre care vorbea Diana. Michael Fawcett, numele apărut în speculațiile vechi În relatările apărute după publicarea fragmentului, numele lui Michael Fawcett, unul dintre cei mai apropiați valeți și colaboratori ai lui Charles, este indicat drept posibilul angajat la care s-ar fi referit Diana. Fawcett a avut o relație profesională extrem de apropiată cu Charles și a devenit una dintre persoanele de încredere din anturajul acestuia, însă asta nu e decât o speculație a presei. Nu există niciun pasaj în carte care să pomenească numele lui Fawcett. Relația dintre Charles și Fawcett făcuse deja obiectul unor zvonuri în presa britanică cu ani în urmă. În 2002, un fost valet, George Smith, a făcut afirmații despre un presupus incident sexual care ar fi implicat un membru al personalului regal. Fawcett a obținut o ordonanță judecătorească înainte ca anumite afirmații să fie publicate, iar Palatul a respins ulterior acuzațiile drept neadevărate. Este important însă ca aceste episoade să nu fie prezentate drept dovadă că Charles ar fi avut o relație romantică sau sexuală cu Fawcett. Cartea lui Spencer consemnează ceea ce i-ar fi spus Diana, nu oferă o confirmare independentă a afirmației sale. Spencer susține că Charles nu era îndrăgostit de Diana Memoriile conțin și alte afirmații despre începutul relației dintre Charles și Diana. Spencer susține că, înaintea nunții din 1981, Diana i-ar fi spus unei prietene că Charles nu o iubea. El mai relatează că sora sa a încercat să renunțe la căsătorie și că, în perioada logodnei, Charles ar fi făcut un comentariu despre talia ei care ar fi contribuit la problemele sale legate de alimentație. Alte unde de șoc ale cărții: fratele Prințesei Diana scrie că, la puțină vreme după fatalul accident, Prințul (pe atunci) Charles ar fi spus: „Fii sigur c-o s-o uităm destul de repede”. Spencer mai susține că, după moartea Dianei, Charles ar fi părut „giddily elated”, adică extrem de euforic, într-o convorbire telefonică. El interpretează retrospectiv reacția drept posibilă ușurare a lui Charles la perspectiva de a se putea căsători cu femeia pe care o iubea, Camilla. Palatul Buckingham contestă indirect amintirile lui Spencer După primele fragmente din carte, Palatul Buckingham a transmis o reacție neobișnuită. Deși a precizat că nu comentează, de regulă, cărți, un purtător de cuvânt a spus că regele este conștient că durerea provocată de pierderea unui frate poate afecta, în timp, modul în care sunt percepute și rememorate evenimentele. Mesajul a fost interpretat în presa britanică drept o contestare indirectă a relatărilor lui Charles Spencer.

Patru artiști se retrag din turneul lui Ed Sheeran după ce rapperul Macklemore a fost scos din program

Patru artiști care urmau să participe la turneul lui Ed Sheeran au anunțat marți că se retrag din concerte, la scurt timp după ce rapperul Macklemore a fost scos din program în urma unor declarații pro-palestiniene făcute pe scenă, relatează AP. Printre artiștii care au renunțat la turneu se numără irlandezii Aaron Rowe și Beoga, formația daneză Lukas Graham și Finneas, fratele și colaboratorul muzical al cântăreței Billie Eilish. „A fost scos din turneu la decizia promotorului, nu a mea” Deciziile au venit la câteva ore după ce Ed Sheeran a vorbit public despre plecarea lui Macklemore. Artistul britanic a susținut că hotărârea nu i-a aparținut, ci a fost luată de promotorii turneului. „Macklemore a fost scos din turneu la decizia promotorului, nu a mea”, a scris Sheeran pe Instagram. El a explicat că nu a vrut să-i dezamăgească pe fanii care își făcuseră planuri și nici să abandoneze echipa tehnică și artiștii care depind de turneu pentru veniturile lor. „Știm foarte bine ce înseamnă genocidul” Aaron Rowe, unul dintre artiștii chemați să-l înlocuiască pe Macklemore la concertele rămase în Statele Unite, a spus că îl consideră pe Sheeran un prieten și că acesta i-a schimbat viața. Cu toate acestea, Rowe a decis să plece din turneu. „Ca irlandezi, știm foarte bine ce înseamnă genocidul, foametea impusă și ocupația violentă”, a transmis el. Rowe a adăugat că nu poate accepta ca persoane cu o mare putere financiară să reducă la tăcere vocile celor care vor să vorbească despre aceste probleme. Retragerea a fost „o decizie dificilă” Și membrii Beoga au invocat istoria Irlandei. Formația, care cânta alături de Sheeran ca parte a trupei sale de turneu, a spus că susține cauza palestiniană și că este implicată în mișcarea Irish Artists for Palestine. Finneas și-a reafirmat, la rândul său, sprijinul pentru palestinieni. „Artiștii nu ar trebui reduși la tăcere atunci când vorbesc pentru cei oprimați”, a scris acesta. Formația Lukas Graham a descris retragerea drept „o decizie dificilă” și i-a mulțumit lui Sheeran. Macklemore a strigat „Free Palestine!” înainte de piesa sa de protest „Hind’s Hall” În mesajul publicat pe rețelele sociale, membrii trupei au criticat ideea că puterea financiară ar trebui să stabilească cine poate vorbi despre anumite subiecte. Decizia vine după ce Macklemore a anunțat luni că nu mai face parte din turneul lui Sheeran. Rapperul a spus că mai multe săli de concerte din Statele Unite au transmis promotorului că nu îi vor permite să cânte în deschiderea concertelor lui Sheeran. Conflictul a apărut după concertul din 5 septembrie de pe MetLife Stadium, din New Jersey. În timpul spectacolului, Macklemore a strigat „Free Palestine!” înainte de piesa sa de protest „Hind’s Hall”. Grupul de companii controlat de Kraft consideră că Macklermore are un „istoric larg de retorică antisemită” Artistul a mai spus atunci că criticarea Israelului, a apartheidului sau a genocidului nu reprezintă o critică la adresa evreilor. Macklemore a susținut că decizia de a-l scoate din turneu a venit după intervenția lui Robert Kraft, proprietarul echipei New England Patriots. Grupul de companii controlat de Kraft deține și Gillette Stadium, una dintre arenele unde Sheeran urmează să concerteze. Kraft a declarat că decizia a avut legătură cu comentariile recente ale rapperului, dar și cu ceea ce el a descris drept „un istoric mai larg de retorică și imagini antisemite”, considerate profund ofensatoare pentru comunitatea evreiască. Sheeran a spus în repetate rânduri că nu vrea ca spectacolele sale să devină forumuri politice Sheeran a spus că a discutat timp de o săptămână cu reprezentanții mai multor săli pentru a încerca să găsească o soluție, însă decizia promotorului și a arenelor a rămas definitivă. În același timp, cântărețul britanic a ales să nu intre într-o dezbatere publică despre războiul din Gaza și a adăugat că are propriile opinii despre conflict, dar că preferă ca spectacolele sale să nu devină forumuri politice. „Îmi folosesc muzica pentru a aduce împreună oameni din toate mediile și culturile”, a transmis artistul.

Cartea despre Prințesa Diana a fratelui ei, Charles Spencer, a fost furată chiar înainte de lansare

Patru exemplare din cartea pe care Charles Spencer, fratele prințesei Diana, urmează să o lanseze despre viața și moartea surorii sale au fost furate dintr-un camion în Olanda, cu doar câteva zile înainte de publicarea oficială, potrivit Daily Mail. Poliția olandeză anchetează incidentul, iar o sursă din industria editorială îl consideră „foarte suspect”. Cartea, intitulată Swan Song: Diana, My Sister, va apărea oficial pe 22 septembrie Potrivit publicației, exemplarele se aflau într-un camion care transporta cărțile către un depozit din Olanda, de unde urmau să fie distribuite. Șoferul camionului a parcat peste noapte pentru a se odihni. Dimineața, acesta a descoperit că vehiculul fusese spart. Hoții au luat doar patru exemplare ale cărții lui Charles Spencer. Poliția olandeză investighează cazul. „Nimic de genul ăsta nu s-a mai întâmplat” Incidentul a atras atenția editurii, mai ales pentru că volumul este unul dintre cele mai așteptate titluri ale perioadei, iar măsurile de securitate au fost stricte pentru a preveni apariția unor fragmente înainte de termen. O sursă din industria editorială a declarat pentru Daily Mail că furtul este „foarte suspect”. „Nimic de genul acesta nu s-a mai întâmplat înainte”, a spus sursa, care a adăugat că au fost luate „toate măsurile de precauție posibile” pentru ca informațiile din carte să nu ajungă în presă înainte de publicarea lor. Cartea urmează să fie serializată înainte de lansare, iar sursa citată de publicația britanică spune că incidentul este tratat „foarte serios”. Charles Spencer vorbește pentru prima dată pe larg despre sora sa Swan Song: Diana, My Sister a fost anunțată luna trecută și marchează prima dată când Charles Spencer vorbește „deschis” și „pe larg” despre sora sa mai mică. Contele Spencer, în vârstă de 62 de ani, spune că a decis să scrie volumul după ce a primit numeroase solicitări pentru interviuri despre Diana, în contextul apropierii împlinirii a 30 de ani de la moartea acesteia, în 1997. „Scopul acestei cărți este să spun adevărul despre Diana din perspectiva fratelui ei, așa cum am încercat să fac și atunci când am vorbit la înmormântarea ei”, a declarat Spencer la anunțarea cărții. El a spus că vrea să vorbească în numele surorii sale și să o facă într-o manieră „deschis pozitivă”. „Am fost copleșit de solicitările pentru interviuri despre Diana” Charles Spencer a explicat că a simțit nevoia să își pună în scris propriile amintiri după ce, de-a lungul anilor, a citit numeroase relatări despre Diana pe care le consideră neadevărate. „Am fost copleșit de solicitările pentru interviuri despre Diana”, a spus el. „Asta m-a convins să îmi notez propriile gânduri și amintiri, o dată pentru totdeauna, în loc să citesc din nou opiniile altora, multe dintre ele bazate pe neadevăruri care au ajuns, în timp, să fie acceptate ca fapte.” Cartea va fi lansată oficial pe 22 septembrie, la aproape trei decenii de la moartea prințesei Diana.

Emmy 2026 | Cele mai frumoase apariții de la marea sărbătoare a televiziunii

Printre primele vedete care au ajuns la eveniment s-au numărat Adam Brody, Luke Tennie, Mark Tallman, Derek Hough, Supriya Ganesh, Matty Matheson, Louisa Jacobson și Abby Elliott, relatează People. Fiecare a venit cu propriul stil, de la ținute clasice și elegante până la apariții mai relaxate și moderne. O seară importantă pentru vedetele de televiziune Emmy-urile au celebrat cele mai bune producții de televiziune ale ultimului an, iar atmosfera de sărbătoare s-a simțit încă de la primele apariții. Gazda ediției din acest an a fost Mariska Hargitay, cunoscută publicului din „Law & Order: SVU”. Actrița, care are deja trei trofee Emmy, a avut misiunea de a conduce una dintre cele mai importante seri din industria americană de televiziune. Pe lista prezentatorilor s-au aflat nume precum Zendaya, Sally Field, Keke Palmer, Sarah Michelle Gellar și Jon Hamm. Adam Brody și Abby Elliott, printre vedetele care au atras atenția Adam Brody a fost unul dintre primii actori care au pășit pe covorul roșu. Actorul a venit la gală într-o apariție elegantă, potrivită pentru o seară dedicată celor mai mari nume ale televiziunii. Și Abby Elliott a fost prezentă la eveniment, după un weekend aglomerat pentru vedetele de la Hollywood. Actrița se numără printre numele asociate unuia dintre proiectele care au atras atenția în această perioadă. Luke Tennie, Mark Tallman și Louisa Jacobson au completat lista aparițiilor de pe covorul roșu, fiecare cu o abordare proprie a stilului de gală. De la costume elegante la ținute cu personalitate Covorul roșu de la Emmy nu înseamnă doar rochii spectaculoase. Și costumele bărbătești au avut un loc important, iar vedetele au ales croieli și detalii care le-au oferit ținutelor o notă personală. Derek Hough a fost printre vedetele care au ajuns la eveniment, în timp ce Matty Matheson a mizat pe un stil care îi reflectă personalitatea și imaginea publică. Pentru Supriya Ganesh, apariția a fost una dintre ocaziile importante ale serii, iar fotografii au surprins-o înainte de intrarea în sală. „The Pitt”, în centrul atenției Dincolo de modă și de fotografiile de pe covorul roșu, marea miză a serii a fost, bineînțeles, competiția pentru premiile Emmy. „The Pitt” a pornit cu cele mai multe nominalizări majore, 12, dintre care opt la categoriile de interpretare. Ultimul sezon din „Hacks” și „Widow’s Bay” au primit câte șapte nominalizări majore. Așa că, înainte ca trofeele să ajungă în mâinile câștigătorilor, vedetele au avut ocazia să se bucure de o seară în care televiziunea, moda și spectacolul s-au întâlnit pe același covor roșu. Iar pentru public, parada vedetelor a oferit unul dintre acele momente plăcute în care contează mai puțin competiția și mai mult bucuria de a-i vedea, pentru o seară, pe actorii preferați într-o atmosferă de sărbătoare.

Un fost candidat la prezidențiale s-a filmat gătind zacuscă de pește: Tare îmi place

Elena Lasconi, care a candidat la alegerile prezidențiale din 2024, s-a apucat să facă zacuscă de pește. „Mă întreb oare cei care ne conduc fac zacuscă? Sau cine le face zacusca”, s-a întrebat Lasconi în timp ce învârtea în oala de pe aragaz. Elena Lasconi, fost candidat la alegerile prezidențiale și primarul municipiului Câmpulung a explicat de ce a ales să se filmeze în bucătărie. „Sunt primar de dimineața până seara, de sărbători și în weekend, dar mai fac și zacuscă. Tare îmi place”, a spus Elena Lasconi, in mesajul care însoțește videoclipul. În timp ce avea grijă de oală de pe foc, Elena Lasconi a oferit câteva amănunte despre zacuscă. „M-am apucat să fac zacuscă de pește. Am lăsat peștele la răcit pentru că am fost să oficiez patru căsătorii. Și acum o să-l tai bucățele. Vreau să zic că e super gustoasă zacusca asta și foarte tare îmi place să o fac. Ia uite cum se ia carnea. Mi-am luat ochelarii, că nu vreau să am oase”, a explicat Elena Lasconi. Elena Lasconi fost aleasă în poziția de primar al municipiului Câmpulung-Muscel în anul 2020. Ea a fost realeasă pentru un al doilea mandat. În plan național, Elena Lasconi a fost pentru o perioadă lidera USR. Ea a candidat la alegerile prezidențiale din 2024 și a ajuns în turul doi, anulat anulat de CCR.

Cea mai mare frescă și mozaic din Roma Antică, deschise publicului după trei decenii

O parte spectaculoasă din Roma Antică poate fi admirată, pentru prima dată, de public. Autoritățile din Roma au prezentat „Orașul pictat” și „Marele mozaic”, două opere monumentale descoperite în urmă cu aproximativ trei decenii, în subteranul Termelor lui Traian, pe dealul Oppio, în apropierea Colosseumului. Fresca datează din secolul I d.Hr. și înfățișează, din perspectivă aeriană, un oraș portuar fortificat. Clădiri impunătoare, un teatru, un templu, piețe și turnuri apar într-o compoziție de mari dimensiuni. Istoricii cred că a fost un loc foarte cunoscut în epocă Culorile albastru și teracotă s-au păstrat surprinzător de bine, chiar dacă timpul și-a lăsat amprenta asupra lor. „Orașul pictat” este considerat cea mai mare frescă murală de acest tip cunoscută din Roma Antică. Identitatea orașului reprezentat rămâne însă un mister. Specialiștii cred că trebuie să fi fost un loc foarte cunoscut și important în epoca sa. Și „Marele mozaic” impresionează prin dimensiuni și detalii. Lucrarea are aproximativ 15 metri înălțime și prezintă coloane decorate, elemente arhitecturale și figuri dispuse pe patru niveluri. Accesul publicului începe din această lună Scenele din partea superioară surprind personaje aproape ca într-o piesă de teatru, în timp ce zona inferioară oferă o perspectivă amplă asupra orașului-port. Restauratorii au îndepărtat depunerile de pe suprafețe, au consolidat zonele fragile și au îmbunătățit vizibilitatea operelor, cu scopul de a le proteja pentru viitor. Accesul publicului începe în această lună, în grupuri de cel mult 15 persoane și doar în weekend, în perioada de testare. Specialiștii vor urmări efectele umidității și ale schimbărilor climatice asupra lucrărilor înainte de o deschidere mai largă. Au fost cel mai mare complex termal din lume Termele lui Traian, inaugurate în anul 109 d.Hr., ocupau aproximativ șase hectare și reprezentau la acea vreme cel mai mare complex termal din lume. Spațiul avea și o importantă componentă culturală, iar noul traseu include o bibliotecă semicirculară, despre care arheologii cred că făcea parte din complex.

Sindromul post-concediu: de ce ne este atât de greu să revenim la serviciu după vacanță

După zile sau săptămâni în care programul a fost mai relaxat, revenirea bruscă la ore fixe, responsabilități, termene-limită și problemele de la serviciu poate fi resimțită mai intens decât ne-am aștepta. Nu este neobișnuit ca primele zile după vacanță să fie însoțite de o stare de „blazare”, oboseală sau chiar tristețe. De ce ne afectează întoarcerea din concediu Concediul înseamnă, înainte de toate, o ieșire din rutina zilnică. Ne culcăm și ne trezim la alte ore, avem mai puține obligații, petrecem mai mult timp făcând lucrurile care ne plac și, pentru o perioadă, ne putem desprinde de problemele profesionale. La întoarcere, schimbarea poate fi aproape bruscă. De la zile fără un program strict se ajunge din nou la alarmă, trafic, ședințe, e-mailuri și o listă lungă de sarcini. Psihologii spun că revenirea poate fi mai dificilă atunci când concediul vine după o perioadă lungă și solicitantă la locul de muncă sau când vacanța nu a fost, în realitate, suficient de odihnitoare. Contează și mediul în care ne întoarcem. Un volum mare de muncă acumulat, termenele-limită, conflictele sau nemulțumirile care existau înainte de concediu pot face ca revenirea să fie resimțită mult mai puternic. Ce se întâmplă cu starea noastră de bine Cercetările susțin ideea că vacanța are efecte reale asupra stării de bine, dar acestea nu durează neapărat foarte mult după întoarcerea la muncă. O meta-analiză care a analizat șapte studii a găsit efecte pozitive ale concediului asupra stării de sănătate și a bunăstării, însă aceste beneficii au început să dispară după reluarea activității profesionale. Un alt studiu, realizat pe 80 de angajați, a urmărit starea lor înaintea concediului, în timpul vacanței și în zilele de după revenirea acasă. Participanții au raportat o îmbunătățire a stării de bine în timpul vacanței, însă efectul s-a diminuat relativ rapid. Experiențele de relaxare și desprindere psihologică de muncă au fost asociate cu o stare mai bună chiar și după întoarcere, în timp ce munca în timpul concediului a avut un efect negativ asupra stării de bine ulterioare. Așadar, nu este important doar faptul că plecăm în concediu, ci și cât de mult reușim să ne desprindem de muncă în perioada respectivă. De ce putem fi triști tocmai după o vacanță frumoasă Un aspect interesant este că vacanța ne poate face să observăm mai clar ce nu ne place la viața de zi cu zi. În concediu avem timp și spațiu mental pentru noi. Putem dormi mai mult, ne putem plimba, putem sta cu familia sau prietenii, putem citi, călători ori pur și simplu nu putem face nimic. Contrastul cu rutina obișnuită poate deveni astfel foarte evident. Dacă în vacanță ne simțim relaxați și în viața de zi cu zi suntem permanent stresați, întoarcerea poate scoate această diferență în evidență. Psychology Today descrie acest fenomen drept „post-vacation blues” și notează că distanța față de rutina obișnuită ne poate determina să comparăm felul în care ne simțim în concediu cu modul în care ne simțim acasă și la serviciu. Această comparație poate contribui la o stare de tristețe, dezamăgire sau stres. Există și un fenomen numit „leisure sickness”, asociat cu simptome precum oboseala, durerile de cap, neliniștea sau starea de rău în perioadele de relaxare ori în jurul tranziției dintre muncă și timp liber. Cum facem revenirea mai ușoară Una dintre cele mai simple strategii este să nu transformăm întoarcerea într-un șoc. Poate fi util să revenim acasă cu o zi înainte de reluarea serviciului, astfel încât să avem timp să ne odihnim, să ne reorganizăm programul și să rezolvăm lucrurile administrative. Ideea este să existe o perioadă de tranziție, nu o trecere instantanee de la vacanță la un program aglomerat. O altă strategie este să păstrăm în viața de zi cu zi câteva dintre lucrurile care ne-au făcut plăcere în concediu. Dacă ne-a făcut bine să mergem pe jos, putem introduce plimbări regulate. Dacă ne-am bucurat de lectură, putem păstra câteva minute pentru citit. Dacă timpul petrecut cu prietenii ne-a ajutat, putem programa întâlniri și după revenirea la serviciu. Psychology Today recomandă, de asemenea, să avem programat ceva plăcut pentru prima săptămână după întoarcere. Nu trebuie să fie o nouă vacanță: poate fi o cină cu prietenii, o ieșire, un spectacol sau orice activitate pe care o așteptăm cu plăcere. La fel de important este să nu avem așteptarea că vom funcționa din prima zi la capacitate maximă. Revenirea presupune o readaptare, iar câteva zile de oboseală sau lipsă de chef nu înseamnă automat că există o problemă psihologică. Când nu mai este doar „sindrom post-concediu” Starea de rău de după vacanță este, de regulă, temporară. Dacă însă lipsa de energie și motivație persistă, iar alături de ele apar anxietate, tristețe accentuată, probleme de somn, dificultăți importante de concentrare sau pierderea interesului pentru activitățile care înainte ne făceau plăcere, situația merită analizată mai atent. În aceste cazuri, nu este indicat să punem automat totul pe seama „sindromului post-concediu”. O discuție cu un psiholog poate ajuta la identificarea cauzelor și la găsirea unor soluții înainte ca starea respectivă să înceapă să afecteze semnificativ viața profesională sau personală. Concediul nu trebuie să fie doar o pauză Poate cea mai utilă întrebare după vacanță nu este „Cum scap mai repede de starea asta?”, ci „Ce mi-a făcut bine în concediu și cum pot păstra o parte din acel lucru în viața mea obișnuită?” Vacanța poate fi și un moment de reflecție. Dacă am dormit mai bine, poate că avem nevoie de mai mult somn și acasă. Dacă ne-a făcut bine timpul petrecut în aer liber, poate că putem introduce mai multă mișcare în program. Dacă ne-am simțit mai bine pentru că nu am verificat permanent e-mailurile, poate că avem nevoie de limite mai clare între serviciu și timpul personal. Concediul ne poate ajuta să ne odihnim, dar ne poate arăta și cât de dezechilibrată a devenit uneori rutina în care ne întoarcem. Iar dacă „blues-ul” de după vacanță revine constant, poate merită analizată nu vacanța, ci viața de la care plecăm și la care ne întoarcem.