Moment istoric în tratamentul Parkinson: cercetătorii japonezi au demonstrat că boala Parkinson este reversibilă
Progres științific de referință: cercetătorii japonezi au făcut un pas curajos spre vindecarea bolii Parkinson, implantând în pacienți celule cerebrale cultivate în laborator. Aceste celule, obținute din celule stem pluripotente induse (iPS), sunt concepute pentru a deveni neuroni care produc dopamină — exact celulele care se pierd în cazul bolii Parkinson. Primele rezultate din studiile clinice sunt deja promițătoare, oferind o nouă speranță milioanelor de persoane afectate de această afecțiune debilitantă. Pacienții care au primit transplanturile au arătat îmbunătățiri semnificative ale funcției motorii, iar scanările cerebrale confirmă faptul că celulele implantate produc dopamină, substanța chimică esențială care controlează mișcarea. Este un semn puternic că această terapie regenerativă ar putea nu doar trata simptomele, ci chiar restaura funcțiile cerebrale pierdute. Dacă studiile viitoare vor continua să aibă succes, această abordare ar putea schimba radical modul în care este tratată boala Parkinson și ar putea redefini ceea ce este posibil în neurologie. Aceasta nu este doar o victorie pentru cercetarea în domeniul Parkinson, ci o privire spre viitorul medicinei personalizate și regenerative. Cu mai multe studii clinice în desfășurare, oamenii de știință lucrează la perfecționarea tehnicii și extinderea utilizării sale. De la bancul de laborator la creier, această inovație marchează un punct de cotitură plin de speranță pentru nenumărate familii din întreaga lume.
The Economist: Generația X este adevărata generația pierzătoare
Un sondaj IPSOS despre fericirea globală, realizat în 2024, arată că 71% dintre respondenți s-au declarat foarte sau destul de fericiți – o creștere față de studiul anterior, realizat în 2020, când doar 63% dintre respondenți se declarau fericiți. Tinerii (Gen Z) au declarat că se simt mai puțin în control asupra propriei vieți, comparativ cu celelalte generații. 31% dintre membrii Generației X au declarat că nu sunt foarte fericiți sau deloc fericiți. Acesta este, de altfel, și cel mai ridicat procent dintre toate generațiile intervievate. O analiză publicată de The Economist arată că motivele pentru care Generația X (cei născuți între 1965 și 1980) ar fi cu adevărat generația pierzătoare. „Lăsați-i pe Millenials și pe Z-ers! Păstrați-vă lacrimile pentru Generația X!”, scrie, comic, The Economist. Un tipar de viață previzibil Lucrurile își găsesc o explicație în aceea că Generația X, încadrată, acum, la sfârșitul celui de-al patrulea decan de viață și în cel de-al cincilea, și-a realizat incapacitatea de a-și împlini aspirațiile personale. Generația X se află în acel moment de viață în care trebuie să se împartă între creșterea copiilor și îngrijirea părinților, la fel cum au făcut-o înainte Boomers și cum o vor face Millenials cât de curând. Un tipar de viață previzibil. Dacă e să ne referim doar la componenta bunăstării, Generația X nu se află în poziția de a primi moșteniri consistente sau câștiguri financiare substanțiale. Crescuți într-o perioadă economică și politică dificilă, asistând pe viu la stingerea Războiului Rece, fiind parte pe viu la mai multe crize financiare, una mai mare ca cealaltă, Generația X este acum în poziția de stagnare profesională, având câștiguri financiare modeste, o sănătate în derivă, o productivitate în derivă (chiar dacă sunt la apogeul carierei), cu economii modeste (dacă acestea există), fără conturi de pensii private sau alimentate slab, în cel mai bun caz. Generația X și așteptările personale Există și excepții notabile, cu membri Gen X cu averi fabuloase, însă media rămâne a celor mulți, cu credite, salarii medii, probleme de sănătate, copii și părinți bătrâni și bolnavi. Poate că cea mai mare problemă a Generației X rămâne lipsa educației financiare. Adăugați la asta tumultul din viața personală (mulți membri ai acestei generații divorțează acum – lucru care scade calitatea vieții, în sensul bunăstării materiale, cu până la 45%) și aveți rețeta completă a sentimentului de ratare pe care mulți reprezentanți îl resimt. Generația X se vede în situația de a-și ajusta așteptările personale, de a amâna ieșirea la pensie (din lipsa unui plan bine gândit) și, nu în ultimul rând, din cauza nivelului de datorii pe care-l are. Această povară financiară limitează capacitatea Generației X de a economisi, de a avea bani albi pentru zile negre. Cu toate acestea, crescută cu cheia de gât, ultima generație care știe cum arată o zi de viață fără internet, considerată de unii generația cu cei mai prolifici artiști și generația care a ascultat cea mai bună muzică și a citit cele mai multe cărți, această Generație X are o calitate care e greu de întâlnit la celelalte (poate doar generația Silențioasă s-o întreacă): rezistența. Generația X mai are încă multe de experimentat, de învățat despre sine. O recalibrare a sistemului de valori, fără sentimentul autoanulării, poate fi un punct de pornire către un Altundeva mai bun.
Studiu: Consumul intens de conținut pornografic afectează funcțiile cognitive și este în strânsă legătură cu suferințele emoționale
Un studiu recent publicat în Frontiers in Human Neuroscience oferă noi perspective asupra modului în care consumul frecvent de pornografie pe internet poate influența funcționarea creierului, răspunsul emoțional și performanțele cognitive. Cercetătorii au descoperit că studenții care declarau un consum ridicat de pornografie prezentau modele modificate de conectivitate cerebrală în timp ce vizionau materiale explicite, reacții fiziologice și emoționale amplificate și rezultate mai slabe la un test de control cognitiv, în comparație cu cei care consumau astfel de conținut mai rar. Studiul a fost conceput pentru a investiga modul în care expunerea repetată la pornografie online ar putea influența funcționarea creierului și comportamentul într-un mod similar cu cel observat în cazul consumului de substanțe. Seamănă cu adicția de substanțe opioide, dar mecanismele neuronale nu sunt pe deplin înțelese Deși mulți cercetători au emis ipoteza că utilizarea problematică a pornografiei are trăsături comune cu dependența, mecanismele neuronale specifice nu sunt încă pe deplin înțelese. Acest studiu a urmărit să reducă acest decalaj folosind o tehnică de neuroimagistică non-invazivă numită spectroscopie funcțională în infraroșu apropiat (fNIRS). Sursa: Pixabay Tehnologia fNIRS măsoară activitatea cerebrală prin monitorizarea modificărilor nivelului de oxigen din sânge. Funcționează prin emiterea unei lumini în infraroșu apropiat la nivelul scalpului și detectarea cantității de lumină absorbită de hemoglobina oxigenată și neoxigenată din creier. Aceste variații reflectă activitatea neuronală și permit cercetătorilor să observe cum funcționează diferite regiuni ale creierului în timpul unor sarcini sau stimuli, cum ar fi vizionarea unor videoclipuri sau rezolvarea de probleme. Spre deosebire de RMN, fNIRS este portabil, silențios și permite o comportare mai naturală a participanților în timpul testelor. Experimentul La studiu au participat 21 de studenți de sex masculin, sănătoși, cu vârste apropiate: 16 dintre ei raportau un consum redus de pornografie, iar cinci îndeplineau criteriile pentru utilizare problematică. Toți participanții erau dreptaci, heterosexuali, nu aveau antecedente de consum de substanțe, boli cronice sau daltonism. Experimentul s-a desfășurat în mai multe etape. În primul rând, participanții au susținut testul Stroop — un instrument clasic de măsurare a controlului cognitiv și a timpului de reacție. Apoi, au vizionat un videoclip pornografic de 10 minute, ales pe baza popularității sale online. În acest timp, cercetătorii au monitorizat activitatea cerebrală și conectivitatea neuronală cu ajutorul fNIRS. Pe lângă datele cerebrale, au fost înregistrate și măsurători fiziologice precum ritmul cardiac, tensiunea arterială și saturația de oxigen, alături de expresiile faciale, analizate automat cu un software specializat. După vizionare, participanții au repetat testul Stroop și au completat trei chestionare psihologice privind utilizarea pornografiei, nivelul de anxietate și simptomele de depresie. Rezultatele au evidențiat diferențe semnificative între cele două grupuri de participanți Utilizatorii cu un consum redus de pornografie au prezentat o conectivitate cerebrală mai puternică în zone asociate procesării limbajului, coordonării mișcărilor și percepției senzoriale — cum ar fi aria Broca, cortexul premotor și cortexul somatosenzorial. În schimb, utilizatorii cu un consum frecvent au înregistrat o activitate mai intensă în regiunile implicate în funcțiile executive, precum cortexul prefrontal dorsolateral și zona frontopolară — arii asociate frecvent cu dependențele și reglarea emoțiilor. Pe plan fiziologic și emoțional, aceștia au manifestat semne mai puternice de excitare. Expresiile faciale indicau niveluri crescute de plăcere, dar și o variabilitate emoțională mai mare, inclusiv reacții de furie și tristețe. Performanța cognitivă a scăzut la toți participanții, dar la cei care consumă frecvent pornografie au fost identificate și trăsături specifice shizofreniei În timpul vizionării, activitatea sistemului nervos parasimpatic a fost crescută, evidențiată printr-o scădere a ritmului cardiac și o variabilitate mai mare a acestuia — tipare similare celor observate la consumatorii de opioide, substanțe cunoscute pentru inducerea euforiei, calmului și diminuarea stării de conștiență. După expunerea la materialele pornografice, performanța cognitivă a scăzut în ambele grupuri, însă declinul a fost mai accentuat în rândul utilizatorilor frecvenți. Aceștia au avut o acuratețe mai scăzută și timpi de reacție mai lenți la testul Stroop, comparativ atât cu propriul nivel inițial, cât și cu cel al grupului cu utilizare redusă. Rezultatele sugerează că expunerea la pornografie poate afecta temporar capacitatea de concentrare și gestionare a informației contradictorii. În plus, utilizatorii frecvenți au obținut scoruri semnificativ mai mari la chestionarele privind anxietatea și depresia. Deși studiul nu poate confirma o relație de cauzalitate între consumul de pornografie și aceste simptome, concluziile sunt în concordanță cu alte cercetări care leagă consumul intens de astfel de conținut de suferința emoțională. Cercetătorii au subliniat că anumite tipare de activitate cerebrală observate în rândul utilizatorilor frecvenți de pornografie seamănă cu cele întâlnite la persoanele cu tulburări de consum de substanțe sau chiar cu schizofrenie. Concluzii Această constatare susține ipoteza că expunerea repetată la conținut explicit poate atenua răspunsul emoțional. Autorii menționează că, deși psihoterapia este în prezent cea mai frecventă metodă de tratament pentru consumul problematic de pornografie, au fost propuse și alte intervenții. Printre acestea se numără medicamente hormonale sau tratamente folosite în mod obișnuit pentru comportamente obsesiv-compulsive. Rezultatele studiului sugerează că unele tratamente dezvoltate pentru dependențele de substanțe ar putea fi utile și în cazul dependenței de pornografie online — însă această posibilitate rămâne în continuare un subiect de dezbatere.
Examen fără panică. Strategii pentru o minte limpede în perioada examenelor
Perioada examenelor de vară aduce inevitabil presiune și stres pentru elevii care dau evaluarea națională, bacalaureatul sau examene universitare. Între dorința de a închide cărțile și de a pleca în vacanță și nevoia de mai mult timp pentru repetiții, majoritatea elevilor și studenților experimentează anxietate și teamă de blocajul subit. Specialiștii recomandă zece strategii pentru a menține energia și serenitatea în această perioadă dificilă. Somnul de calitate reprezintă primul pas – cărțile trebuie închise cu o oră înainte de cină, dedicând timp activităților relaxante. Alimentația echilibrată, cu fructe uscate, cereale integrale și pește, plus minimum 1,5 litri de apă zilnic, susține funcțiile cognitive. Respirația conștientă și exercițiile de mindfulness reduc tensiunea, iar recunoașterea limitelor personale ajută la focalizarea eforturilor. Schemele și hărțile conceptuale ajută memorarea, în timp ce studiul în grup și simularea examenelor consolidează cunoștințele. Mișcarea zilnică de minim 20 de minute reduce cortizolul și îmbunătățește dispoziția, iar discutarea anxietății cu familia sau prietenii normalizează tensiunea. Pauzele cu activități plăcute reîncarcă mintea, iar în anumite situații pot fi utile și suplimentele naturale. Un startup citat de agenția ANSA recomandă plante ca Roinița (Melissa officinalis L.) și passiflora pentru calm, respectiv guarana și eleuterococul pentru energie și concentrare, întotdeauna respectând dozajele indicate.
Studiu: Adolescenții care merg devreme la culcare au o inimă mai sănătoasă la maturitate
Adolescenții care se culcă devreme și au o rutină a somnului regulată pot avea o inimă mai sănătoasă la maturitate. Este rezultatul studiului Sleep 2025, desfășurat pe o durată de șapte ani și care a inclus 307 adolescenți, studiu care realizează o legătură între sănătatea somnului la adolescenți și sănătatea sistemului cardiovascular în primii ani ai vârstei adulte. Un adolescent care, la 15 ani, se culcă devreme și se trezește devreme, care are un somn mai eficient și o rutină consistentă a somnului a avut șanse mai mari să aibă un sistem cardiovascular sănătos la 22 de ani. Aceste componente au rămas valide chiar și atunci când tânărul și-a schimbat stilul de viață, dieta sau indexul masei corporale. „Având în vedere importanța sănătății somnului pentru sănătatea fizică și bunăstarea pe termen scurt, nu am fost surprinși să vedem o asociere durabilă între sincronizarea somnului adolescenților, eficiența menținerii somnului și variabilitatea somnului cu sănătatea cardiovasculară la vârsta adultă tânără”, a declarat Gina Marie Mathew, asociat post-doctoral senior la Stony Brook Medicine. Fie chiar și o schimbare mică în tiparul de somn are efecte negative asupra inimii Analiza a arătat mersul la culcare înainte de mizeul nopții și trezitul înainte de miezul zilei următoare au prezis rezultate cardiovasculare mai bune decât dacă aceștia ar fi avut un alt orar de somn. De asemenea, un somn de 14 ore sau mai mult a avut iar indicii bune asupra sănătății inimii. Măsurătorile au arătat, de asemenea, că fie și o variabilitate mică a duratei somnului sau a orei de dus la culcare influențează sănătatea sistemului cardiovascular. Sursa: Pixabay Când participanții la studiu au împlinit 15 ani, au primit brățări care le monitorizau caracteristicile de somn. Brățările le-au permis cercetătorilor să monitorizeze în timp real la ce oră mergeau la culcare, la ce oră se trezeau, cât de adânc le era somnul și cât de consistent era comportamentul lor de somn. Obiectivul – să adune date de calitatea somnului, durata și variabilitatea. Șapte ani mai târziu, la 22 de ani, cercetătorii le-au evaluat sănătatea inimii folosind Cadrul Asociației Americane a Inimii, excluzând intenționat componenta somnului. Această evaluare cuprinzătoare a stării de sănătate a inclus calitatea alimentației, nivelurile de activitate fizică, consumul de nicotină, indicele de masă corporală, tensiunea arterială, glicemia și nivelurile de colesterol. Acești factori au fost compilați într-un singur scor compozit al sănătății cardiovasculare, variind de la 0 (indicând o sănătate cardiacă precară) la 100 (indicând o sănătate cardiacă ideală). Orientările actuale în materie de sănătate sugerează că adolescenții cu vârste cuprinse între 13 și 18 ani ar trebui să doarmă de la 8 până la 10 ore de somn în fiecare noapte pentru a susține o creștere și o dezvoltare sănătoase. Un somn consistent și programat e mai bun ca un somn lung Cu toate acestea, rezultatele acestei noi cercetări sugerează că durata somnului poate să nu fie singurul – sau chiar cel mai important – factor atunci când vine vorba de sănătatea inimii pe termen lung. Ceea ce pare să conteze mai mult este cât de consistent, bine programat și de înaltă calitate este acest somn pe parcursul săptămânii. Această perspectivă face parte dintr-o schimbare mai amplă a științei somnului, care consideră acum somnul drept un comportament multidimensional, mai degrabă decât o simplă chestiune de durată. Intervențiile menite să îmbunătățească bunăstarea adolescenților ar trebui să reflecte această schimbare. În loc să se concentreze exclusiv pe prelungirea somnului adolescenților, strategiile de management al adolscentului ar trebui, de asemenea, să acorde prioritate stabilității orei de culcare, reducerii numărului de treziri nocturne și coerenței rutinei. A-i ajuta pe adolescenți să doarmă mai bine – nu doar mai mult – poate fi esențial pentru protejarea sănătății lor acum și în anii următori.
TikTok restricționează hashtag-ul viral skinnytok, la presiunile Comisiei Europene
Platforma TikTok interzice hashtagul „skinnytok”, care direcționa utilizatorii către conturi cu conținut care „idolatriza slăbirea extremă”. Conținutul asociat acestui hashtag includea rutine de sport și nutriție ale altor utilizatori, potrivit BBC. Reprezentanții platformei au spus că au luat decizia să blocheze rezultatele de căutare ale acestui hashtag, pentru că „devenise vinovat pentru conținutul de slăbire nesănătoasă”. În locul acestor video-uri, acum, utilizatorii sunt redirecționați către resurse de sănătate mintală. Mai mulți specialiști în domeniu au salutat acest demers, pe care l-au clasificat drept „periculos”. Hashtagul „skinnytok” are mai mult de 500 000 de postări asociate, postări care „glorifică slăbitul și malignizează luarea în greutate”. O nutriționistă din Franța, Carole Copti, a declarat: „Pacienții sunt complet îndoctrinați, iar consultația mea de 45 de minute nu poate face față orelor de scrolling pe TikTok”. Franța este, de altfel, o țară în care acest hashtag a făcut o carieră impresionantă. Este și motivul pentru care ministrul Digitalizării de aici a salutat și el decizia TikTok. Decizie care a fost luată la presiunile Comisiei Europene. Într-o declarație oficială, executivii TikTok au spus că „vor continua să restricționeze video-urile conturilor de adolescenți și să livreze sfaturi de sănătate și informații utile în căutările de pe TikTok”. Nu este, de altfel, prima oară când TikTok este „forțat” să ia atitudine față de conținutul referitor la imagine. În martie, a blocat un filtru viral, „chubby filters”, care-i făcea pe utilizatori să pară grași.
Anunțul trupei A-HA: Solistul trupei, Morten Harket, are Parkinson de mai mulți ani
Dezvăluire tulburătoare a trupei norvegiene A-HA: solistul Morten Harket a fost diagnosticat cu Parkinson. Solistul celebrei trupe pop din anii ’80, A-HA, cunoscută mai ales pentru hituri precum Take On Me, Crying in the rain sau The sun always shines on TV, a fost diagnosticat cu această boală de mai multă vreme. Într-un comunicat publicat pe site-ul oficial, scrie că Morten „luptă de ani de zile cu propriul corp”. „Nu este genul de veste pe care cineva vrea să o dea lumii, dar iată: Morten are boala Parkinson”, se arată în comunicat. „Nu am nicio problemă în a accepta diagnosticul” Harket are 65 de ani. Într-un interviu publicat de biograful trupei, el a dezvăluit că, multă vreme, a avut o oarecare reticență în a-și face publică boala, conștient fiind de posibilele consecințe, dar că acum a ales s-o facă publică. „Nu am nicio problemă în a accepta diagnosticul. Cu timpul, am preluat atitudinea tatălui meu, care are 94 de ani, față de modul în care organismul cedează treptat: „Folosesc ceea ce mai funcționează”. O parte din mine a vrut să dezvăluie asta. După cum am spus, acceptarea diagnosticului n-a fost o problemă pentru mine; nevoia de liniște pentru a lucra a fost ceea ce m-a oprit. Fac tot ce pot pentru a împiedica sistemul meu să intre în declin. Este un echilibru dificil între administrarea medicamentelor și gestionarea efectelor secundare. Sunt multe de luat în calcul când încerci să imiți modul genial în care corpul gestionează mișcările complexe, interacțiunile sociale sau viața de zi cu zi.” Sursa: X Medicina a avansat mult în studiul acesti boli, așa că Morten a beneficiat de tratamente dintre cele mai sofisticate și eficiente. Stimularea cerebrală profundă este una dintre acestea. Dr. Christina Sundal, neurologul său de la NeuroClinic Norway, fost cercetător la clinica Mayo din SUA, a coordonat o intervenție chirurgicală în iunie 2024, în timpul căreia lui Morten i-au fost implantați electrozi în partea stângă a creierului, conectați la un dispozitiv dispus subcutanat în regiunea pieptului. Simptomele fizice s-au atenuat remarcabil, astfel că procedura a fost repetată și pentru partea dreaptă a creierului, de asemenea, un succes. „Identitatea mea nu e definită doar de cântat” Morten este capabil să conducă, însă recunoaște că vocea i s-a schimbat: „Problemele cu vocea sunt un motiv de incertitudine privind viitorul meu creativ”, a spus el. Întrebat dacă mai poate cânta, a răspuns: „Nu știu sigur. Nu simt nevoia să cânt, iar pentru mine asta e un semn. Întrebarea e dacă mai pot să mă exprim prin voce. Așa cum stau lucrurile acum, nu este posibil. Dar nu știu dacă voi reuși la un moment dat.” Morten spune însă că identitatea sa nu e definită doar de cântat, chiar dacă admite că iubește momentele în care poate s-o facă. Continuă să scrie versuri pe iPad și a înregistrat câteva demo-uri recente. Întrebat dacă are un mesaj pentru fani, el a spus: „Nu vă faceți griji pentru mine. Descoperiți cine vreți să fiți – un proces care poate fi nou în fiecare zi. Fiți servitori buni ai naturii, baza existenței noastre, și protejați mediul cât timp mai este posibil. Canalizați-vă energia către probleme reale”.
Telefonul afectează mai mult psihicul adolescenților decât lipsa de mișcare
Un studiu finlandez realizat pe 500 de copii urmăriți 8 ani demonstrează că ecranele, mai ales telefoanele mobile, au un impact mai mare asupra depresiei și stresului decât activitatea fizică redusă. Părinții care se întreabă ce dăunează mai mult copiilor lor – prea puțin sport sau prea multe ecrane – au acum un răspuns științific. O cercetare amplă din Finlanda sugerează că ecranele câștigă la categoria „efecte negative”. Studiul PANIC a urmărit 504 copii finlandezi timp de opt ani, de la 6-9 ani până la aproximativ 16 ani. Cercetătorii au măsurat cu precizie atât activitatea fizică, cât și timpul petrecut în fața ecranelor, apoi au evaluat sănătatea mintală în adolescență, potrivit Psypost. Telefoanele mobile sunt cele mai păcătoase Surpriza a fost că timpul de ecran avea o legătură mai puternică cu depresia și stresul decât activitatea fizică. Mai exact, adolescenții care petreceau mai mult timp la televizor, computer și telefon raportau mai mult stres și simptome depresive. Efectul era cel mai pronunțat pentru telefoanele mobile. Sportul organizat – echipe, antrenor, programe structurate – avea într-adevăr efecte benefice asupra sănătății mintale. Dar când cercetătorii au comparat direct cele două influențe, ecranele „câștigau” în sensul negativ. „Părinților le-aș spune că ar trebui să echilibreze comportamentul copiilor lor între joaca activă și timpul petrecut în fața ecranului”, recomandă Eero Haapala de la Universitatea din Jyväskylä. Studiul a găsit și diferențe între sexe: băieții beneficiau mai mult de activitatea fizică, dar atât băieții, cât și fetele erau afectați similar de timp excesiv de ecran.
Studiu: Părinții care privesc lumea în termeni de ierarhie strictă reduc nivelul de empatie al copiilor lor
Părinții care cred puternic în ierarhii sociale și autoritate strictă își pot afecta involuntar copiii într-un mod surprinzător: le reduc capacitatea de a înțelege emoțiile și perspectivele altora. Un studiu din Noua Zeelandă arată că modul în care părinții văd lumea – cine merită să conducă și cât de important este să asculți de autorități – influențează capacitatea copiilor de a înțelege emoțiile și gândurile celorlalți. Cercetătorii de la Universitatea din Otago au urmărit 79 de perechi mamă-copil din Noua Zeelandă pentru a vedea cum convingerile sociale ale părinților afectează dezvoltarea unei abilități esențiale: capacitatea de a înțelege că alții au gânduri și sentimente diferite de ale tale. Testele au evaluat două tipuri de atitudini parentale: orientarea spre dominanța socială (convingerea că unele grupuri merită să domine asupra altora) și autoritarismul de dreapta (ideea că oamenii trebuie să se supună autorităților și normelor sociale). Experimentul a fost simplu: mamele au primit fotografii cu copii europeni sau chinezi și au fost rugate să le descrie propriilor copii, ca și cum ar citi o poveste. Mamele cu atitudini mai autoritare foloseau mult mai puține cuvinte despre emoții și gânduri când descriau copiii chinezi, dar nu și când vorbeau despre copiii europeni, potrivit Psypost. Astfel, copiii acestor mame autoritare au obținut scoruri mai slabe la testele care măsurau capacitatea de a înțelege perspectiva altora – indiferent de ce imagini descriseseră mamele lor. „Există lucruri pe care le poți spune copilului tău, să îi vorbești despre stările mentale și sentimentele altora, care îl vor ajuta să devină un om cooperant și înțelegător”, explică Ted Ruffman, autorul principal al studiului. Descoperirea sugerează că părinții care văd lumea în termeni de ierarhie strictă vorbesc mai puțin despre emoții și gânduri, privând copiii de șanse importante de a exersa înțelegerea altora.
Studiu: Cu cât ești mai ranchiunos, cu atât tinzi să crezi mai tare în teoriile conspirației!
O serie de studii recente, publicate în Journal of Social Issues, arată că dorința de a-i răni pe ceilalți – chiar și cu prețul propriei suferințe – adică, literalmente, „răutatea gratuită”, poate juca un rol important în atracția unor persoane față de teoriile conspirației. Cercetarea a fost realizată de psihologi de la Universitățile Staffordshire și Birmingham. Studiile au constatat că sentimentul de dezavantaj competitiv poate declanșa o mentalitate răzbunătoare, care la rândul ei face ca oamenii să fie mai receptivi la teoriile conspiraționiste, în special cele care neagă știința. În cadrul a trei studii, desfășurate pe eșantioane reprezentative de adulți din Regatul Unit, cercetătorii au confirmat că motive psihologice cunoscute – cum ar fi incertitudinea, lipsa de putere sau sentimentul de subapreciere socială – sunt asociate cu o gândire conspiraționistă crescută. Însă rezultatele sugerează că ranchiuna poate fi firul comun care leagă aceste motive între ele. De ce sunt unii oameni conspiraționiști Teoriile conspirației sunt larg răspândite și pot avea consecințe grave – de la subminarea încrederii în știință, până la accentuarea diviziunilor sociale sau blocarea acțiunii colective în probleme esențiale, precum schimbările climatice sau sănătatea publică. „Teoriile conspirației mă fascinează de multă vreme – de la X-Files, pe care-l urmăream la 10 ani, până la explozia teoriilor de după 11 septembrie. Ca psiholog, am ținut pasul cu cercetările din domeniu și am predat despre acest subiect ani la rând. De aici a pornit și ideea acestei cercetări”, a declarat David Gordon, lector universitar la Universitatea Staffordshire și autorul principal al studiului. Studiile anterioare identificaseră deja trei mari tipuri de motive care îi pot împinge pe oameni spre teorii conspiraționiste: motive epistemice (nevoia de a înțelege evenimente complexe), motive existențiale (nevoia de siguranță sau control) și motive sociale (nevoia de a se simți valorizați sau respectați în societate). Sursa: Pixabay De obicei, aceste motive sunt analizate separat. Gordon și colegii săi au vrut să afle dacă nu cumva există o origine psihologică mai profundă, comună tuturor. Ipoteza lor a fost că sentimentul de dezavantaj – fie el cognitiv, social sau politic – poate genera o stare de spirit resentimentară, care predispune la gândire conspiraționistă. În acest context, ranchiuna este definită ca dorința de a-i face rău altuia, chiar și atunci când costul este personal. Deși aparent irațional, unii teoreticieni ai evoluției susțin că acest comportament poate avea o funcție competitivă – reducerea avantajului rivalilor sau a grupurilor cu statut înalt. Conform ipotezei autorilor, teoriile conspirației pot reprezenta o formă simbolică de „răzbunare culturală”: prin respingerea autorităților sau a experților, persoanele devin capabile să „egalizeze terenul de joc”. În primele două studii, cercetătorii au recrutat peste 700 de participanți, folosind platforma Prolific. Eșantioanele erau reprezentative pentru populația britanică în funcție de vârstă, gen și etnie. Participanții au completat mai multe chestionare psihologice, măsurând: Credința generală în teorii conspiraționiste Credința în conspirații legate de COVID-19 Nivelul de răutate (măsurat cu scala de 17 itemi pentru „sentimentul de ciudă”) Intoleranța față de incertitudine (motiv epistemic) Sentimentul de neputință politică (motiv existențial) Narcisismul de grup și percepția unei amenințări reale (motive sociale) Rezultatele au arătat că scoruri mai ridicate pentru toate cele trei tipuri de motive erau corelate cu o credință mai mare în teorii conspiraționiste. Mai mult, sentimentul de ranchiună mediază semnificativ aceste relații. Cu alte cuvinte, persoanele care se simțeau nesigure, lipsite de putere sau amenințate social aveau tendința de a manifesta atitudini răzbunătoare, care la rândul lor preziceau o credință mai mare în teorii conspiraționiste. Legătura dintre intoleranța față de incertitudine și credințele conspiraționiste păre să fie în mod special mediată de răutate. Sursa: Pixabay Aceasta sugerează că, în momente de confuzie sau lipsă de control, respingerea versiunilor oficiale devine o formă de revalorizare de sine. Chiar dacă manipularea experimentală folosită în al doilea studiu (prezentarea unor scenarii post-COVID amenințătoare) nu a avut efectul scontat, modelele statistice au continuat să susțină ipoteza că răutatea leagă cele trei motive de gândirea conspiraționistă. Un al treilea studiu experimental Pentru a testa dacă răutatea poate cauza gândirea conspiraționistă, cercetătorii au derulat un al treilea studiu cu 405 participanți, în care au indus sentimente de ranchiună. Participanții au fost rugați să-și imagineze un scenariu în care personajul cu care se identificau era respins în favoarea unui rival mai popular, apoi să descrie cum s-ar răzbuna fără a fi prinși. Cei care au participat activ la sarcină și au scris planuri detaliate de răzbunare au obținut scoruri mai mari pe scala răutății decât cei din grupul de control. Totuși, această creștere a răutății nu a dus direct la o creștere semnificativă a credinței în teorii conspiraționiste. Cu toate acestea, analizele de mediere au indicat o cale indirectă: ranchiuna indusă a fost asociată cu o creștere a gândirii conspiraționiste. Concluzii și limitări „Deschiderea față de teoriile conspiraționiste este adesea rezultatul unor probleme obișnuite, dar importante – în special sentimentul de dezavantaj în diferite aspecte ale vieții”, a declarat David Gordon pentru PsyPost. „De aceea, ar trebui să avem mai multă empatie față de un prieten sau membru al familiei care pare să adere la astfel de teorii. Iar cei care tind să respingă automat „varianta oficială” ar trebui să se gândească ce anume resping, de fapt, și ce le oferă acest gest la nivel emoțional.” Coautoarea Megan Birney, de la Universitatea din Birmingham, a adăugat: „Nu susținem că oamenii aleg în mod conștient să fie răuvoitori când cred sau răspândesc teorii conspiraționiste. Mai degrabă, concluziile noastre arată că sentimentele de dezavantaj în cele trei arii pot declanșa un răspuns psihologic comun – răutatea, ciuda –, care crește receptivitatea la astfel de teorii.” Deși studiile au fost bine concepute, autorii recunosc că există limitări. O mare parte din date sunt de tip transversal, deci relațiile cauzale trebuie interpretate cu prudență. Manipularea experimentală din Studiul 3 nu a avut efectul așteptat, iar mulți participanți nu s-au implicat pe deplin în sarcină. În plus, media credinței în conspirații legate de COVID-19 a fost relativ scăzută – un semnal pozitiv, potrivit lui Gordon: „Teoreticienii conspirației sunt foarte vocali, mai ales