Iubirea care învață să vadă – Iolanta deschide Bucharest Opera Festival 2026 cu o meditație despre lumină, adevăr și vindecare
Nu este o alegere întâmplătoare. În anul în care tema festivalului, LOVE AFFAIRS, propune o explorare complexă a iubirii, în toate ipostazele sale, de la pasiune devastatoare la tandrețe salvatoare, Iolanta vine ca o declarație artistică aproape manifest: iubirea ca revelație, ca adevăr și ca forță care transformă omul din interior. Într-o lume tot mai grăbită, tot mai zgomotoasă și mai fragmentată, opera lui Ceaikovski pare să vorbească despre ceva ce societatea contemporană riscă să piardă: capacitatea de a vedea cu adevărat. O prințesă care nu știe că există lumina La suprafață, povestea este simplă și aproape mitologică. Iolanta, fiica Regelui René, trăiește într-o reședință izolată, protejată obsesiv de tatăl ei. Tânăra este nevăzătoare, însă nu știe acest lucru. Într-un gest disperat de iubire paternă, regele îi ascunde adevărul despre propria condiție și chiar despre existența luminii, construindu-i un univers artificial, în care durerea este suspendată prin necunoaștere. Dar orice paradis bazat pe iluzie este fragil. Totul se schimbă odată cu apariția cavalerului Vaudémont, străinul care pătrunde accidental în această lume închisă și care, prin iubire, îi dezvăluie Iolantei existența unei realități dincolo de limitele pe care le cunoștea. Din acel moment, opera lui Ceaikovski încetează să fie doar o poveste romantică și devine o meditație profundă despre curajul de a cunoaște, pentru că adevărata dramă a Iolantei nu este orbirea, ci confruntarea dintre confortul necunoașterii și riscul adevărului. Dragostea care nu protejează, ci eliberează În lectura scenică propusă de regizorul Slava Sambriș, această dimensiune simbolică este esențială. Iolanta nu vorbește doar despre vindecarea fizică, ci despre o trezire interioară, despre momentul fragil și inevitabil în care fiecare om trebuie să aleagă între siguranța unei iluzii și vulnerabilitatea libertății. Într-un contrast tulburător, două forme de iubire intră în conflict: iubirea posesiv-protectoare a regelui René și iubirea revelatoare a lui Vaudémont. Dacă tatăl crede că dragostea înseamnă protecție prin tăcere și ascundere, cavalerul îi oferă bceva infinit mai dificil: adevărul. Și poate tocmai aici se află modernitatea surprinzătoare a acestei opere. Într-o perioadă dominată de filtre, aparențe și realități atent cosmetizate, Iolanta adresează o întrebare incomodă: este iubirea autentică aceea care ne protejează de lume sau aceea care ne oferă puterea să o înfruntăm? Spectacolul promite să transforme această întrebare într-o experiență scenică intensă, într-un univers suspendat între basm și realitate, în care lumina nu capătă sens doar ca fenomen fizic, ci ca metaforă a lucidității. O distribuție care deschide festivalul sub semnul excelenței Producția Teatrului Naţional de Operă şi Balet „Maria Bieşu” din Chişinău, a cărei premieră a avut loc pe 3 martie 2026, aduce la București o echipă artistică solidă și o viziune scenică puternic ancorată în emoția autentică. Regia poartă semnătura lui Slava Sambriș, scenografia este realizată de Iurie Matei, costumele de Alina Rotaru, iar la pupitrul dirijoral se va afla maestrul Cristian Spătaru. În rolurile principale vor putea fi urmăriți artiști de mare sensibilitate și forță expresivă, într-un spectacol care mizează mai puțin pe grandilocvență și mai mult pe adevărul emoției. Distribuție: Iolanta – Valentina Nafornița; Vodemon – Dumitru Mîțu; Robert – Andrei Jilihovschi; Rene – Alexei Botnarciuc; Ebn-Hakia – Vitalie Maciunschi; Marta – Victoria Istratuc; Brigitta – Alexandra Procopovici, Laura – Tatiana Luchian; Bertrand – Gheroghe Severin; Almerik – Vadim Ceban Bucharest Opera Festival începe cu o promisiune Ajuns la cea de-a cincea ediție, Bucharest Opera Festival transformă, între 11 și 22 iunie, scena Operei Naționale București într-un spațiu al marilor emoții, reunind companii prestigioase din România și din străinătate, peste 1500 de artiști și douăsprezece seri consecutive dedicate operei, baletului și teatrului muzical. Dar începuturile au întotdeauna o greutate simbolică, iar faptul că ediția din 2026 debutează cu Iolanta spune poate totul despre direcția acestui festival: nu doar spectacole impresionante, ci povești care ating ceva esențial în noi, ntru că, în fond, opera lui Ceaikovski nu este despre orbire, ci despre momentul în care alegem să vedem și, uneori, prima lumină vine prin iubire. Programul complet al festivalului poate fi consultat aici!
Love affairs, marea evadare în pasiune: 1500 de artiști rescriu istoria iubirii la Opera Națională București
Bucharest Opera Festival 2026 revine, iar tema sa, LOVE AFFAIRS, promite să fie o confesiune colectivă despre ceea ce ne face cu adevărat umani: capacitatea de a iubi până la sacrificiu. O geografie a sentimentelor: 12 seri de pasiune fără margini Scena Operei Naționale București se pregătește să găzduiască un maraton al emoțiilor brute. Timp de 12 seri consecutive, cortina se va ridica pentru a dezvălui marile „afaceri ale inimii”. Nu vorbim despre simple spectacole, ci despre incursiuni în abisul sufletului uman. Vom vedea iubiri interzise care sfidează legile lumii, pasiuni mistuitoare care ard precum o flacără în vânt, destine care se frâng sub povara imposibilului și, în final, acea iubire mântuitoare care ne amintește că, în ciuda tragismului, viața merită trăită prin artă. Ediția din acest an este o odă adusă vulnerabilității. Într-o lume tot mai grăbită și mai digitalizată, Bucharest Opera Festival ne propune un exercițiu de sinceritate: să ne așezăm în liniștea catifelei roșii și să lăsăm muzica să ne reînvețe cum să simțim. Fiecare arie, fiecare pas de balet și fiecare acord orchestral vor fi niște fire invizibile care vor uni publicul cu eroii de pe scenă în aceeași respirație tăcută. Un colos artistic: 1500 de inimi bătând la unison Proporțiile festivalului sunt, în acest an, cu adevărat impresionante, dar dincolo de cifre se află pasiunea umană. Peste 1500 de artiști, cântăreți, balerini, muzicieni și echipe tehnice, vor lucra într-o armonie perfectă pentru a construi acest vis de vară. Este un efort titanic, un maraton artistic pe parcursul căruia oboseala este învinsă de bucuria de a dărui. Culisele vor deveni un furnicar de emoții, în care costumele de epocă și decorurile monumentale vor prinde viață sub mâinile unor maeștri ai iluziei scenice. Dialogul culturilor: de la soarele Italiei la misterul Japoniei Ediția 2026 mizează pe o formulă de o diversitate culturală fascinantă. Cinci invitați internaționali de prestigiu vor aduce la București parfumul marilor scene ale lumii. Orchestra Festivalului Puccini din Torre del Lago va aduce cu sine spiritul pur italian, acolo unde melancolia pucciniană s-a născut din briza mării. Opera Krakowska din Polonia, Teatrul Național de Operă și Balet „Maria Bieșu” din Chișinău și Opera de Stat din Ruse vor completa tabloul european cu interpretări pline de forță și rafinament. Însă, probabil cel mai așteptat moment al festivalului va fi prezența fascinantului Yamamoto Noh Theater din Osaka. Într-o premieră de o estetică rară, publicul bucureștean va fi invitat să descopere iubirea prin lentila teatrului Noh, o formă de artă japoneză milenară, în care masca, gestul ritualic și tăcerea vorbesc mai profund decât orice strigăt. Este o întâlnire între Orient și Occident, o dovadă că dragostea vorbește toate limbile pământului. Excelența românească: o singură voce pentru un întreg neam Festivalul nu este doar o fereastră către lume, ci și o oglindă a talentului românesc. Cele mai importante instituții lirice din țară își dau întâlnire pe scena din Piața Operei. De la rigoarea Operei Naționale București la entuziasmul Operei Naționale Române Iași și Timișoara, de la spiritul vibrant al Operei Maghiare din Cluj-Napoca la poveștile purtate de valurile mării de la Teatrul „Oleg Danovski” din Constanța sau forța artistică a Galațiului prin Teatrul „Nae Leonard”, alături de Orchestra de Cameră Radio, festivalul reprezintă o celebrare a unității prin cultură. Invitație la transcedență Bucharest Opera Festival 2026 este o invitație la mântuire prin frumos. Sub tema LOVE AFFAIRS, suntem chemați să ne recunoaștem propriile trăiri în oglinda scenei, să plângem alături de eroinele tragice și să sperăm alături de amanții idealiști. „Dacă inima ta are nevoie de un refugiu, dacă sufletul tău caută un răspuns la întrebările despre pasiune și destin, lasă-te purtat de vraja acestor 12 nopți! Vino să vezi cum marii artiști ai lumii dau viață iubirii, în singurul loc în care timpul nu are putere: pe scena Operei! Nu ratați spectacolul marilor sentimente! Bucureștiul vă așteaptă să scriem împreună cea mai frumoasă poveste de dragoste a verii 2026”. Programul complet al festivalului poate fi consultat pe site-ul oficial al Operei Naționale București: Opera Națională București – Calendar Festival
Un sărut, o vrajă, o lume întreagă suspendată între vis și destin – Frumoasa din Pădurea Adormită transformă scena Operei Naționale București într-un regat al emoției pure
Inspirat din celebrul basm al lui Charles Perrault, baletul urmărește destinul prințesei Aurora, o tânără a cărei viață pare binecuvântată încă de la naștere. Într-un regat cuprins de sărbătoare, regele și regina organizează un fastuos botez pentru fiica lor mult așteptată. Zânele bune sunt invitate să îi ofere micuței daruri magice: frumusețe, grație, inteligență și bunătate. Totul pare desprins dintr-o lume perfectă, până când apare malefica zână Carabosse, furioasă că nu a fost invitată la ceremonie. Mânată de răzbunare, aceasta rostește un blestem teribil: în ziua în care va împlini șaisprezece ani, Aurora se va înțepa într-un fus și va muri. Într-un moment încărcat de tensiune și speranță, Zâna Liliacului, simbol al protecției și luminii, intervine și schimbă destinul prințesei: Aurora nu va muri, ci va cădea într-un somn profund, din care va putea fi trezită doar prin puterea iubirii adevărate. Un basm despre destin, speranță și triumful iubirii Anii trec, iar regatul pare suspendat între timp și vis. Înconjurat de vegetație și tăcere, castelul adoarme odată cu prințesa sa, până când apare Prințul Désiré, ghidat de magie spre tărâmul uitat. Fascinat de imaginea misterioasă a Aurorei, prințul pornește într-o călătorie care îl conduce spre castelul adormit. Momentul întâlnirii lor reprezintă unul dintre cele mai emoționante puncte ale spectacolului: sărutul care rupe vraja și readuce viața în întregul regat. Finalul este o explozie de lumină și celebrare, într-o ceremonie grandioasă care reunește personaje de basm într-un adevărat festin scenic, unde iubirea, speranța și binele triumfă asupra întunericului. Muzica lui Ceaikovski – personajul invizibil care cucerește publicul Dacă povestea impresionează prin farmecul său atemporal, muzica lui Piotr Ilici Ceaikovski este cea care transformă baletul într-o experiență aproape hipnotică. Compozitorul creează un univers sonor de o intensitate rară, în care delicatețea alternează cu dramatismul, iar fiecare scenă este amplificată de orchestră într-un mod care atinge direct emoția spectatorului. De la valsurile regale și momentele de tensiune până la scenele de iubire și triumf, partitura lui Ceaikovski este considerată una dintre cele mai frumoase scrise vreodată pentru balet. Nu întâmplător, „Frumoasa din Pădurea Adormită” este adeseori numită capodopera absolută a baletului clasic, o experiență care vorbește despre lucruri universale: speranță, destin, răbdare, frumusețe și puterea iubirii de a învinge imposibilul. Pe scena Operei Naționale București, acest titlu emblematic promite un regal artistic și o ocazie rară de a redescoperi farmecul poveștilor clasice într-o formă de artă care continuă să emoționeze generații întregi. Regia și coregrafiaVasily Medvedev și Stanislav Fečo Decor, costume și luminiPavol Juráš Dirijor: Ciprian Teodorașcu Distribuția: Prințesa Aurora: Ada Gonzalez; Prințul Desire: Bogdan Cănilă; Zâna Liliac: Amyra Badro; Carabosse: Gigel Ungureanu; Regele: Virgil Ciocoiu; Regina: Florentina Vladu – debut; Catalabutte: Mircea Ioniță; Asistent Catalabutte: Cristian Gîdoi – debut; Zâna Candorii: Elena Chiriţă – debut; Zâna Făinii: Carlotta de Mattei – debut; Zâna Firimiturilor: Ruxandra Necula; Zâna Canarului: Diana Gal; Zâna Vigorii: Octavia Cristea; Patru Prinţi: Egoitz Segura, Sergiu Dan, Cristian Şuşu – debut, David Duțu – debut; Doi Vânători solo: Egoitz Segura – Daichi Yamagata – debut; Prinţesa Florina: Maria Gogonea; Pasărea Albastră: Daichi Yamagata – debut; Patru pietre preţioase: Ana Toderică, David Duţu – debut, Stefano Nappo, Riku Kawanishi – debut; Pisica Albă: Diana Gal; Motanul Încălţat: Sergiu Dan; Scufiţa Roşie Gabriela Durleci; Lupul: Cristian Șușu Maeștri de repetiții soliști: Adina Tudor, Andra Ionete, Gabriela Popovici, Eliza Maxim, Virgil Ciocoiu, Alexandra Gavrilescu Maeștri de repetiții ansamblu: Raluca Ciocoiu, Virgil Ciocoiu, Lăcrămioara Proca Cu participarea Orchestrei și a Ansamblului de Balet ale Operei Naționale București, a elevilor de la Liceul de Coregrafie „Floria Capsali”, București și a elevilor din cadrul Studioului de Balet pentru Copii și Tineret al Operei Naționale București Uneori, cea mai frumoasă evadare din realitate începe atunci când luminile din sală se sting, orchestra își începe acordurile, iar povestea prinde viață în fața ochilor tăi. „Frumoasa din Pădurea Adormită” de Piotr Ilici Ceaikovski aduce vineri, 22 mai și duminică, 24 mai, de la ora 18:30, pe scena Operei Naționale București, o lume în care realitatea se estompează, iar magia capătă formă, sunet și mișcare. Informații despre stagiunea 2025-2026, cât și calendarul spectacolelor și evenimentelor desfășurate la Opera Națională București puteți afla de pe site-ul oficial: https://www.operanb.ro/, de pe pagina de Instagram https://www.facebook.com/operanb.ro/, sau de pe pagina de Facebook: https://www.instagram.com/operanationalabucuresti/ . Biletele pot fi achiziționate atât on-line de pe situl https://tickets.operanb.ro cât și de la casa de bilete aflată în incinta operei din Bd. Mihail Kogălniceanu 70-72, sect. 5.
Madama Butterfly, pe scena Operei Naționale București
Acțiunea se deschide în Nagasaki, într-o casă cochetă de pe colină, unde tânăra Cio-Cio-San, numită cu gingășie Butterfly, își unește destinul cu ofițerul american Pinkerton. În timp ce consulul Sharpless îl avertizează pe ofițer asupra seriozității cu care tânăra tratează căsătoria, aceasta își rupe toate legăturile cu familia pentru a-l urma pe bărbatul iubit. Departe de a fi o joacă, dragostea ei devine singurul refugiu într-o lume care o respinge. Trec trei ani în care Butterfly crește singură copilul rod al acestei iubiri, refuzând să accepte că Pinkerton, plecat peste ocean, ar putea s-o fi uitat. Încrederea ei în jurământul lui rămâne neclintită, chiar și atunci când Sharpless, vizibil tulburat, se întoarce cu vestea că ofițerul este acum recăsătorit și revine doar pentru a-și lua fiul. Durerea unei mame devine oglinda unei tragedii universale. După o noapte de așteptare plină de speranță, Butterfly adoarme, iar zorii aduc cu ei sunetul navei care intră în port. Încrezătoare, se pregătește să-și întâmpine soțul, însă Pinkerton apare însoțit de Kate, noua sa soție, iar adevărul crud este dezvăluit. Suzuki, loiala cameristă, înțelege înaintea tuturor că sfârșitul este inevitabil. Cu o demnitate sfâșietoare, Butterfly acceptă realitatea și îi cere lui Pinkerton să-și ia copilul. În timp ce micuțul își așteaptă tatăl, ea își curmă viața, lăsând ca ultim ecou strigătul disperat al celui care a pierdut prea târziu ceea ce nu a știut să prețuiască. Regie: Jean Rânzescu Decor: Theodor Kiriakoff Suruceanu Costume: Elena Feodorov Adaptare scenografică: Cătălin I. Arbore Maeștri de cor: Adrian Ionescu, Ethan Schmeisser Asistent de regie: Alexandru Nagy Dirijor: Daniel Jinga Distribuția: Butterfly: Marta Sandu Ofrim – debut; Pinkerton: Daniel Magdal; Suzuki: Mihaela Ișpan; Kate: Cristina Eremia; Sharpless: Vicentiu Țăranu; Goro: Ioan Coca; Yamadori: Daniel Filipescu; Bonzo: David Miron; Comisarul imperial: Vasile Chișiu; Ofițerul stării civile: Mihai Iacob; Copilul: Nicolas Mamot Cu participarea Orchestrei și a Corului Operei Naționale București. Când emoția devine artă și fiecare notă spune o poveste, ia naștere o experiență care te schimbă pentru totdeauna. Un spectacol copleșitor, o poveste atemporală și o muzică ce pătrunde până în cele mai adânci straturi ale sufletului, ”Madama Butterfly” este opera care nu trebuie ratată, duminică, 10 mai, de la ora 18:30, la Opera Națională București.
Aida, tragedia iubirii imposibile, revine pe scena Operei Naționale București
Acțiunea se desfășoară în Egiptul antic, unde Regele trebuie să desemneze un nou general pentru a respinge armatele etiopienilor. Tânărul Radames visează la această onoare, însă destinul îi pregătește o încercare crudă: este îndrăgostit de Aida, prințesă etiopiană devenită sclavă la curtea din Memphis. Alegerea lui Radames ca general îl obligă să lupte chiar împotriva poporului Aidei și, implicit, împotriva tatălui ei, regele Amonasro. Victoria egiptenilor aduce glorie și gelozie. Amneris, fiica faraonului, îl iubește pe Radames și bănuiește sentimentele acestuia pentru Aida. Pentru a afla adevărul, o supune pe Aida unei crude probe emoționale, prefăcându-se că Radames a murit, iar adevărul iese la iveală și tensiunea se amplifică. Momentul triumfal al operei este marșul victoriei, când Radames defilează în fața faraonului și a marilor preoți, având printre prizonieri chiar pe Amonasro. Ca recompensă, faraonul îi oferă mâna fiicei sale, Amneris, decizie care declanșează tragedia finală. Pe malul Nilului, Amonasro o forțează pe Aida să smulgă planurile militare de la Radames. Orbit de iubire, acesta cedează, iar trădarea este descoperită. Aida și tatăl ei fug, Radames se predă și este condamnat la moarte. Nici implorările disperate ale lui Amneris nu-l pot salva. În scena finală, de o forță emoțională devastatoare, Radames este îngropat de viu, dar o regăsește acolo pe Aida. Cei doi cântă imnul iubirii lor dincolo de moarte, în timp ce Amneris plânge deasupra mormântului. Regia: Plamen Kartalov Scenografia: Viorica Petrovici Coregrafia: Francisc Valkay Maeștri de cor: Adrian Ionescu, Ethan Schmeisser Asistent de regie: Alexandru Nagy Maestru de repetiții balet: Tamara Grimmer Distribuția: Dirijor: Vlad Conta Distribuția: Aida: Paula Iancic; Radames: Teodor Ilincăi; Amneris: Sorana Negrea; Amonasro: Vasile Chisiu; Ramfis: Leonard Bernad; Regele: Filip Panait; Mesagerul: Ciprian Pahonea; Marea Preoteasă: Stanca Maria Manoleanu Solişti balet: Raluca Jercea; Diana Gal; Tiberiu Pepenică Cu participarea Orchestrei, Corului și a Baletului Operei Naționale București. Joi, 30 aprilie, de la ora 18:30, la Opera Națională București, „Aida” rămâne în suflet ca o rană frumoasă, o iubire care sfidează viața, puterea și moartea însăși. „Aida” se stinge în șoaptă, dar răsună pentru totdeauna, ca o promisiune că iubirea adevărată nu cunoaște limite, nici morminte. Când cortina cade, rămâne un adevăr dureros și sublim: unele iubiri nu sunt menite să fie salvate, ci să devină nemuritoare.
Romeo și Julieta – un singur suflet, dragoste tragică, destin și timp, pe scena Operei Naționale București
În 1934, prestigiosul Teatru Kirov din Leningrad l-a însărcinat pe Serghei Prokofiev să creeze un balet bazat pe o lucrare a lui William Shakespeare. Fascinat de multă vreme de povestea lui Romeo și a Julietei, Prokofiev a propus teatrului acest subiect, însă a fost refuzat, viziunea sa concretizându-se mai târziu, prin colaborarea cu Teatrul Bolșoi din Moscova. De-a lungul baletului, ne este spusă o emoționantă poveste în muzică. Introducerea în actul al treilea, preludiu pentru deznodământul dramei, este un exemplu grăitor în acest sens: ca într-o uvertură de operă, compozitorul ne face să înțelegem, grație unui acord de deschidere puternic și disonant, că povestea celor doi tineri, Romeo și Julieta, se va termina prost. Romeo și Julieta spune povestea a doi tineri din Verona, Romeo și Julieta, care se întâlnesc întâmplător și se îndrăgostesc nebunește. Cu toate acestea, familia Julietei are deja o căsătorie aranjată pentru ea. În ciuda opoziției celor două familii, tinerii nu se pot abține să nu se iubească, dar este un sentiment care, deși reciproc, este sortit eșecului. Chiar și așa, cei doi tineri urmează calea inimii lor, căsătorindu-se în secret în cadrul unei ceremonii. Dar soarta așteaptă o altă „mișcare”, moartea unuia dintre cei mai buni prieteni ai lui Romeo, cauzată de verișorul Julietei, este răzbunată de Romeo, care îl ucide. În fața acestei situații în care trebuie să se despartă, Romeo fiind nevoit să părăsească Verona, Julieta cere ajutorul părintelui Lorenzo. Astfel, elaborează planul de a lua un elixir pentru a face să pară că a decedat, trimițându-i lui Romeo planul pentru a putea fi împreună, dar mesajul ajunge prea târziu la destinație. Romeo ajunge la cripta în care fusese depusă de familie, crezând că este moartă, și îndurerat, se otrăvește. Julieta se trezește și deznădăjduită, soarbe și ea din sticla cu otravă, pășind împreună pe drumul dragostei eterne. În această producție excepțională de balet, Renato Zanella alege o dramaturgie puternică. Luxul și violența, pământenismul și frumusețea se amestecă, restabilind pasiunea dramei lui Shakespeare. Urmărind cu scrupulozitate partitura lui Serghei Prokofiev, ea însăși cât mai aproape de piesă, coregraful oferă o versiune a lui „Romeo și Julieta” în care „băiețelul devine bărbat” în fața unei Juliete pasionate care, abia ieșită din copilărie, intră și ea tragic în maturitate. Această iubire nu poate fi exprimată în plină zi, deoarece familiile lor, Montaigue și Capulet, perpetuează o ură ancestrală una față de cealaltă. Inspirate de Renașterea italiană, decorurile și costumele somptuoase ne transportă într-o Verona atent reconstruită. „Romeo și Julieta” poate fi considerat manifestul unui excepțional proiect de balet, oferind un dialog foarte personal între tradiție și inovație muzicală și, mai ales, muzica în slujba dramei lui Shakespeare. Regie și coregrafie: Renato Zanella Decor: Alessandro Camera Costume: Carla Ricotti Lumini: Vinicio Cheli Asistent de coregrafie: Adina Tudor Dirijor: Tiberiu Soare Distribuția: Julieta: Rin Okuno – debut, Romeo: Robert Enache, Mercutio: Răzvan Cacoveanu, Tybalt: Bogdan Cănilă, Paris: Egoitz Segura, Rozalinda: Ada Gonzalez, Benvolio: Stefano Nappo, Lady Capulet: Katrin Kennedy, Capulet: Gigel Ungureanu, Lady Montague: Eliza Maxim, Montague: Sergiu Dan, Duetul de la miezul nopţii: Ana Toderică, Jorge Barani, Prietenele lui Mercutio: Diana Gal, Gabriela Durleci, Maria Gogonea, Părintele Lorenzo: Virgil Ciocoiu, Doica Julietei: Lăcrămioara Proca, Isabel: Raluca Ciocoiu, DJ: Riku Kawanishi – debut Maeştri de repetiţie: Adina Tudor, Bianca Fota, Virgil Ciocoiu, Alexandra Gavrilescu, Tamara Grimmer, Raluca Ciocoiu Cu participarea Orchestrei și a Ansamblului de Balet al Operei Naționale București Miercuri, 29 aprilie, de la ora 18:30 descoperiți emoția cu baletul „Romeo și Julieta”, o poveste despre iubire eternă, dincolo de moarte, pe scena Operei Naționale București.
Tosca – iubire, trădare și sacrificiu pe acordurile geniului lui Puccini la Opera Națională București
Considerată una dintre cele mai dramatice și iubite opere ale sale, ”Tosca” reunește tot ceea ce are viața mai intens, iubire, gelozie, trădare și moarte, într-un spectacol care atinge sufletul fiecărui spectator. Acțiunea este plasată în Roma, în anul 1800, într-o perioadă de tulburări politice. Floria Tosca, o cântăreață celebră, este îndrăgostită de pictorul Mario Cavaradossi, un idealist care susține libertatea și justiția. În încercarea de a-l salva pe prietenul său Angelotti, un fugar politic, Cavaradossi devine ținta Baronului Scarpia, crudul șef al poliției romane. Scarpia, obsedat de Tosca, o manipulează pentru a-și atinge scopul: arestarea lui Cavaradossi. Într-un moment de disperare, Tosca devine pradă capcanei întinse de Scarpia: îi promite eliberarea iubitului ei în schimbul onoarei. Însă, copleșită de oroare, îl ucide pe tiran. Crezând că a obținut libertatea pentru Mario, află prea târziu că a fost trădată. Într-un final de o forță tragică, Tosca moare alături de iubitul ei ucis de plutonul închisorii. Această producție a Operei Naționale București promite o experiență totală, o îmbinare perfectă între dramatismul scenei și frumusețea muzicii pucciniene. Decorurile elaborate redau atmosfera Romei baroce, iar costumele de epocă și regia atentă vor transporta publicul direct în inima poveștii. Aria ”Vissi d’arte”, interpretată de Tosca, este un strigăt sfâșietor către divinitate, o rugăciune a unei femei care iubește și suferă, iar ”E lucevan le stelle”, cântată de Cavaradossi înainte de moarte, rămâne una dintre cele mai tulburătoare mărturisiri de dragoste din istoria operei. Regie, decor, costume și light design: Mario De Carlo Dirijor: Daniel Jinga Distribuția: Floria Tosca: Madeleine Pascu/Iulia Isaev; Mario Cavaradossi: Alin Stoica/Andrei Manea – invitat; Scarpia: Ștefan Ignat; Cesare Angelotti: Marius Boloș; Sacrestano: Ion Dimieru; Spoletta: Andrei Lazăr; Sciarrone: Dan Indricău; Un carceriere: Filip Panait; Un pastore: Monica Luca Cu participarea Orchestrei și Corului și a Corului de Copii al Operei Naționale București. „Tosca” este o confesiune a sufletului omenesc, o călătorie prin cele mai adânci trăiri și o dovadă că arta poate învinge timpul. Pe 25 și 26 aprilie, scena Operei Naționale București devine templul unei emoții nemuritoare.
Carmen – prăbușirea unui destin, pe scena Operei Naționale București
În dragoste și în război orice este permis! Chiar este permis orice? Și atunci ce este dragostea? O joacă, un capriciu, gelozie, furie, ură, nesăbuință, nebunie? Să fie disperare căutând să păstrezi cu ultimele puteri ceea ce a mai rămas din ceea ce a fost? Să fie slăbiciune lăsându-te pradă capriciilor, bănuielilor, jocului meschin? Și dacă este un joc meschin, mai este dragoste? Îți este permis să cânți și să dansezi cu toată forța și pasiunea, așa cum doar tu știi, dar nu de unul singur, îți este permis, să zâmbești, să crezi, să taci, să vorbești, să asculți, să alini, să ai încredere și să primești la rândul tău toate acestea. Îți este permis, chiar după ce creezi, să distrugi? Îți este permis să zbori… Și dacă în timpul acestui zbor ceva din toate acestea se pierde, ești liber să pleci, ești liber să devii altul, ești liber să crezi în alte idealuri, ești liber să fii tu însuți – ești liber să fii liber, de celălalt? Este permisă chiar și moartea? Opera „Carmen” de Georges Bizet surprinde ciocnirea devastatoare dintre dorință și datorie: Don José, prins între inocența trecutului și magnetismul nestăvilit al lui Carmen, își abandonează identitatea pentru o iubire care promite libertate, dar cere totul. Într-o lume a pasiunilor extreme, Carmen trăiește fără compromisuri, refuzând să fie posedată, în timp ce Don José se prăbușește într-o obsesie care îi consumă rațiunea. Destinele lor se înlănțuie într-un dans fatal, unde fiecare alegere îi apropie inevitabil de moarte. Bine și rău, avânt și decădere, fericire și nebunie, dragoste și ură, viață și moarte. DUALITATE – ai mai putea fi același după ce îți ucizi iubirea? Ai mai putea iubi? Te-ai mai putea iubi chiar și pe tine? Regie artistică și light design: Ada Lupu Hausvater Scenografie: Helmut Stürmer Costume: Corina Grămoșteanu Coregrafie: Flavia Giurgiu Asistent dirijor: Mircea Pădurariu Asistent de regie: Alexandru Nagy Asistent de coregrafie: Alexandra Gavrilescu Asistent scenografie costume și decor: Dariana Pau Dirijori cor: Adrian Ionescu, Ethan Schmeisser Dirijor cor copii: Smaranda Morgovan Dirijor: Ciprian Teodorașcu Distribuția: Carmen: Mihaela Ișpan/Sorana Negrea; Don José: Liviu Indricău/Lucian Corchiș; Micaela: Diana Rad – invitată/Andreea Bucur; Escamillo: Alexandru Constantin; Frasquita: Andreea Guriță Novac; Mercedes: Sidonia Nica; Le Dancaïre: Andrei Lazăr; Le Remendado: Ciprian Pahonea/Ioan Coca; Zuniga: Alexandru Matei; Moralès; Florin Simionca Cu participarea Orchestrei, Corului, Ansamblului de Balet și a Corului de Copii ale Operei Naționale București. Iubirea absolută, trăită fără limite, devine o forță care nu eliberează, ci distruge tot ce atinge. Miercuri, 22 aprilie, și joi, 23 aprilie, de la ora 18:30, găsiți posibile răspunsuri în opera „Carmen”, la Opera Națională București.
L L
Opera, a cărei premieră mondială a avut loc în 1853 la Teatro La Fenice din Veneția, a trecut de la un debut controversat la un triumf absolut. Povestea Violettei, femeia care iubește dincolo de convenții, până la sacrificiu, continuă să emoționeze generații întregi, iar muzica lui Verdi, intensă și pasională, transformă fiecare moment într-o confesiune a inimii. La Paris, în saloanele strălucitoare ale vieții mondene, frumoasa curtezană Violetta Valéry își trăiește clipa, ignorând fragilitatea propriei sănătăți. Într-o seară, îl întâlnește pe Alfredo Germont, un tânăr nobil sincer și pasional, care o iubește cu un devotament neobișnuit. Între cei doi se naște o poveste de dragoste intensă, dar sortită pieirii, căci Violetta, marcată de boală și de prejudecățile lumii, este nevoită să aleagă între fericirea personală și onoarea familiei lui Alfredo. Pe măsură ce drama se adâncește, sacrificiul Violettei devine o metaforă a iubirii absolute. Renunțând la omul iubit pentru a-i salva viitorul, trăiește în izolare și suferință, purtându-și destinul cu o demnitate sfâșietoare. În final, pe patul de moarte, Violetta primește iertarea și dragostea lui Alfredo, însă este prea târziu, clipa regăsirii coincide cu cea a despărțirii definitive. Regie şi mişcare scenică: Paul Curran Scenografie: Gary McCann Maeștri de cor: Adrian Ionescu, Ethan Schmeisser Lighting design: Paul Hackenmueller Asistenți de regie: Paula Stoica, Claudia Machedon Dirijor: Daniel Jinga Distribuția: Violetta: Georgiana Dumitru/Aida Pascu – invitată/Cristina Maria Oltean; Alfredo: Andrei Petre/Alin Stoica; Germont: Iordache Basalic/Adrian Mărcan/Petros Salatas – invitat; Annina: Cristina Eremia/Daniela Carstea – debut; Gastone: Ioan Coca; Flora: Sidonia Nica/Sorana Negrea; Baronul: David Miron; Marchizul: Daniel Filipescu; Doctorul: Alexandru Matei – debut; Giuseppe: Narcis Brebeanu; Comisionarul/Servitorul: Alin Mânzat. Cu participarea Corului și a Orchestrei Operei Naționale București. „La Traviata” nu este doar o operă, ci o experiență în care scena Operei Naționale București devine inimă, suflare și lacrimă. „La Traviata” te va face să simți iubirea, durerea și speranța așa cum doar Verdi a știut să le transpună.
Nunta lui Figaro, pe scena Operei Naționale București
În centrul poveștii se află Figaro și Susanna, doi îndrăgostiți care încearcă să-și ducă la bun sfârșit nunta, în timp ce contele Almaviva își folosește puterea pentru a o seduce pe Susanna, ignorând-o complet pe soția sa. Într-o singură zi, castelul devine un labirint de uși trântite, scrisori anonime, identități schimbate și planuri care se întorc pe dos, într-un ritm amețitor. Cum poate o singură zi să schimbe totul, să întoarcă servitorii împotriva stăpânilor și să dezvăluie adevăruri pe care nimeni nu vrea să le audă? Mozart și libretistul Lorenzo Da Ponte demască, într-un stil umoristic tăios, abuzul de putere, ipocrizia și vanitatea, fără să sacrifice un singur moment de tandrețe sau frumusețe muzicală. Fiecare arie devine o confesiune: suspinele Contesei, verva Susannei, furia comică a lui Figaro, nesiguranța adolescentină a lui Cherubino, toate se împletesc într-o partitură care nu îmbătrânește niciodată. Regie: Sir David Pountney Scenograf decoruri: Leslie Travers Scenograf costume: Ula Shevtsov Lighting designer: Eyal Levi Maeștri de cor: Adrian Ionescu, Ethan Schmeisser Asistenți de regie: Claudia Machedon Mișcare scenică: Beatrice Șerbănescu Dirijor: Arnaud Arbet – invitat Distribuția: Figaro: Iustinian Zetea; Susanna: Mădălina Barbu; Contesa: Simona Neagu; Contele Almaviva: Adrian Mărcan; Cherubino: Mihaela Ișpan; Don Bartolo: Damian Vlad; Marcellina: Adina Secobeanu; Don Basilio: Liviu Indricău; Curzio: Ioan Coca; Antonio: David Miron; Barbarina: Andreea Guriță Novac Cu participarea Orchestrei și a Corului Operei Naționale București. Duminică, 5 aprilie, de la ora 18:30, ești pregătit să râzi, să ți se strângă inima și să simți cum, în spatele comediei, se ascund întrebări foarte actuale despre demnitate, iubire și libertate?