Etichetă: Sănătate

Sprayul nazal care previne infecțiile cu COVID-19 și alte virusuri respiratorii

Efectele antivirale ale azelastinei Azelastina este un spray nazal antihistaminic utilizat pe scară largă pentru tratarea rinitei alergice. Studii recente sugerează că are activitate antivirală in vitro împotriva mai multor virusuri respiratorii, inclusiv SARS-CoV-2; cu toate acestea, eficiența sa clinică rămâne neclară, scrie news-medical.net. Aceste efecte antivirale ar putea fi determinate de interacțiunea dintre azelastină și receptorul enzimei de conversie a angiotensinei 2 (ACE2), folosit de SARS-CoV-2 pentru a pătrunde în celule. Alte cercetări arată că tratamentul cu azelastină inhibă enzima principală a virusului SARS-CoV-2 (Mpro), care mediază atașarea virală la celula gazdă. De asemenea, azelastina pare să producă modificări asupra receptorului σ-1 și să inhibe expresia moleculei de adeziune intercelulară 1 (ICAM-1). Studiile clinice randomizate de dimensiuni mici au indicat că azelastina reduce încărcătura virală la pacienții infectați cu SARS-CoV-2, ceea ce sugerează potențialul său ca tratament preventiv. Studiul actual a urmărit să evalueze eficiența și siguranța sprayului nazal cu azelastină în reducerea incidenței infecțiilor cu SARS-CoV-2. Despre studiu Cercetarea a fost un studiu clinic randomizat, de fază II, desfășurat într-un singur centru, care a comparat utilizarea sprayului nazal cu azelastină și a unui placebo la 450 de persoane. Vârsta medie a participanților a fost de 33 de ani, majoritatea fiind femei de rasă albă. Femeile aflate la vârsta fertilă au fost incluse doar dacă nu erau însărcinate, nu alăptau și/sau foloseau metode contraceptive sigure. Majoritatea participanților primiseră cel puțin o doză de vaccin împotriva COVID-19, media fiind de trei doze, iar cea mai recentă administrare avusese loc cu doi ani înainte de începerea studiului.  Participanții au fost repartizați aleatoriu pentru a primi spray nazal cu azelastină 0,1% sau placebo, de trei ori pe zi, timp de opt săptămâni. Doza de azelastină a fost mai mare decât cea prescrisă în mod obișnuit pentru rinita alergică moderată sau severă (de obicei, de două ori pe zi). Pe parcursul studiului, participanții au fost testați pentru SARS-CoV-2 prin teste antigen rapide (RAT) de două ori pe săptămână, iar orice rezultat pozitiv a fost confirmat prin test PCR. Cei care prezentau simptome respiratorii, dar aveau rezultate negative la RAT, au fost, de asemenea, testați prin PCR pentru SARS-CoV-2 și alte virusuri respiratorii. Rezultatele studiului Grupul tratat cu azelastină a avut o rată de infectare cu SARS-CoV-2 de 2%, comparativ cu 6,7% în grupul placebo. Această diferență indică o reducere a riscului de infectare cu aproximativ 70%. Tratamentul cu azelastină a întârziat și momentul infectării cu 12 zile față de grupul placebo. Infecțiile simptomatice cu COVID-19 au fost mai rare în grupul tratat, iar participanții care au contractat virusul au rămas pozitivi la testele RAT cu 1,7 zile mai puțin decât cei din grupul de control. Chiar și în perioadele cu expunere mai ridicată, numărul infecțiilor raportat la expunere a fost mai mic la cei tratați cu azelastină decât la cei din grupul placebo. Pe lângă COVID-19, rinovirusul a fost cea mai frecventă infecție raportată. Azelastina a redus și riscul de infecție cu rinovirus – doar 2% dintre participanți s-au infectat, comparativ cu 6% în grupul placebo. Per total, infecțiile respiratorii detectate prin test PCR au afectat 9% dintre persoanele tratate cu azelastină, comparativ cu 22% în grupul de control. Participanții care aveau anticorpi împotriva SARS-CoV-2, indicând o infecție anterioară, au avut șanse ceva mai mici de a se reinfecta, ceea ce sugerează că imunitatea existentă a influențat modest riscul de infectare. Este important de menționat că evenimentele adverse au fost similare ca frecvență între cele două grupuri, deși reacțiile considerate legate de tratament au fost mai frecvente în grupul cu azelastină. Totuși, majoritatea reacțiilor au fost minore și cunoscute: gust amar, sângerări nazale și oboseală.

Europa, pe primul loc în clasamentul mondial al fumatului. Cât de des consumă europenii tutun

Europa a devenit regiunea cu cea mai mare rată de consum de tutun din lume, după ce a depășit oficial Asia de Sud-Est, potrivit unui raport al Organizației Mondiale a Sănătății publicat luni. Aproape un sfert dintre persoanele de peste 15 ani din Europa, adică 24,1%, folosesc tutun, cea mai mare proporție dintre toate regiunile OMS, conform datelor din 2024, arată Politico. Mai mult decât atât, femeile din Europa au cea mai ridicată prevalență la nivel global, de 17,4%, arată raportul. Documentul a inclus pentru prima dată și date despre utilizarea țigărilor electronice. OMS a spus că cifrele sunt extrem de „alarmante” în rândul tinerilor. Publicarea acestor informații a venit acum, în momentul în care Comisia Europeană vrea să introducă o politică mai strictă față de produsele din tutun și cele de vapat. Comisarii pentru sănătate și fiscalitate din Uniune cer majorarea taxelor pentru ambele categorii, pentru a reduce riscul bolilor precum cancerul și afecțiunile cardiace. Care este situația globală La nivel mondial, în 2024 existau aproximativ 1,2 miliarde de consumatori de tutun cu vârsta de peste 15 ani. Deși folosirea tutunului scade pe plan global, Europa este mai lentă decât alte regiuni atunci când vine vorba de renunțarea la fumat. Regiunea europeană a OMS include 53 de țări. Cifrele publicate de Uniunea Europeană sunt în conformitate cu cele din raportul OMS. Un sondaj Eurobarometru din iunie 2024 a arătat că 24% dintre cetățenii din statele membre fumează. Consumul de tutun în Europa a scăzut de la aproape 35% în anul 2000 la puțin peste 24% în 2020. În Asia de Sud-Est, procentul a coborât de la aproximativ 54% la puțin peste 23% în aceeași perioadă. Raportul OMS arată că, în 2024, peste 86 de milioane de adulți din lume foloseau țigări electronice. America și Europa au cele mai mari procente de utilizatori de peste 15 ani, 4,8% și, respectiv, 4,6%. Organizația a făcut câteva avertizări și cu privire la datele „îngrijorătoare” legate de adolescenții cu vârste între 13 și 15 ani, dintre care 7,2% utilizează țigări electronice la nivel global, ceea ce reprezintă aproximativ 14,7 milioane de copii. Totuși, ONU a spus că numărul real al copiilor care folosesc aceste produse este „aproape sigur subestimat”, fiindcă doar 75% din populația lumii este inclusă în sondajele naționale privind țigările electronice. „Țigările electronice alimentează un nou val de dependență de nicotină”, a declarat Etienne Krug, șeful departamentului de factori determinanți ai sănătății, promovare și prevenire al OMS. „Acestea sunt comercializate ca mijloace de reducere a riscurilor, dar, în realitate, creează dependență de nicotină la copii de la o vârstă fragedă și riscă să submineze decenii de progrese.”, a mai spus acesta.

STUDIU. Sindrom de aritmie cardiacă, identificat la pacienții care au avut COVID sever / Care sunt categoriile de vârstă cele mai afectate

Prestigiosul Institut Karolinska (Suedia) publică un studiu în care arată că o tulburare de ritm cardiac este deosebit de frecventă la persoanele cu COVID de lungă durată. Categoria cea mai afectată sunt femeile de vârstă mijlocie. Studiul, publicat în revista științifică „Circulation: Arrythimia and Electropshisiology”, arată că Sindromul de Tahicardie Posturală Ortostatică (POTS) este o afecțiune în care inima bate anormal de repede la schimbarea poziției de la culcat la stat în picioare. POTS apare la cei care au avut COVID sever Statul în picioare este o provocare pentru cei afectați, care simt amețeli și preferă să stea jos sau întinși – vorbim de așa-numita intoleranță ortostatică. De asemenea, inimile lor pot bate mai repede decât în mod normal în repaus și în timpul efortului. Pacienții prezintă oboseală și dificultăți de concentrare, simptome frecvente în cazul COVID. Acum, cercetătorii de la Institutul Karolinska arată că sindromul POTS apare la aproape o treime dintre pacienții cu COVID sever, de lungă durată. Prin comparație, mai puțin de 1% din populația suedeză era afectată de POTS înainte de pandemie. Cel mai amplu studiu pe această temă, de până acum „Studii anterioare, de mai mică amploare, au arătat că există o legătură, dar acum putem spune cu certitudine că Sindromul Tahicardiei Posturale (POTS) este o afecțiune foarte frecventă la pacienții cu COVID de lungă durată. Acestea sunt cunoștințe valoroase atât pentru profesioniștii din domeniul sănătății, cât și pentru pacienți”, spune Mikael Björnson , doctorand la Departamentul de Medicină, Solna , Institutul Karolinska. Potrivit cercetătorilor, acest studiu este cel mai amplu și mai detaliat de până acum privind legătura dintre POTS și COVID-19. Au fost examinați în total 467 de pacienți cu COVID-19 sever, care nu fuseseră spitalizați pentru COVID-19. Nouăzeci și unu la sută erau femei de vârstă mijlocie, care erau în esență sănătoase și active fizic înainte de a dezvolta COVID-19. Schimbări semnificative de ritm cardiac La o medie de douăsprezece luni după ce s-au îmbolnăvit, acestea au fost supuse unor teste fizice și au completat formulare despre starea lor de sănătate. Cei care au prezentat semne de posibil POTS au primit, de asemenea, o evaluare de la un cardiolog după teste suplimentare, mai specifice. Treizeci și unu la sută dintre participanți au primit un diagnostic de sindrom POTS, în timp ce 27% au prezentat simptome, dar nu au îndeplinit criteriile de diagnostic. Restul de 42% nu au prezentat simptome de POTS. Pacienții cu un diagnostic au avut ritmuri cardiace semnificativ mai mari în timpul testelor de mers și au raportat o calitate a vieții mai scăzută legată de sănătate. Există tratament „Este important de știut că sindromul POTS poate fi detectat cu teste simple și ieftine, disponibile la toate nivelurile de asistență medicală. Pentru cei care primesc un diagnostic, există tratamente care pot ameliora simptomele și pot îmbunătăți calitatea vieții”, spune Judith Bruchfeld , profesor asociat la Institutul Karolinska, consultant senior în boli infecțioase la Spitalul Universitar Karolinska și conducător al studiului. Cercetătorii recomandă acum ca pacienții cu COVID de lungă durată care prezintă o creștere semnificativă a ritmului cardiac la schimbarea poziției din culcat în picioare, precum și în timpul efortului și care prezintă simptome precum amețeli, ceață mentală și oboseală pronunțată, să fie investigați pentru sindromul tahicardie posturală posturală (POTS). Următorul pas în cercetare este o urmărire pe patru și cinci ani a grupului de pacienți și, în plus, a pacienților cu COVID-19 care au fost tratați în spital. Cercetătorii vor investiga recuperarea și nivelul funcțional în timp.

Doi cercetători americani și un cercetător japonez, laureații Premiului Nobel pentru Medicină 2025

Trei cercetători, Mary E. Brunkow (SUA), Fred Ramsdell (SUA) și Shimon Sakaguchi (Japonia) au primit Premiul Nobel pentru Medicină 2025, pentru descoperirile lor privind „toleranța imună periferică”, adică mecanismul prin care sistemul imunitar nu ne atacă propriul corp. Cei trei laureați au descoperit cum știu să se oprească celulele T-reglatoare atunci când sistemul imunitar devine prea agresiv, putând să provoace boli autoimune, cum sunt diabetul de tip I, scleroza multiplă sau lupusul. Celulele T-reglatoare, binefăcătorul necunoscut al sistemului imunitar Astfel, Shimon Sakaguchi a fost primul care, în 1995, a demonstrat că, în afară de mecanismul cunoscut („curățarea” celulelor periculoase în timus), corpul are un al doilea sistem de control: celulele T-reglatoare, care țin în frâu restul sistemului imunitar. Aceasta a fost o idee revoluționară, care, la început, a fost contrazisă de mulți cercetători. Mutația din Foxp3, care produce boli autoimune Mary Brunkow și Fred Ramsdell au descoperit, în 2001, motivul genetic pentru care unele animale (de laborator) dezvoltau brusc boli autoimune: o mutație într-o genă numită Foxp3. Ei au constatat apoi că aceeași genă e esențială și la oameni, iar defectele ei duc la o boală gravă, IPEX, care apare la copii și afectează întregul sistem imunitar. Foxp3 controlează celulele T-reglatoare În 2003, Sakaguchi a legat cele două descoperiri, arătând că gena Foxp3 controlează exact dezvoltarea acelor celule T-reglatoare pe care el le identificase anterior. Această descoperire e importantă prin aceea că a schimbat modul în care medicii și cercetătorii înțeleg echilibrul fin dintre apărare și autoapărare. Importanța descoperirii – tratamente autotimune mai eficiente Pe baza acestei descoperiri se pot crea tratamente noi pentru bolile autoimune. Mai mult decât atât, această descoperire lasă loc pentru invenții medicale noi ce privesc „slăbirea” controlată a sistemului imunitar, pentru o rată de acceptare a transplantului mai mare. De asemenea, se pot pune la punct terapii care „opresc frânele” imunității în caz de cancer, ca să lase corpul să lupte mai eficient cu tumorile. De altfel, unele dintre aceste tratamente sunt deja în studii clinice. Fred Ramsdell (Sonoma Biotherapeutics – San Francisco) identifică mutațiile care cauzează bolile autoimune. Mary Brunkow (Institute for Systems Biology – Seattle) descoperă gena Foxp3. Shimon Sakaguchi (Universitatea din Osaka) descoperă celulele T reglatoare. Premiul total este de 11 milioane de coroane suedeze (aprox. 950.000 de euro).

Dr. Alin Popescu: Adicțiile sunt înlănțuite! Când prevenția a eșuat, o dependență o atrage pe alta și foarte greu mai poate fi oprit acest cerc vicios.

Dependențele anului 2025 depășesc aria cunoscută până acum și pun stăpânire pe viețile copiilor și adolescenților tăcut, pas cu pas, de cele mai multe ori sub supravegherea părinților, a educatorilor, a adulților din jur, dar într-o manieră ireversibilă. În cazul unei adicții, nu există buton de STOP, pe care să se poată apăsa brusc și cu rezolvare imediată. Când realizăm că un obicei a devenit o dependență, ce semne din comportamentul copiilor arată că s-a depășit limita, cine pune diagnosticul de adicție, încotro o apucăm când apare o problemă reală de adicție în viața copiilor? Dr. Alin Popescu, medic primar de medicină sportivă, cu competență în management sanitar, trainer medical World Rugby pentru cursuri de prim-ajutor, preocupat constant de probleme legate de lifestyle și adicții, doctorand în Științe Medicale, atrage atenția asupra pluridependențelor existente în societatea de astăzi și semnalează necesitatea unei hărți clare, reale și personalizate de prevenție și de intervenție pentru părinți. Interviu dr. Alin Popescu, medic primar Medicină Sportivă, despre adicții Se spune că “măsura” este cheia în orice acțiune. Când și în ce condiții se transformă un obicei într-o adictie? La ce etape/limite sa fie atenti oamenii sau parintii, in cazul copiilor, pentru ca o acțiune repetată să nu se transforme în ceva nociv care ajunge să fie definită drept dependență? Transformarea unui obicei într-o adicție este relativ rapidă și de foarte multe ori nici nu ne dăm seama că s-a întâmplat. Este o transformare care vine pe nesimțite pentru persoana în cauză. Cei din afară observă că ajunge să fie vorba de o adicție, că intensitatea obiceiului respectiv a intrat în zona de dependență. Depinde foarte mult de zona în care plasăm adicția. Dacă vorbim de timpul în exces petrecut cu ochii în ecrane, între 8-10 ore pe zi, dacă vorbim de jocuri de noroc, de alcool în exces zilnic, dacă vorbim de tutun, de diverse tulburări alimentare care și ele pot intra în sfera de adicții, fiecare în parte lansează niște semnale de alarmă, dar pe care persoana în cauză le subestimează. „Diagnosticul” de adicție nu este pus de un cadru medical, de un profesionist în sănătate, ci pur și simplu de cei din jur, de părinți, de mamă, de iubit, de soț, uneori, atenție, chiar de copii atunci când ei cresc și devin conștienți de lumea din jur. Apoi apare diagnosticul oficial, pus de specialist și cel mai important, tratamentul, etapele terapeutice pentru tratarea dependenței. Important este să diagnosticăm adicția rapid, să o tratăm cât mai eficient și să nu uităm că dacă nu putem scăpa de ea, trebuie să minimizăm riscurile. Ideea de bază apropo de măsură, care chiar este cheia în orice acțiune, dacă încercăm să menținem un echilibru, nu ajungem la adicție, dacă am ajuns la adicție trebuie să o tratăm, să o eliminăm într-un interval de timp scurt, iar dacă nu o putem elimina complet, trebuie neapărat să reducem riscurile. La copii și tineri putem vorbi de prevenție în caz de adicții, cum se poate face eficient un astfel de plan de către școala, de către părinți, de către profesorii de sport sau instituțiile abilitate? La copii și adolescenți ar trebui să vorbim în primul rând de prevenție care este vitală pentru viitorul societății. Așa cum Agenția Națională Anti-doping are o mulțime de acțiuni de prevenire a dopingului, așa și Agenția Națională pentru Politici și Coordonare în Domeniul Drogurilor și al Adicțiilor va avea din ce în ce mai multe programe privind prevenirea adicțiilor. L-am avut invitat la unul din episoadele podcastului meu „Noi să fim sănătoși”, pe Rareș Petru Achiriloaie, președintele ANPCDDA și chiar am vorbit de elementele de prevenție care trebuie pornite pe mai multe paliere, de către școală, din clasele mici, de către familie și familia extinsă și de către instituțiile abilitate, pornind de la Agenția nou înființată de la București care va avea puncte de intervenție în fiecare capitală de județ. Agenția a trecut de sub jurisdicția Ministerului de Interne în jurisdicția Ministerului Sănătății, ceea ce este foarte bine, pentru că mai eficient se vorbește de prevenție în cadrul acesta medicalizat decât într-un mediu militarizat. În funcție de incidența adicțiilor pe zone și pe grupe de vârstă de aici practic ar trebui să pornim și să vedem cumva cum putem să fim cât mai customizați și adaptați în fiecare zonă. Prevenția este măsura de aur, într-o lume ideală nici nu ar trebui să tratăm adicții, ci doar să facem prevenție. Din pacate, în 2025, România și lumea în general se află departe de această lume ideală. Și cred că e mult mai greu și constisitor efortul de a trata adicțiile în rândul populației decât de a face prevenție, însă se pare că oamenii acționează și reacționează când ajung să trăiască pe pielea lor o problemă și nu la amenințarea iminentă a ei. Spuneați că rareori oamenii au o singură dependență, că dependențele de obicei sunt înlănțuite. Ce-i face pe oameni atât de vulnerabili la obiceiuri nocive? Și care este explicația mixului de dependențe? Când prevenția a eșuat, o dependență o atrage și pe alta. Abuzul de internet, jocuri de noroc în exces, abuz de alcool, fumat excesiv, acestea sunt  aspecte din viața reală. Să ne gândim că se intră într-un cerc vicios din care omul iese extrem de rar singur și destul de greu chiar cu ajutor. Sunt foarte multe studii care arată că pluriadicția este dominantă în zilele noastre. Este o realitate. Instalarea se face relativ insidios, dar privind retrospectiv putem identifica pașii succesivi făcuți în luni, ani care au dus  la o situație delicată. Prevenția rămâne măsura de aur! Dacă nu ai obiceiuri cu potențial adictiv, nu te apuca. Cei care rezistă tentațiilor chiar trebuie felicitați. Însă, dependența trebuie privită serios. Probabil în viitorul apropiat, odată cu instalarea ubicuitară a Internetului, aproape gratuită, o să apară alte și alte probleme, inclusiv obezitatea care ajunge să fie o problemă uriașă. Statul excesiv la calculator diminueaza timpul dedicat mișcării și implicit este un factor obezogen. Oamenii care petrec mult timp la calculator, ajung să

Cel puțin 9 copii morți, după administrarea unui sirop de tuse în India / Trei state au interzis medicamentul

Cel puțin nouă copii au murit în India după ce au consumat sirop de tuse Coldrif, în care, la testările ulterioare, a fost demonstrată prezența unui solvent industrial extrem de toxic, relatează presa hindusă, preluată de AFP. Trei state din India au interzis siropul după moartea copiilor. Ministerul Sănătății a precizat că mostrele de sirop Coldrif, produs de compania Sresan Pharma din statul Tamil Nadu (sudul Indiei), conțineau dietilen glicol (DEG) — un solvent industrial extrem de toxic chiar și în cantități foarte mici. Vânzarea a fost interzisă în trei state „Mostrele conțin DEG peste limita admisă”, se arată în comunicatul ministerului. „Vânzarea acestui sirop a fost interzisă pe întreg teritoriul statului Madhya Pradesh”, a declarat Mohan Yadav, ministrul-șef al statului indian central unde au avut loc cele mai multe decese. Yadav a adăugat că și vânzarea altor produse fabricate de Sresan Pharma este interzisă. De asemenea, Tamil Nadu și statul vecin Kerala au interzis vânzarea produsului, potrivit presei locale. India e, de altfel, un producător controversat de medicamente Între timp, conform publicației „The Hindu”, statul sudic Telangana a emis o alertă publică privind siropul de tuse Coldrif. Industria farmaceutică indiană, din nou sub lupă Incidentul a readus în atenție controversele privind siguranța medicamentelor fabricate în India. În 2022, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a legat mai multe siropuri de tuse produse de o altă companie indiană de moartea a 70 de copii din Gambia. Guvernul de la New Delhi a contestat concluziile OMS. Industria farmaceutică indiană e a treia în lume ca volum Un an mai târziu, OMS a emis din nou o avertizare împotriva a două medicamente indiene, după ce Uzbekistan a raportat moartea a cel puțin 18 copii din cauza unui sirop de tuse contaminat. O a cincea avertizare globală privind medicamente produse în India, într-un interval de zece luni, a fost emisă după ce toxine au fost identificate în medicamente vândute în Irak. Industria farmaceutică indiană este a treia ca volum la nivel global, conform datelor guvernamentale. India furnizează 20% din medicamentele generice la nivel mondial, versiuni mai ieftine ale medicamentelor originale.

Avem un creier. Cum procedăm? – Întrebarea de etică pe care și-o pun oamenii de știință care au creat un creier uman în laborator

La începutul acestui an, oamenii de știință de la Universitatea John Hopkins au dezvăluit că au creat ceva uimitor, care avea să le dea bătăi de cap nu numai științific, ci și etic: un creier uman întreg, în miniatură . Vorbim de un fel de organ, o masă de țesut uman, crescut din celule stem, țesut, însă, menit să imite funcția creierului nostru, să servească drept teren de testare pentru studierea bolilor și a noilor medicamente. A fi sau a nu fi etic? Dar un creier, fie el și crescut în laborator, i-a determinat pe cercetători să-și pună întrebarea dacă aceste mici forme de viață ar putea deveni conștiente în viitor, lucru care ar putea, bineînțeles, să aibă imense implicații etice, derutante, moral. Întrebarea era simplă: „Dacă organoizii cerebrali devin conștienți, ar trebui să experimentaăm pe ei?” „Nu am gură și totuși trebuie să țip” 23% dintre respondenți au respins complet ideea, spunând că nu există nicio justificare etică pentru asemenea experimente. Un creier uman miniatural, chiar și într-o formă rudimentară, ar putea fi capabil de gândire, de durere sau de frică. „Nu văd niciun progres științific care să merite viețile — la propriu — ale acestor ființe create, odată ce ele dobândesc conștiință”, a scris un cititor către „Live Science”. „Nu am gură și totuși trebuie să țip…”, a scris acesta. Rezultate foarte strânse Alți 25% au spus că oamenii de știință nu ar trebui să testeze pe organoizi conștienți, însă lucrul cu organoizi inconștienți este acceptabil, atâta timp cât aceștia sunt monitorizați atent pentru orice semn de conștiință. 22% dintre respondenți au considerat că experimentele pe organoizi conștienți sunt acceptabile, dar ar trebui impuse reglementări pentru a le proteja bunăstarea. În schimb, 19% au afirmat că nu este nevoie de nicio modificare a regulilor actuale privind manipularea acestor organisme. Restul participanților s-au declarat nehotărâți. Complexitatea strcuturilor create în laborator cere reguli complexe de etică Nu este clar cât de aproape suntem de crearea unui organoid cerebral cu un strop de conștiință, dar există sentimentul că ne apropiem cu pași foarte mici de acea posibilitate. Experimentele anterioare pe organoizi erau mai simple, însă acum — așa cum arată și studiul de la Johns Hopkins — cercetătorii pot construi structuri cerebrale mai complexe, care conectează între ele diferite regiuni ale creierului. De aici, nu e greu de imaginat cum, la un moment dat, un gând ar putea prinde formă printre milioanele de neuroni crescuți în laborator.

Sistemul imunitar deține răspunsul potrivit căruia unii pacienți cu scleroză laterală amiotrofică trăiesc mai mult

În fiecare an, mii de americani sunt diagnosticați cu această boală, supraviețuirea fiind adesea măsurată în luni, mai degrabă decât în ani. În ciuda deceniilor de cercetare, originile sale rămân necunoscute. Acum, noi descoperiri remodelează modul în care oamenii de știință percep această boală, indicând sistemul imunitar ca factor central, potrivit Earth. SLA și atacul imunitar Cercetătorii de la Institutul La Jolla pentru Imunologie și Universitatea Columbia au demonstrat că celulele imune numite celule T CD4+ atacă în mod eronat proteinele din neuroni. „Acesta este primul studiu care demonstrează în mod clar că, la persoanele cu SLA, există o reacție autoimună care vizează proteine specifice asociate cu boala”, a declarat profesorul Alessandro Sette de la LJI, care a condus studiul împreună cu profesorul David Sulzer de la Universitatea Columbia. Ei au descoperit că aceste celule reacționează puternic la o proteină numită C9orf72, un factor de risc cunoscut pentru SLA. Această reacție imunitară defectuoasă seamănă cu modelele observate în alte boli autoimune, redefinind SLA ca parte a unui spectru mai larg de tulburări imunitare autodirijate. De ce SLA progresează rapid Scleroza laterală amiotrofică progresează de obicei cu o viteză surprinzătoare, lăsând puțin timp pentru tratament. „Există o componentă autoimună a SLA, iar acest studiu ne oferă indicii cu privire la motivul pentru care boala progresează atât de rapid”, a spus Sulzer. „Această cercetare ne oferă, de asemenea, o posibilă direcție pentru tratamentul bolii”. Noua perspectivă leagă progresia SLA de un ciclu de inflamație persistentă. În loc să se rezolve, activitatea imunitară continuă să alimenteze leziunile neuronale. Această teorie ajută la explicarea motivului pentru care unii pacienți se deteriorează atât de repede, în timp ce alții supraviețuiesc ani de zile. Șansele de supraviețuire diferă În timp ce majoritatea pacienților își pierd funcțiile în decurs de doi ani, unii sfidează șansele. Lou Gehrig a trăit doar o perioadă scurtă de timp după diagnosticare, dar Stephen Hawking a trăit zeci de ani. Până acum, motivele acestor diferențe izbitoare erau puțin înțelese. Cercetarea sugerează că sistemul imunitar poate înclina balanța. Pacienții cu celule T foarte inflamatorii tind să aibă o durată de supraviețuire mai scurtă. În schimb, cei care produc și celule T antiinflamatorii protectoare pot avea o progresie mai lentă a bolii. Rolul dublu al sistemului imunitar în SLA Această reacție protectoare reflectă modul în care funcționează sistemul imunitar în timpul infecțiilor. În lupta împotriva virusurilor, celulele T inflamatorii elimină celulele infectate, în timp ce celulele T antiinflamatorii restabilesc echilibrul odată ce amenințarea a dispărut. În SLA, o reacție similară poate atenua daunele. „Această reacție protectoare a celulelor T este mai puternică la persoanele cu o durată de supraviețuire prevăzută mai lungă”, a spus Emil Johansson, cercetător invitat la Sette Lab. Descoperirile sugerează că sistemul imunitar nu este doar distructiv, ci are și puterea de a încetini boala, în funcție de care dintre cele două componente este dominantă. Teoria extinsă a bolii Cercetarea încărcată aprofundează acest concept. Ea susține că SLA nu ar trebui privită doar ca o tulburare a neuronilor motori, ci ca o boală a comunicării perturbate între sistemul nervos și sistemul imunitar. Lucrarea subliniază că activarea toxică a sistemului imunitar contribuie direct la neurodegenerare. Ea propune că mecanismele de supraveghere imunitară, care de obicei protejează creierul, se defectează în cazul SLA, ducând la o inflamație incontrolabilă. O altă perspectivă teoretică este că diferite subtipuri de SLA ar putea apărea din echilibrul – sau dezechilibrul – dintre răspunsurile inflamatorii și cele imunitare regulatoare. Acest lucru ar putea unifica observațiile genetice și de mediu într-un singur cadru: disfuncția imunitară ca cale comună care determină viteza de evoluție a bolii. Posibilități de tratament pentru SLA Noua direcție ridică posibilitatea unor terapii bazate pe imunitate. Dacă medicii pot stimula activitatea protectoare a celulelor T în timp ce atenuează inflamația dăunătoare, progresia SLA ar putea încetini. „Sperăm că, acum că știm ținta specifică a acestor celule imune, putem crea terapii mai eficiente pentru SLA”, a spus Tanner Michaelis, tehnician de cercetare la LJI și primul autor al studiului. „Această abordare se poate aplica și altor tulburări, cum ar fi Parkinson, Huntington și Alzheimer”, a spus Sette. Conexiuni mai largi ale bolii Rolul sistemului imunitar în neurodegenerare câștigă recunoaștere. Boala Parkinson, Huntington și Alzheimer prezintă toate semne de implicare imunitară. „Există mai multe boli neurodegenerative în care avem acum dovezi clare ale implicării celulelor imune”, a declarat Sette. „Acest lucru se dovedește a fi mai degrabă o regulă a bolilor neurodegenerative, decât o excepție”. Prin plasarea SLA în acest cadru mai larg, oamenii de știință speră nu numai să explice misterele sale, ci și să descopere strategii terapeutice comune pentru mai multe tulburări cerebrale.

Șase alimente sărate care cresc glicemia și alternativele sănătoase pentru a preveni diabetul

Nivelul glicemiei crește brusc când există prea multă glucoză în sânge, iar pancreasul nu produce suficientă insulină pentru a face față. Insulina este un hormon care scade nivelul glicemiei, instruind celulele să absoarbă glucoza din fluxul sanguin. Dr. Beas Bhattacharya, consultant în diabet și endocrinologie cu sediul în Bath, subliniază că creșterile rapide ale glicemiei după masă, în special după una cu un conținut ridicat de carbohidrați, sunt normale. La persoanele sănătoase, pancreasul răspunde prin producerea de insulină pentru a readuce nivelul glicemiei la normal, potrivit The Telegraph. Creșterile frecvente sau mari ale nivelului de zahăr din sânge sunt cele care trebuie să ne îngrijoreze, după cum explică dieteticianul Misbah Ameen-Khan: „În timp, acest lucru adaugă stres pancreasului, ceea ce poate duce la rezistență la insulină, în care celulele devin mai puțin receptive la insulină și nu absorb excesul de glucoză din sânge la fel de eficient. Acest lucru crește riscul de diabet de tip 2”. Explicația diabetului de tip 2 Alimentele ajung în stomac atunci când mâncăm. Când sunt digerați, carbohidrații din alimente sunt transformați în glucoză, care intră în fluxul sanguin. Pancreasul produce insulină pentru a ajuta la transportul glucozei din fluxul sanguin în organism, unde poate fi utilizată pentru a produce energie. Nivelul de glucoză crește când organismul nu răspunde eficient la insulină, ceea ce înseamnă că glucoza rămâne în sânge, provocând probleme pe termen lung, cum ar fi boli de inimă, accidente vasculare cerebrale, boli de rinichi, deteriorarea vederii și probleme la picioare. Creșterile prelungite ale nivelului de zahăr semnalează, de asemenea, organismului să înceapă să stocheze zahărul sub formă de grăsime, ceea ce duce în cele din urmă la creșterea în greutate. În același timp, excesul de grăsime, în special în zona abdomenului, poate agrava rezistența la insulină, deoarece împiedică organismul să utilizeze insulina în mod eficient, astfel încât se creează un cerc vicios de creștere a insulinei și de creștere în greutate. Deoarece ne referim la zahărul din sânge, este ușor să credem că aceste creșteri sunt cauzate doar de alimentele zaharoase, dar dr. Bhattacharya explică că, în general, vinovați sunt carbohidrații. „Majoritatea alimentelor dulci sunt carbohidrați (cu excepția anumitor îndulcitori artificiali), dar nu toți carbohidrații sunt dulci. De exemplu, pâinea, orezul, tăițeii și pastele nu sunt dulci, dar sunt bogate în carbohidrați și, prin urmare, provoacă creșteri semnificative ale glicemiei după consum”. Strategii alimentare Există două strategii alimentare care ajută la menținerea unui nivel constant al glicemiei: selecția și combinarea. Selecția înseamnă alegerea alimentelor cu un indice glicemic (IG) mai scăzut. IG este o măsură a vitezei cu care un aliment crește nivelul zahărului din sânge, pe o scară de la 1 la 100. Orice valoare de 55 sau mai mică este considerată scăzută, iar orice valoare peste 70 este considerată ridicată. Dr. Bhattacharya recomandă consumul de carbohidrați cu un IG scăzut, care se digeră mai lent, ceea ce duce la o eliberare mai lentă a zahărului și la mai puține creșteri. Carbohidrații cu IG scăzut includ cerealele integrale, leguminoasele, cum ar fi fasolea și lintea, și majoritatea fructelor și legumelor. Combinarea implică consumul simultan al diferitelor grupe de alimente, astfel încât efectul alimentelor cu IG mai ridicat să fie atenuat. Ameen-Shah sugerează asocierea carbohidraților cu proteine, fibre sau grăsimi sănătoase, deoarece acest lucru reduce încărcătura glicemică totală și încetinește digestia, ceea ce menține nivelurile de energie constante și ne susține mai mult timp. De exemplu, avocado pe pâine prăjită integrală cu un ou deasupra. Șase alimente sărate care cresc nivelul de zahăr din sânge și alternativele sănătoase Nu doar alimentele zaharoase pot provoca creșteri ale nivelului de zahăr din sânge. Iată șase alimente sărate care au un IG relativ ridicat și ce să mănânci în loc. Înlocuiește orezul alb (IG 73) cu quinoa (IG 35) Quinoa este strâns asociată cu mișcarea „alimentației curate”, acum discreditată, dar adevărul este că este semnificativ mai bogată în nutrienți decât orezul alb, având un conținut mai ridicat de proteine, fibre și minerale esențiale, precum magneziu și fier. De asemenea, conține toți cei nouă aminoacizi esențiali (compușii care alcătuiesc proteinele), ceea ce o face unul dintre puținele alimente vegetale care sunt o proteină completă. Este deosebit de bună când este adăugată în supe. Înlocuiți pâinea albă (IG 75) cu pâine cu maia (IG 54) Cu toții iubim pâinea noastră de casă, dar aceasta este unul dintre alimentele cu cel mai ridicat IG. Pâinea cu maia, pe de altă parte, are un IG scăzut, datorită procesului de fermentare, care modifică structura carbohidraților, încetinind digestia. Un alt sfat este să feliați și să congelați pâinea cu maia, ceea ce creează amidon rezistent în pâine, reducând și mai mult IG-ul. Puteți să o puneți direct în prăjitorul de pâine din stare congelată. Înlocuiți tăițeii de orez (IG 65) cu tăiței soba (IG 45) Tăițeii soba sunt făcuți din hrișcă, iar conținutul lor mai ridicat de fibre are ca rezultat un IG mai scăzut. La fel ca în cazul pâinii cu maia, dacă gătiți și răciți tăițeii înainte de a-i folosi într-o salată rece de tăiței soba, amidonul rezistent va reduce și mai mult potențialele creșteri ale glicemiei. Înlocuiți cartofii (IG 78) cu conopidă (IG 15) Cartofii sunt un ingredient de bază în bucătăria britanică, dar dacă doriți să vă controlați glicemia, conopida ar putea fi o alternativă inteligentă. Conopida are un IG foarte mic și poate fi coaptă, prăjită, pasată și fiartă în același mod ca și cartofii. Pentru a da un plus de savoare, amestecați buchețelele cu paprika și piper cayenne, apoi stropiți-le cu ulei de măsline, condimentați și prăjiți-le până se rumenesc. Înlocuiți porumbul dulce (IG 60) cu edamame (IG 16) La fel ca quinoa, edamame este o proteină completă și are mai multe fibre și grăsimi decât porumbul dulce, ceea ce explică IG-ul său foarte scăzut. Deși porumbul dulce conține unele fibre, conținutul său mai ridicat de carbohidrați și digestia mai rapidă înseamnă că poate provoca creșteri mai mari ale glicemiei, mai ales când este consumat în porții mai mari. Edamame congelate, fără păstăi, sunt acum

Care este cel mai bun moment pentru administrarea vaccinului antigripal

Virusurile gripale care caracterizează sezonul 2025 – 2026 și care sunt atent monitorizate de Agenția Europeană a Medicamentului sunt de tip A H1N1, AH3 N2 și B. Preponderența în Europa, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, este A (H1N1). Cele mai multe cazuri confirmate în România aparțin sub-tipului A. Cea mai bună perioadă pentru administrarea vaccinului antigripal sunt lunile octombrie – noiembrie, adică înainte de debutul circulației intense a virusurilor. În perioada de două săptămâni de după administrarea vaccinului are loc devoltarea anticorpilor, care asigură imunizarea optima pe toată durata iernii. Categoriile cărora li se recomandă vaccinul Vaccinurile antigripale pot fi, totuși, administrate și mai târziu, în plin sezon gripal. Vaccinurile antigripale sunt recomandate tuturor, însă există câteva categorii vulnerabile în fața virusurilor. Acestor categorii li se recomandă virusul cu preponderență: persoane de peste 65 de ani, copii mici, femei însărcinate, pacienți cu boli cornice (diabet, insuficiență renală, boli autoimune). Vaccinurile antigripale scad riscul de îmbolnăvire, în cazul în care, totuși, virusul a fost luat, manifestările sunt mai puțin severe. De asemenea, administrarea vaccinurilor antigripale limitează riscul de răspândire a virusului în comunități. Ce tip de vaccinuri sunt indicate anul acesta Pentru sezonul 2025 – 2026, Agenția Europeană a Medicamentului sugerează vaccinurile trivalente. În România, în sezonul gripal precedent se înregistraseră aproximativ 134.000 de cazuri de gripă (inclusiv pneumonii), aproape dublu față de sezonul anterior. La începutul anului (adică la sfârșitul sezonului gripal anterior), Ministerul Sănătății a anunțat 22 de decese cauzate de virusurile gripale.