Etichetă: Life-Entertaiment

După Brad Pitt și George Clooney, Roger Taylor de la Queen investește în vinurile din Provence

Roger Taylor, bateristul legendarei trupe Queen, intră în industria vinului și lansează primul rosé care poartă numele formației. Muzicianul britanic a colaborat cu o cramă din regiunea Provence pentru a crea un vin pe care îl descrie drept o expresie a bucuriei și a emoției împărtășite. Noul „Queen Rosé” este produs în parteneriat cu cooperativa viticolă Cave du Commandeur din Montfort-sur-Argens, în sudul Franței, și cu oenologul francez Valérie Courrèges, cunoscută pentru promovarea agriculturii ecologice. „Am vrut să creez un vin care să transmită acest sentiment” „Vinul a fost întotdeauna sinonim cu bucuria, cu exaltarea și cu momentele în care ridicăm paharul alături de oamenii pe care îi iubim. Am vrut să creez un vin care să transmită acest sentiment”, a declarat Roger Taylor, cu ocazia lansării recoltei din 2026. Potrivit producătorilor, rosé-ul are arome de fructe roșii și fragi sălbatici, iar eticheta poartă logo-ul Queen, cu acordul casei de discuri și al celorlalți membri ai formației. Primele sticle au ajuns deja în marile lanțuri de magazine din Marea Britanie și sunt comercializate la un preț de aproximativ 16 euro. Cea mai recentă celebritate care investește în vinurile din Provence Colaborarea a durat mai multe luni și s-a desfășurat discret. Oenologul Valérie Courrèges spune că proiectul a urmărit obținerea unui vin „elegant, proaspăt și echilibrat”, în ciuda provocărilor climatice din Provence. Lansarea îl transformă pe Roger Taylor în cea mai nouă celebritate care investește în vinurile din sudul Franței. În aceeași regiune, actorul Brad Pitt produce deja celebrul rosé Miraval, iar George Clooney, Kylie Minogue și fostul baschetbalist Tony Parker sunt implicați, la rândul lor, în proiecte viticole. Reprezentanții industriei spun că interesul vedetelor pentru vinurile din Provence aduce vizibilitate regiunii și contribuie la promovarea producătorilor locali, chiar dacă sectorul traversează o perioadă dificilă, pe fondul scăderii consumului de vin. Pentru a evita supraproducția, multe crame își adaptează volumele și își constituie rezerve înainte de lansarea noilor recolte.

OnlyFans a îngropat relațiile autentice dintre oameni / SUA sunt de departe cel mai mare consumator de Pornhub din lume / Corpul ca bordel

Un lucru este cert în societatea digitală: relațiile emoționale dintre oameni s-au redus considerabil, în schimb, a crescut un fenomen care, până recent, era de neimaginat: monetizarea propriului corp. De fapt, nu mai există corp, există un „asset” care produce bani. Este doar una dintre tristele concluzii la care ajunge, într-o sinteză cuprinzătoare, jurnalistul John Mac Ghlionn pe platforma UnHerd. Nu mai există relații, există tranzacții dintre consumatori și creatori de conținut Ideea este că platforme precum OnlyFans nu reprezintă doar o nouă formă de divertisment pentru adulți sau de monetizare a conținutului online, ci un simptom al unei schimbări culturale profunde care afectează relațiile dintre bărbați și femei, modul în care este percepută intimitatea și însăși instituția întâlnirilor romantice. Autorul susține că America traversează o transformare fără precedent, în care relațiile reale sunt înlocuite treptat de relații parasociale, adică legături unilaterale între consumatori și creatorii de conținut online. În acest model, apropierea emoțională este simulată, dar nu există reciprocitate autentică. „Welcome to Miami!”, ținutul orgiastic al OnlyFans Miami este epicentrul monetizării propriului corp, „capitala OnlyFans a Americii” Orașul Miami este prezentat ca exemplul extrem al acestui fenomen. Autorul îl descrie drept un loc dominat de cultura luxului, a imaginii și a monetizării propriului corp, devenind ceea ce numește „capitala OnlyFans a Americii”. Totuși, avertismentul principal este că Miami nu reprezintă o excepție, ci doar o versiune mai vizibilă a unei tendințe care se extinde în întreaga societate americană. Pornhub în cifre amețitoare Articolul folosește mai multe statistici pentru a demonstra amploarea fenomenului. Statele Unite generează cel mai mare trafic mondial pe Pornhub, cu 3,17 miliarde de vizite din Statele Unite într-o singură lună (ianuarie 2024), potrivit datelor Similarweb, publicate de Statista, fiind, din cosms, cea mai mare sursă de trafic de pe această platformă. Agregări bazate chiar pe rapoartele anuale ale Pornhub arată că Statele Unite au reprezentat aproximativ 14,1% din traficul global al platformei în 2024. Tot potrivit datelor Pornhub, Statele Unite ocupă constant locul I la vizite din fiecare țară, urmate de Franța, Filipine, Mexic, Brazilia și Regatul Unit. Americanii sunt cei mai mari consumatori de pornografie Asta înseamnă că aproximativ două treimi din veniturile creatorilor de pe OnlyFans sunt obținute de americani, iar aproape jumătate din traficul platformei provine de aici. Conținutul erotic online are o pondere excepțional de mare în Statele Unite: aproape jumătate din traficul OnlyFans provine din SUA. Potrivit unei investigații Washington Examiner, aproximativ 2% dintre femeile americane cu vârste între 18 și 45 de ani au conturi OnlyFans. „Dating” la plata cu cardul. Bărbații preferă OnlyFans pentru că au control total Ce a reușit să facă Only Fans: a înlocuit întâlnirile romantice cu relația comercială. În locul unei efuziuni personale reale există acum conținut personalizat contra cost, conversații plătite, (nici măcar) iluzia unei apropieri emoționale. Nu mai există motivația construirii unei relații autentice. Aceasta a fost înlocuită de plata cu cardul. Se cuvine acordată o atenție deosebită comportamentului masculin. Tot mai mulți bărbați preferă să consume conținut erotic online deoarece acesta oferă: control total, respingere zero, satisfacție imediată, lipsa obligațiilor. Astfel, vulnerabilitatea asociată unei relații reale este înlocuită de un produs digital. Femeile transformă sexualitatea în capital economic Pentru femei, OnlyFans este o oportunitate economică. În loc să investească în relații stabile, unele aleg să monetizeze atenția masculină. Autorul nu susține că toate femeile procedează astfel, dar afirmă că societatea începe să trateze această alegere drept una obișnuită și chiar admirabilă. Mesajul pe care-l transmit influencerii generațiilor tinere nu arată bine OnlyFans este o parte a economiei creatorilor de conținut. Succesul financiar al influencerilor transmite un mesaj puternic generațiilor tinere: corpul poate deveni principalul activ economic, atenția valorează mai mult decât competențele, popularitatea poate fi convertită direct în bani. Pornografia și rețelele sociale se alimentează reciproc Acum, pornografia și social media nu mai funcționează separat. Instagram, TikTok și OnlyFans creează un ecosistem în care imaginea corporală este permanent monetizată. Granița dintre influencer și creator de conținut pentru adulți devine din ce în ce mai neclară. Ce este „relația parasocială” Utilizatorii dezvoltă impresia că o cunosc pe persoana pe care o urmăresc – pe scurt, asta înseamnă o „relație parasocială”. Creatorii își personalizează mesajele, răspund aparent individual și cultivă iluzia unei relații apropiate. În realitate, nimeni nu păcălește pe nimeni: această apropiere este doar o strategie comercială. Impactul asupra natalității și familiei Unde duc toate aceste schimbări? La scăderea numărului de căsătorii, reducerea natalității, izolarea socială, creșterea singurătății, iar acestea sunt doar o parte din simptomele suprimării umanității din om. Perpetuarea acestui model economic înseamnă degradarea relațiilor interumane autentice și transformarea experienței de viață într-o simplă tranzacție. „Apropiere umană autentică?” „Nu, mersi! Conținut digital, dacă se poate!” Problema nu este, în sine, existența unei platforme precum OnlyFans, ci faptul că aceasta reflectă o schimbare profundă a culturii occidentale. Oamenii petrec tot mai mult timp consumând simulări ale intimității în loc să construiască relații reale. Dacă această tendință continuă, societatea riscă să devină mai bogată în conexiuni digitale, dar mai săracă în apropiere umană autentică.

Dispare un monument viu al Angliei / Stejarul care l-a ascuns pe Robin Hood a murit după 1.200 de ani

Stejarul Major (Major Oak), arborele secular din pădurea Sherwood despre care legenda spune că i-a oferit adăpost lui Robin Hood, a murit după aproximativ 1.200 de ani de existență. Anunțul a fost făcut joi de Societatea Regală pentru Protecția Păsărilor (RSPB), administratorul unei părți importante a pădurii. Potrivit specialiștilor, arborele nu a mai înfrunzit în această primăvară, semn că și-a încheiat ciclul de viață. S-a mai speculat și în trecut că a murit, dar acum e adevărat Deși, de-a lungul anilor, au existat numeroase zvonuri privind moartea sa, de fiecare dată experții au confirmat că stejarul era încă viu. De această dată însă, verdictul este definitiv. „Faptul că arborele nu a mai produs frunze anul acesta este sfâșietor pentru toată lumea”, a declarat Hollie Drake, reprezentantă a RSPB. Experții spun că nu poate fi identificată o singură cauză a dispariției stejarului, însă declinul său a fost accelerat de mai mulți factori. Milioanele de vizitatori care au venit să admire copacul în ultimele două secole au compactat solul din jurul rădăcinilor, împiedicând pătrunderea apei de ploaie. Rădăcinile lui erau strangulate În același timp, sistemul radicular a fost afectat de intervențiile necesare pentru susținerea ramurilor uriașe cu cabluri și stâlpi, iar schimbările climatice, prin valurile de căldură și perioadele de secetă, au contribuit la degradarea sa. Arboricultorii au constatat că rădăcinile stejarului erau practic strangulate și lipsite de resursele necesare pentru a-l menține în viață. Stejarul Major este unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale pădurii Sherwood. A devenit obiectiv turistic Tradiția spune că în scorburile și sub coroana sa întinsă se ascundea Robin Hood, legendarul haiduc din folclorul englez care fura de la bogați pentru a-i ajuta pe săraci și se refugia în pădure pentru a scăpa de șeriful din Nottingham. Arborele și-a primit numele în 1790, după ce a fost descris într-o carte dedicată stejarilor de maiorul Hayman Rooke. Publicarea volumului a atras primii vizitatori veniți special pentru a vedea copacul, transformându-l într-una dintre cele mai cunoscute atracții naturale din Anglia. Ed Pyne, reprezentant al Woodland Trust, a comparat stejarii seculari cu „rinocerii albi ai Marii Britanii”, subliniind că, deși sunt protejați prin lege, dispariția lor trece adesea neobservată. „Salvarea acestor arbori este vitală pentru sănătatea ecosistemelor, însă majoritatea dispar în liniște, fără atenția și grija de care s-a bucurat Stejarul Major”, a afirmat acesta. A fost protejat din 1970 Pe lângă legătura sa cu legenda lui Robin Hood, pădurea Sherwood are o importanță istorică deosebită. Lemnul stejarilor din zonă a fost folosit la construirea navelor Marinei Regale britanice conduse de viceamiralul Horatio Nelson, precum și la realizarea grinzilor acoperișului Catedralei Sf. Paul din Londra. Stejarul Major a fost salvat de la tăiere și este protejat de un gard încă din anii 1970. Chiar dacă a murit, el va rămâne în pădure ca monument natural și va continua să ofere habitat pentru numeroase specii de plante și animale, au transmis reprezentanții RSPB.

Cazul Eminescu: neglijență sau crimă de nebun? / Un martor-surpriză spune ce-a văzut, dar nimeni nu-l crede

Puține subiecte din cultura română au provocat atâtea controverse precum moartea lui Mihai Eminescu. Eminescu avea doar 39 de ani când, la 15 iunie 1889, a închis ochii pentru totdeauna și nici acum nu există răspunsuri clare la întrebări obiective. „De ce a murit Eminescu”? Aceasta e întrebarea care împarte, desparte și iar îi împarte deopotrivă pe istorici, medici, eminescologi. Documente și mărturii care susțin alte ipoteze Versiunea oficială și ce am învățat la școală: complicații ale unei boli nervoase. Literatura de specialitate mai adaugă: boală nervoasă agravată de sifilis și de probleme cardiace. Cu toate astea, documente și mărturii din ultimele decenii încearcă atestarea unei alte ipoteze: poetul ar fi murit în urma unei lovituri primite în ospiciul doctorului Șuțu din București. În volumul „Eminescu târziu. Trecerea”, cercetătorul Nicolae Georgescu reia documentele epocii și reconstruiește ultimele luni din viața poetului. Cartea nu oferă un verdict definitiv, dar arată cât de neclară și contradictorie este povestea morții lui Eminescu. Mărturia care a reaprins scandalul – fostul frizer al regelui și apropiat al poetului Una dintre cele mai tulburătoare relatări apare într-un articol publicat în ziarul „Universul”, în 1926. Martorul este Dumitru Cosmănescu, fost frizer al regelui și apropiat al poetului, care susține că l-a îngrijit pe Eminescu în sanatoriul doctorului Alexandru Șuțu. Potrivit acestuia, în după-amiaza zilei morții, Eminescu i-ar fi propus să iasă la plimbare prin grădina ospiciului și să cânte împreună „Deșteaptă-te, române!”. În timpul plimbării, un alt pacient l-ar fi lovit pe poet din spate cu o cărămidă în zona capului. „Eminescu, lovit după ureche, a căzut jos cu osul capului sfărâmat”, a povestit Cosmănescu. Martorul susține că poetul i-ar fi spus: „Dumitrache, adu repede doctorul că mă prăpădesc… Asta m-a omorât!”. La scurt timp după incident, Eminescu ar fi murit. Relatarea a fost considerată mult timp exagerată sau neverosimilă. Totuși, Nicolae Georgescu arată că ea coincide cu alte mărturii din epocă, inclusiv cu scrisoarea surorii poetului, Harieta Eminovici, care afirma că moartea fratelui său „a fost cauzată prin spargerea capului ce i-a făcut-o un nebun”. Versiunea oficială: boală și stop cardiac În 1931, medicul V. Vineș, care îl tratase pe Eminescu la Institutul Caritatea, a publicat în revista „România medicală” o explicație complet diferită. Potrivit lui, poetul suferea de o boală psihică severă și de o afecțiune cardiacă mai veche. Doctorul descrie un Eminescu dezorientat, slăbit fizic, cu tulburări neurologice și psihice. El susține că poetul fusese lovit accidental cu o piatră de un alt pacient, dar rana ar fi fost superficială și s-ar fi vindecat rapid. Problema ar fi apărut ulterior, când Eminescu și-ar fi infectat singur pansamentul, provocând un erizipel – o infecție gravă a pielii. Potrivit medicului, această complicație, combinată cu boala cardiacă de care suferea deja, ar fi dus la moartea poetului prin sincopă cardiacă. Această versiune a fost preluată ulterior de George Călinescu și a devenit, practic, explicația oficială a morții lui Eminescu pentru mare parte a secolului XX. A avut Eminescu sifilis? O altă controversă privește diagnosticul de sifilis, repetat ani la rând în biografiile poetului. Nicolae Georgescu arată însă că multe dintre presupusele dovezi sunt indirecte și interpretate forțat. În plus, tratamentul cu mercur administrat poetului – standard pentru sifilis în epocă – i-ar fi putut agrava starea generală. Mai mulți cercetători moderni au pus sub semnul întrebării diagnosticul de sifilis, considerând că simptomele lui Eminescu ar putea indica alte afecțiuni neurologice sau efectele intoxicației cu mercur. Nicolae Georgescu nu afirmă direct că Eminescu a fost asasinat, dar sugerează că varianta unei lovituri mortale nu poate fi eliminată complet. El vorbește despre posibilitatea unei „a doua agresiuni” asupra poetului și despre încercarea medicilor de a evita un scandal public care ar fi compromis imaginea ospiciului. Autorul atrage atenția și asupra condițiilor din azilele psihiatrice ale vremii, unde pacienții violenți și cei liniștiți erau ținuți împreună, fără supraveghere adecvată. „Nu e vina stabilimentului că ținea laolaltă nebuni cuminți și furioși – ci a celor care l-au adus pe Eminescu aici”, notează Georgescu. Un mister care nu s-a închis nici azi La mai bine de 130 de ani de la moartea poetului, cazul Eminescu rămâne deschis interpretărilor. Unele documente indică o moarte naturală, provocată de boală și complicații medicale. Altele sugerează o moarte violentă, ascunsă sub explicații convenabile. Cert este că ultimele luni din viața lui Eminescu au fost marcate de izolare, suferință și tratamente discutabile. Iar imaginea poetului genial, internat într-un ospiciu și mort în condiții neclare, continuă să provoace emoție și controverse peste tot în societatea românească.

Una dintre cele mai extravagante ediții ale premiilor Tony: musicaluri excentrice și reveniri legendare pe Broadway

Vampiri zburători, o reinterpretare comică a filmului „Titanic”, musicaluri care ironizează epoca de aur a Broadway-ului și o nouă montare a clasicei piese „Moartea unui comis-voiajor” se află printre atracțiile principale ale ediției din acest an a premiilor Tony, considerate cele mai importante distincții din teatrul american, relatează AP. Nu mai puțin de 24 de producții de pe Broadway speră să obțină trofee la cele 26 de categorii ale galei care va avea loc duminică seară, într-o competiție ce poate decide soarta financiară a spectacolelor – între succes și închiderea definitivă. Gala – prezentată de Pink Gala va fi prezentată de cântăreața Pink, laureată Grammy, care promite un moment de deschidere spectaculos, cu aproape 170 de oameni pe scenă, schimbări rapide de costume și elemente acrobatice inspirate din propriile sale concerte. Evenimentul aduce și o puternică dimensiune personală pentru artistă. Pink a declarat că dragostea pentru musicaluri i-a fost insuflată de mama sa, care o ducea la spectacole în copilărie, iar acum fiica ei, Willow, în vârstă de 15 ani, visează la o carieră în teatru și a convins-o să accepte rolul de gazdă. Cele mai așteptate producții Printre cele mai așteptate producții nominalizate la categoria „Cel mai bun musical nou” se numără „The Lost Boys”, inspirat din celebrul film cu vampiri din 1987, „Titanique”, o parodie excentrică a filmului „Titanic”, și „Schmigadoon!”, care ironizează cu umor musicalurile clasice de pe Broadway. Publicul va putea urmări și momente speciale dedicate unor spectacole legendare. Distribuția originală a musicalului „The Book of Mormon” se reunește pentru aniversarea a 15 ani de la premieră, iar „Chicago” marchează trei decenii de succes printr-un moment artistic special. În competiția pentru cea mai bună piesă de teatru se remarcă „Giant”, o producție despre acuzațiile de antisemitism la adresa autorului Roald Dahl, și „Liberation”, piesă care explorează feminismul, rasismul și inegalitățile sociale. Musicalul „Cats” sau spectacolul care nu moare niciodată Una dintre surprizele ediției este actrița June Squibb, în vârstă de 96 de ani, care a devenit cea mai vârstnică actriță nominalizată din istoria premiilor Tony și ar putea stabili un nou record dacă va câștiga trofeul. Regizorul Bill Rauch, nominalizat pentru reinterpretarea musicalului „Cats”, consideră că actuala stagiune Broadway este una dintre cele mai creative și curajoase din ultimii ani. „Există atât de multă varietate pe Broadway și atât de multe riscuri artistice asumate. Sunt cu adevărat impresionat de ceea ce se întâmplă acum”, a declarat acesta. Premiile Tony vor fi transmise în direct duminică seară pe CBS și pe platforma Paramount+.

Am vrut să renunț de două ori la Eurovision / Cum a ajuns Dara să aducă Bulgariei prima victorie din istorie

Cântăreața Dara, artista care a adus Bulgariei prima victorie la Eurovision, a dezvăluit că a fost la un pas să renunțe de două ori la competiție, de teamă că participarea îi va afecta grav sănătatea mintală. Într-un interviu acordat BBC Newsbeat, artista în vârstă de 27 de ani a povestit că a avut un atac puternic de anxietate după ce a fost anunțată drept reprezentanta Bulgariei la concursul desfășurat la Viena. S-a gândit serios să renunțe „Am rămas tremurând în pat și am încercat să mă calmez timp de trei ore”, a spus Dara, care a explicat că fusese recent diagnosticată cu ADHD și se temea că presiunea Eurovisionului îi va agrava starea. Vedeta, cunoscută pentru stilul ei excentric și energic, spune că s-a gândit serios să renunțe inclusiv la muzică pentru a-și proteja echilibrul psihic. „Am simțit imediat că am făcut ceva rău, că nu sunt demnă”, a mărturisit ea. Cum a reușit să treacă peste Eurovision este considerat unul dintre cele mai solicitante concursuri muzicale din lume, iar artiștii trebuie să facă față unui program epuizant, unei expuneri uriașe și unei presiuni constante din partea publicului și a presei. Dara spune însă că terapia și strategiile de gestionare a anxietății au ajutat-o să treacă peste această perioadă. Exercițiile de respirație, desenul, meditația și ținerea unui jurnal au făcut parte din rutina care a ajutat-o să rămână concentrată în timpul competiției. Prioritățile ei au rămas aceleași „Nu m-am simțit niciodată mai calmă pe scenă, mai în siguranță”, a spus artista. Participarea Bulgariei a devenit una dintre cele mai memorabile din istoria recentă a Eurovisionului. Dara a câștigat concursul cu un avans record de puncte. La întoarcerea în Sofia, cântăreața a fost întâmpinată de mulțimi de fani, iar televiziunea publică bulgară a confirmat deja că ediția din 2027 va fi organizată în capitala Bulgariei. În ciuda succesului uriaș, Dara spune că prioritățile ei au rămas aceleași. „Vreau să am copii într-o zi. Vreau să fiu sănătoasă și asta este mai important decât succesul în carieră”, a declarat artista. „Ca om, succesul este foarte important pentru mine.”

Cititul dăunează grav sănătății / Neurologii spun de ce

Cititul întins în pat, un obicei considerat relaxant de multe persoane, poate provoca în timp probleme la nivelul gâtului, umerilor și ochilor, avertizează neurologul și osteopatul rus Vladimir Belash. Medicul a declarat pentru publicația rusă Gazeta.Ru că poziția culcată nu este corectă „fiziologic” pentru lectură, chiar dacă mulți oameni o percep ca fiind confortabilă. „Atât poziția culcat pe spate, cât și cea pe burtă pun presiune pe gât, pe mușchii joncțiunii cervicotoracice și pe centura scapulară”, a explicat Belash. Cititul e periculos pentru circulația sângelui Potrivit acestuia, menținerea unei astfel de poziții pentru perioade lungi poate duce la tensiune musculară, dureri cervicale și disconfort la nivelul umerilor. Neurologul avertizează și asupra posibilelor efecte asupra circulației sângelui. „Statul întins poate împiedica fluxul sanguin arterial și venos, iar acest lucru poate avea impact asupra stării generale de bine și a funcționării sistemului nervos”, a spus specialistul. Distanța incorectă se adaugă la disconfortul creat de poziție Problemele nu se opresc însă la durerile de gât. Vladimir Belash susține că lectura în pat poate suprasolicita și ochii, mai ales din cauza distanței incorecte față de carte și a iluminării slabe. „Cartea poate fi prea aproape sau prea departe, ceea ce provoacă oboseală oculară. Uneori un ochi este solicitat mai mult decât celălalt, pentru că textul este privit dintr-un unghi”, a explicat neurologul. La asta se adaugă și oboseala oculară Mai multe surse medicale confirmă că postura incorectă și iluminarea deficitară pot contribui la oboseala oculară, vedere încețoșată și dureri de cap asociate cititului. Specialiștii în oftalmologie atrag atenția că perioadele lungi de concentrare vizuală, fără pauze și în poziții incomode, pot accentua simptome precum tensiunea oculară sau migrenele. Cea mai bună poziție pentru citit Potrivit medicului, cea mai bună poziție pentru lectură este cea așezată, cu spatele sprijinit și cartea ținută la o distanță confortabilă de ochi. „Poziția optimă este să stai așezat, ușor rezemat de spătarul unui scaun sau fotoliu și să ții cartea în fața ta”, a precizat Belash. Neurologul recomandă și folosirea unei mese sau a unui suport pentru cărți, astfel încât gâtul și ochii să fie cât mai puțin solicitați. Medicii recomandă, de asemenea, pauze regulate în timpul lecturii și o lumină suficient de puternică pentru a reduce oboseala oculară și tensiunea musculară.

Sendviș făcut din 1,5 tone de carne de vită. Recordul nu a fost omologat deoarece mulțimea a oprit ceremonia și l-a mâncat

Sendvișul a fost pregătit pe o stradă din orașul Rosario, Argentina. Potrivit NEXTA, organizatorii evenimentului au încercat să prepare un sendviș de 750 de metri lungime și să stabilească un record mondial. Pentru acesta, au folosit aproximativ 1,5 tone de carne de vită și mai mult de o mie de pâini. Evenimentul nu a avut finalul dorit. Mai multe probleme organizatorice și mulțimea înfometată au provocat eșecul ceremoniei. Participanții au rupt gardurile și mâncat o mare parte din șendvișul uriaș. Reprezentanții Guinness World Records nu au putut efectua măsurătorile necesare. Ca urmare, recordul nu a fost înregistrat oficial. A hungry crowd ruined a Guinness World Record attempt in Argentina In the city of Rosario, organizers tried to make a 750-meter-long sandwich and set a new world record. The project used around 1.5 tons of beef and more than a thousand flatbreads. But after delays in… pic.twitter.com/2xLBbvNhL9 — NEXTA (@nexta_tv) June 2, 2026

Pictorul român care are o lucrare în colecția privată a Regelui Charles / Majestatea Sa este extrem de încântată

Ce este inspirația? Pentru unii, inspirația este revelația neașteptată a unui alt noi înșine. E când un alt „Tu” îți dă un pumn în față. Ea nu se face simțită cu delicatețe, ea pur și simplu se manifestă plenar și concret, fără brizbrizuri. Asta se poate spune despre Bogdan Mihai Radu, pictorul a cărui poveste cu arta începe cu un mic furt. Dar nu cu o găinărie de doi lei, ci cu ceva ce avea să însemne tasta „Enter” a carierei sale în fața șevaletului. „Bărbatul de la Hotelul Ritz” Să vedeți… era elev printr-a doua și văzuse un film – Bărbatul de la Hotelul Ritz – povestea unui falsificator de tablouri care trăia în lux la Paris – fura tablouri extrem de valoroase din muzee și colecții private, pe care le înlocuia cu replici foarte bine executate – atât de bine executate, încât proprietarii nu-și dădeau seama de furt. Așa că, ce să facă și Bogdan? I-a luat un tablou bunicii spunându-i că-i trebuie pentru la școală și i-a adus înapoi copia acestuia. Despre bunică nu știm nimic – nici că și-a dat seama de farsă, nici că nu și-a dat seama, fapt este că, astfel, Bogdan își începuse dansul cu pictura. Problema este că apucăturile artistice ale lui Bogdan nu au fost văzute cu ochi buni de taică-su, care nu concepea ca fiul său să nu aibă o meserie stabilă, un ceva concret care să-i ofere stabilitate în viață. Iar pictura nu, nu era ceva concret Căci pictura este revelație și este așteptare, dar între aceste paranteze mai există viață, viață concretă, cu facturi și taxe și alte urâciuni, pe care inspirația singură nu le poate livra. Împotriva voinței sale, a fost înscris la un liceu local, cu specializări în căi ferate, apoi specializare în silvicultură. „A fost un chin, a fost groaznic”, spune un Bogdan pe care tatăl său nu s-a chinuit prea tare să-l citească. Dar cerul lui Bogdan se deschide Drumul spre pictură a venit pe o ușă neașteptată: un spital pentru copii cu dizabilități din Tălmaciu, unde o cunoștință lucra în atelierul de art-terapie. A venit aici ca pedagog de recuperare prin art-terapie după ce a urmat cursurile colegiului Friedrich Müller. Astfel, Bogdan a început să vorbească multor inimi de copii, iar schimbările pe care le vedea în ei după o perioadă de lucru cu arta era certificarea că strigătul ăla din interior, pe care-l simțea din copilărie, era viu și manifest și dădea și rezultate. Și a venit prima expoziție „Ești talentat, de ce nu faci o expoziție?”, l-a întrebat într-o zi din 2002 o prietenă. Dar pragmatismul lui Bogdan era pe jos, iar prietena lui s-a ocupat să-i aranjeze un spațiu la Casa Franceză din Sibiu, unde au venit și oameni, a venit și presă, au venit și colegi din Uniunea Artiștilor. Cu această ocazie, a și vândut câteva lucrări. „A fost wow pentru mine. A fost certificarea că se poate”. La scurtă vreme, însă, după expoziția din 2003, ceva nebunesc începea să se întâmple: mergea tot mai greu și nici mâinile nu-l mai ascultau. Pe scurt, Paralizie spastică. Un prim episod a trecut, dar a venit al doilea, iar asta avea să-l imobilizeze la pat timp de doi ani. O boală și strângere de fonduri Era 2010, iar începutul promițător în lumea atât de competitivă a picturii părea ultima preocupare pentru un Bogdan care nu-și mai putea mișca corpul de la gât în jos. „Am stat aproape doi ani paralizat complet, internat la Spitalul Universitar din București.” Salon de neurologie, nouă oameni, mulți în vârstă, toată ziua pe spate. Bogdan Mihai Radu ajunsese un caz despre care toată prea vuia la vremea respectivă. Fusese internat în același salon cu regretatul Șerban Ionescu. Campanii de strângere de fonduri pentru medicamentul scump care l-ar fi ajutat să se repună pe picioare au fost organizate într-o societate care a demonstrat nu doar o dată că rezonează cu durerea. „Eram deprimat, plângeam. Nu știam ce se întâmplă cu mine. Treceau o lună, două, trei și nu-mi reveneam. Mi-am controlat emoțiile ca să nu o îngrijorez pe mama, care venise la București să stea cu mine.” Bogdan era într-un cer negru, cu umbre negre și fără perspectivă. Dincolo de nori nu mai era nimic. A pictat cu gura un câmp cu maci Cerul pe care atât de mult i-a plăcut să-l privească. Cerul ăla devenise acum dormitorul viselor lui. Unde era raza aia de soare care știe atât de bine să se semneze când vrea ea și pe orice cer vrea ea? Voia cu orice preț să picteze. Așa, cu boala aia cu denumire fancy, cu tot – Sindromul Guillain-Barré – poliradiculonevrită cronică, o boală autoimună care paralizează nervii și mușchii. Așa că a început să picteze cu gura. „Simțeam nevoia de culoare”. Abia dacă putea să-și miște mâinile. „Ce ai pictat prima oară după atâta vreme?” „Un câmp cu maci. Simțeam nevoia de culoare”. „Parcă călcam pe vată” Campania de strângere de fonduri l-a ajutat pe Bogdan să strângă banii pentru medicamentul de care avea atâta nevoie, iar asta a însemnat că a reînceput să meargă. A trebuit să învețe de la zero să meargă, să ia o cană de pe masă și s-o ducă la gură fără s-o verse. Totul de la zero, iar sentimentul de frustrare uriaș care se construise în el devenise acum un alt cap al unei hidre care se hrănea lacom cu neputința lui. „Parcă călcam pe vată. N-aveam niciun echilibru. Și cea mai grea a fost să urc și să cobor scările.” „Am dat telefoane ca să mă laud” Însă perioada de imobilitate a trecut, iar pe cerul lui Bogdan apărea din nou lumina. Fără să-i spună, un prieten l-a înscris cu un tablou la un târg internațional de artă din Oxford. „M-am trezit că lucrarea mea era pe coverul site-ului târgului, ca exemplu de promovare. Dar ca să particip aveam nevoie de aproape 5.000 de euro. Nu știam de unde să-i iau.” Dar Cerul (de data asta

Gurudev Sri Sri Ravi Shankar – Omul care a adus pacea în Columbia, în închisori și în mintea a 800 de milioane de oameni, vine la București

Gurudev Sri Sri Ravi Shankar, omul care a inspirat 800 de milioane de oameni din întreaga lumea cu viziunea sa simplă, dar profundă, omul care vrea să construiască o societate fără stres și fără violență. vine pentru prima oară la București, între 10 și 12 iunie. Misiunea lui Gurudev Sri Sri Ravi Shankar a început într-un mic sat din sudul Indiei, iar acum este la un nivel global. O tehnică revoluționară de respirație Unul dintre cele mai importante daruri pe care Gurudev le-a oferit lumii este tehnica de meditație SKY Breath Meditation, cunoscută și sub numele de Sudarshan Kriya. Această metodă unică de respirație îi ajută pe practicanți să găsească pacea și claritatea interioară. Subiect al peste 100 de studii independente recenzate de specialiști – inclusiv cercetări realizate la Stanford și Yale – SKY s-a dovedit eficientă în reducerea anxietății, impulsivității, stresului și depresiei, îmbunătățind totodată funcția cognitivă și calitatea somnului. Rețea globală de voluntari și acțiune socială Transformarea personală generată de programele sale i-a determinat pe mulți participanți să devină agenți activi ai schimbării sociale. Rețeaua de voluntari, care numără acum peste un milion de membri, a contribuit la sprijinirea veteranilor de război și a familiilor acestora, la reducerea violenței în școli, la combaterea dependenței de opioide și la restaurarea a 70 de râuri afectate de degradare ecologică. De asemenea, programul a abordat criza sinuciderilor în rândul agricultorilor din India și a oferit sprijin refugiaților afectați de dezastre și conflicte armate. Mediator în conflicte internaționale Implicarea lui Gurudev în procesele de pace depășește granițele spiritualului. În Columbia, a contribuit la coordonarea unui armistițiu care a condus la semnarea acordurilor de pace din 2016, punând capăt unui conflict de cinci decenii dintre guvern și gruparea FARC. Rezultate similare au fost obținute în zonele afectate de mișcarea Naxalită din India, dar și în Ayodhya, unde a jucat un rol esențial în soluționarea pașnică a unui conflict religios cu rădăcini de secole. Cultura unității Prin seria de evenimente World Culture Festival, desfășurate la Washington DC, New Delhi, Berlin și Bangalore, Gurudev a reunit peste șapte milioane de participanți, promovând dialogul intercultural și coexistența pașnică. Gurudev este, de asemenea, autorul bestsellerului național Notes for the Journey Within și a format 27.000 de traineri la nivel mondial, continuând să inspire o comunitate globală de 15 milioane de urmăritori pe platformele de socializare.