Concertul lui Kanye West din Italia, anulat din motive de siguranță. Autoritățile au invocat riscul unor probleme de ordine publică
Concertul pe care Kanye West trebuia să îl susțină în Italia a fost anulat de autorități din cauza „problemelor de ordine publică și siguranță”, potrivit The Guardian. Rapperul american, în vârstă de 48 de ani, care și-a schimbat oficial numele în Ye în 2021, urma să cânte pe 18 iulie la festivalul Pulse of Gaia, organizat la RCF Arena din Reggio Emilia. Totuși, prefectul orașului, Salvatore Angieri, a decis oprirea evenimentului după apariția unor „îngrijorări” exprimate de comunitatea evreiască locală în legătură cu declarațiile antisemite făcute anterior de artist. În plus, un alt concert programat pe 17 iulie, susținut de Travis Scott în cadrul festivalului Hellwatt, a fost și el anulat, din motiv că cele două evenimente urmau să aibă loc în zile consecutive. Travis Scott s-a confruntat în trecut cu multe critici după tragedia de la festivalul Astroworld din Houston, Texas, din 2021, unde 10 persoane cu vârste între nouă și 27 de ani și-au pierdut viața după ce mulțimea s-a îmbulzit spre scenă. Potrivit unei declarații oficiale emise de autoritățile din Reggio Emilia după o ședință dedicată analizării concertelor, decizia a fost luată din motive de securitate și ordine publică. În aprilie, și concertul lui Kanye West programat la Marsilia, în Franța, a fost amânat după ce artistului i-a fost refuzată viza pentru Marea Britanie. Din acest motiv, au fost anulate și aparițiile sale ca headliner la festivalul Wireless din Londra, din cauza reacțiilor negative provocate de comentariile sale antisemite. În ultimii ani, West a fost implicat în numeroase controverse. Artistul a lansat în 2025 melodia „Heil Hitler”, a promovat pe site-ul său un tricou cu svastică și a fost criticat pentru mai multe postări antisemite și pentru declarația în care spunea că sclavia a fost „o alegere”. În ianuarie, Kanye West a publicat o reclamă pe o pagină întreagă în Wall Street Journal pentru a-și cere scuze public. Mesajul, intitulat „Celor pe care i-am rănit”, includea declarația: „Nu sunt nazist sau antisemit. Îi iubesc pe evrei.” Artistul a mai spus că tulburarea sa bipolară l-a făcut să aibă un „comportament psihotic, paranoic și impulsiv, care mi-a distrus viața”. Kanye West are în palmares trei single-uri și trei albume ajunse pe locul 1 în Marea Britanie și este cunoscut pentru piese precum Black Skinhead, Gold Digger și Stronger. Travis Scott, la rândul său, a avut cinci single-uri în top 10 britanic și un album numărul unu, Utopia.
Marilyn Monroe la 100 de ani / Radiografia toracică, scrisori și rochia Happy birthday, mr. President – scoase la licitație, iar sumele se anunță amețitoare
100 de ani se împlinesc pe 1 Iunie de la nașterea lui Marylin Monroe și, pentru că tot ce e legat de ea vinde, casele de licitații și-au anunțat deja intențiile. Marylin Monroe avea 36 de ani când a murit și a lăsat în urma ei un mister care nu s-a stins nici până astăzi. Și dovada cea mai concretă a acestui fapt nu vine dintr-un film, dintr-o expoziție sau dintr-o carte, vine din sălile de licitații, unde obiectele care i-au aparținut ajung să valoreze averi. Iar centenarul nașterii sale a declanșat și un fenomen: „vara lui Marilyn”, adică expoziții, proiecții de film, o carte oficială de aniversare și două licitații majore, organizate simultan de cele mai importante case de profil din lume. Pentru că, da, tot ce e legat de Monroe vinde. Două case de licitații, sute de obiecte, milioane de dolari Heritage Auctions a scos la licitație o colecție de artefacte personale ale actriței – scrisori de mână, fotografii, îmbrăcăminte, opere de artă și accesorii. Obiectele acoperă o perioadă de aproximativ șapte ani, între 1955 și 1962, și sunt descrise ca un arhivă care „spune povestea vieții lui Monroe în propriile ei cuvinte și în cuvintele celor mai apropiați de ea în ultimii șapte ani din viața sa.” „Marilyn Monroe rămâne una dintre cele mai durabile și influente figuri din cultura populară americană, o prezență care a modelat generații și continuă să ne captiveze și astăzi”, spune Joe Maddalena, vicepreședinte executiv la Heritage Auctions. „Aceasta nu este pur și simplu o colecție de artefacte familiare, ci o arhivă remarcabilă de materiale primare care oferă o perspectivă proaspătă asupra lumii sale interioare.” Julien’s Auctions, casa care a gestionat de-a lungul deceniilor unele dintre cele mai iconice piese Monroe – inclusiv rochia „Happy Birthday, Mr. President” – organizează și ea licitația „100 Years of Marilyn”, programată pentru 4 iunie 2026 în inima Hollywood-ului. Împreună, cele două licitații prezintă peste 190 de obiecte legate de actriță, de la rochii de seară, scrisori personale și scenarii de film, până la machiaj folosit, documente medicale și obiecte din locuința sa. Scrisorile și o altă Marilyn Cel mai tulburător lot al licitației Heritage nu vine din lumea glamourului, ci din viața privată a actriței. Printre obiectele cele mai surprinzătoare se numără documente niciodată văzute public, care aruncă lumină asupra lumii interioare a lui Monroe – explorând relațiile sale romantice, temerile legate de o sarcină pierdută și reflecțiile sale asupra mortalității. Licitația include și trei scrisori niciodată văzute, scrise de psihiatrul lui Monroe, Ralph Greenson, care conțin o relatare detaliată a zilei care a precedat moartea actriței. Prețul de pornire pentru acest lot: 50.000 de dolari. O altă scrisoare a lui Monroe – denumită „Straits of Dire” – pornește de la 20.000 de dolari. La baza colecției de la Heritage se află o arhivă provenită din colecția lui Norman și Hedda Rosten, prieteni apropiați și confidenți ai lui Monroe. S-au cunoscut printr-un prieten comun în 1955 și au împărțit șapte ani intensi împreună. Scrisorile din această colecție citesc ca niște pagini de jurnal – o Marilyn nefiltrată, vulnerabilă, departe de imaginea publică. Radiografiile – lotul care a șocat lumea Dincolo de scrisori și haine, licitația „100 Years of Marilyn” de la Julien’s a stârnit o controversă aparte. La vânzare au mers și radiografiile private ale actriței – imagini ale toracelui și pelvisului, realizate în 1954 de ginecologul Dr. Leon Krohn la spitalul Cedars of Lebanon din Hollywood. Documentele poartă numele Marilyn DiMaggio, deoarece actrița era atunci căsătorită cu legendarul jucător de baseball Joe DiMaggio. Tot din același pachet fac parte radiografiile intestinului gros și stomacului din 1952, comandate de cardiologul actriței, Dr. Myron Prinzmetal. Problemele de sănătate – în special endometrioza și sarcinile pierdute – au urmărit-o pe Monroe toată viața. Fiecare radiografie pornește de la aproximativ 2.000 de dolari, dar ofertanții au ridicat deja sumele semnificativ. Geanta de 200.000 de dolari și machiajul din ultimul film Julien’s estimează că o geantă de seară aurie care i-a aparținut actriței ar putea atinge 200.000 de dolari. Tot în licitație intră și un fragment de faianță din baia lui Monroe de pe Fifth Helena Drive din Los Angeles – ultima sa locuință – pentru care există deja o ofertă de 1.000 de dolari. Printre alte obiecte notabile se numără o rochie de seară din mătase ivoire semnată Jeanne Lanvin din anii ’50, scenariul adnotat al filmului neterminat „Something’s Got to Give”, contractul din 1949 cu agenția William Morris, carnetul de membru al Sindicatului Actorilor din 1956 și un bilet de la farmacia Schwab’s legat de șederea sa la Beverly Hills Hotel. De la licitație nu lipsesc nici rujul Max Factor folosit în timpul filmărilor la „Something’s Got to Give” și o rimel Helena Rubinstein din jurul anului 1962 – ultimele obiecte de machiaj ale actriței. „O descoperire, nu o vânzare” Brian Chanes, director senior la Heritage Auctions, a subliniat caracterul unic al colecției: „Marilyn este pur și simplu o icoană. Oamenii o adoră și astăzi. Acest material nu a mai fost cumpărat și vândut de-a lungul deceniilor. Este o descoperire.” Când ești divă în imaginarul colectiv la 100 de ani de la nașterea ta Și este, în egală măsură, o oglindă a timpului nostru: la 100 de ani de la nașterea ei, Marilyn Monroe nu este mai puțin prezentă în imaginarul colectiv decât era în 1962. Fascinația nu s-a stins, s-a transformat. Din mit în arhivă, din icoană în lot de licitație. Și lumea continuă să plătească, cu generozitate, pentru orice fărâmă din viața celei care a înțeles, mai bine decât oricine, că a fi văzută înseamnă a exista.
Fabuloasa Fantoma de la operă a Operei din București, sold-out în câteva ore / Biletele pentru septembrie au dispărut la fel de fantomatic cum au apărut
Devine deja ritual ca minunata reprezentație a „Fantomei de la operă” să fie sold-out la doar câteva ore de la punerea în vânzare a biletelor. Opera Națională București anunțase ieri seară punerea în vânzare a biletelor pentru noile spectacole din septembrie. Asta după ce cele 14 reprezentații din ianuarie, spectacolul în regia lui Răzvan Ioan Dincă, în scenografia lui Gary McCan au fost, de asemenea, sold-out. Fantomaticele bilete ale „Fantomei…”. Aproape ca un blestem E foarte greu să găsești bilete la „Fantoma de la operă”, iar asta te obligă la disciplină și o adevărată strategie (dacă nu vrei să pierzi bilete și pentru următoarele spectacole). Dar de ce această reprezentație este atât de vânată de public? Pentru intensitatea interpretării, pentru maturitatea viziunii unei producții clasice, pentru că nu are briz-brizuri inutile, pentru că, la un moment dat, după cum spunea și protagonista, soprana Irina Baianț, „publicul nu te privește, te urmărește”. Succesul colosal al „Fantomei de la operă” nu este marketing și nu este nici de departe noroc. Este o emoție pe care publicul o „vânează” avid în această lume a artificialității și banalului ridicat la rang de senzațional, în această lume în care sensul se pierde dacă nu ții cu dinții de el. Oameni, nu personaje Soprana Irina Baianț și Adi Nour conturează nu neapărat personaje puternice, cât oameni. Oameni întregi, vii, profunzi, vulnerabili, fragili, capabili să exprime emoții ce te iau pe sus. „Fantoma de la operă” nu este un spectacol care se urmărește abstras, din fotoliu, ci cu tot ce are ființa umană mai profund și mai nebun. La toată intensitatea de pe scenă se adaugă eleganța costumelor și scenografia fără amețeli inutile. O viziune care nu-și dă ochii peste cap, ba dimpotrivă, te cucerește fără să te anunțe: aproape ca un atac cu drone noaptea. Maestrul Jinga – la butoane Orchestra impresionantă, de 70 de membri, este condusă de maestrul Daniel Jinga, directorul ONB. Ce să faci ca să nu mai pierzi bilete data viitoare Cine a pierdut momentul să-și cumpere bilete pentru reprezentațiile din septembrie are o singură soluție, singura viabilă, singura care îl protejează de „țepe” – semnul pervers, dar cert că până și hoții apreciază o producție de calitate: setarea unei alerte pe telefon. Setarea se face la acest link: thephantomoftheopera.ro/alerta. Pentru că „Fantoma…” va reveni, iar biletele se vor epuiza repede. Precedentul a fost creat, deja.
Bivolul poreclit Donald Trump a fost grațiat de ministrul de Interne. Animalul vedetă a fost mutat într-un parc zoo
Un bivol rar din Bangladesh, poreclit „Donald Trump” datorită părului său deschis la culoare, a fost cruțat, potrivit Reuters. El nu a fost sacrificat în cadrul unei ceremonii sacre, așa cum era stabilit. Animalul a fost cruțat în urma unei intervenții a ministrului de Interne din Bangladesh. Pentru a nu risca o reacție ostilă a publicului, autoritățile i-au dat banii noului proprietar și au mutat animalul la grădina zoologică din Dhaka. Animalul de aproape 700 kg fusese vândut pentru sacrificare rituală când autoritățile au intervenit, invocând preocupări legate de securitate după un val de interes public înainte de festivalul de joi. Povestea bivolului poreclit Donald Trump Bivolii albinoși sunt rari în Bangladesh, unde majoritatea bovinelor au culoarea închisă la culoare. Proprietarul animalului, un bărbat în vârstă de 38 de ani, a spus că fratele său este cel care l-a botezat „Donald Trump” pe bivol. Asta după ce a observat că părul lui Donald Trump seamănă cu coama animalului. Bivolul cântărește 700 de kilograme și a devenit vedetă. Numeroși oameni care l-au văzut online au venit la ferma unde este bivolul pentru a-l admira în carne și oase.
Eurovision 2027 i-ar putea aduce Bulgariei 70 de milioane de euro, dar există o condiție
Dacă Bulgaria va găzdui Eurovision 2027, țara ar putea înregistra venituri economice nete cuprinse între 45 și 70 de milioane de euro, potrivit unei analize preliminare realizate de compania de plăți transfrontaliere iBanFirst. Estimarea variază în funcție de numărul vizitatorilor străini care vor sosi pentru concurs și de durata șederii acestora pe teritoriul țării. Cine câștigă cel mai mult și cel mai rapid Cele mai mari beneficii imediate s-ar concentra în orașul-gazdă, unde sectoarele hoteliere, de restaurație, transport, comerț cu amănuntul și divertisment ar urma să resimtă direct afluxul de vizitatori și delegații internaționale. Impactul pe termen lung, însă, depinde de capacitatea Bulgariei de a transforma atenția globală pe care o generează evenimentul într-un interes durabil, atât din perspectiva turismului, cât și a investițiilor străine. Ce au generat edițiile anterioare Raportul iBanFirst contextualizează estimările pentru Bulgaria prin comparație cu orașele care au mai găzduit concursul. Liverpool, de pildă, a câștigat în 2023 aproximativ 64 de milioane de euro impact economic net, conform unui studiu al Universității din Liverpool și Amion Consulting. Malmö a realizat în 2024 în jur de 39 de milioane de euro, iar Basel a făcut în 2025 aproape 97 de milioane de euro. Aceste cifre plasează potențialul bulgar într-un interval realist, dar și în contextul unor diferențe semnificative legate de infrastructură, capacitate de cazare și conectivitate. Mai mult decât cheltuieli pe termen scurt Analiza subliniază că Eurovision reprezintă pentru Bulgaria o oportunitate de rebranding la scară europeană. Raportul recomandă explicit ca strategiile turistice să depășească promovarea clasică a litoralului Mării Negre și să valorifice turismul urban, patrimoniul cultural, destinațiile montane și scena culinară în ascensiune a țării. Scopul declarat este poziționarea Bulgariei ca destinație atractivă pe tot parcursul anului, nu doar în sezonul estival. „Găzduirea concursului ar oferi Bulgariei o oportunitate rară de a-și îmbunătăți imaginea internațională și de a se prezenta ca o economie europeană integrată, capabilă să organizeze un eveniment internațional major”, se arată în raport. Voci critice și limite reale Analiza nu ignoră nici perspectivele sceptice. O parte dintre experți consideră că beneficiile economice asociate Eurovision sunt adesea supraestimate, întrucât cea mai mare parte a activității financiare se concentrează într-un interval de timp relativ scurt, fără a genera neapărat efecte structurale pe termen lung. Experții elaborează câteva pârghii foarte clare pe care, spun ei, ar trebui ca Bulgaria să acționeze pentru a beneficia de această vizibilitate pe care i-o dă Eurovisionul pe toată perioada anului. Anume: o infrastructură adecvată și modernizată, o conectivitate bună a transporturilor internaționale, capacitate de cazare suficientă, strategie turisitcă pe termen lung. Fără aceste condiții îndeplinite, riscul este ca Eurovision să rămână un spectacol singular, cu impact economic limitat la doar câteva săptămâni. Cu ele însă, Bulgaria ar putea transforma concursul într-un avantaj competitiv durabil pe harta turismului european.
Lia Bugnar, reacție la succesul lui Mungiu de la Cannes: Merge cu încăpățânare pe drumul lui
Într-un mesaj postat pe rețelele sociale, Bugnar a remarcat că, deși filmele lui Mungiu sunt adesea „desființate” în spațiul critic din țară, acestea ajung să fie validate la cel mai înalt nivel internațional. „Partea amuzantă e că la noi deja filmul a fost desființat de criticii de film, ca mai toate filmele lui. Noi suntem foarte severi, dacă pe fraierii ăia-i păcălește, pe noi nu”, a scris ea, într-un ton sarcastic. Aceasta a continuat cu o apreciere directă la adresa regizorului, pe care îl descrie ca pe un artist constant și independent de climatul cultural local. „Ador acest regizor care-și vede de treaba lui, nu se amestecă în meschinăriile si bisericuțele de aici, ba chiar le respinge fără drept de apel. Un om de-o bună creștere si delicatețe ieșite din comun. Și tobă de cultură”, a mai transmis Bugnar. În același mesaj, ea a subliniat și dimensiunea de consecvență a parcursului său artistic, considerând că recunoașterea internațională vine ca o validare în timp. „Uneori lucrurile se mai așază și în ordinea firească și asta îmi dă speranță. Toată admirația pentru acest artist care merge cu încăpățânare pe drumul lui, exact ca ursul, în timp ce latră câinii”, a mai scris aceasta. Reacția vine în contextul în care „Fjord” a devenit sâmbătă noapte unul dintre cele mai premiate filme ale ediției Cannes 2026, consolidându-l pe Cristian Mungiu drept unul dintre puținii regizori europeni cu două Palme d’Or în palmares.
Festivalul Ion Dichiseanu revine la Adjud cu Maia Morgenstern, Marius Manole, Fuego și trei zile de spectacole și concerte
Municipiul Adjud devine, în perioada 22-24 mai 2026, gazda celei de-a V-a ediții a Festivalului de Teatru, Film și Muzică „Ion Dichiseanu”, eveniment organizat la Casa de Cultură „Tudor Vornicu”. Festivalul va reuni timp de trei zile nume importante din teatru, muzică și film, în cadrul unui program care include nouă evenimente majore. Potrivit organizatorilor, ediția din acest an aduce pe scena festivalului peste 20 de artiști și invitați speciali. Printre aceștia se numără Maia Morgenstern, Marius Manole, Victoria Cociaș, Paul Surugiu, Mihai Trăistariu, Vasile Muraru, Valentina Fătu, Ioana Dichiseanu, Octavian Strunilă, Paul Ipate, Marina Florea, Simona Florescu, Ileana Popovici, Laurențiu Damian, Adrian Artene și mulți alții. Managerul Asociației Artis, Andrei Giurgia, a declarat că festivalul a devenit un reper cultural pentru oraș. „Ediția a V-a a festivalului confirmă continuitatea unui proiect cultural construit cu responsabilitate și respect față de public. Am gândit programul acestei ediții ca o întâlnire între mari artiști ai scenei românești și publicul din Adjud, într-un cadru care pune în valoare teatrul, muzica și filmul la cel mai înalt nivel artistic. Festivalul rămâne un reper cultural pentru oraș și un omagiu constant adus memoriei lui Ion Dichiseanu”, a transmis acesta. De asemenea, primarul municipiului Adjud, George Claudiu Nica, a făcut câteva declarații despre cât de important este acest eveniment pentru comunitate. „Este o bucurie să vedem cum Adjudul devine, pentru câteva zile, un loc de întâlnire al artiștilor consacrați și al tinerelor talente, al publicului de toate vârstele, dar mai ales al celor care cred în puterea artei de a uni oameni. Le mulțumesc organizatorilor, partenerilor și tuturor celor implicați pentru dedicarea și profesionalismul de care dau dovadă. Le mulțumesc anticipat invitaților noștri pentru prezența lor pe scena adjudeană în cadrul acestui festival și îi încurajez pe toți adjudenii să participe activ la manifestările pregătite”, a declarat edilul. Programul complet al festivalului Vineri, 22 mai 2026 17:00 – Deschiderea oficială a festivalului: discursuri oficiale; prezentare making of de la ediția a IV-a a festivalului; vernisajul expoziției fotografice dedicate ediției din acest an 17:30 – Proiecția filmului „Tunelul”, regizat de Francisc Munteanu, la 60 de ani de la lansareParticipă: Ioana Dichiseanu, Ileana Popovici, Laurențiu Damian, Simona Florescu și Adrian Artene 20:30 – Spectacolul de teatru „Thailanda”, de Dimitris Kechaidis și Eleni Chaviara, regia Alexandru Jitea, cu Andreia Măcelaru Șofron, Victoria Cociaș și Cristina Stoica IvanciucProducție Teatrul Nottara Sâmbătă, 23 mai 2026 14:00 – Recital Paul Surugiu – „Cântul, Arta, Poezia – iubirile pentru care a plâns și Dumnezeu!”Spectacol de muzică și poezie alături de familia lui Ion Dichiseanu: prezentare în avanpremieră a cărții „În numele tatălui”, semnată de Ioana Dichiseanu și Adrian Artene 19:00 – Spectacolul de teatru „Ce-și doresc femeile?”, text și regie Octavian Strunilă, cu Octavian Strunilă, Paul Ipate, Dana Dembinski, Emil Măndănac și Andreea MateiuProducție Teatrul Metronom În deschidere: Trupa BOTTAART a Colegiului Național „Emil Botta” din Adjud, cu piesa „ANALFABETUL”, adaptare după Branislav Nusici Duminică, 24 mai 2026 17:00 – Spectacolul „Fluturi, fluturi”, de Aldo Nicolaj, regia Toma Hogea, cu Maia Morgenstern, Marius Manole și Alexandra PaftalăProducție Ateneul Național din Iași 19:00 – Spectacol muzical „Amintește-ți clipa 5.0” – In Memoriam Ion DichiseanuParticipă: Vasilica Tătaru, Mihai Trăistariu, Marina Florea, Valentina Fătu, Vasile Muraru, Daniela Tănase, Alexandru Brădățan, Ioana Dichiseanu, Anastasia Artene și Simona FlorescuEvenimentul are loc în aer liber, în Piațeta Ion Dichiseanu În deschidere: Rebeca Pușcașu, câștigătoarea trofeului Concursului Regional „Florile Copilăriei” 2026 21:30 – Închiderea oficială a festivalului și anunțarea ediției următoare Organizatorii au anunțat că biletele pentru spectacolele de teatru și recitalul susținut de Fuego pot fi cumpărate de la casieria Casei de Cultură „Tudor Vornicu” din Adjud. Accesul la proiecțiile de film, spectacolul muzical și celelalte evenimente este gratuit.
Lungmetrajul lui Radu Jude, Jurnalul unei cameriste, ovaționat minute întregi la Cannes / Sumbru și amuzant
Noul lungmetraj al lui Radu Jude, „Jurnalul unei cameriste”, a fost prezentat în premieră mondială la Festivalul de la Cannes, în cadrul secțiunii Quinzaine des Cinéastes, unde a fost ovaționat minute întregi. Scenariul filmului este inspirat de romanul, publicat în 1900, al lui Octave Mirbeau, un roman despre sclavajul modern și fisura ireparabilă dintre clasele sociale. Celestine Aici, Celestine este filtrul prin care sunt privite toate personajele. Ea vede realitatea dincolo de aparențe și e convinsă că grdinarul Joseph a violat și asasinat o fetiță, motiv pentru care e gata să obțină revanșa, chiar dacă asta înseamnă crimă. Până la Jude, cartea a mai fost adaptată pentru marele ecran de Jean Renoir (1946), Luis Buñuel (1964) și Benoit Jacqot (2015). „Emigrație, sărăcie, Est-Vest” Viziunea lui Jude propune o reinterpretare contemporană a poveștii, cu tot ce înseamnă asta: fenomenul migrației, inegalitățile sociale, dinamica puterii în societatea europeană în ansamblu. Radu Jude însuși a carcaterizat filmul drept „un amestec de teme diverse – emigrația, sărăcia, relația dintre Est și Vest, relația dintre teatru, literatură și cinema”, într-o ecuație „unică”. „La fel ca în filmul Kontinental ’25 de anul trecut, scenaristul și regizorul român abordează temele sale caracteristice, precum inegalitatea economică și putrezirea societală, descoperind în protagonistul său de zi cu zi o luptă comună pentru supraviețuire într-o lume din ce în ce mai dificilă”, scrie Screen Daily, care caracterizează producția drept „reținută, dar sumbră”. „Satira mușcătoare” a lui Jude „Cel mai convențional film al lui Jude de mult timp și, prin montajul abrupt și dialogurile ascuțite, și unul dintre cele mai amuzante ale sale”, scrie International Cinephile Society, adăugând: „Dacă există un om în care poți avea încredere să transforme romanul clasic francez al lui Octave Mirbeau, Jurnalul unei cameriste, într-un film dulce-amar de Crăciun, acela este enfant terrible-ul român Radu Jude”. ICS remarcă „satira mușcătoare” a lui Jude la adresa burgheziei franceze, care se situează în acord cu spiritul romanului lui Mirbeau: „Surprinzător de fidelă unei structuri narative relativ simple, deși lipsită de orice fel de formalism în filmele sale, satira mușcătoare a lui Jude la adresa burgheziei franceze, în concordanță cu romanul lui Mirbeau, dar modernizată pentru secolul XXI, a stârnit cele mai multe râsete de până acum pe Croisette. Adevărul este că și cele mai multe greve; Jude nu este pe placul tuturor”. Pe când în România? Filmul îi are în distribuție pe: Ana Dumitrașcu, Sofia Drăgoman, Ilinca Manolache, Liliana Ghiță, Marie Rivière, Mélanie Thierry și Vincent Macaigne. Imaginea filmului este semnată de Marius Panduru, iar montajul de Cătălin Cristuțiu. În România, filmul va fi prezentat pentru prima oară la Festivalul Internațional de Film Transilvania și va fi lansat în cinematografe în această toamnă.
O operă a lui Banksy s-ar putea vinde cu 15 milioane de euro. Povestea seriei Fata cu balon
O lucrare a lui Banksy, „Fata și balonul pe un peisaj găsit”, care nu fusese expusă anterior publicului, va fi scoasă la licitație pe 20 mai, la New York. Se estimează că ar putea fi vândută pentru 18 milioane de dolari (aproximativ 15 milioane de euro) și ar putea deveni una dintre cele mai scumpe lucrări ale artistului. Licitația va avea loc la magazinul Tiffany & Co. de pe Fifth Avenue și va fi organizată de casa de licitații Fair Warning, arată BILD. Imaginea combină două dintre cele mai faimoase elemente ale lui Banksy: seria de renume mondial „Fata cu balon” și rara serie „Petrol brut”. Designul „Fata cu balon” a apărut pentru prima dată ca graffiti la Londra în 2002. Ulterior, a devenit una dintre cele mai faimoase opere de artă din lume. Pictura din 2012 combină unul dintre cele mai cunoscute motive ale lui Banksy, o fată cu un balon, și o serie rară, „Crude Oils”. Într-un sondaj britanic din 2017, „Fata cu balon” a fost chiar votată cea mai populară operă de artă din țară. Tabloul a devenit celebru în 2018, când o pictură de Banksy s-a autodistrus parțial imediat după o licitație de la Sotheby’s . Un tocător de documente ascuns în ramă a distrus lucrarea sub ochii cumpărătorilor. Pictura a fost ulterior revândută sub noul titlu „Love is in the Bin” (Dragostea este în coșul de gunoi) pentru aproximativ 25 de milioane de dolari. Spre comparație, recordul german la licitații pentru o pictură este de 20 de milioane de euro. Atât a fost vândut „Autoportretul galben-roz” al lui Max Beckmann la o licitație din Berlin în 2022. Autoportretul expresionist a fost pictat în 1943 în timpul exilului său la Amsterdam și este considerat cel mai scump tablou licitat vreodată în Germania. Identitatea lui Banksy nu a fost încă dezvăluită oficial. Unul dintre cei mai probabili candidați a fost identificat de-a lungul vremii ca fiind Robin Gunningham din Bristol, Marea Britanie. Reuters a scris anterior despre documente și mărturii care îl indicau pe acesta, dar nu există o confirmare oficială a acestui lucru.
Charles Spencer, fratele Prințesei Diana, s-a căsătorit pentru a patra oară
Charles Spencer, al 9-lea Conte Spencer și fratele mai mic al regretatei Prințese Diana, s-a căsătorit pe 15 mai cu arheologul și prezentatoarea de podcast Cat Jarman, într-o ceremonie privată în Sedona, Arizona. Nunta a avut loc la mai puțin de cinci luni după finalizarea divorțului său de a treia soție, Karen Spencer. Cei doi s-au cunoscut după ce Spencer, în vârstă de 61 de ani, a fost rugat să recenzeze bestsellerul lui Jarman despre vikingi, publicat în 2021. Relația a evoluat treptat – colaborări la săpături arheologice, un podcast comun – înainte ca Spencer să confirme public povestea lor de dragoste în octombrie 2024. „Amândoi ne simțim incredibil de norocoși că am progresat de la a fi colegi, la prietenie, la iubire și conexiune profundă”, au declarat cei doi într-un comunicat comun. O relație cu un dosar în instanță Vestea căsătoriei vine după o perioadă marcată de controverse. Separarea lui Spencer de Karen – cu care fusese căsătorit din 2011 – a generat un proces civil, după ce Jarman a acuzat-o pe fosta contesă că i-a dezvăluit public diagnosticul de scleroză multiplă, pe care aceasta îl păstrase secret din 2016. Procesul a fost soluționat la sfârșitul anului 2025. Karen Spencer a negat acuzațiile și a susținut că a aflat despre diagnostic în timp ce investiga zvonurile despre o presupusă aventură între Spencer și Jarman – aventură pe care ambii au negat-o categoric. Este a patra căsătorie pentru Charles Spencer, care mai fusese căsătorit cu Victoria Lockwood, Caroline Freud și Karen Spencer. Are șapte copii în total. Cat Jarman, în vârstă de 43 de ani, a fost și ea căsătorită anterior și are doi fii.