Căpșuna divorțată și creierul tău – de ce funcționează clipurile IA cu fructe / Fructodrama nu e întâmplătoare și nu e inocentă
Asistăm la o explozie de clipuri generate de IA în care fructe, legume sau alte obiecte antropomorfizate sunt subiectele unor tragedii siropoase pe internet. Sunt fascinant de proaste și tocmai asta e cumva scandalizant, pentru că oamenii, în comentarii, își manifestă o oarecare stare de năucire: „iar m-am uitat!”. Dialogurile sunt grobiene, dramele – ieftine: un pepene își înșală nevasta, o piersică foarte grasă, cu o căpșună sexy, îmbrăcată în roșu, un morcov e plecat la muncă în străinătate, în timp ce iubita lui, un măr, se pupă pe canapea cu domnul banană, plin de mușchi. Abandon, tristețe, singurătate, lacrimi În altă parte, o caisă obeză se duce la sală ca să-și recupereze silueta pierdută pentru că soțul ei, o vânătă, o obliga să mănânce non-stop. Ba chiar cineva a observat un pattern: „e întotdeauna căpșuna” cea cu care își înșală fructele nevestele. Sau cu care le înlocuiesc dacă nevasta face un copil care nu-i seamănă – un ou cu coaja spartă și ochi umezi. Divorțuri, abandon, tristețe, boală, singurătate, bătrânețe. Toate se întâmplă pe un fundal muzical trist, tânguitor, plângăcios. Fascinația tâmpeniei e explicabilă neurologic Platformele de socializare sunt pline, iar vizualizările explodează. Zeci de milioane de vizualizări, sute de mii de comentarii, distribuiri. Cartoful divorțat și căpșuna amantă au invadat în toate limbile pământului internetul. Dar de ce funcționează atât de bine aceste filmulețe? De ce sunt atât de fascinante și de ce, așa cum scriu mulți prin comentarii, „ne uităm de fiecare dată”? Răspunsul începe în neurologie. Creierul uman e construit să empatizeze cu orice entitate care prezintă semnale sociale de bază: față, voce, emoție. Creierul tău nu știe că ăla e un cartof Nu există un filtru intern care să spună „stai, ăsta nu e decât un fruct poligonal, care sfidează cu grație orice logică, generat de algoritm”. Dacă vocea tremură, dacă muzica urcă, dacă lacrimile curg șiroaie pe chipul prăpăditei de piersici, părăsite de vânătă pentru căpșună este pentru că sistemul limbic reacționează. Punct. E același mecanism care face ca oamenii să se atașeze de roboței, să vorbească cu plantele sau să se simtă vinovați când închid un Tamagotchi. Psihologii numesc „atribuire de intenție”, „antropomorfizare” – tendința universală de proiecta intenție și emoție asupra obiectelor, mai ales când acestea au trăsături antropomorfe. Clipurile IA cu fructe suferinde exploatează exact acest mecanism cu o eficiență brutală. Clipurile sunt optimizate să activeze empatia în cel mai scurt timp posibil: față, voce emoționantă, poveste simplă, rezoluție lacrimogenă. Totul în 47 de secunde. Gata. Algoritmul pur și simplu iubește lacrimile Aceste videoclipuri sunt perfecte pentru algoritmi. Platforme precum TikTok sau YouTube Shorts recompensează, în ordinea importanței, timpul de vizionare, reacțiile emoționale și distribuirirle. Dacă provoacă emoție – oricare ar fi ea – generează comentarii și alte tipuri de reacții, iar algortimul jubilează. Sunt suficient de tâmpite încât oamenii să le distribuie ironic – „ia uite ce tâmpenie am găsit!” – ceea ce le amplifică reach-ul exponențial. Ești ironic? Nu contează. Odată ce ai distribuit clipul, ai contribuit la viralizare și, dacă observi bine, aceste videoclipuri au milioane de vizualizări. Practic, algoritmul îi mulțumește ironiei tale, nu-l deranjezi cu nimic, căci el nu citește intenția ta, nu-i pasă de spiritul tău critic, el citește engagementul și-l recompensează. Totul este matematică! Cine se uită, de fapt Analiza demografică a acestor clipuri relevă un pattern consistent. Cele mai mari audiențe se regăsesc la două capete opuse ale spectrului de vârstă: copiii mici și adulții în vârstă – categorii mai puțin echipate să identifice estetica specifică a conținutului generat cu AI și mai predispuse să ia povestea ca atare. Dar a reduce fenomenul la aceste categorii ar fi o eroare. Adulții între 25 și 45 de ani consumă masiv acest tip de conținut, de obicei în stări de deconectare mentală: seara, pe canapea, în scroll pasiv. E un consum care nu cere nimic – nici atenție susținută, nici gândire critică, nici context. Emoția vine rapid, pleacă rapid. Ecranul se schimbă. Există și un factor de satisfacție paradoxală. Multe persoane raportează că urmăresc aceste clipuri tocmai pentru că sunt proaste – o formă de guilty pleasure digital, similar cu reality TV-ul de calitate îndoielnică sau cu romanele de dragoste de buzunar. Calitatea slabă devine, în sine, parte din atracție. De fapt, e atracția însăși! Fabrici de empatie ieftină Până aici, fenomenul ar putea părea doar o ciudățenie inofensivă a internetului. Dar există un strat mai întunecat, pe care puțini l-au investigat sistematic. O mare parte din paginile care produc și distribuie aceste clipuri nu sunt creatori individuali amuzați de propriul concept. Sunt operațiuni comerciale – unele cu zeci de canale simultane pe mai multe platforme -, care monetizează empatie în volum industrial. Modelul de business e simplu: conținut produs cu cost aproape zero (un prompt, un generator IA, o voce sintetică), distribuit pe scară largă, monetizat prin reclame sau, în versiunile mai agresive, prin redirecționare către pagini de donații false sau campanii caritabile dubioase. „Ajută-l pe Tomy, cartoful bolnav, să-și plătească operația” nu e o glumă – variante ale acestui tip de conținut au fost documentate pe Facebook în mai multe țări. E, în fond, o actualizare tehnologică a unor scheme vechi: e-mailurile cu prințul nigerian au evoluat. Acum au față de fruct și muzică tânguitoare. Ce spune asta despre noi Dincolo de schemele comerciale, fascinația pentru aceste clipuri ridică o întrebare mai inconfortabilă: ce ne spune despre felul în care consumăm emoție în 2025? Suntem, colectiv, atât de flămânzi de stimulare emoțională rapidă încât un cartof animat o poate furniza? Sau, dimpotrivă, suntem atât de saturați de realitate încât preferăm emoția într-o formă distilată, fără riscul de a fi cu adevărat afectați? Probabil ambele. Clipurile cu fructe suferinde oferă ceva rar în ecologia digitală actuală: emoție fără consecințe. „Plângi” pentru un ou cu coaja crăpată și ochi umezi. Oul nu există. Exiști doar tu și oboseala ta. Nu trebuie să faci nimic, să ajuți pe cineva, să te implici. La următorul scroll, ecranul se schimbă. Vine alt clip. O iei de la
Cannes / La 8 ani după #MeToo, Cate Blanchett numără 10 femei la 75 de bărbați în fiecare dimineață
La un deceniu după ce mișcarea #MeToo a zguduit industria cinematografică, actrita australiană Cate Blanchett spune că progresul a fost superficial și de scurtă durată, relatează luni dimineață presa de specialitate. „A fost ucis foarte repede, ceea ce cred că este interesant”, a declarat ea duminică, într-o conversație amplă desfășurată la Festivalul de Film de la Cannes. Blanchett a vorbit deschis despre persistența inegalității de gen pe platourile de filmare, invocând propria experiență curentă: „Încă lucrez pe platouri și fac numărătoarea personalului în fiecare zi. Sunt 10 femei și 75 de bărbați în fiecare dimineață.” Actrita a recunoscut că îi place să lucreze cu bărbați, dar a subliniat că omogenitatea are un cost artistic real. „Glumele devin la fel. Devine plictisitor pentru toată lumea când intri într-un loc de muncă omogen. Cred că are un efect asupra muncii.” Opt ani mai târziu. Ce s-a ales de protest? Declarațiile vin la opt ani distanță de la unul dintre cele mai vizibile gesturi de solidaritate feminină din istoria festivalului. În 2018, când era președinta juriului la Cannes, Blanchett a urcat pe treptele Palais des Festivals alături de alte 81 de femei – număr care reprezenta exact câte regizoare fuseseră selectate în competiția oficială față de 1.866 de regizori bărbați în aceeași perioadă. Ironic, chiar în acel an, festivalul fusese criticat pentru că includea doar trei filme regizate de femei în selecția oficială de 21 de titluri. Blanchett apărase atunci festivalul, afirmând că schimbarea „nu se va întâmpla peste noapte”. Opt ani mai târziu, tonul ei este vizibil mai sumbru. Blanchett nu a fost singura voce la Cannes pe această temă în weekend Actrita Julianne Moore a vorbit sâmbătă, la o conferință Kering Women in Motion, despre aceeași realitate – dar cu o nuanță ușor diferită. Moore a declarat că lucrurile s-au îmbunătățit față de acum un deceniu, amintind că în jurul anului 2016 era una dintre doar două femei de pe un platou de filmare. „Îmi amintesc că am fost pe un platou unde singurele femei eram eu și a treia asistentă de cameră. Era momentul în care Hillary Clinton a pierdut alegerile și amândouă eram devastate”, a spus Moore. „Cu siguranță am văzut o reprezentare mai mare a genului în echipe față de atunci.” Cele două perspective nu se exclud reciproc – și împreună conturează o imagine a unei industrii care s-a mișcat, dar nu suficient și nu uniform. Activism, cinematografie și, de fapt, nimic Dincolo de declarațiile despre egalitatea de gen, Blanchett a anunțat la Cannes că va juca în următorul film al regizorului Brady Corbet – realizatorul lungmetrajului premiat „The Brutalist” -, un proiect a cărui acțiune se petrece în anii 1970, alături de Selena Gomez și Michael Fassbender. O alegere care, în contextul discuției despre reprezentare, nu e lipsită de ironie: Blanchett, una dintre cele mai vocale susținătoare ale femeilor din industrie, va juca din nou sub bagheta unui regizor bărbat, într-un film dominat de nume masculine. Industria, pare să spună ea însăși, e complicată.
Nu-mi vine să cred” | John Travolta, premiat la Cannes pentru întreaga carieră în timp ce își prezenta primul film ca regizor
John Travolta și-a stăpânit cu greu lacrimile pe scena de la Cannes după ce a primit o Palme d’Or onorifică – echivalentul unui premiu pentru întreaga carieră la unul dintre cele mai prestigioase festivaluri de film din lume, relatează BBC. Gestul a fost cu atât mai neașteptat cu cât actorul în vârstă de 72 de ani venise la festival nu ca oaspete de onoare, ci pentru a-și prezenta debutul regizoral. Se afla la Cannes pentru un debut regizoral „O surpriză totală. Nu-mi vine să cred. E ultimul lucru la care mă așteptam”, a exclamat Travolta în franceză, în timp ce sala aplauda. John Travolta, 72, looks unrecognizable at Cannes The 72-year-old showed up in a cream beret, round glasses, sharp beard & black suit for his directorial debut premiere pic.twitter.com/QBvy8CEWtk — TaraBull (@TaraBull) May 15, 2026 „Acest lucru depășește cu mult premiul Oscar” – o declarație remarcabilă din partea unui actor nominalizat de două ori la premiile Academiei, pentru „Pulp Fiction” și „Get Shorty”. Travolta se afla la Cannes pentru premiera filmului „Propeller One-Way Night Coach”, pe care l-a scris, regizat, coproodus și în care a jucat unul dintre roluri – un debut regizoral bazat pe propria sa carte pentru copii din 1997. Peter Jackson și Barbra Streisand vor lua și eu premiul Acțiunea filmului de aventură pentru familie se petrece în „epoca de aur a aviației”, iar în distribuție apare și fiica sa, Ella Bleu Travolta. Filmul va avea premiera pe Apple TV+ la sfârșitul acestei luni. Cunoscut pentru roluri iconice în „Grease”, „Febra de sâmbătă seara” și „Pulp Fiction”, Travolta nu este singurul care primește o Palme d’Or onorifică la ediția din acest an a festivalului. Același premiu le va fi acordat regizorului Peter Jackson, cel din spatele trilogiei „Stăpânul Inelelor”, și cântăreței și actriței Barbra Streisand. Cannes are o tradiție a acestor gesturi surpriză: anul trecut, Denzel Washington a primit o Palme onorifică în condiții similare, iar în 2022, același lucru s-a întâmplat cu Tom Cruise.
Von der Leyen și Antonio Costa și-au anunțat favoriții de la Eurovision. Concursul, între muzică și tensiuni politice
Concursul Eurovision a rămas, până în ziua de astăzi, unul dintre cele mai urmărite evenimente din Europa, însă dincolo de muzică și spectacol, competiția continuă să fie marcată și de teme politice. Înaintea marii finale de sâmbătă, 16 mai, de la Viena, mai mulți lideri europeni au vorbit despre melodiile lor preferate din istoria concursului. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat pentru POLITICO că piesa „Waterloo” a trupei ABBA, câștigătoare în 1974, rămâne cea mai „emblematică” melodie Eurovision din toate timpurile. Potrivit acesteia, piesa suedezilor „a devenit parte a patrimoniului cultural european și a lansat unul dintre cele mai emblematice grupuri pop din istorie”. Totodată, von der Leyen a mai spus că melodia care o emoționează cel mai mult este „Ne partez pas sans moi”, interpretată de Céline Dion pentru Elveția în 1988. „Ce voce, ce emoție”, a afirmat lidera Comisiei Europene. Dintre piesele mai recente, oficialul european a lăudat piesa „Euphoria” a lui Loreen, câștigătoare pentru Suedia în 2012. Și președintele Consiliului European, António Costa, are o piesă muzicală favorită din cadrul Eurovision, cu o puternică încărcătură istorică. Un purtător de cuvânt al acestuia a declarat că melodia sa preferată este „E depois do adeus”, interpretată de Paulo de Carvalho pentru Portugalia în 1974. Deși nu a câștigat concursul, cântecul a devenit ulterior simbol al Revoluției Garoafelor și al tranziției democratice din Portugalia. Competiția a avut deseori și o semnificație geopolitică. După căderea Cortinei de Fier, participarea unor țări precum Polonia, statele baltice sau Ucraina a fost văzută drept un simbol al unității europene. Un exemplu important este piesa „1944”, interpretată de Jamala, care a câștigat Eurovision în 2016 și a făcut referire la deportarea tătarilor crimeeni în perioada stalinistă. În acest an, Eurovision este din nou în centrul controverselor politice. Spania, Olanda, Irlanda, Islanda și Slovenia au anunțat că vor boicota competiția din cauza participării Israelului, reprezentat de Noam Bettan. La Bruxelles a fost organizat chiar și un eveniment alternativ, „Uniți pentru Palestina”. În paralel, însă, reprezentantul Israelului a vorbit despre „șocul” provocat de huiduielile și protestele din timpul semifinalei. Oficialii israelieni au spus că înaintea concursului au apărut zeci de mii de mesaje antisemite online. Ministrul israelian al culturii și sportului, Miki Zohar, a criticat apelurile la boicot și a spus că Eurovision „este o celebrare a muzicii, culturii și fraternității dintre națiuni, nu o platformă pentru a marca puncte politice”. România s-a calificat în finala Eurovision Anul acesta, România, reprezentată de Alexandra Căpitănescu, s-a calificat joi seara în finala concursului Eurovision, care va avea loc sâmbătă. Alexandra Căpitănescu a reprezentat țara noastră cu piesa „Choke Me”, o combinație de rock alternativ, pop întunecat și influențe nu-metal, considerată una dintre cele mai neobișnuite propuneri românești din ultimii ani. La doar 22 de ani, Alexandra Căpitănescu a devenit cunoscută publicului după ce a câștigat, în 2023, sezonul 11 al emisiunii Vocea României, în echipa lui Tudor Chirilă. Pe lângă muzică, artista are și un parcurs academic mai puțin obișnuit pentru lumea showbizului. Alexandra a absolvit Facultatea de Fizică și urmează în prezent un master în fizică medicală la București. Este pasionată de știință, istorie, geografie și arte, iar profilul său a atras atenția presei internaționale încă din momentul anunțului participării sale la Eurovision.
Ziua în care București a fost Metallica / În timp ce liderii NATO vorbeau despre înarmare, Bucureștiul vorbea Metallica
Bucureștiul a fiert miercuri aproape la propriu, în ciuda vântului turbat și a temperaturilor prea scăzute pentru această perioadă. Summitul B9 nu a fost singurul eveniment care a concentrat pe străzi cât se poate de multă poliție și echipaje de securitate. Zona înspre și dinspre Arena Națională a fost aglomerată și blocată încă de dimineață și, chiar dacă accesul încă nu era posibil pe la prânz, fani din mai multe țări se grupaseră ca niște sateliți în jurul stadionului. Heavy metal și heavy traffic în București Mai spre după-amiază, traficul în zonă devenise un act de curaj suprem și un test de răbdare pe care puțini l-au trecut. Însă totul avea un scop: concertul Metallica din această seară merita orice nerv întins la maxim și orice ambuteiaj. Există motive pentru care efortul este sută la sută justificat, iar concertul de la București, M72 World Tour, anunțat încă din noiembrie 2022, este unul dintre ele. Este al doilea concert din cadrul turneului european inaugurat la Atena, un concert puternic, cu piese clasice și interpretări de mare intensitate, în genul celor cu care fanii sunt obișnuiți. Nu degeaba este Metallica number 1! Postarea trupei pe rețelele de socializare „Astăzi în București, Arena Națională. Ne întoarcem la București pentru prima dată din 2019, iar Gojira și Knocked Loose dau startul show-ului! Veniți să ne vedeți în această seară? Intrați pe canalul „tour” din serverul oficial de Discord al Metallica și pe forumurile Metallica pentru a vă conecta cu familia Metallica și împărtășiți seara cu noi folosind hashtagul #M72Bucharest. Posterul concertului din această seară, realizat de Matei Apostolescu, va fi disponibil exclusiv la locația evenimentului” – da, un tricou-concept, care duce cu gândul la cover-ul capodoperei „Master of puppets”. Aceasta este postarea trupei cu aproximativ 7 ore înainte de show-ul conceput de o minte cu totul și cu totul ieșită din orice tipar. „No Repeat Weekend” M72 World Tour a debutat la Amsterdam pe 27 aprilie 2023. Formula originală a fost „no repeat weekend” – în majoritatea orașelor, Metallica cântă două seri cu un setlist complet diferit și cu line-up diferit de trupe în deschidere. Concertul adunase, la finalul din 2025, 4,2 milioane de spectatori, peste 500 de milioane de dolari încasări și aproape 100 de spectacole pe patru continente. Conceptul M72 al trupei este una dintre cele mai ambițioase reconstrucții de stadion din ultimii ani, făcând din acest turneu nu doar „un alt turneu”, ci un format nou de show, gândit aproape ca o experiență submersivă. Un branding absolut genial de turneu Concertul de la București este special pentru că e prima revenire a trupei după 2019 și prin aceea că Bucureștiul e unul dintre puținele orașe care beneficiază de producția completă M72, adică aceeași producție care a umplut Amsterdam, Los Angeles, Madrid și Chicago. Vorbim de un branding genial de turneu, gândit separat de album. Practic, M72 e un produs în sine – cu identitate vizuală proprie, merch separat și reguli proprii de producție. Dar ce este în ADN-ul conceptului este „No Repeat Weekend” – în mai multe orașe, Metallica nu face un singur concert, ci două, vineri plus duminică, cu două setlisturi diferite, după cum spuneam. Asta înseamnă că, dacă mergi la ambele show-uri, vezi 30-32 de piese diferite, cu alte trupe în deschidere de fiecare dată. „Una dintre cele mai inteligente mutări din live business-ul actual” Metal Hammer și Pollstar au numit formula una dintre cele mai inteligente mutări din live business-ul actual: mai multe bilete vândute, fără a dubla costurile de producție. Scena de 360° face bucăți tiparul. Publicul înconjoară trupa din toate direcțiile, adică asta înseamnă că, practic, nu există „locuri proaste”. În mijlocul scenei se află Snake Pit-ul, un concept de pe vremea „Wherever we may roam” din anii 90, adus, însă, la un alt nivel. Practic, loc bun înseamnă să fii la câțiva metri de James Hetfield, Kirk Hammet, Lars și Robert Trujillo – adică chiar la 1 m – 2 m. „O platformă industrială offshore” Cel mai recognoscibil element din M72 sunt cele opt turnuri cilindrice gigantice, care au rol multiplu: pe ele rulează close-ups, efecte video și animații, sunetul este distribuit uniform, iar lumina oferă o versatilitate mult mai mare. Presa de specialitate a numit asta „o platformă industrială offshore” sau „o instalație SF”. Billboard a scris că M72 „redefinește un concert de metal”. Există și o altă componentă, despre care se vorbește mai puțin, și anume cea ecologică și umanitară. Metallica a legat M72 de fundația All Within My Hands, care intermediază donații pentru bănci de alimente, acces la educație tehnică, training profesional, programe locale în fiecare oraș, pentru că o parte din prețul biletului este direcționat aici, către cauze locale. Este un efort uriaș pentru trupă, un consum inimaginabil de resurse, dar nimic nu este haotic. „Cea mai mare petrecere de heavy metal din lume” NME a notat concertul de debut din Amsterdam cu 4/5 și a scris: „Metallica este cea mai mare trupă de heavy metal”, Metal Hammer a notat trupa cu 5/5 și a scris că „a oferit cea mai mare petrecere de heavy metal din lume”. Pentru Billboard, M72 este „o experiență care dă vieții un nou sens”, iar Los Angeles Times a scris: „cea mai puternică și intensă versiune Metallica din ultimii ani”. Concertul de pe Arena Națională, sold-out la câteva ore în ziua în care biletele au fost puse în vânzare (30 mai 2025) și, spuneam, al doilea din turneul european după Atena, i-a avut în deschidere pe Knocked Loose și Gojira. La coada virtuală de bilete au fost aproximativ 140.000 de oameni. Arena Națională are aproximativ 55.000 de locuri pentru meciurile de fotbal, dar la un concert de tip „in-the-round”, cum e acesta, au fost estimate 50.000 – 65.000 de spectatori.
Festivalul de la Cannes a început cu politică și scandal / Discursuri despre Gaza și momente pline de emoție
Cu covorul roșu întins, blitzurile pornite și industria filmului adunată din nou pe Riviera franceză, a 79-a ediție a Festivalul de Film de la Cannes a debutat marți într-o atmosferă care a amestecat glamour-ul clasic de la Cannes cu discursuri politice, reveniri controversate și momente încărcate de emoție, potrivit AP. Primele ore ale festivalului au arătat deja că ediția din acest an nu va fi doar despre cinema, ci și despre lumea care îl înconjoară. Timp de 12 zile, până pe 23 mai, Cannes va găzdui premiere, competiții și unele dintre cele mai urmărite apariții ale anului în cinematografie. Dar încă din prima zi, festivalul a oferit suficiente momente pentru a domina titlurile internaționale. Peter Jackson, surprins cu un Palme d’Or onorific: „Nu sunt genul de persoană care primește așa ceva” Unul dintre cele mai emoționante momente ale serii a fost omagiul adus regizorului neozeelandez Peter Jackson, creatorul trilogiei The Lord of the Rings, care a primit un Palme d’Or onorific pentru întreaga carieră. Premiul i-a fost înmânat de Elijah Wood, actorul care l-a interpretat pe Frodo în celebra trilogie. Vizibil emoționat, Jackson a glumit în stilul său caracteristic: „N-am înțeles niciodată de ce primesc un Palme d’Or. Nu sunt genul de persoană care primește un Palme d’Or.” Momentul s-a transformat rapid într-o scenă memorabilă când sala i-a oferit o serenadă pe Get Back, un omagiu discret la documentarul său despre The Beatles. Jane Fonda, mesaj puternic la 88 de ani: „Cinemaul a fost mereu un act de rezistență” Deschiderea oficială a festivalului a fost făcută de două legende ale cinematografiei: Jane Fonda, la 88 de ani, și actrița Gong Li. Fonda a oferit unul dintre primele momente puternic aplaudate ale serii. „Cinematografia a fost întotdeauna un act de rezistență”, a spus actrița, într-o declarație care a dat tonul politic al ediției din acest an. Gaza pe scena Cannes. Juriul a transformat prezentarea într-un manifest Dacă cineva se aștepta ca prima zi să fie dominată exclusiv de modă și premiere, ei bine, lucrurile nu au stat așa. Scenaristul scoțian Paul Laverty, colaborator apropiat al lui Ken Loach, a vorbit deschis despre conflictul din Gaza, folosind cuvântul „genocid” și criticând dur industria de la Hollywood. „Rușine celor de la Hollywood care fac asta”, a spus Laverty, referindu-se la actori precum Susan Sarandon, Javier Bardem și Mark Ruffalo, despre care a spus că au fost marginalizați pentru pozițiile lor publice. „Arta și politica nu sunt în conflict” Președintele juriului, regizorul sud-coreean Park Chan-wook, autorul Oldboy, a susținut că „arta și politica nu sunt concepte care se află în conflict”. Alături de el, în juriu se află nume grele precum Chloé Zhao, Stellan Skarsgård, Ruth Negga și Demi Moore. James Franco, apariția-surpriză care a împărțit festivalul Una dintre cele mai comentate apariții de pe covorul roșu a fost cea a actorului James Franco. Actorul american, care în ultimii ani a fost implicat în scandaluri și procese privind acuzații de comportament sexual nepotrivit, a apărut neașteptat la ceremonia de deschidere, stârnind imediat reacții împărțite în presa internațională. Cannes are deja reputația de a readuce în prim-plan figuri controversate – așa cum s-a întâmplat anterior cu Johnny Depp. Guillermo del Toro readuce „Labirintul lui Pan” într-o lume care seamănă tot mai mult cu filmul Într-unul dintre cele mai apreciate momente cinefile ale primei zile, regizorul mexican Guillermo del Toro a revenit la Cannes pentru proiecția restaurată 4K a filmului său cult, Pan’s Labyrinth. La aproape două decenii de la premiera originală, del Toro a spus că filmul despre fascism, rezistență și imaginație pare astăzi mai actual decât atunci când a fost făcut. „Din păcate, trăim vremuri care fac acest film mai relevant ca niciodată”, a spus cineastul. Dacă prima zi este un indiciu, ediția din acest an a Festivalului de la Cannes promite să fie la fel de mult despre cinema, cât despre războaie, ideologie, libertate artistică și felul în care cultura răspunde unei lumi tot mai tensionate.
Cinema Marconi, monument Art Deco din București, intră în restaurare cu echipa care a refăcut Notre-Dame de Paris
Una dintre cele mai valoroase clădiri Art Deco din București intră în restaurare cu o echipă franceză de excepție, potrivit cinemamarconi.ro. ARCEN a anunțat lansarea oficială a campaniei pentru salvarea Cinema Marconi – o bijuterie arhitecturală din 1930, situată pe Calea Griviței – și deschiderea platformei cinemamarconi.ro, prin care proiectul poate fi susținut de publicul larg și de mediul de afaceri. Un proiect cu nași uriași Proiectul se desfășoară în parteneriat cu o echipă franceză coordonată de arhitectul Fabien Drubigny, care a participat în ultimul deceniu la unele dintre cele mai importante șantiere de patrimoniu din Europa: restaurarea catedralei Notre-Dame de Paris, a picturilor din Palatul Versailles și a Panthéonului. Firma Aurige a contribuit la reconstrucția săgeții Notre-Dame, ridicată din nou în iarna 2024–2025, iar Atelier Roland Nonnotte își trage genealogia direct din restauratorii plafoanelor de la Versailles din secolul al XVIII-lea. „… fără să mai îndrăznim că poate fi salvată” Bugetul estimat pentru restaurare depășește 10–12 milioane de euro, iar redeschiderea este prevăzută pentru 2030–2031, la centenarul clădirii. „Acum un an, treceam pe lângă această ruină fără să mai îndrăznim să credem că poate fi salvată. Astăzi, împreună cu echipa care a refăcut Notre-Dame și Panthéonul, intrăm în linie dreaptă”, a declarat Edmond Niculușcă, fondatorul ARCEN și coordonatorul proiectului. În viziunea echipei, Cinema Marconi nu va redeveni doar un cinematograf. Proiectul prevede trei săli de cinema, un centru de arte vizuale pentru tineri, spații pentru cursuri, expoziții și dezbateri, dar și restaurant, bar, club și o cafenea cu librărie. „Bucureștiul are cea mai mare densitate de arhitectură Art Deco din Europa” Modelul de inspirație este Le CENTQUATRE din Paris – fostul antrepozit municipal transformat într-un centru cultural care primește 600.000 de vizitatori pe an. O atenție specială va fi acordată copiilor și adolescenților din cartier, cărora, după cum notează inițiatorii proiectului, „de zeci de ani nu li s-a mai oferit nimic”. Miza este, în ochii organizatorilor, una care depășește granițele Bucureștiului. „Bucureștiul are cea mai mare densitate de arhitectură Art Deco din Europa. Ce am moștenit aici aparține și Europei”, a subliniat Niculușcă. Campania de strângere de fonduri este deschisă atât persoanelor fizice – care pot redirecționa 3,5% din impozitul pe venit prin Formularul 230, fără niciun cost – cât și companiilor, care pot redirecționa până la 20% din impozitul pe profit printr-un contract de sponsorizare. Mai multe detalii sunt disponibile pe cinemamarconi.ro.
Lucrările timpurii ale lui Klimt, accesibile publicului pentru prima dată / Turiștii urcă pe schele la Burgtheater din Viena
Zeci de ani accesibile doar conservatorilor și experților, zece picturi în ulei realizate de Gustav Klimt pe tavanele Burgtheater-ului din Viena pot fi văzute acum de aproape de orice iubitor de artă, în cadrul unor tururi ghidate zilnice organizate pe schelele montate pentru restaurarea lucrărilor. Picturile se află la 18 metri înălțime și sunt supuse unui amplu proces de restaurare, după ce au suferit daune cauzate de apă. Lucrările sunt curățate manual, cu bețișoare de bumbac și apă condensată. O comandă de tinerețe „Ni s-a permis să investim câteva sute de mii de euro pentru a-l lăsa pe Gustav Klimt să strălucească din nou în splendoarea sa originală”, a declarat directorul comercial al teatrului, Robert Beutler. Klimt a realizat aceste picturi între 1886 și 1888, la vârsta de 24 de ani, alături de fratele său Ernst și de pictorul Franz Matsch. A fost prima comandă importantă din cariera artistului, care avea să devină ulterior una dintre figurile centrale ale modernismului artistic de la începutul secolului al XX-lea, cunoscut îndeosebi pentru stilul său îndrăzneț de tip Art Nouveau. Klimt, „Romeo și Julieta” și o țigară Lucrările înfățișează scene din istoria teatrului universal. Una dintre cele mai impresionante îl prezintă pe Klimt însuși alături de cei doi colaboratori ai săi, privind o reprezentație a piesei „Romeo și Julieta” la Teatrul Globe din Londra secolului al XVI-lea, în prezența reginei Elisabeta I. Este singurul autoportret cunoscut al artistului. De pe schele, vizitatorii pot descoperi detalii imposibil de observat de la nivelul sălii – figurine fin pictate sau, de pildă, țigara din degetele lui Ernst Klimt, fratele artistului, cunoscut pentru obiceiul său de a fuma. „O experiență pur și simplu unică” „Să fii atât de aproape de aceste picturi proaspăt renovate – o experiență pur și simplu unică”, a mărturisit Susanne Höllinger, una dintre vizitatorii recenți. Tururile ghidate sunt disponibile zilnic până în august, când schelele vor fi demontate. Biletele costă 25 de euro și pot fi achiziționate pe site-ul Burgtheater-ului.
De ce postul intermitent ne poate ajuta să trăim mai mult și ce se întâmplă în corp după ce mâncăm din nou
Un studiu publicat în Nature Communications răspunde la o întrebare surprinzătoare: beneficiile postului nu vin neapărat din faptul că arzi grăsimi – ci din faptul că oprești arderea lor la momentul potrivit. Ce știam până acum De multă vreme, oamenii de știință știu că postul intermitent – adică perioadele deliberate fără mâncare prelungește viața și reduce riscul multor boli. Explicația clasică era simplă: când nu mâncăm, corpul arde grăsimile stocate pentru energie, iar acest proces de „curățenie metabolică” ar fi cel care aduce beneficiile. Ce au descoperit cercetătorii Studiul, intitulat „Silencing lipid catabolism determines longevity in response to fasting”, a fost realizat pe C. elegans – un vierme microscopic folosit frecvent în cercetarea îmbătrânirii, ale cărui mecanisme biologice de bază sunt surprinzător de similare cu cele umane. Concluzia centrală este contraintuitivă: prelungirea vieții ca urmare a postului nu depinde de activarea susținută a arderii grăsimilor, ci de oprirea acestui proces atunci când hrana redevine disponibilă. Cu alte cuvinte, nu e suficient să arzi grăsimi în timpul postului – corpul trebuie să știe și când să se oprească. Cum funcționează mecanismul Cercetătorii au identificat o enzimă-cheie, numită KIN-19 (echivalentul uman: casein kinase 1 alpha), care acționează ca un „întrerupător”: atunci când hrana revine după post, KIN-19 dezactivează un receptor nuclear numit NHR-49, cel responsabil de arderea grăsimilor. Când expresia KIN-19 a fost blocată experimental, animalele au rămas blocate într-o stare cronică de ardere a grăsimilor – și au pierdut complet beneficiile de longevitate ale postului. Imaginează-ți un motor de mașină: postul „pornește” arderea combustibilului de rezervă. Dar dacă motorul nu poate fi oprit nici după ce rezervorul principal e plin din nou, uzura devine mai mare, nu mai mică. De ce contează pentru noi Descoperirea sugerează că flexibilitatea metabolică – adică abilitatea corpului de a trece rapid și eficient de la arderea grăsimilor înapoi la starea normală – ar putea fi la fel de importantă ca postul în sine. Aceasta deschide o direcție nouă de cercetare: în loc să căutăm doar cum să activăm arderea grăsimilor, ar trebui să înțelegem și cum să o controlăm. Mecanismele descoperite la C. elegans sunt conservate evolutiv, ceea ce înseamnă că enzime similare există și la oameni – dar sunt necesare studii suplimentare pentru a confirma dacă același principiu ni se aplică și nouă. Studiul a fost publicat în ianuarie 2026 în revista Nature Communications și este disponibil în acces deschis.
Austria / Începe procesul austriacului care a organizat complotul terorist asupra unui concert al lui Taylor Swift
Procesul unui tânăr austriac acuzat că a pus la cale un atac terorist asupra unui concert al superstarului pop Taylor Swift începe marți, într-un caz care readuce în prim-plan vulnerabilitatea marilor evenimente culturale în fața extremismului violent. Inculpatul, un cetățean austriac în vârstă de 21 de ani, identificat ca Beran A., este judecat la Wiener Neustadt, în apropiere de Viena. Acesta se confruntă cu acuzații grave, inclusiv terorism și apartenență la organizația extremistă Stat Islamic, riscând până la 20 de ani de închisoare. Un atac dejucat în ultimul moment Potrivit procurorilor, Beran A. ar fi plănuit să atace mulțimea adunată în afara stadionului Ernst Happel Stadium, unde urmau să aibă loc concertele artistei, în august 2024. Aproximativ 30.000 de persoane erau așteptate zilnic în exteriorul arenei, pe lângă alte 65.000 în interior. Planul ar fi implicat utilizarea de cuțite și explozibili artizanali, cu scopul declarat de a provoca un număr cât mai mare de victime. „Swifties” și brățările prieteniei Autoritățile austriece au intervenit înainte de punerea în aplicare a atacului, în urma unor informații furnizate inclusiv de serviciile americane. În urma amenințării, cele trei concerte programate au fost anulate, o decizie care a stârnit emoții puternice în rândul fanilor artistei. Comunitatea „Swifties” s-a mobilizat însă spontan, transformând orașul într-un spațiu simbolic al solidarității, cu schimburi de brățări ale prieteniei și momente muzicale colective. Rețea extinsă și planuri internaționale Beran A. nu este singurul inculpat. El este judecat alături de Arda K., un alt suspect implicat într-un complot mai amplu care viza atacuri simultane în Arabia Saudită, Turcia și Emiratele Arabe Unite, în timpul Ramadanului din 2024. Un al treilea suspect, Hasan E., ar fi trecut la acțiune, înjunghiind un agent de securitate la Marea Moschee din Mecca pe 11 martie 2024. Acesta se află în continuare în arest preventiv în Arabia Saudită. Procurorii susțin că inculpații au discutat despre achiziția de arme și fabricarea de bombe și că Beran A. ar fi încercat efectiv să procure ilegal armament înainte de concert. În urma unei percheziții efectuate pe 7 august 2024, autoritățile au descoperit materiale pentru dispozitive explozive în locuința acestuia. O amenințare care amintește de tragedii recente Cazul a fost comparat cu atentatul din 2017 de la concertul Arianei Grande din Manchester — un atac sinucigaș soldat cu 22 de morți, care a șocat Europa și a ridicat semne de întrebare privind securitatea evenimentelor publice. Într-un mesaj publicat după anularea concertelor din Viena, Taylor Swift a descris situația drept „devastatoare”, mărturisind că motivul anulării i-a provocat „un nou sentiment de frică și o vinovăție imensă”. Urmează audieri decisive Avocata lui Beran A. a declarat că acesta intenționează să pledeze vinovat pentru majoritatea acuzațiilor, fără a preciza exact care. Procesul este programat să continue pe 12 mai și ar putea aduce clarificări importante privind amploarea rețelei și nivelul de radicalizare al inculpaților. Cazul subliniază, încă o dată, tensiunea dintre libertatea culturală și nevoia de securitate într-o Europă în care amenințarea teroristă rămâne prezentă.