Bărbierul din Sevilla trei seri în care Opera Națională București se transformă într-o explozie de muzică, umor și seducție
Miercuri, 7 octombrie, de la ora 18:30, joi, 8 octombrie, de la ora 18:30, și vineri, 9 octombrie, de la ora 18:30, scena Operei Naționale București va fi locul de desfășurare a unei povești în care dragostea, deghizările și planurile ingenioase se întâlnesc într-un ritm amețitor. Rossini transformă fiecare moment într-o adevărată demonstrație de virtuozitate. De la celebrele arii până la ansamblurile care cresc treptat într-un haos comic savuros, „Bărbierul din Sevilla” este spectacolul în care muzica și teatrul se provoacă reciproc, iar publicul este atras într-un joc în care nimic nu este așa cum pare. Dar ce se întâmplă atunci când un îndrăgostit hotărât, un bărbier extrem de inventiv și un tutore gelos ajung să joace, fiecare, după propriile reguli? Iar acesta este doar începutul. Planul lui Figaro pare perfect… până când o singură apariție amenință să-l dea peste cap. Cu fiecare scenă, intriga se complică și publicul este purtat de la o surpriză în alta. Va reuși oare contele Almaviva să cucerească femeia pe care o iubește, în ciuda tuturor obstacolelor? Răspunsul se află într-un spectacol care oferă experiență explozivă, inteligentă și profund amuzantă, una dintre acele seri în care aplauzele sunt parte din poveste. Și, până la urmă, cine va avea ultimul cuvânt în cea mai nebunească „operațiune” de cucerire din Sevilla? Trei seri. O capodoperă a operei comice. Ocazia de a trăi magia lui Rossini pe scena Operei Naționale București. În Sevilla, iubirea se cântă, intriga se joacă, iar imposibilul devine posibil. Trebuie doar să fiți acolo atunci când cortina se ridică și să vă lăsați seduși de farmecul unei seri în care muzica lui Rossini aprinde scena, iubirea își caută drumul, iar orașul își dezvăluie, treptat, cele mai irezistibile secrete. Bilete disponibile pe tickets.operanb.ro și la Casa de Bilete a Operei Naționale București.
O toamnă muzicală dedicată celebrării wagneriene și enesciene la București
Oricum, am rămas încântat de faptul că, pe la alții, încă mai există secțiune culturală în presa mainstream. Contextul articolului este că, anul acesta, se împlinesc 150 de ani de la prima reprezentare integrală, la Bayreuth, a Inelului Nibelungului de Wagner. Premiera din august 1876 a fost unul dintre acele momente în care îți dai seama ce însemna, în Europa secolului al XIX-lea, să existe cu adevărat o elită politică și culturală. La Bayreuth au venit, atunci, împăratul Wilhelm I al Germaniei, împăratul Pedro al II-lea al Braziliei, filosoful Friedrich Nietzsche, compozitorii Franz Liszt, Anton Bruckner, Piotr Ilici Ceaikovski, Edvard Grieg, Camille Saint-Saëns și arhitectul Gottfried Semper. Ludwig al II-lea al Bavariei, marele protector al lui Wagner, susținuse proiectul și participase inclusiv la repetiții. În acele vremuri, politicianul mergea la cultură Vă puteți imagina astăzi un mare demnitar în funcție asistând la repetițiile unei opere? Întrebarea pare frivolă, dar spune ceva esențial despre raportul dintre putere, cultură și aspirațiile unei societăți. În lumea aceea, cultura nu venea la politician pentru o fotografie. Politicianul se ducea la cultură: uneori chiar la repetiție. Sigur, nu idealizez aristocrația europeană. Numai că rezultatul istoric al patronajului pe care aceasta l-a exercitat nu poate fi negat. Haydn a avut familia Esterházy. Mozart a trăit într-o lume dominată de comenzi aristocratice și princiare. Beethoven și-a dedicat operele unor arhiduci, prinți, conți și prințese: am scos, pentru a ilustra această argumentație, o listă a sponsorilor acestuia. Wagner, fără sprijinul lui Ludwig al II-lea al Bavariei, cu certitudine nu ar fi putut realiza niciodată proiectul gigantic de la Bayreuth. Până la urmă, fiecare societate își finanțează propriile aspirații. Pentru păstrarea nealterată a adevărului istoric, voi face o scurtă digresiune, dacă-mi este permisă. Din câte știu eu, singurul politician român contemporan despre care am aflat cu certitudine că a mers la Festivalul de la Bayreuth este Adrian Năstase. Ion Iliescu, singurul președinte care a participat constant la Festivalul Enescu Dacă mai știți și alte exemple relevante, chiar vă rog să-mi spuneți. Este aproape singurul – alături de Victor Opaschi, Ionuț Vulpescu și Mircea Geoană – pe care l-am văzut în mod recurent la Festivalul Enescu. O mențiune separată trebuie făcută despre Ion Iliescu: a fost singurul președinte al României cu participare constantă la Festivalul Enescu (în perioada copilăriei și adolescenței mele, motiv pentru care aceasta este singura mențiune indirectă) și consum cultural frecvent (încă din perioada comunistă, Ion Iliescu a fost un consumator fervent de cultură). Singurul ministru al culturii despre care pot spune aceleași lucruri este cel în funcție (András Demeter). Cu excepția lui Ionuț Vulpescu și András Demeter, n-am văzut în ultimii 10 ani niciun ministru al culturii care să participe recurent la Festivalul Enescu. Și m-am uitat cu maximă atenție: repet, vorbesc din ce am văzut cu ochii mei. Recurent nu înseamnă să asiști la concertul inaugural: asta ca să nu avem vorbe. În plus, nu pot să nu observ și altceva. Adrian Năstase este și unul dintre foarte puținii politicieni români de după 1989 de pe urma căruia a rămas efectiv ceva în cultura română: Muzeul Național al Hărților și Cărților Vechi. E creația și donația lui personală, chiar dacă nu este singura instituție culturală înființată sub prim-ministeriatul acestuia. Puteți judeca fără menajamente omul politic și epoca lui: sunteți invitații mei de pe acum. Urmele lui Adrian Năstase în cultură Dar Muzeul Național al Hărților și Cărților Vechi există. Colecția există. A rămas totuși ceva în urma lui Adrian Năstase în cultura română. De pe urma atâtor oameni ai sistemului care i-au succedat prin cele mai înalte funcții ale statului nu a rămas nimic. Doar praful de pe tobă și un zgomot asurzitor. M-am gândit la toate acestea și pentru că, în aceste zile, Bucureștiul trăiește într-un foarte frumos context muzical: mă refer la Concursul Internațional George Enescu care este în desfășurare la București. În 2026, George Enescu este celebrat prin două repere importante concomitente: 145 de ani de la nașterea acestuia sunt marcați printr-o ediție a XX-a, aniversară, a Concursului Internațional George Enescu. Ediția din acest an, specială Ediția din 2026 este una specială și din perspectivă științifică. Joi, 10 septembrie, de la ora 15.00, în cadrul Congresului Național al Istoricilor Români, voi modera panelul de Istorie socială și sociologie istorică: convergențe epistemologice și tensiuni metodologice. Panelul este organizat în parteneriat cu Artexim, organizatorul Festivalului și Concursului Internațional George Enescu, în cadrul unei colaborări cu Facultatea de Istorie a Universității din București. Iar lucrul care îmi place foarte mult este că discuția noastră nu se va încheia odată cu ultima intervenție academică. A doua zi, vineri, 11 septembrie, vom merge împreună la Semifinala Secțiunii de Vioară a Concursului Internațional George Enescu 2026. Mi se pare o continuare minunată. Științele sociale nu se ocupă doar de instituții, structuri și procese. Suntem interesați și de felul în care se formează gusturile, prestigiul, educația culturală, ierarhiile simbolice și raportul dintre elite și societate. De aceea, după câteva ore de reflecție academică, întâlnirea directă cu marea muzică mi se pare o prelungire foarte potrivită a discuției noastre precedente. Le sunt recunoscător Cristinei Uruc, directoarea Artexim, și decanului Facultății de Istorie, Matei Gheboianu, pentru această colaborare, pe care sper să o vedem continuată și în anii următori. Cum readucem cultura în centrul vieții sociale? În fond, aici este și una dintre întrebările care mă preocupă constant: cum readucem cultura în centrul vieții sociale fără să o transformăm nici în ornament protocolar, nici într-un produs destinat exclusiv unui public restrâns? Apropo, am văzut zilele trecute, pe pagina talentatului regizor Alexandru Nagy, o veste pe care am preluat-o și care mi-a făcut dimineața mai frumoasă: LaScalaTV a devenit gratuită. Cu o simplă înregistrare, oricine poate avea acces la opere, balete, concerte, producții recente și spectacole istorice ale celebrului teatru milanez, inclusiv la înregistrări asociate unor nume precum Claudio Abbado sau Riccardo Muti. Iar această deschidere către public este posibilă datorită sprijinului Intesa Sanpaolo. Mi se pare un exemplu splendid de mecenat cultural contemporan din partea acestei prestigioase instituții bancare. Nu
Daniel Jinga a primit Medalia Camerei Deputaților din Italia după concertul Operei Naționale București la Ravello
Distincția i-a fost acordată lui Daniel Jinga și, prin intermediul său, Operei Naționale București, după concertul susținut de Orchestra Operei Naționale București la Festivalul Internațional de la Ravello. Recunoaștere pentru diplomația culturală Potrivit mesajului oficial care însoțește distincția, medalia a fost acordată „în semn de înaltă apreciere pentru contribuția sa semnificativă la diplomația culturală și pentru angajamentul său de a consolida legăturile istorice și artistice dintre România și Italia”. Mesajul evidențiază și rolul concertului susținut la Ravello în cadrul programului cultural comun al celor două țări. „Prin dirijarea Orchestrei Operei Naționale București la Festivalul de la Ravello – eveniment care încheie celebrările culturale bilaterale din 2026 – maestrul Daniel Jinga a afirmat cu succes muzica drept un instrument eficient al dialogului”. „Arta muzicală, o punte între cele două națiuni” Autoritățile italiene subliniază că activitatea lui Daniel Jinga a contribuit la apropierea dintre România și Italia prin intermediul culturii. „Conducerea de către domnia sa a prestigioasei orchestre naționale a României a pus în valoare arta muzicală ca punte între cele două națiuni, reafirmând rolul central al culturii în relațiile internaționale”. Mesajul se încheie cu formularea prin care este acordată distincția: „Prezint, așadar, Medalia Camerei Deputaților ca semn al prieteniei și al recunoașterii înaltului său merit artistic”. Concert la unul dintre cele mai importante festivaluri din Italia Orchestra Operei Naționale București a concertat pe 12 iulie la Ravello Festival, desfășurat pe scena de la Villa Rufolo, în cadrul celei de-a 74-a ediții a evenimentului. Sub bagheta lui Daniel Jinga, orchestra a interpretat Rapsodia Română nr. 2 de George Enescu și Suita „Lacul lebedelor” de Piotr Ilici Ceaikovski. Solistul a fost violonistul Alexandru Tomescu, care a interpretat Concertul nr. 2 pentru vioară în si minor „La Campanella” de Niccolò Paganini, la vioara Stradivarius Elder-Voicu. Participarea Operei Naționale București la festival a făcut parte din programul Anului Cultural România-Italia 2026. Acesta a fost promovat de Ambasada României în Italia, cu sprijinul Ministerului Culturii și al Ministerului Afacerilor Externe. Festivalul de la Ravello este unul dintre cele mai vechi festivaluri de muzică din Italia. Acesta are loc între 4 iulie și 5 septembrie. Include 22 de concerte de muzică simfonică, operă, baroc, jazz și muzică de cameră. Evenimentele se desfășoară în principal la Villa Rufolo.
Orchestra Operei Naționale București, dirijată de Daniel Jinga, va susține un concert la Ravello Festival
Concertul va avea loc pe scena în aer liber de la Villa Rufolo, în cadrul celei de-a 74-a ediții a festivalului. Evenimentul marchează încheierea semestrului românesc al Anului Cultural România – Italia 2026. Program cu Paganini, Enescu și Ceaikovski Solistul concertului va fi violonistul Alexandru Tomescu, care va interpreta Concertul nr. 2 pentru vioară în si minor, „La Campanella”, de Niccolò Paganini, la vioara Stradivarius Elder-Voicu, instrument de patrimoniu național, categoria Tezaur. Programul mai include Rapsodia Română nr. 2 de George Enescu și Suita „Lacul lebedelor” de Piotr Ilici Ceaikovski. „Abia așteptam să ajungem la Ravello. Este un festival cu o tradiție și o greutate pe care le simți de îndată ce intri în amfiteatrul de la Villa Rufolo. Că se întâmplă acum, cu Alexandru Tomescu și cu Stradivariusul, e mai mult decât am fi putut visa”, a declarat dirijorul Daniel Jinga, manager general al Operei Naționale București. Unul dintre marile festivaluri ale Italiei Festivalul de la Ravello este unul dintre cele mai vechi festivaluri de muzică din Italia. Evenimentele au loc în principal la Villa Rufolo, cu panorama Coastei Amalfitane drept decor natural. Ravello Festival se desfășoară în acest an între 4 iulie și 5 septembrie și cuprinde 22 de concerte de muzică simfonică, operă, baroc, jazz și muzică de cameră. Concertul Orchestrei Operei Naționale București face parte din programul Anului Cultural România – Italia 2026, promovat de Ambasada României în Italia, cu sprijinul Ministerului Culturii și al Ministerului Afacerilor Externe. „Prezența Operei Naționale București la Ravello încheie, în mod firesc, parcursul Anului Cultural România – Italia 2026 care, prin peste 50 de evenimente desfășurate în șase luni, a adus în prim-plan excelența creației românești. Cultura creează punți durabile și lasă în urmă o moștenire care depășește durata unui program cultural”, a declarat ambasadorul României în Italia, Gabriela Dancău. Orchestra Operei Naționale București a deschis oficial programul bilateral în decembrie 2025, printr-un concert la Teatro dell’Opera di Roma, și revine acum în Italia pentru evenimentul de încheiere.
Cenușăreasa transformă scena Bucharest Opera Festival în magie pură
Publicul Bucharest Opera Festival este invitat să pășească într-un univers în care umilința se transformă în speranță, iar fragilitatea devine forță. Povestea bine-cunoscută a fetei condamnate la marginalizare și ridicată apoi spre lumină capătă în versiunea lui Rossini o energie aparte: umor, virtuozitate muzicală și un ritm scenic ce pulsează constant între emoție și exuberanță. Unele povești nu se demodează niciodată, iar „Cenușăreasa” este una dintre ele. Poate pentru că vorbește despre ceva profund uman: dorința de a fi văzut, recunoscut și iubit într-o lume care pare adeseori nedreaptă. În spatele decorurilor elegante și al muzicii strălucitoare se ascunde o întrebare care traversează generațiile: cât de mult poate să schimbe răbdarea destinul? Rossini transformă această poveste într-o adevărată explozie de vitalitate muzicală. Ariile spectaculoase, ansamblurile de mare precizie și rafinamentul comic specific compozitorului italian creează un mecanism scenic ce funcționează cu o energie aproape contagioasă. Pentru spectator, experiența este o intrare într-o lume suspendată între vis și realitate. Prezența Teatrului Național de Operă și Operetă „Nae Leonard” din Galați în cadrul festivalului adaugă și o importantă dimensiune artistică națională acestei seri. Participarea instituțiilor lirice din diferite orașe ale României transformă Bucharest Opera Festival într-un spațiu al întâlnirii între stiluri, sensibilități și interpretări distincte, iar „Cenușăreasa” este unul dintre acele momente care rămân în memoria publicului. Pentru mulți spectatori, aceasta poate deveni seara în care redescoperă de ce opera are încă puterea de a emoționa profund. În această perioadă dominată de viteza imaginilor și de consumul instantaneu, există o formă aparte de magie în a sta într-o sală și a privi cum muzica, teatrul și emoția umană construiesc împreună o poveste vie. „Cenușăreasa” are toate ingredientele unui astfel de moment rar: muzica ce ridică emoția până la intensitate maximă, personaje care vorbesc despre fragilitate și speranță, dar și sentimentul acela greu de explicat, că, pentru câteva ore, lumea poate redeveni un loc în care binele încă are puterea să triumfe. Luni, 15 iunie, de la ora 19:00, scena Bucharest Opera Festival invită publicul la o întâlnire cu farmecul unei povești care refuză să îmbătrânească, pentru că, uneori, tot ceea ce trebuie pentru a redescoperi emoția autentică este o singură seară și o poveste spusă magistral.
Iubirea care învață să vadă – Iolanta deschide Bucharest Opera Festival 2026 cu o meditație despre lumină, adevăr și vindecare
Nu este o alegere întâmplătoare. În anul în care tema festivalului, LOVE AFFAIRS, propune o explorare complexă a iubirii, în toate ipostazele sale, de la pasiune devastatoare la tandrețe salvatoare, Iolanta vine ca o declarație artistică aproape manifest: iubirea ca revelație, ca adevăr și ca forță care transformă omul din interior. Într-o lume tot mai grăbită, tot mai zgomotoasă și mai fragmentată, opera lui Ceaikovski pare să vorbească despre ceva ce societatea contemporană riscă să piardă: capacitatea de a vedea cu adevărat. O prințesă care nu știe că există lumina La suprafață, povestea este simplă și aproape mitologică. Iolanta, fiica Regelui René, trăiește într-o reședință izolată, protejată obsesiv de tatăl ei. Tânăra este nevăzătoare, însă nu știe acest lucru. Într-un gest disperat de iubire paternă, regele îi ascunde adevărul despre propria condiție și chiar despre existența luminii, construindu-i un univers artificial, în care durerea este suspendată prin necunoaștere. Dar orice paradis bazat pe iluzie este fragil. Totul se schimbă odată cu apariția cavalerului Vaudémont, străinul care pătrunde accidental în această lume închisă și care, prin iubire, îi dezvăluie Iolantei existența unei realități dincolo de limitele pe care le cunoștea. Din acel moment, opera lui Ceaikovski încetează să fie doar o poveste romantică și devine o meditație profundă despre curajul de a cunoaște, pentru că adevărata dramă a Iolantei nu este orbirea, ci confruntarea dintre confortul necunoașterii și riscul adevărului. Dragostea care nu protejează, ci eliberează În lectura scenică propusă de regizorul Slava Sambriș, această dimensiune simbolică este esențială. Iolanta nu vorbește doar despre vindecarea fizică, ci despre o trezire interioară, despre momentul fragil și inevitabil în care fiecare om trebuie să aleagă între siguranța unei iluzii și vulnerabilitatea libertății. Într-un contrast tulburător, două forme de iubire intră în conflict: iubirea posesiv-protectoare a regelui René și iubirea revelatoare a lui Vaudémont. Dacă tatăl crede că dragostea înseamnă protecție prin tăcere și ascundere, cavalerul îi oferă bceva infinit mai dificil: adevărul. Și poate tocmai aici se află modernitatea surprinzătoare a acestei opere. Într-o perioadă dominată de filtre, aparențe și realități atent cosmetizate, Iolanta adresează o întrebare incomodă: este iubirea autentică aceea care ne protejează de lume sau aceea care ne oferă puterea să o înfruntăm? Spectacolul promite să transforme această întrebare într-o experiență scenică intensă, într-un univers suspendat între basm și realitate, în care lumina nu capătă sens doar ca fenomen fizic, ci ca metaforă a lucidității. O distribuție care deschide festivalul sub semnul excelenței Producția Teatrului Naţional de Operă şi Balet „Maria Bieşu” din Chişinău, a cărei premieră a avut loc pe 3 martie 2026, aduce la București o echipă artistică solidă și o viziune scenică puternic ancorată în emoția autentică. Regia poartă semnătura lui Slava Sambriș, scenografia este realizată de Iurie Matei, costumele de Alina Rotaru, iar la pupitrul dirijoral se va afla maestrul Cristian Spătaru. În rolurile principale vor putea fi urmăriți artiști de mare sensibilitate și forță expresivă, într-un spectacol care mizează mai puțin pe grandilocvență și mai mult pe adevărul emoției. Distribuție: Iolanta – Valentina Nafornița; Vodemon – Dumitru Mîțu; Robert – Andrei Jilihovschi; Rene – Alexei Botnarciuc; Ebn-Hakia – Vitalie Maciunschi; Marta – Victoria Istratuc; Brigitta – Alexandra Procopovici, Laura – Tatiana Luchian; Bertrand – Gheroghe Severin; Almerik – Vadim Ceban Bucharest Opera Festival începe cu o promisiune Ajuns la cea de-a cincea ediție, Bucharest Opera Festival transformă, între 11 și 22 iunie, scena Operei Naționale București într-un spațiu al marilor emoții, reunind companii prestigioase din România și din străinătate, peste 1500 de artiști și douăsprezece seri consecutive dedicate operei, baletului și teatrului muzical. Dar începuturile au întotdeauna o greutate simbolică, iar faptul că ediția din 2026 debutează cu Iolanta spune poate totul despre direcția acestui festival: nu doar spectacole impresionante, ci povești care ating ceva esențial în noi, ntru că, în fond, opera lui Ceaikovski nu este despre orbire, ci despre momentul în care alegem să vedem și, uneori, prima lumină vine prin iubire. Programul complet al festivalului poate fi consultat aici!
Love affairs, marea evadare în pasiune: 1500 de artiști rescriu istoria iubirii la Opera Națională București
Bucharest Opera Festival 2026 revine, iar tema sa, LOVE AFFAIRS, promite să fie o confesiune colectivă despre ceea ce ne face cu adevărat umani: capacitatea de a iubi până la sacrificiu. O geografie a sentimentelor: 12 seri de pasiune fără margini Scena Operei Naționale București se pregătește să găzduiască un maraton al emoțiilor brute. Timp de 12 seri consecutive, cortina se va ridica pentru a dezvălui marile „afaceri ale inimii”. Nu vorbim despre simple spectacole, ci despre incursiuni în abisul sufletului uman. Vom vedea iubiri interzise care sfidează legile lumii, pasiuni mistuitoare care ard precum o flacără în vânt, destine care se frâng sub povara imposibilului și, în final, acea iubire mântuitoare care ne amintește că, în ciuda tragismului, viața merită trăită prin artă. Ediția din acest an este o odă adusă vulnerabilității. Într-o lume tot mai grăbită și mai digitalizată, Bucharest Opera Festival ne propune un exercițiu de sinceritate: să ne așezăm în liniștea catifelei roșii și să lăsăm muzica să ne reînvețe cum să simțim. Fiecare arie, fiecare pas de balet și fiecare acord orchestral vor fi niște fire invizibile care vor uni publicul cu eroii de pe scenă în aceeași respirație tăcută. Un colos artistic: 1500 de inimi bătând la unison Proporțiile festivalului sunt, în acest an, cu adevărat impresionante, dar dincolo de cifre se află pasiunea umană. Peste 1500 de artiști, cântăreți, balerini, muzicieni și echipe tehnice, vor lucra într-o armonie perfectă pentru a construi acest vis de vară. Este un efort titanic, un maraton artistic pe parcursul căruia oboseala este învinsă de bucuria de a dărui. Culisele vor deveni un furnicar de emoții, în care costumele de epocă și decorurile monumentale vor prinde viață sub mâinile unor maeștri ai iluziei scenice. Dialogul culturilor: de la soarele Italiei la misterul Japoniei Ediția 2026 mizează pe o formulă de o diversitate culturală fascinantă. Cinci invitați internaționali de prestigiu vor aduce la București parfumul marilor scene ale lumii. Orchestra Festivalului Puccini din Torre del Lago va aduce cu sine spiritul pur italian, acolo unde melancolia pucciniană s-a născut din briza mării. Opera Krakowska din Polonia, Teatrul Național de Operă și Balet „Maria Bieșu” din Chișinău și Opera de Stat din Ruse vor completa tabloul european cu interpretări pline de forță și rafinament. Însă, probabil cel mai așteptat moment al festivalului va fi prezența fascinantului Yamamoto Noh Theater din Osaka. Într-o premieră de o estetică rară, publicul bucureștean va fi invitat să descopere iubirea prin lentila teatrului Noh, o formă de artă japoneză milenară, în care masca, gestul ritualic și tăcerea vorbesc mai profund decât orice strigăt. Este o întâlnire între Orient și Occident, o dovadă că dragostea vorbește toate limbile pământului. Excelența românească: o singură voce pentru un întreg neam Festivalul nu este doar o fereastră către lume, ci și o oglindă a talentului românesc. Cele mai importante instituții lirice din țară își dau întâlnire pe scena din Piața Operei. De la rigoarea Operei Naționale București la entuziasmul Operei Naționale Române Iași și Timișoara, de la spiritul vibrant al Operei Maghiare din Cluj-Napoca la poveștile purtate de valurile mării de la Teatrul „Oleg Danovski” din Constanța sau forța artistică a Galațiului prin Teatrul „Nae Leonard”, alături de Orchestra de Cameră Radio, festivalul reprezintă o celebrare a unității prin cultură. Invitație la transcedență Bucharest Opera Festival 2026 este o invitație la mântuire prin frumos. Sub tema LOVE AFFAIRS, suntem chemați să ne recunoaștem propriile trăiri în oglinda scenei, să plângem alături de eroinele tragice și să sperăm alături de amanții idealiști. „Dacă inima ta are nevoie de un refugiu, dacă sufletul tău caută un răspuns la întrebările despre pasiune și destin, lasă-te purtat de vraja acestor 12 nopți! Vino să vezi cum marii artiști ai lumii dau viață iubirii, în singurul loc în care timpul nu are putere: pe scena Operei! Nu ratați spectacolul marilor sentimente! Bucureștiul vă așteaptă să scriem împreună cea mai frumoasă poveste de dragoste a verii 2026”. Programul complet al festivalului poate fi consultat pe site-ul oficial al Operei Naționale București: Opera Națională București – Calendar Festival
Un sărut, o vrajă, o lume întreagă suspendată între vis și destin – Frumoasa din Pădurea Adormită transformă scena Operei Naționale București într-un regat al emoției pure
Inspirat din celebrul basm al lui Charles Perrault, baletul urmărește destinul prințesei Aurora, o tânără a cărei viață pare binecuvântată încă de la naștere. Într-un regat cuprins de sărbătoare, regele și regina organizează un fastuos botez pentru fiica lor mult așteptată. Zânele bune sunt invitate să îi ofere micuței daruri magice: frumusețe, grație, inteligență și bunătate. Totul pare desprins dintr-o lume perfectă, până când apare malefica zână Carabosse, furioasă că nu a fost invitată la ceremonie. Mânată de răzbunare, aceasta rostește un blestem teribil: în ziua în care va împlini șaisprezece ani, Aurora se va înțepa într-un fus și va muri. Într-un moment încărcat de tensiune și speranță, Zâna Liliacului, simbol al protecției și luminii, intervine și schimbă destinul prințesei: Aurora nu va muri, ci va cădea într-un somn profund, din care va putea fi trezită doar prin puterea iubirii adevărate. Un basm despre destin, speranță și triumful iubirii Anii trec, iar regatul pare suspendat între timp și vis. Înconjurat de vegetație și tăcere, castelul adoarme odată cu prințesa sa, până când apare Prințul Désiré, ghidat de magie spre tărâmul uitat. Fascinat de imaginea misterioasă a Aurorei, prințul pornește într-o călătorie care îl conduce spre castelul adormit. Momentul întâlnirii lor reprezintă unul dintre cele mai emoționante puncte ale spectacolului: sărutul care rupe vraja și readuce viața în întregul regat. Finalul este o explozie de lumină și celebrare, într-o ceremonie grandioasă care reunește personaje de basm într-un adevărat festin scenic, unde iubirea, speranța și binele triumfă asupra întunericului. Muzica lui Ceaikovski – personajul invizibil care cucerește publicul Dacă povestea impresionează prin farmecul său atemporal, muzica lui Piotr Ilici Ceaikovski este cea care transformă baletul într-o experiență aproape hipnotică. Compozitorul creează un univers sonor de o intensitate rară, în care delicatețea alternează cu dramatismul, iar fiecare scenă este amplificată de orchestră într-un mod care atinge direct emoția spectatorului. De la valsurile regale și momentele de tensiune până la scenele de iubire și triumf, partitura lui Ceaikovski este considerată una dintre cele mai frumoase scrise vreodată pentru balet. Nu întâmplător, „Frumoasa din Pădurea Adormită” este adeseori numită capodopera absolută a baletului clasic, o experiență care vorbește despre lucruri universale: speranță, destin, răbdare, frumusețe și puterea iubirii de a învinge imposibilul. Pe scena Operei Naționale București, acest titlu emblematic promite un regal artistic și o ocazie rară de a redescoperi farmecul poveștilor clasice într-o formă de artă care continuă să emoționeze generații întregi. Regia și coregrafiaVasily Medvedev și Stanislav Fečo Decor, costume și luminiPavol Juráš Dirijor: Ciprian Teodorașcu Distribuția: Prințesa Aurora: Ada Gonzalez; Prințul Desire: Bogdan Cănilă; Zâna Liliac: Amyra Badro; Carabosse: Gigel Ungureanu; Regele: Virgil Ciocoiu; Regina: Florentina Vladu – debut; Catalabutte: Mircea Ioniță; Asistent Catalabutte: Cristian Gîdoi – debut; Zâna Candorii: Elena Chiriţă – debut; Zâna Făinii: Carlotta de Mattei – debut; Zâna Firimiturilor: Ruxandra Necula; Zâna Canarului: Diana Gal; Zâna Vigorii: Octavia Cristea; Patru Prinţi: Egoitz Segura, Sergiu Dan, Cristian Şuşu – debut, David Duțu – debut; Doi Vânători solo: Egoitz Segura – Daichi Yamagata – debut; Prinţesa Florina: Maria Gogonea; Pasărea Albastră: Daichi Yamagata – debut; Patru pietre preţioase: Ana Toderică, David Duţu – debut, Stefano Nappo, Riku Kawanishi – debut; Pisica Albă: Diana Gal; Motanul Încălţat: Sergiu Dan; Scufiţa Roşie Gabriela Durleci; Lupul: Cristian Șușu Maeștri de repetiții soliști: Adina Tudor, Andra Ionete, Gabriela Popovici, Eliza Maxim, Virgil Ciocoiu, Alexandra Gavrilescu Maeștri de repetiții ansamblu: Raluca Ciocoiu, Virgil Ciocoiu, Lăcrămioara Proca Cu participarea Orchestrei și a Ansamblului de Balet ale Operei Naționale București, a elevilor de la Liceul de Coregrafie „Floria Capsali”, București și a elevilor din cadrul Studioului de Balet pentru Copii și Tineret al Operei Naționale București Uneori, cea mai frumoasă evadare din realitate începe atunci când luminile din sală se sting, orchestra își începe acordurile, iar povestea prinde viață în fața ochilor tăi. „Frumoasa din Pădurea Adormită” de Piotr Ilici Ceaikovski aduce vineri, 22 mai și duminică, 24 mai, de la ora 18:30, pe scena Operei Naționale București, o lume în care realitatea se estompează, iar magia capătă formă, sunet și mișcare. Informații despre stagiunea 2025-2026, cât și calendarul spectacolelor și evenimentelor desfășurate la Opera Națională București puteți afla de pe site-ul oficial: https://www.operanb.ro/, de pe pagina de Instagram https://www.facebook.com/operanb.ro/, sau de pe pagina de Facebook: https://www.instagram.com/operanationalabucuresti/ . Biletele pot fi achiziționate atât on-line de pe situl https://tickets.operanb.ro cât și de la casa de bilete aflată în incinta operei din Bd. Mihail Kogălniceanu 70-72, sect. 5.
Madama Butterfly, pe scena Operei Naționale București
Acțiunea se deschide în Nagasaki, într-o casă cochetă de pe colină, unde tânăra Cio-Cio-San, numită cu gingășie Butterfly, își unește destinul cu ofițerul american Pinkerton. În timp ce consulul Sharpless îl avertizează pe ofițer asupra seriozității cu care tânăra tratează căsătoria, aceasta își rupe toate legăturile cu familia pentru a-l urma pe bărbatul iubit. Departe de a fi o joacă, dragostea ei devine singurul refugiu într-o lume care o respinge. Trec trei ani în care Butterfly crește singură copilul rod al acestei iubiri, refuzând să accepte că Pinkerton, plecat peste ocean, ar putea s-o fi uitat. Încrederea ei în jurământul lui rămâne neclintită, chiar și atunci când Sharpless, vizibil tulburat, se întoarce cu vestea că ofițerul este acum recăsătorit și revine doar pentru a-și lua fiul. Durerea unei mame devine oglinda unei tragedii universale. După o noapte de așteptare plină de speranță, Butterfly adoarme, iar zorii aduc cu ei sunetul navei care intră în port. Încrezătoare, se pregătește să-și întâmpine soțul, însă Pinkerton apare însoțit de Kate, noua sa soție, iar adevărul crud este dezvăluit. Suzuki, loiala cameristă, înțelege înaintea tuturor că sfârșitul este inevitabil. Cu o demnitate sfâșietoare, Butterfly acceptă realitatea și îi cere lui Pinkerton să-și ia copilul. În timp ce micuțul își așteaptă tatăl, ea își curmă viața, lăsând ca ultim ecou strigătul disperat al celui care a pierdut prea târziu ceea ce nu a știut să prețuiască. Regie: Jean Rânzescu Decor: Theodor Kiriakoff Suruceanu Costume: Elena Feodorov Adaptare scenografică: Cătălin I. Arbore Maeștri de cor: Adrian Ionescu, Ethan Schmeisser Asistent de regie: Alexandru Nagy Dirijor: Daniel Jinga Distribuția: Butterfly: Marta Sandu Ofrim – debut; Pinkerton: Daniel Magdal; Suzuki: Mihaela Ișpan; Kate: Cristina Eremia; Sharpless: Vicentiu Țăranu; Goro: Ioan Coca; Yamadori: Daniel Filipescu; Bonzo: David Miron; Comisarul imperial: Vasile Chișiu; Ofițerul stării civile: Mihai Iacob; Copilul: Nicolas Mamot Cu participarea Orchestrei și a Corului Operei Naționale București. Când emoția devine artă și fiecare notă spune o poveste, ia naștere o experiență care te schimbă pentru totdeauna. Un spectacol copleșitor, o poveste atemporală și o muzică ce pătrunde până în cele mai adânci straturi ale sufletului, ”Madama Butterfly” este opera care nu trebuie ratată, duminică, 10 mai, de la ora 18:30, la Opera Națională București.
Aida, tragedia iubirii imposibile, revine pe scena Operei Naționale București
Acțiunea se desfășoară în Egiptul antic, unde Regele trebuie să desemneze un nou general pentru a respinge armatele etiopienilor. Tânărul Radames visează la această onoare, însă destinul îi pregătește o încercare crudă: este îndrăgostit de Aida, prințesă etiopiană devenită sclavă la curtea din Memphis. Alegerea lui Radames ca general îl obligă să lupte chiar împotriva poporului Aidei și, implicit, împotriva tatălui ei, regele Amonasro. Victoria egiptenilor aduce glorie și gelozie. Amneris, fiica faraonului, îl iubește pe Radames și bănuiește sentimentele acestuia pentru Aida. Pentru a afla adevărul, o supune pe Aida unei crude probe emoționale, prefăcându-se că Radames a murit, iar adevărul iese la iveală și tensiunea se amplifică. Momentul triumfal al operei este marșul victoriei, când Radames defilează în fața faraonului și a marilor preoți, având printre prizonieri chiar pe Amonasro. Ca recompensă, faraonul îi oferă mâna fiicei sale, Amneris, decizie care declanșează tragedia finală. Pe malul Nilului, Amonasro o forțează pe Aida să smulgă planurile militare de la Radames. Orbit de iubire, acesta cedează, iar trădarea este descoperită. Aida și tatăl ei fug, Radames se predă și este condamnat la moarte. Nici implorările disperate ale lui Amneris nu-l pot salva. În scena finală, de o forță emoțională devastatoare, Radames este îngropat de viu, dar o regăsește acolo pe Aida. Cei doi cântă imnul iubirii lor dincolo de moarte, în timp ce Amneris plânge deasupra mormântului. Regia: Plamen Kartalov Scenografia: Viorica Petrovici Coregrafia: Francisc Valkay Maeștri de cor: Adrian Ionescu, Ethan Schmeisser Asistent de regie: Alexandru Nagy Maestru de repetiții balet: Tamara Grimmer Distribuția: Dirijor: Vlad Conta Distribuția: Aida: Paula Iancic; Radames: Teodor Ilincăi; Amneris: Sorana Negrea; Amonasro: Vasile Chisiu; Ramfis: Leonard Bernad; Regele: Filip Panait; Mesagerul: Ciprian Pahonea; Marea Preoteasă: Stanca Maria Manoleanu Solişti balet: Raluca Jercea; Diana Gal; Tiberiu Pepenică Cu participarea Orchestrei, Corului și a Baletului Operei Naționale București. Joi, 30 aprilie, de la ora 18:30, la Opera Națională București, „Aida” rămâne în suflet ca o rană frumoasă, o iubire care sfidează viața, puterea și moartea însăși. „Aida” se stinge în șoaptă, dar răsună pentru totdeauna, ca o promisiune că iubirea adevărată nu cunoaște limite, nici morminte. Când cortina cade, rămâne un adevăr dureros și sublim: unele iubiri nu sunt menite să fie salvate, ci să devină nemuritoare.