Etichetă: romania

Acel martie, thrillerul româno-spaniol al lui Iura Luncașu, intră în cinematografe din 4 martie, cu Esther Acebo și Costas Mandylor în distribuție

Filmul a fost turnat în 24 de zile, la Cluj-Napoca și pe domeniul Castell de Peñíscola, în Spania, și reunește o distribuție internațională: Esther Acebo (cunoscută din „La Casa del Papel”), Costas Mandylor (franciza „Saw”), Luke Roberts (apariții în „Game of Thrones”, „Ransom”, „Batman”) și Didi Anderson („The Hitman’s Wife”, „Ransom”). Fostul fotbalist Gică Craioveanu are o apariție specială. Rolurile principale sunt interpretate de Mădălina Bellariu Ion și Eduard Trică. „Sunt foarte bucuros că am avut ocazia să lucrez cu o echipă extraordinară și să dăm viață unei povești atât de bine scrise de Olivia Odăianu. A fost un film plin de provocări, dar și de satisfacții enorme. Cred foarte mult în acest proiect și îi invit pe toți să îl descopere în cinematografe”, a declarat regizorul Iura Luncașu. Pentru Olivia Odăianu, „Acel martie” este prima ecranizare a unui roman semnat de ea. „Din prima clipă am simțit o conexiune puternică, iar acest lucru ne-a condus firesc până la realizarea filmului. Sunt mândră că romanul meu a prins viață și că povestea va ajunge la un public cât mai larg”, a transmis autoarea. Povestea o urmărește pe Anabel Albu (Mădălina Bellariu Ion), agentă a serviciilor de informații românești, însărcinată să-l supravegheze pe Vlad Bratu (Eduard Trică), cercetător implicat într-un proiect științific de importanță strategică. În încercarea de a împiedica folosirea descoperirii sale de către un stat dispus să o transforme într-un instrument de control și manipulare, Vlad declanșează o serie de evenimente care o prind pe Anabel între loialitatea față de misiune și adevărul pe care începe să îl descopere. Mădălina Bellariu Ion, cunoscută și din „The Young Pope” și proiecte internaționale precum „Grace” sau „Take Cover”, semnează și ca producătoare, iar filmul marchează primul ei rol principal într-un lungmetraj românesc. Eduard Trică, cu formare la USC School of Dramatic Arts din Los Angeles, a descris proiectul drept „o experiență extrem de specială”, filmată în România și Spania. Distribuția include și actori români precum Bob Rădulescu, Diana Sar, Vlad Marin și Cătălin Herlo. „Acel martie” este o producție KSM Production, realizată de Nicu Claudiu Moldovan, Iura Luncașu, Mădălina Bellariu Ion, Sorin Lungu și Bogdan Mărginean. Producția a beneficiat de sprijinul mai multor parteneri și sponsori, precum și de parteneriate instituționale cu Primăria Cluj-Napoca și Primăria Peñíscola. KSM Production, fondată în 2024 la Cluj-Napoca, își propune să dezvolte producții cinematografice cu deschidere internațională, iar „That March / Acel martie” este prezentat ca un pas important în această direcție.

Petrișor Peiu (AUR): România înregistrează cea mai mare creștere a datoriei guvernamentale din UE

Potrivit declarațiilor lui Petrișor Peiu, România a înregistrat o creștere a datoriei guvernamentale de 5,5% din PIB, cea mai ridicată din Uniunea Europeană pentru perioada trecută în analiză. „România are cea mai mare creștere a datoriei guvernamentale din întreaga Uniune Europeană în trimestrul III din 2025 față de trimestrul III din 2024: 5,5% din PIB”, a declarat Petrișor Peiu. Comparațiile făcute de Petrișor Peiu Liderul senatorilor AUR a pus în context aceste cifre, comparând nivelul îndatorării cu principalele cheltuieli publice ale statului: „România cheltuiește, într-un an, 3,3% din PIB pentru educație, dar face datorii suplimentare de 5,5% din PIB.” „România cheltuiește, într-un an, în jur de 5,6% din PIB pentru sănătate, dar face datorii suplimentare de 5,5% din PIB.” Peiu a atras atenția și asupra costurilor viitoare ale împrumuturilor actuale: „Fiecare miliard de euro împrumutat acum se va dubla în următorii 10 ani, din cauza dobânzilor.” „La datoria publică pe care o avem azi (cam 61% din PIB), numai dobânzile plătite anual reprezintă 3% din PIB.” Angajamente pentru cheltuieli militare În declarațiile sale, liderul AUR a menționat și angajamentele recente ale guvernului: „România tocmai ce s-a angajat să își crească cheltuielile pentru înarmare la 5% din PIB.” „Guvernul PSD PNL USR UDMR tocmai a mai luat un împrumut de peste 4% din PIB pentru a cumpăra armament din Franța și Germania.” În final, Petrișor Peiu a formulat mai multe întrebări legate de sustenabilitatea modelului economic actual: „Cum poate avansa o țară care cheltuie pentru educație la fel de mult ca pentru plata dobânzilor la niște împrumuturi obscen de mari? Cum poate avansa o țară care are creștere economică sub 1% din PIB, dar creștere de datorie de 5,5% din PIB? Cum poate avansa o țară care își propune să cheltuiască pentru armament învechit mai mult decât pentru educație?”

Tenismenul sponsorizat de Ion Țiriac a lăsat România pentru Franța, dar a fost învins de un român la Australian Open

Yannick Alexandrescu, tânărul minune în vârstă de 18 ani care și-a schimbat cetățenia sportivă, iar acum evoluează pentru Franța, a suferit o înfrângere total neașteptată, chiar împotriva unui român. Yannick Alexandrescu, fiul fostului comentator de Formula 1 Miki Alexandrescu, a reprezentat România până la vârsta de 18 ani, fiind sponsorizat de Fundația lui Ion Țiriac. Văzut drept o mare speranță a tenisului și comparat cu Ilie Năstase, tânărul a renunțat la steagul României la începutul lunii decembrie 2025, iar acum reprezintă Franța. Alexandrescu a mers, astfel, la primul turneu de Grand Slam din postura de jucător al Franței, intrând în concursul juniorilor de la Australian Open ca favorit principal. Favorit principal la Australian Open, tânărul care a renunțat la România pentru Franța a fost învins chiar de un român În mod paradoxal, Yannick Alexandrescu a întâlnit un jucător român, pe Matei Todoran, în runda inaugurală de la Australian Open, rezultatul meciului fiind neverosimil. Yannick a fost învins duminică în minimum de seturi de fostul său conațional, scor 7-6(5), 6-2. Eliminarea lui Alexandrescu de către Todoran a fost cu atât mai surprinzătoare cu cât între cei doi este o diferență de 30 de locuri în clasamentul mondial al juniorilor. Yannick Alexandrescu este clasat pe locul 2 mondial, în timp ce Matei Todoran ocupă poziția 32. Matei este singurul român prezent pe tabloul de simplu al concursului juniorilor de la Australian Open. A început să joace tenis la 6 ani, iar suprafața sa preferată este hardul, pe care se desfășoară și turneul de la Melbourne. Todoran se va duela în faza următoare cu germanul Oliver Majdandzic (17 ani, locul 63 mondial, la juniori). Matei Todoran (foto dreapta) l-a învins pe Yannick Alexandrescu în primul tur la Australian Open, în concursul juniorilor. Sursă foto: Matei Todoran Instagram. De ce a renunțat Yannik Alexandrescu să mai reprezinte România Yannick Alexandrescu a surprins pe toată lumea anunțând că renunță la România în favoarea Franței. Principalul motiv a fost faptul că Federația Franceză de Tenis (FFT) îi oferă condiții mult mai bune decât cele din țara noastră: „Sigur că ne pare foarte rău pentru că am pierdut un jucător de excepție, cu performanțe deosebite la nivel de juniori. În al doilea rând, el are și pașaport francez de mai mult timp. Iar în al treilea rând, nu trebuie să omitem faptul că Federația Franceză de Tenis a avut buget pentru 2024, atenție, 460 de milioane de euro, în timp ce întreg Ministerul Sportului din România (n.r. – Agenția Națională pentru Sport) a avut vreo 25 de milioane de euro, pentru toate cele 73 de federatii. În timp ce Federația de tenis a avut 0 lei și, să nu uităm, în ultimii 8 ani, finanțarea sistată. Nu mi-a zis nimic personal. N-am știut absolut nimic, a fost o surpriză și pentru noi. Dar, având în vedere ce v-am spus, legat de buget, sigur că șansele lui de dezvoltare ca și sportiv sunt mai mari acolo. Îi doresc mult succes și în primul rând trebuie să fie sănătos pentru a putea obține performanțele pe care și le dorește”, a precizat George Cosac, președinte Federației Române de Tenis (FRT), pentru ProSport.

România suflă-n ciorbă / Cele mai iubite ciorbe ale românilor / Cât costă cea mai scumpă ciorbă din România

Toată lumea știe că termenul „ciorbă” vine din turcescul çorba, care înseamnă, pur și simplu, supă. Termenul a fost preluat în limba română în perioada dominației otomane din secolele XV – XVIII, alături de altele, însă e de reținut un lucru: turcii au venit doar cu substantivul, românii au venit cu identitatea culinară. Înainte de dominația otomană, aveam niște fierturi, zeamă sau borș, în strict sensul său de „fiertură”: mâncăruri apoase făcute la disperare, că eram săraci, cu ce mai găseam prin curte: legume, ierburi, cereale, rareori, carne. Vine un moment pentru orice ciorbă Se obișnuia acrirea, chiar dacă nu era un standard gastronomic, iar pentru asta se folosea zer, oțet, aguridă, zeamă de varză. Dar vine un moment în istoria fiecărei ciorbe și momentul ăla se numește acrire. Restul Europei mergea pe ciorbe îngroșate, cu gust cumva neutru, fără pitoresc, dar la români se merge tare pe acrire. Așa se introduce și borșul fermentat, oțetul, zeama de varză și, mult, mult mai târziu, lămâia. Compromisul dintre sărăcie și gastronomie Ciorba devine un ceva elaborat, bun, menit să împace, cumva, resursele limitate ale țăranului român cu munca fizică, grea, care cere calorii multe, suficiente. Ciorba capătă funcție culturală – ea e atât de densă, că ține de foame și nu-ți mai trebuie nimic altceva, timp de multe ore. Ciorba e compromisul natural între „sărăcie și nevoi și neam” – cu legume și ingrediente fără pretenții (oase, organe, resturi), hrănești guri multe, ține mult timp și se reîncălzește bine. Nu e ciorbă, e capodoperă Plus că anotimpul și pământul îți pun la dispoziție o varietate de ingrediente. Doar creativitate să ai. În timp, ciorba devine o capodoperă: de lobodă, de salată, de ștevie, de fasole, de cartofi… „după posibilități”. Prin secolele XVIII – XIX ciorba capătă specificități în funcție de regiuni. În Moldova se merge pe acrire cu borș și pe verdețuri, în Muntenia – pe legume și oțet, în Ardeal – pe smântână și afumătură, pe model maghiar și în Dobrogea – pe ciorba de pește, acră și limpede. Comunismul a ajutat ciorba, dar și ciorba i-a ajutat pe români În perioada interbelică, ciorba își câștigă locul de onoare în meniurile restaurantelor. Ea este introdusă în cărți de bucate și apar forme, dacă vreți, „canonizate”: ciorba de perișoare, ciorbă rădăuțeană, ciorbă de burtă, ciorbă de văcuță. Starea economică precară din perioada comunismului a ajutat-o pe ciorbă să reziste timpului, căci era hrănitoare și sățioasă, personalizabilă și ieftină. Ciorba e cicăleala mamei („trebuie să mănânci ciorbă”), vorbă de spirit de la bunica („ciorba e sănătoasă”), trecută în Constituție de tata („toată lumea mănâncă ciorbă – este o stare de fapt”). Europa și ciorba Așa cum  „nimeni nu ajunge la Tatăl decât numai prin Mine”, tot astfel, nimeni nu ajunge la desert decât numai prin ciorbă. Dar nu numai România iubește ciorba, toată Europa iubește ciorba și, așa cum noi am regionalizat-o și am pus-o în canoane gastronomice, tot astfel au făcut și grecii, și sârbii, și francezii, spaniolii. Francezii excelează la supe simple, pur și simplu perfecte, ireproșabile. Supa cu ceapă caramelizată, concentrată și cu brânză gratinată e decadență pură. Bouillabaisse este o supă de pește, complexă, atât de atent construită, că zici că-i ritual. Żurek – o lingură de ciudățenie, trei de genialitate Spaniolii au dezvoltat o supa castellana, cu usturoi, boia și ou – o chestie rustică, simplă și profundă. Aici nu mai e despre gastronomie, aici e despre identitate culturală, să ne-nțelegem! Italienii fac așa niște supe, că zici că-i tocăniță ceva mai fluidă, dar sunt sățioase și satisfăcătoare – Minestrone – un echilibru cosmic între legume, fasole, paste. Ribolitta din Toscana e atât de densă, că poți s-o mănânci cu furculița. În Ungaria, Gulyásleves e o adevărăciune densă, intensă, cu carne gătită lent și boia – probabil una dintre supele cu cea mai puternică personalitate – ușor de recunoscut dintr-o mie. Polonia are Żurek – e făcută cu maia fermentată, cârnați și ou – o ciudățenie la prima lingură, genială la  a treia. Grecia are supe vindecătoare. Ele tămăduiesc și alină, te învie și din morți. Avgolemono – cu ou și cu lămâie are un gust de proaspă-acru de mori și înviezi la loc. România e foarte bine reprezentată la capitolul ciorbe. La români, ciorba e de bază, un protocol sfânt al mesei tihnite. Nu e fiță, e bază și nu e declarație identitară, e comandă. Unele restaurante din București au dus-o până mai departe. Până acolo unde românii săraci din secolul al XVI-lea nici cu gândul nu s-ar fi gândit. Un restaurant de fine-dining din București a reinventat, vezi Doamne, ciorba de vită, numai că în loc de vita banală, folosește vita Wagyu, preferată pentru marmorație și frăgezimea superioară, măritată cu legume bio, din ferma proprie a localului. Ciorba este împachetată fancy și prietenos cu snobii, cu un preț calculat și satisfăcător pentru clientela cu pretenții: 110 lei.

Jaful tezaurului dacic a provocat daune de un sfert de milion de euro Muzeului Drents din Olanda

Jaful tezaurului dacic de la Muzeul Drents din Assen a produs pagube de aproximativ 250.000 de euro și instituției în sine, relatează presa olandeză, care evocă un an de la tristul eveniment ce a cutremurat nu doar România, ci și Olanda, prin anvergura sa. Prejudiciul a însemnat nu doar furtul în sine, ci și distrugerea pe care a provocat-o explozibilul. Acesta include ușa spartă, virtinele sparte, podeaua distrusă din cauza explozibilului, pereții și tavanul, de asemenea. Muzeul a fost închis o săptămână după jaf Chiar și costurile pentru curățenie au ridicat cuantumul pagubelor aduse muzeului la un sfert de milion de euro. Un purtător de cuvânt al Muzeului Drents a declarat că la toate acestea se adaugă onorariile de consultanță și pierderea veniturilor aduse de vizitatori: „Pe lângă pagubele materiale, există alte două componente: onorariile de consultanță și pierderea veniturilor vizitatorilor”. Furtul tezaurului dacic alcătuit din Coiful de la Coțofenești și cele trei brățări au obligat muzeul să se închidă timp de o săptămână. Spațiul expozițional a fost inutilizabil o perioadă de timp Spațiul expozițional unde erau expuse coiful și brățările a fost inutilizabil pentru o perioadă lungă de timp. Daunele aduse Muzeului Drents au fost parțial acoperite de provincia Drenthe. „Suntem foarte recunoscători provinciei pentru acest lucru”, au declarat reprezentanții muzeului. Provincia deține, de altfel, clădirile Muzeului Drents și colecția păstrată în depozit. Mucegai și carii în depozitul muzeului Au fost transferați 250.000 de euro, dar nu toți acești bani sunt pentru daunele cauzate de furtul de artă. Muzeul se luptă de o bună bucată de vreme cu mucegaiul și cariile din depozit. Administratorul provinciei Drenthe apreciază că „O contribuție financiară nu numai că ajută la repararea daunelor, dar contribuie și la conservarea pe termen lung a patrimoniului cultural al provinciei Drenthe”.

Austria reduce TVA-ul la alimente, România îl crește. Năsui compară politicile fiscale: Taxe duble pe mâncare, la venituri de trei ori mai mici

Austria a anunțat că reduce TVA-ul la alimentele de bază, ca să mai ia din presiunea prețurilor și să protejeze puterea de cumpărare. România, în schimb, a mers în direcția opusă și a crescut TVA-ul la alimente, deși inflația rămâne mult mai mare decât în Austria. Diferența de strategie a fost subliniată de Claudiu Năsui, fost ministru al Economiei, care spune că statul român a ales cea mai simplă variantă: a pus costul direct pe populație. În Austria, guvernul a decis ca, din iulie 2026, TVA-ul pentru anumite alimente de bază să scadă sub pragul de 5%, iar măsura vine pe fondul unei inflații aflate în jurul a 4%. Autoritățile spun că vor să țină prețurile sub control și să reducă povara de pe consumatori într-o perioadă în care costurile rămân ridicate. Lista exactă de produse urmează să fie stabilită. „Austriecii, cu un PIB pe cap de locuitor de aproximativ 60.000 de euro, plătesc taxe pe alimente sub jumătate din cât plătesc românii, cu un PIB de ~20.000 euro. Guvernul României pare să-și prioritizeze reducerile de deficit și schemele de ajutor de stat pentru firme de partid în detrimentul populației”, spune Claudiu Năsui. Năsui atrage atenția și asupra faptului că Austria nu este într-o situație bugetară perfectă. Țara are un deficit mai mare, iar datoria publică se apropie de 80% din PIB, însă guvernul austriac a ales să reducă presiunea fiscală exact acolo unde oamenii simt cel mai direct costurile: la alimente. România crește TVA-ul la alimente la 11% În România, majorarea TVA-ului la alimente până la 11% a intrat în vigoare din 1 august 2025, după ce cotele reduse anterioare au fost reorganizate, iar măsura a venit în contextul unui val de scumpiri. Mai multe analize din toamna lui 2025 au arătat că alimentele au fost printre cele mai sensibile la schimbările de taxare, pentru că impactul se vede rapid la raft. Fructele au înregistrat o majorare de preț de 15%, în medie, iar laptele s-a scumpit cu peste 11%. Claudiu Năsui, fost ministru al Economiei, spune că România aplică o politică fiscală care apasă mai tare pe populație, în timp ce alte state încearcă să reducă povara. „Și să nu credeți că în Austria n-au probleme. Pe lângă inflație, au deficit de ~5% și datorie publică de 80% din PIB. Deci nici la ei nu e roz. Diferența este că acolo guvernul a hotărât să nu-și rezolve problemele financiare pe seama populației, luându-le mai mulți bani. Pe când la noi populația a fost ultima grijă a guvernului care a găsit totuși bani în plus pentru scheme de ajutor de stat și pentru firme de partid, pardon „investiții””, transmite Năsui. Pe lângă lipsa unor reduceri, România introduce și creșteri de taxe. De la 1 ianuarie 2026, impozitele pe locuințe și terenuri au crescut, inclusiv pentru casele vechi.

Pfizer: România și Polonia nu și-au achitat vaccinurile din pandemie, în timp ce compania și-a îndeplinit scrupulos obligațiile / Cîți bani vrea Pfizer de la România

Compania farmaceutică Pfizer a depus săptămâna aceasta o cerere la tribunalul civil din Bruxelles pentru a obliga Polonia și România la plata a 1,8 miliarde de euro, relatează publicația belgiană demorgen.be. Compania farmaceutică a livrat milioane de doze de vaccinuri împotriva virusului SARS-CoV-2 și a variantelor sale, însă reprezentanții companiei spun că încă nu și-a încasat factura. Furnizarea vaccinurilor a fost convenită printr-un contract semnat la 20 mai 2021 între Comisia Europeană și compania farmaceutică. România are de achitat 615 milioane de euro plus dobânzi Pfizer cere Poloniei 1,248 de miliarde de euro plus dobânzi pentru 88 de milioane de doze de vaccin. De asemenea, solicită României 615 milioane de euro, plus dobânzi, pentru 40 de milioane de doze, au explicat miercuri avocații companiei farmaceutice în fața instanței de la Bruxelles, în prima dintre cele șase ședințe de judecată privind acest caz. Din perspectiva companiei, Polonia și România „și-au încălcat obligațiile contractuale”, prin neplata vaccinurilor convenite în cel de-al treilea contract dintre Comisia Europeană și Pfizer. „Consilierul juridic al companiei, Hakim Boularbah, spune că instituția pe care o reprezintă „și-a îndeplinit scrupulos obligațiile” și că, din toată Uniunea Europeană, doar Polonia și România nu și-au îndeplinit obligațiile contractuale. Potrivit publicației citate, instanța a avut o părere neclară despre livrarea vaccinurilor. Boularbah a declarat că, dacă cele două țări doresc în continuare dozele convenite, Pfizer le poate distribui pe parcursul următorilor trei ani, dar doar după efectuarea plății. Informații de context: Contractele pentru livrarea vaccinurilor anti-COVID au fost negociate de Comisia Europeană în numele statelor-membre ale UE în 2021, într-un efort de a asigura acces rapid la vaccinuri, în contextul pandemiei de COVID. Aceste acorduri stipulau cantități mari de doze (miliarde, în total), cu opțiuni de livrare pentru perioada 2022 – 2023 și posibilitatea extinderii până în 2026. Pe măsură ce cererea a scăzut și stocurile au crescut, UE și producătorii au convenit la unele modificări în contracte, inclusiv reducerea cantităților cumpărate și amânarea unor livrări. În Polonia, autoritățile au invocat surplusul de doze neutilizate și presiunile bugetare și logistice și au notificat oficial că nu vor mai primi sau plăti pentru mai multe vaccinuri contractate. În 2023, Polonia a invocat caz de forță majoră și a refuzat livrările și plățile, ceea ce a generat un conflict juridic cu Pfizer. Și România a refuzat anumite livrări, din cauza stocurilor deja existente și nefolosite. Litigiile lansate de Pfizer au generat discuții pe tema transparenței contractelor și a costurilor generate de pandemie. Există discuții publice și pe tema gestionării achiziționării de vaccinuri. Litigiile Pfizer pot avea consecințe bugetare semnificative pentru țările vizate.

Oana Țoiu, după Forumul de la Davos: România importă anual bunuri de aproximativ 120 de miliarde de euro și exportăm de 90 de miliarde. Avem o problemă

„Deși anul acesta la Davos s-a vorbit mult despre securitate, conferința rămâne, în esență, despre economie și colaborare. Pentru că un comerț funcțional și corect este, în sine, și printre cele mai bune instrumente pentru a diminua riscurile de securitate”, a scris Țoiu într-o postare pe Facebook. Ministra de Externe a participat la sesiunea strategică Next-Generation Trade Facilitation de la Forumul Economic Mondial, unde au fost prezenți, de asemenea, miniștri ai comerțului și economiei din peste 10 țări de pe 4 continente, dar și liderii Organizației Mondiale a Comerțului și ai agențiilor economice ONU. „Într-o sală în care s-a discutat viitorul schimburilor comerciale, am susținut că deciziile geopolitice și nevoia legitimă de autonomie strategică a statelor remodelează și piețele. Soluția nu este protecționismul orb, ci diversificarea inteligentă a lanțurilor de valoare și a piețelor de desfacere”, a mai spus Țoiu. Ministra de Externe a mai prezentat și un aspect ce vizează România, respectiv dezechilibrele comerciale ale României. „România importă anual bunuri de aproximativ 120 de miliarde de euro și exportăm de 90 de miliarde, un deficit de aproximativ 30 de miliarde de euro. Aici este o problemă dar nu se reglează doar prin politici interne, ci și printr-o diplomație economică activă. Putem deschide piețe noi pentru produsele românești iar menținerea dialogului economic și comercial devine esențial. Antreprenoriatul românesc are succes, merită și uşi deschise”, a conchis Oana Țoiu. România a fost reprezentată, la Davos, de ministrul Afacerilor Externe, Oana Ţoiu, ministrul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, Dragoş Pîslaru, ministrul Energiei, Bogdan Ivan, şi consilierul prezidenţial Radu Burnete.

Kelemen Hunor avertizează că România riscă irelevanța pe scena internațională: Plângerea permanentă, jelirea vechii ordini şi aşteptarea tăcută nu reprezintă o strategie”

Președintele UDMR, Kelemen Hunor, a transmis joi că România nu își poate permite să rămână pasivă în fața schimbărilor majore care au loc la nivel global. El a criticat lipsa unei direcții în politica externă a țării și a afirmat că România „nu are poziţii asumate aproape pe niciun subiect, nu-şi trasează nici măcar singură direcţia, se aliniază la poziţiile altora şi pluteşte în derivă pe o mare deschisă şi furtunoasă”. Într-o postare publicată pe Facebook, liderul UDMR a explicat ce opțiuni are România „în această lume bulversată şi în rapidă schimbare, în care deja e sigur că nimic nu va mai fi ca înainte de anexarea Crimeii în 2014, prin care Rusia a vizat, în mod limpede, rescrierea ordinii mondiale”. Kelemen Hunor a spus că primul pas necesar este renunțarea la iluzii. „În primul rând, trebuie să renunţăm la toate iluziile. Istoria nu s-a încheiat, iar ordinea internaţională a fost întotdeauna scrisă de învingători şi de statele puternice. Ordinea mondială s-a schimbat şi se va schimba în continuare. Astăzi nimeni nu poate spune cât va dura această transformare, dar putem afirma, cu siguranţă, că rivalitatea tot mai ameninţătoare dintre marile puteri va continua ani de zile”, a scris acesta. În opinia sa, România nu câștigă nimic din pasivitate, iar „plângerea permanentă, jelirea vechii ordini şi aşteptarea tăcută nu reprezintă o strategie nici măcar pentru state mai mici, precum România”. Kelemen Hunor consideră că acceptarea realității din România la acest moment este esențială pentru evitarea unor riscuri majore. „Recunoaşterea acestui lucru este primul pas pentru a evita situaţia în care, într-o dimineaţă însorită, ţara să se trezească servită pe meniu. Trebuie să fim pragmatici: realpolitikul este astăzi singura cale viabilă. Asta nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune ca statul să-şi construiască politica externă pe valori fundamentale care nu sunt de natură ideologică şi care, pentru statele mici, au un caracter aproape existenţial”, a scris Kelemen Hunor. Liderul UDMR a mai spus că asumarea unor valori comune cu diverse curente politice nu schimbă esența problemei. „Faptul că una sau alta dintre aceste valori este asumată astăzi şi de partide şi mişcări suveraniste – atât de blamate acum – este deja o altă discuţie”, a notat el. Acesta a afirmat că „pe lângă alianţele existente, în numele flexibilităţii, este necesară încheierea unor noi parteneriate. O ţară mică la periferie, de una singură, este vulnerabilă şi condamnată la eşec: slabă din punct de vedere economic, dependentă permanent de importuri, irelevantă militar, incapabilă să-şi asigure propria apărare în faţa unui agresor mai mare. Asta înseamnă, fără echivoc, că apartenenţa la NATO, dar şi apartenenţa la UE – cu toate problemele şi avantajele lor – trebuie să aibă prioritate”. Din punct de vedere politic, liderul UDMR apreciază că România are o poziție slabă. „România este astăzi lipsită de greutate: nu are poziţii asumate aproape pe niciun subiect, nu-şi trasează nici măcar singură direcţia, se aliniază la poziţiile altora şi pluteşte în derivă pe o mare deschisă şi furtunoasă”. Kelemen Hunor a enumerat și câteva direcții clare de acțiune pe care România ar trebui să le ia în considerare când vine vorba de relații externe. „Ar trebui să trateze cu prioritate relaţia cu Polonia şi Finlanda, strângerea relaţiilor cu Turcia mult mai mult decât în prezent este deja întârziată, iar o prezenţă activă în Balcanii de Vest şi construirea unui sistem solid de alianţe în regiune ar oferi ţării multă libertate de mişcare şi influenţă”. „Totodată, prin poziţia sa geografică, rolul de «punte» al Bucureştiului rămâne nevalorificat între două zone importante, Orientul Mijlociu şi Caucazul. România ar trebui să acţioneze ca unul dintre iniţiatorii reformelor Uniunii Europene, devenite deja de neamânat, punând un accent puternic pe acţiunea coordonată cu statele mici şi mijlocii – pentru că, fie că ne place sau nu, ceea ce este valabil pe scena politicii mondiale este valabil şi în interiorul UE. Ţările mari şi puternice îşi impun întotdeauna propriile interese de stat în detrimentul celor mai mici, doar că o fac într-un ambalaj mult mai frumos decât oricare dintre cele trei mari puteri globale”, a mai scris Kelemen.

Orașul cu cele mai scumpe chirii din România: 560 de euro pentru un apartament cu două camere și 749 de euro pentru unul cu trei

Piața chiriilor din marile orașe ale României a intrat, în luna decembrie 2025, într-o etapă de relativă stabilizare, cu ajustări moderate de preț și diferențe tot mai vizibile de la un oraș la altul. Potrivit unei analize realizate de Storia, cea mai vizitată platformă imobiliară din România, aproximativ jumătate dintre orașele analizate au înregistrat prețuri similare sau chiar mai mici față de aceeași perioadă a anului trecut, potrivit storia.ro. Comparativ cu decembrie 2024, Constanța și Iași sunt singurele centre urbane unde chiriile au rămas neschimbate pentru toate cele trei tipuri de locuințe analizate – garsoniere, apartamente cu două camere și apartamente cu trei camere. În schimb, sudul și vestul țării au consemnat creșteri punctuale, unele dintre ele semnificative, confimă Știri de Cluj. Craiova a înregistrat cel mai mare avans anual, cu o creștere de aproximativ 11% pentru apartamentele cu două camere. Timișoara urmează îndeaproape, cu majorări de 10% în cazul garsonierelor și de 6% pentru apartamentele cu două camere. În București, cele mai accentuate scumpiri au fost observate în Sectoarele 3 și 5, unde chiriile garsonierelor au crescut cu aproximativ 9% față de anul trecut. Cluj-Napoca, lider detașat În ciuda unui ritm mai temperat al creșterilor, Cluj-Napoca își consolidează poziția de cel mai scump oraș din România în ceea ce privește chiriile. În decembrie 2025, prețurile medii au ajuns la aproximativ 400 de euro pentru o garsonieră, 560 de euro pentru un apartament cu două camere și 749 de euro pentru un apartament cu trei camere. Diferența față de alte orașe mari rămâne considerabilă, în special în contextul în care, la polul opus, Arad se menține drept cel mai accesibil oraș din punct de vedere al chiriilor. Aici, chiria medie este de aproximativ 220 de euro pentru garsoniere, 370 de euro pentru apartamentele cu două camere și 450 de euro pentru cele cu trei camere. Interes ridicat, decizii mai prudente Reprezentanții Storia subliniază că, deși interesul pentru închiriere rămâne ridicat, comportamentul chiriașilor s-a schimbat. „Luna decembrie a adus un ritm mai stabil al pieței, caracterizat de ajustări moderate ale chiriilor și de diferențe locale mai vizibile. Deciziile sunt luate mai atent, prin compararea ofertelor disponibile”, a declarat Monica Dudău, Head of Marketing Real Estate Europe în cadrul OLX Group. Conform datelor platformei, în decembrie 2025, numărul contactărilor dintre chiriași și proprietari a scăzut cu aproximativ 2% față de anul precedent, însă interesul pentru oferte a crescut, numărul vizualizărilor de apartamente fiind mai mare cu 14% comparativ cu decembrie 2024. Recomandarea autorului: În ce oraș se găsesc cele mai mici CHIRII din România. Proprietarul unei garsoniere cere doar 100 de euro/lună