Cum au fost transformate sticlele de plastic într-un medicament care schimbă vieți
Sticlele de plastic au fost transformate, pentru prima dată, într-un medicament pentru Parkinson, folosind bacterii modificate genetic. Cercetătorii de la Universitatea din Edinburgh au reușit să obțină L-DOPA din deșeuri de PET, într-un proces biologic care ar putea revoluționa industria farmaceutică. Oamenii de știință de la Universitatea din Edinburgh au modificat genetic bacteria E. coli pentru a transforma plasticul PET – folosit pe scară largă în ambalajele pentru alimente și băuturi – în L-DOPA, medicamentul considerat „standard de aur” în tratarea bolii Parkinson. L-DOPA ajută la producerea de dopamină în creier și tratează simptomele motorii ale bolii: tremurăturile, rigiditatea și încetinirea mișcărilor, scrie The Independent. În Marea Britanie, aproximativ 166.000 de persoane suferă de boala Parkinson. Majorității pacienților li se prescrie L-DOPA, produs în prezent din combustibili fosili. Reutilizarea plasticului este considerată o alternativă mai durabilă. Cum funcționează procesul Pentru studiul publicat în revista Nature Sustainability, cercetătorii au descompus deșeurile de PET în acid tereftalic. Moleculele rezultate au fost apoi transformate în L-DOPA de bacteriile modificate genetic, printr-o serie de reacții biologice. În fiecare an se produc aproximativ 50 de milioane de tone de deșeuri de PET la nivel global. Nu este prima oară când plasticul este transformat într-un medicament. În iunie 2025, aceiași cercetători au folosit E. coli pentru a produce paracetamol din plastic. Ce urmează Cercetătorii spun că tehnologia ar putea fi folosită și pentru producerea de arome, parfumuri, cosmetice și substanțe chimice industriale. „Deșeurile de plastic sunt o sursă vastă și neexploatată de carbon. Arătăm cum materialele reziduale pot fi reimaginate ca resurse valoroase care susțin sănătatea umană”, a declarat profesorul Stephen Wallace, care a condus studiul.
A început sezonul alergiilor / De ce nu trebuie să ignori simptomele
Specialiștii estimează că alergiile afectează aproximativ 25% din populația globului, adică una din patru persoane. În Statele Unite, de exemplu, aproape 67 de milioane de oameni suferă de reacții alergice, iar peste 80% dintre aceștia sunt sensibili la polen. Cine e vinovat pentru alergiile de primăvară Principalii alergeni sezonieri sunt polenul arborilor, polenul de iarbă și sporii de mucegai. Copacii încep să polenizeze încă din februarie, iar concentrația de polen atinge nivelul maxim în lunile martie și aprilie. Printre arborii cel mai frecvent implicați în declanșarea alergiilor se numără mesteacănul, ulmul, artarul, frasinul, plopul, salcia, dudul și nucul. Polenul este produs în cantități mari și este transportat ușor de vânt, așa că-i este foarte ușor să ajungă în ochi, nas sau plămâni. La persoanele alergice, sistemul imunitar confundă polenul cu o substanță periculoasă. Organismul reacționează prin eliberarea histaminei, o substanță responsabilă pentru majoritatea simptomelor neplăcute. Simptomele alergiei sezoniere Alergiile de primăvară pot fi confundate ușor cu o răceală, însă există câteva semne caracteristice. Printre cele mai frecvente simptome se numără: nas înfundat și secreții nazale apoase strănut repetat, în salve mâncărime la nivelul nasului și gâtului ochi roșii, iritați și lăcrimoși tuse, mai accentuată dimineața și noaptea dificultăți de respirație în cazuri severe oboseală, iritabilitate și probleme de concentrare La copii poate apărea un gest caracteristic – frecarea frecventă a nasului în sus, care uneori lasă o mică linie vizibilă pe nas. Alergiile pot agrava și alte probleme de sănătate, în special astmul bronșic, și pot afecta semnificativ calitatea somnului. Cum se tratează alergiile Gestionarea alergiilor se bazează pe trei direcții principale: evitarea alergenilor, tratamentul medicamentos și imunoterapia. Cele mai utilizate medicamente sunt antihistaminicele, disponibile sub formă de tablete, lichide sau spray-uri nazale. Acestea reduc strănutul, mâncărimea și secrețiile nazale. De asemenea, medicii pot recomanda: spray-uri nazale cu corticosteroizi, considerate cele mai eficiente pentru rinita alergică, deoarece reduc inflamația și controlează majoritatea simptomelor decongestionante, care ajută la desfundarea nasului, dar sunt recomandate doar pe termen scurt cromoglicat de sodiu (cromolyn), un spray nazal care împiedică eliberarea substanțelor implicate în reacția alergică antagoniști ai receptorilor de leucotriene, utilizați uneori la pacienții cu alergii și astm În formele severe, medicii pot prescrie corticosteroizi administrați oral sau injectabil, însă doar pentru perioade limitate, din cauza efectelor secundare. Imunoterapia este tratamentul pe termen lung Pentru persoanele care nu răspund suficient la medicamentele uzuale, specialiștii pot recomanda imunoterapia. Aceasta presupune administrarea controlată a unor cantități mici de alergen pentru a „antrena” sistemul imunitar să nu mai reacționeze excesiv. Imunoterapia poate fi realizată prin injecții alergice sau prin tablete sublinguale care se dizolvă sub limbă. Tratamentul este de durată, dar poate reduce semnificativ simptomele și, în unele cazuri, poate duce la dispariția alergiei. Când trebuie consultat medicul Medicii recomandă consultul unui alergolog dacă: simptomele persistă mai mult de 7–10 zile tratamentele obișnuite nu dau rezultate apar dificultăți de respirație, respirație șuierătoare sau presiune în piept Specialiștii subliniază că alergiile pot fi ținute sub control prin diagnostic corect, tratament adecvat și măsuri simple de protecție, precum limitarea expunerii la polen și menținerea unui mediu interior cât mai curat.
Rogobete: Creștere semnificativă a accidentelor cu trotinete electrice
Potrivit lui Rogobete, 2.751 de oameni au ajuns anul trecut la urgență după accidente cu trotinete electrice. Cele mai multe cazuri sunt în rândul tinerilor: 646 de pacienți sub 20 de ani în 2024, iar în 2025, numărul a ajuns la 1.611. „Pentru medicii din serviciile de urgență, înseamnă traumatisme serioase, intervenții chirurgicale, iar pentru pacienți, perioade lungi de recuperare. Datele centralizate la nivel național de Direcția de Medicină de Urgență din Ministerul Sǎnǎtǎții arată o creștere semnificativă a acestor accidente. În 2024, 1.491 de persoane au fost tratate în unitățile de primiri urgențe după accidente cu trotinete electrice, iar 190 au avut nevoie de intervenții chirurgicale. În 2025, numărul celor care s-au prezentat la Urgență a crescut la 2.751 de pacienți, dintre care 354 au necesitat intervenții chirurgicale. Au fost înregistrate și două decese”, spune ministrul Alexandru Rogobete. Ministrul Sănătății mai spune că în primele luni din 2026, sunt deja 89 de prezentări în UPU, dintre care nouă au necesitat intervenții chirurgicale. „Trotinetele electrice sunt un mijloc de transport tot mai prezent în orașe. Tocmai de aceea cred că merită să vorbim mai des despre prevenție și prudență în utilizarea lor, poate chiar și de reguli mai clare în utilizarea lor. Uneori, o clipă de atenție poate face diferența între un drum obișnuit și o vizită la urgență”, a mai spus Rogobete.
Virusul HPV va afecta 8 din 10 persoane pe parcursul vieții, chiar și în cazul relațiilor stabile
HPV este cea mai frecventă infecție cu transmitere sexuală și se estimează că „este responsabil de 4,5% din cancerele la nivel mondial”, generând totodată un impact negativ asupra vieții sexuale, sociale și emoționale, notează El Economista. Noelia López, directoarea de Medical Affairs Vaccinuri și Imunologie a MSD în Spania, a subliniat că prevenția acestui virus, care poate afecta atât bărbații, cât și femeile, ar trebui să rămână o prioritate, prin „inițiative de conștientizare menite să informeze populația despre această infecție, posibilele consecințe și modalitățile de prevenire”. Cauză majoră a cancerului de col uterin Ginecologul Jesús de la Fuente, coordonatorul Unității de Patologie TGI-HPV de la HU Infanta Leonor Vallecas-Madrid și președinte al Asociației Spaniole de Patologie Cervicală și Colposcopie (AEPCC) și al Asociației HPV Madrid, a explicat că între 85% și 100% dintre cazurile de cancer de col uterin la nivel mondial sunt asociate cu HPV. „HPV poate produce leziuni benigne, veruci genitale, și leziuni precanceroase”, a continuat specialistul. Pe lângă efectele fizice, infecția implică și o „povară emoțională semnificativă”, generând sentimente de anxietate, furie, rușine sau vinovăție. În România există date alarmante despre infecția cu Human Papillomavirus (HPV) și consecințele sale. Țara noastră se situează constant pe primele locuri în Uniunea Europeană în ceea ce privește incidența și mortalitatea prin cancer de col uterin, o boală cauzată în proporție de peste 99% de infecția persistentă cu HPV. Aproape 3.400 – 4.000 de femei sunt diagnosticate anual cu cancer de col uterin. În timp ce peste 1.800 – 2.000 de femei mor anual din această cauză, ceea ce înseamnă aproximativ 5-6 femei care își pierd viața în fiecare zi. Infecția poate provoca, ca efect final, șase tipuri de cancer: de col uterin, vagin, vulvă, anus, penis sau orofaringe. Infecție posibilă chiar și în relații stabile De la Fuente a explicat că HPV nu se comportă ca alte infecții cu transmitere sexuală, deoarece „poate apărea într-o relație de cuplu stabil” cu „raporturi obișnuite”. De aceea, testarea ar trebui realizată pe tot parcursul vieții. Pentru combaterea virusului și a consecințelor sale sunt necesare trei strategii: depistarea precoce, imunizarea și intervențiile chirurgicale. „Dacă combinăm aceste trei strategii, se poate ajunge la eliminarea cancerului de col uterin provocat de HPV, reducând incidența la nivelul unei boli rare”. Boala poate fi prevenită prin imunizare și screening, iar atât cancerul, cât și leziunile precanceroase pot fi tratate dacă sunt detectate la timp. Screeningul cervical s-a realizat „ocazional în ultimii 50 de ani” și a demonstrat că reduce mortalitatea. În prezent, screeningul se efectuează la femeile între 25 și 65 de ani: între 25 și 29 ani se face citologie la fiecare trei ani, iar de la 30 la 65 de ani se realizează testarea HPV. Esther Redondo, șefa Unității Tehnice de Vaccinare și Sănătate Internațională din cadrul Madrid Salud, a subliniat că programele de screening reprezintă „un pas esențial în prevenție și detecție precoce”, reducând incidența și mortalitatea asociate. Redondo a mai explicat că a existat o „inechitate” pentru bărbați, deoarece pentru fiecare patru cazuri de HPV la femei există unul la bărbați, motiv pentru care aceștia trebuie incluși în campaniile de vaccinare. Ea a evidențiat că screeningul trebuie perceput ca un proces bazat pe informare și luarea deciziilor împreună între pacient și profesionistul medical, pentru o prevenție personalizată și eficientă. Vaccinarea, cheia prevenției Valero Sebastián, șeful Serviciului de Vaccinare și Imunizare Sistematică din Comunitatea Valenciană, a subliniat că vaccinarea copiilor reprezintă „un pas crucial în prevenția bolilor asociate HPV”. În țări precum Australia, unde vaccinarea a fost implementată pentru fete și băieți, s-a observat o reducere semnificativă a cancerelor asociate HPV. Specialiștii estimează că cancerul de col uterin ar putea fi eliminat până în 2035. În Suedia, datorită vaccinării fetelor și băieților, tulpina HPV 16, cu cel mai mare risc oncogen, „a încetat să mai circule” în țară. De asemenea, Sebastián a subliniat necesitatea extinderii accesului la vaccinare, „în special în grupurile de risc care nu au beneficiat încă”, cum ar fi persoanele cu cancer, cele în situații de prostituție sau cu relații sexuale între bărbați. „Politicile de sănătate publică trebuie să continue să avanseze pentru prevenirea bolilor asociate HPV”, a concluzionat el. MSD va fi prezent în orașele spaniole unde echipa națională va juca meciurile de calificare pentru Campionatul Mondial din Brazilia 2027, inclusiv în «fan zone» și în stadioane. Primul eveniment va avea loc pe 3 martie la Castellón, pentru a crește conștientizarea privind prevenția HPV.
Laptele de capră: elixirul alb redescoperit de nutriționiști
Deși laptele de vacă rămâne cel mai consumat produs lactat în întreaga lume, cercetările sugerează că laptele de capră poate fi o alternativă interesantă pentru persoanele cu digestie sensibilă sau pentru cei care caută o sursă diferită de nutrienți. Profil nutritiv comparabil cu cel al laptelui de vacă Ca și laptele de vacă, laptele de capră conține proteine complete, grăsimi, vitamine și minerale esențiale. Un pahar de aproximativ 240 ml furnizează în medie aproximativ 8-9 grame de proteine și peste 300 mg de calciu, adică aproape o treime din necesarul zilnic recomandat unui adult. Conținutul total de nutrienți este similar cu cel al laptelui de vacă, însă există diferențe în modul în care îi utilizează organismul. Mineralele din laptele de capră, precum calciul, fierul sau magneziul, sunt mult mai ușor absorbite de organism, spun specialiștii. „Din punct de vedere nutrițional, laptele de capră este o sursă valoroasă de proteine, minerale și acizi grași esențiali, cu o biodisponibilitate ridicată a unor nutrienți”, arată o analiză realizată de cercetători de la universități din Brazilia și Europa, publicată în revista științifică International Dairy Journal. În plus, laptele de capră conține mai multă vitamina A în formă direct utilizabilă, ceea ce contribuie la sănătatea pielii, a ochilor și a sistemului imunitar. Diferența majoră: digestia mai ușoară Unul dintre cele mai frecvent menționate avantaje ale laptelui de capră este faptul că este mult mai ușor de digerat. Globulele de grăsime din laptele de capră sunt mai mici decât cele din laptele de vacă, ceea ce permite organismului să le descompună mai ușor în timpul digestiei. De asemenea, laptele de capră conține o proporție mai mare de acizi grași cu lanț scurt și mediu – un tip de grăsimi care sunt descompuse și utilizate mai rapid de organism. În stomac, laptele de capră formează și un cheag proteic mai moale, ceea ce îl face mai ușor de digerat. „Structura globulelor de grăsime și compoziția proteinelor fac ca laptele de capră să formeze un coagul mai moale în stomac, ceea ce poate facilita digestia comparativ cu laptele de vacă”, menționează cercetătorii într-un studiu publicat în Journal of Dairy Science. Aceste caracteristici explică de ce unele persoane care resimt disconfort digestiv după consumul de lapte de vacă pot tolera mai bine laptele de capră. Diferențe importante în structura proteinelor Un alt element care diferențiază cele două tipuri de lapte este structura proteinelor. Laptele de capră conține o cantitate mai mică dintr-un tip de cazeină, principala proteină din lapte, care este adesea asociată cu reacții digestive sau alergice în cazul laptelui de vacă. „Conținutul mai redus de αS1-cazeină din laptele de capră este considerat unul dintre motivele pentru care acesta poate fi mai bine tolerat de unele persoane sensibile la laptele de vacă”, notează cercetătorii într-un studiu publicat în revista știintifică Foods. În laptele de vacă, această proteină poate reprezenta până la aproximativ 40% din cantitatea totală de cazeină, în timp ce în laptele de capră proporția este mult mai mică. Analize comparative arată că laptele de capră conține, în medie, cu aproximativ 15,7% mai puțină cazeină și cu circa 8,7% mai puțină lactoză decât laptele de vacă. Aceste diferențe pot explica toleranța mai bună a unor persoane la acest tip de lapte. Avantaje pentru persoanele cu alergii Structura diferită a proteinelor este și motivul pentru care laptele de capră este analizat ca alternativă pentru persoanele sensibile la laptele de vacă. Cantitatea mai redusă a acestui tip de cazeină și structura diferită a proteinelor fac ca acest lapte să fie perceput de organism ca mai puțin iritant pentru sistemul digestiv. Totuși, laptele de capră nu este complet hipoalergenic. Persoanele diagnosticate cu alergie la proteina din lapte pot reacționa și la laptele de capră, deoarece există similitudini între proteinele celor două produse lactate. Din acest motiv, introducerea lui în dietă trebuie făcută cu prudență, mai ales în cazul persoanelor cu alergii sau al copiilor și, în unele situații, la recomandarea medicului alergolog. Beneficii pentru sănătate Pe lângă avantajele legate de digestie, cercetările indică și alte efecte potențiale. Proteinele și peptidele din laptele de capră au proprietăți antioxidante, antiinflamatoare și imunomodulatoare, ceea ce a atras interesul cercetătorilor în domeniul nutriției. În plus, studiile sugerează că „laptele de capră conține numeroși compuși bioactivi care contribuie la susținerea microbiomului intestinal și au efecte antioxidante și antiinflamatoare”. Când este o alegere bună laptele de vacă Deși laptele de capră câștigă popularitate, laptele de vacă rămâne o sursă importantă de nutrienți și este mult mai disponibil la nivel global. Pentru persoanele care tolerează bine lactatele și nu au probleme digestive sau alergii, acesta poate fi o opțiune nutritivă foarte bună în alimentația zilnică. De exemplu, compoziția medie a laptelui de vacă include aproximativ 3-4% grăsimi, 3,5% proteine și circa 5% lactoză, valori care îl transformă într-un aliment complet pentru majoritatea populației. Laptele de capră are o compoziție similară, dar conține, în general, mai puțină lactoză și o structură diferită a grăsimilor și proteinelor. Atât laptele de capră, cât și cel de vacă pot face parte dintr-o alimentație sănătoasă, alegerea depinzând în mare măsură de toleranța individuală, de gust și de obiceiurile alimentare.
Un somn de calitate într-o societate dependentă de ecrane. Misiune imposibilă?
Cu ocazia Ziua Mondială a Somnului, mai mulți experți în neurofiziologie și medicină de familie au analizat, în declarații pentru EFE Salud, situația somnului. În România, unu din trei, sau chiar unul din doi români, se confruntă cu probleme de somn, stresul fiind principala cauză, afectând peste 70% dintre aceștia. Tulburările includ dificultăți de adormire și somn agitat, intensificate de anxietate, conform unui studiu Spring Farma. Impactul este major asupra calității vieții și sănătății Agende interminabile și ecrane, dușmanii somnului Coordonatoarea grupului medical din cadrul Alianza por el Sueño, neurofiziologul Odile Romero, consideră că oamenii sunt tot mai conștienți de importanța unui somn bun, deoarece acesta se traduce „printr-o calitate bună a vieții”. Totuși, spune ea, multora le este dificil să respecte anumite reguli care favorizează odihna. „De ce? Pentru că există obiceiuri profesionale și mai ales sociale foarte răspândite. Avem agende interminabile. Vrem să facem totul, pentru că suntem conectați la internet și la rețele sociale până târziu în noapte, atenți la ele până în ultimul moment”, afirmă Romero, care coordonează și unitatea multidisciplinară de somn a Hospital Vall d’Hebron. În același sens se pronunță și Lorenzo Armenteros, membru al grupului de lucru pentru sănătate mintală din cadrul Sociedad Española de Médicos Generales y de Familia și al Alianza por el Sueño. El subliniază că problemele de somn reprezintă un motiv „foarte frecvent” de consultație medicală, din cauza disconfortului pe care îl provoacă lipsa odihnei. Totuși, el atrage atenția că există „un procent foarte mare” de persoane care consideră că somnul este un act pasiv și „o pierdere de timp”. „Nu sunt conștienți de ce înseamnă somnul din punct de vedere al sănătății”, afirmă Armenteros. Ce face creierul în timp ce dormim Neurofiziologul Elena Ameyugo, coordonatoarea unității de somn a spitalelor Hospital Vithas Aravaca și Hospital La Milagrosa, explică faptul că în timpul somnului activitatea cerebrală se reorganizează. Se activează sisteme foarte eficiente care optimizează energia creierului, refac conexiunile sinaptice, iar creierul realizează chiar „o curățare literală” a produselor toxice care se acumulează în perioada de veghe. Somnul nu ajută doar la reglarea activității cerebrale. „Ne ajută și la procesarea emoțiilor, la consolidarea memoriei și la reglarea biologică generală a funcțiilor imunitare și hormonale. În final, somnul este starea care permite organismului să se pregătească pentru a face față zilei următoare”, explică Ameyugo. Problema, insistă Odile Romero, este că lumina emisă de ecranele telefoanelor mobile și ale tabletelor, aflate foarte aproape de ochi, întârzie secreția de melatonină și deplasează faza somnului. „Dacă nivelul nostru de stres este deja ridicat și curba cortizolului este mai mare sau întârziată, nu mai lipsește decât ca și secreția de melatonină să fie amânată. Toate acestea fac ca adormirea să devină mai dificilă, nu doar din cauza grijilor pe care le avem”, spune Romero, subliniind că „nu mai știm să ne deconectăm”. Cele mai frecvente tulburări de somn sunt, potrivit expertei de la Vall d’Hebron, „fără îndoială” sindromul de apnee în somn și insomnia. Insomnia, rezultatul unei lupte interne Într-o societate hiperconectată și hiperproductivă, spune Ameyugo, insomnia apare și pentru că creierul nu mai are momente de liniște și rămâne într-o stare de „hiperalertă”. Starea de veghe și somnul sunt ca o „contrapunere de forțe”. Există sisteme cerebrale de alertă care mențin organismul treaz și care „se luptă” cu altele care favorizează somnul. Într-un creier sănătos există un echilibru dinamic stabil între aceste două stări, însă în cazul insomniei predomină sistemele care mențin starea de veghe. Consecințele asupra sănătății sunt numeroase. Experții sunt de acord că o igienă slabă a somnului nu provoacă doar oboseală a doua zi sau iritabilitate, ci crește și riscul unor tulburări metabolice precum obezitatea și diabetul, hipertensiunea arterială sau problemele de colesterol. Când trebuie să mergem la medic De aceea, somnul trebuie tratat ca un pilon al sănătății, iar anumite simptome ar trebui să ducă la o consultație medicală. Armenteros explică faptul că trebuie mers la medic atunci când calitatea proastă a somnului afectează viața de zi cu zi. „Toți ne dăm seama când lipsa somnului ne afectează, pentru că nu mai avem randament, suntem irascibili, ni se schimbă comportamentul. Sau când petrecem mult timp în pat, dar nu reușim să dormim bine”, spune specialistul. El recomandă consultul medical dacă o tulburare de somn durează mai mult de trei luni. Armenteros spune că medicina de familie suportă de mulți ani „stigmatul” de a fi considerată responsabilă, deși această practică există în toate specialitățile medicale. „Nu există pacient internat în spital căruia să nu i se dea un lorazepam pentru a dormi, indiferent dacă are nevoie sau nu”, spune medicul. El adaugă că uneori există și o presiune mare din partea pacienților pentru „o rețetă rapidă care să rezolve problema imediat”. Lipsa timpului și presiunea asupra sistemului medical pot duce la prescrierea acestor medicamente, dar stigmatizarea medicinei de familie este, spune el, o greșeală. Pastila nu este „butonul de oprire” Elena Ameyugo atrage atenția că există multe modalități de a obține un somn de calitate, însă „oamenii tind să recurgă prea ușor la pastile”. „Este terifiant. Oamenii cred că somnul funcționează ca un buton de «on» și «off», iar acel «off» pentru a adormi este o pastilă.” Odile Romero subliniază și dificultatea de a trimite pacienții către unități specializate de somn, deoarece acestea nu pot primi toate cazurile. Din acest motiv, ea consideră că medicina de familie ar trebui să primească mai multe resurse pentru a trata mai eficient tulburările de somn și pentru a reduce dependența de benzodiazepine. Armenteros afirmă că tratamentul cel mai eficient pentru insomnie este terapia cognitiv-comportamentală, care presupune consultații regulate și schimbări în stilul de viață, deoarece insomnia are cauze multiple. „Uneori tratamentele cele mai eficiente sunt o combinație. Benzodiazepinele sunt medicamente foarte bune și utile, problema apare atunci când sunt luate perioade lungi. De atunci începe riscul de dependență.” Sfaturi pentru un somn mai bun Cei trei experți sunt de acord că, pentru o igienă bună a somnului, este recomandat ca ecranele să fie folosite cât mai puțin în orele de dinaintea culcării.
Ce este terapia de șoc folosită în psihologie și psihiatrie timp de zeci de ani. Cum s-a schimbat modul de aplicare
În prezent, metoda continuă să fie utilizată, însă aplicarea ei este diferită, adaptată la standardele actuale și concepută pentru a fi sigură pentru pacient. În acest articol de pe Psicología‑Online explicăm ce este terapia de șoc și la ce este folosită, scrie Psihologia-online.com. Terapia de șoc presupune inducerea artificială și controlată a unui șoc fiziologic la o persoană, ca tratament pentru tulburări psihice severe. De obicei, se administrează un curent electric controlat la nivelul creierului pacientului, care provoacă o convulsie. Această convulsie durează în general câteva minute și procedura se realizează sub anestezie generală. Tratamentul se efectuează sub supravegherea unei echipe medicale specializate, inclusiv a unui medic psihiatru. Metoda se bazează pe ipoteza că stările de șoc pot îmbunătăți starea mentală a persoanei după recuperarea de la tratament. Terapia de șoc de-a lungul istoriei Cele mai cunoscute terapii de șoc din istorie sunt următoarele: 1. Terapia cu insulină Manfred J. Sakel, neurofiziolog și psihiatru, a observat că unii pacienți cu dependențe sau psihoze își îmbunătățeau starea mentală după o criză hipoglicemică. Pe baza acestei observații, el a decis să provoace în mod artificial și controlat astfel de crize. Pentru aceasta administra pacienților o supradoză de insulină, ceea ce scădea nivelul glicemiei până la apariția convulsiilor asemănătoare celor dintr-un atac epileptic. Pentru a controla situația, după ce pacientul intra în comă din cauza crizei, medicii îi administrau o soluție de glucoză care restabilea nivelul zahărului din sânge. Rezultatele păreau să arate îmbunătățiri ale stării mentale ale pacienților, iar efectele se mențineau în timp. După publicarea studiului în 1933, mulți psihiatri au început să folosească metoda. Tratamentul a avut un impact atât de mare încât, în 1940, majoritatea spitalelor din Statele Unite îl foloseau. Existau chiar secții speciale pentru „șocul insulinic”. Sakel estima o rată de îmbunătățire de 88 %, însă studii ulterioare au redus acest procent. Unii pacienți au murit, iar alții au descris tratamentul ca fiind înfricoșător. 2. Terapia cu cardiazol În 1933, medicul Ladislaus von Meduna a pornit de la ideea că epilepsia ar fi incompatibilă cu schizofrenia și a încercat să provoace epilepsie pentru a trata această boală. El a testat mai multe substanțe și în final a folosit cardiazolul, care provoca crize epileptice. Aproximativ 50 % dintre pacienți prezentau îmbunătățiri, însă aproximativ 42 % suferau fracturi din cauza convulsiilor puternice. Psihiatrul A. E. Bennett a propus utilizarea unui sedativ pentru a controla convulsiile. În unele tulburări, precum depresia maniacală sau psihoza, cardiazolul avea o rată de îmbunătățire de 80 %. În cazul schizofreniei, terapia cu insulină s-a dovedit mai eficientă. 3. Terapia electroconvulsivă Ulterior, aceste metode au fost înlocuite de Terapia electroconvulsivă. La început, această terapie se baza pe aceeași idee că epilepsia și schizofrenia ar fi incompatibile. Histologul Ugo Cerletti a considerat că poate provoca convulsii prin descărcări electrice și astfel ar putea trata schizofrenia. Observând rezultatele bune ale metodei, cercetătorul a presupus că în timpul electroșocului creierul produce o substanță care ar combate boala mentală. El a numit această substanță acroagonină, însă ea nu a fost niciodată identificată sau izolată. Terapia electroconvulsivă a fost utilizată ulterior în forme diferite. Astăzi se administrează descărcări electrice mai slabe și localizate, iar pacientul se află sub anestezie. Procedura este folosită mai ales în tratamentul depresiei rezistente la tratament sau al tulburării bipolare, atunci când alte metode nu au avut rezultate. Pentru ce este folosită terapia de șoc Rolul terapiilor de șoc s-a schimbat de-a lungul timpului, însă au avut întotdeauna un element comun: tratarea problemelor psihologice sau a tulburărilor mentale. Inițial, metoda era folosită mai ales pentru tratarea schizofreniei, pornind de la ipoteza greșită că aceasta ar fi incompatibilă cu epilepsia. Astăzi, terapia electroconvulsivă este indicată în special pentru depresie severă sau tulburare bipolară atunci când alte tratamente nu au funcționat. Deși terapia electroconvulsivă s-a dovedit eficientă în multe cazuri, ea rămâne un subiect controversat din cauza unor posibile efecte secundare, precum pierderea temporară a memoriei, confuzia sau unele tulburări cognitive. Studiile recente arată însă că aceste efecte sunt, de regulă, temporare, iar mulți pacienți își revin fără probleme cognitive de durată. În plus, progresele tehnice au redus intensitatea acestor efecte. Terapia de șoc în prezent În prezent, termenul de „terapie de șoc” este uneori folosit și pentru terapia de expunere. În acest caz, schimbările fiziologice nu sunt provocate de substanțe sau electricitate, ci de expunerea la stimuli. Tehnica presupune expunerea pacientului, într-un mediu controlat și supravegheat, la situația sau stimulul care îi provoacă frică. Pacientul este pus în contact cu situația temută și experimentează inițial senzații neplăcute, mai ales înainte de expunere. Pe măsură ce expunerea continuă, aceste senzații scad. Starea de bine și încrederea pacientului cresc, deoarece acesta observă că temerile sale nu se confirmă. Această tehnică este utilizată în tratamentul fobiilor, al unor tulburări de anxietate și al tulburării obsesiv‑compulsive. Exemple de terapie de șoc în psihologia actuală 1. Expunerea prelungită în fobii sau tulburări de anxietate În acest tip de intervenție, terapeutul expune pacientul în mod controlat și direct la stimulul temut. De exemplu, o persoană cu fobie de lift poate fi rugată să stea într-un lift o perioadă mai lungă de timp. Scopul este reducerea reacției de anxietate prin obișnuire. Deși la început impactul emoțional poate fi puternic, eficiența metodei este susținută de numeroase studii. 2. Terapia de aversiune în dependențe Această tehnică presupune asocierea unui comportament nedorit, cum ar fi consumul de alcool, cu o senzație neplăcută, de exemplu greață provocată de medicamente. În prezent este înlocuită de metode mai respectuoase, precum terapia cognitiv-comportamentală sau întărirea pozitivă, dar rămâne un exemplu istoric de intervenție de tip șoc. 3. Intervenții în crize emoționale acute În situații precum tentative de suicid, pierderi traumatice sau episoade psihotice, specialistul poate folosi strategii verbale sau situaționale puternice pentru a întrerupe o stare de blocaj emoțional sau de disociere. Scopul nu este provocarea suferinței, ci restabilirea contactului cu realitatea și conștientizarea imediată a situației. 4. Terapia de grup cu confruntare emoțională În unele programe de grup, cum ar fi comunitățile terapeutice, se folosește confruntarea directă între membrii
Un test de sânge poate prezice riscul de demență la femei cu zeci de ani înainte de apariția simptomelor, arată un nou studiu
Un studiu realizat de o echipă formată din instituții din SUA arată că un test de sânge inovator ar putea prezice riscul de demență la femei cu până la 25 de ani înainte de apariția simptomelor. Potrivit Science Alert, nivelurile ridicate de p-tau217, o proteină asociată cu modificările cerebrale care sunt observate în boala Alzheimer, sunt cele care prezic cu exactitate viitoarele probleme cognitive și demența. În cadrul studiului au fost analizate probe de sânge prelevate de la 2.766 de femei cu vârste cuprinse între 65 și 79 de ani. Probele au prelevate la sfârșitul anilor 1990, dar și ani mai târziu. Femeile participante la studiu au fost monitorizate pe o perioadă de până la 25 de ani, toate neprezentând tulburări cognitive la începutul studiului. Potrivit The Independent, pe parcursul celor 25 de ani de monitorizare, cercetătorii au identificat femeile care au dezvoltat probleme de memorie sau de gândire, inclusiv demență. În cazul celor care prezentau niveluri mai ridicate de p-tau217 în sânge la începutul studiului, riscul de a dezvolta demență ulterior era mult mai mare. Autorii studiului au mai constatat că pe măsură ce nivelurile biomarkerului creșteau, creștea și riscul de demență. Totuși riscul de demență nu era la fel pentru toată lumea, observându-se diferențe în rezultate în funcție de vârsta femeilor, etnia, dar și alți factori. Dr. Aladdin Shadyab, autorul principal al studiului, a declarat: „Studiul nostru sugerează că am putea identifica femeile cu risc crescut de demență cu zeci de ani înainte de apariția simptomelor. Un astfel de interval de timp îndelungat deschide calea către strategii de prevenire mai timpurii și o monitorizare mai țintită, în loc să așteptăm până când problemele de memorie afectează deja viața de zi cu zi”. Studiul, care a fost publicat în JAMA Network Open, necesită cercetări suplimentare.
China devansează Neuralink. Primul implant creier-computer aprobat înaintea companiei lui Elon Musk
Autoritatea chineză de reglementare a medicamentelor a anunțat că a acordat undă verde companiei Neuracle Technology din Shanghai pentru comercializarea unui implant cerebral destinat pacienților adulți cu paralizie parțială cauzată de leziuni ale măduvei spinării. Anunțul, relatat de Reuters și Bloomberg, reprezintă o victorie strategică pentru Beijing într-un domeniu considerat esențial pentru viitorul tehnologic. Cum funcționează implantul creier-computer aprobat în China Implantul creier-computer dezvoltat de Neuracle este un sistem complet de interfață creier-computer (BCI) care include senzori cerebrali implantați, o mănușă robotică, instrumente chirurgicale specializate, un algoritm de decodare a semnalelor cerebrale și software pentru testare medicală și management clinic. În cadrul studiilor clinice realizate pe aproximativ 36 de pacienți, tehnologia BCI a demonstrat că poate îmbunătăți capacitatea pacienților de a ține și apuca obiecte cu mâinile. Dispozitivul este însă autorizat exclusiv pentru persoane care păstrează o anumită funcție la nivelul brațului superior, ceea ce limitează aria de aplicabilitate. Aprobarea oferită Neuracle plasează China înaintea unor competitori americani importanți, precum Neuralink, compania fondată de Elon Musk. Deși Neuralink a primit în SUA aprobarea pentru teste clinice pe oameni în 2023 și a realizat primul implant uman în 2024, compania nu deține încă o licență pentru comercializare. Spre deosebire de implanturile mai avansate, capabile să ajute pacienți complet paralizați să navigheze pe internet sau să comunice digital, dispozitivul Neuracle are mai puține canale de detectare a semnalelor cerebrale și este poziționat în afara membranei externe a creierului. Tehnologia BCI, prioritate strategică pentru China Interfața creier-computer a fost desemnată de autoritățile chineze drept una dintre cele șase industrii strategice ale viitorului, conform celui mai recent plan cincinal. Startup-urile din domeniu beneficiază de finanțare publică, sprijin instituțional și acces accelerat la testare clinică, consolidând ambițiile Chinei de a deveni lider global în tehnologiile neuro-digitale.
Primele rezultate ale primului studiu de genomică din România derulat de MedLife arată corelații semnificative între predispozițiile genetice identificate și analizele de sânge, precum și anamneza pacienților, confirmând valoarea testării genomice ca inst
Analiza a peste 3.000 de teste genetice procesate arată corelații semnificative între predispozițiile genetice și istoricul medical al pacienților, inclusiv cu datele din anamneză și rezultatele analizelor de laborator. Rezultatele reprezintă un prim pas important în validarea utilizării testării genetice în medicina preventivă și confirmă potențialul genomicii de a contribui la identificarea timpurie a riscurilor de îmbolnăvire. Concret, participanții identificați cu risc genetic ridicat pentru diabet zaharat de tip 2 prezintă valori ale glicemiei semnificativ mai crescute față de cei cu risc scăzut, cu șanse de până la două ori mai mari de a dezvolta boala. Relația este simetrică și la fel de relevantă: participanții cu profil de risc scăzut au de două ori mai puține șanse de a se îmbolnăvi comparativ cu cei cu risc crescut. Potrivit specialiștilor MedLife, datele au fost validate și pentru alte patologii incluse în analiză, precum boli cardiovasculare sau metabolice. Analiza genomică a evidențiat și alte asocieri relevante între predispoziții genetice pentru afecțiuni diferite. De exemplu, datele sugerează o bază genetică comună între diabetul zaharat de tip 1 și boala celiacă, ceea ce indică existența unor mecanisme imunologice similare care pot favoriza apariția ambelor afecțiuni. În același timp, analiza predispozițiilor genetice indică posibile mecanisme comune între obezitate și boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC), dincolo de factorii mecanici sau metabolici cunoscuți. Datele arată că, în medie, un individ prezintă aproximativ 2,2 predispoziții genetice crescute pentru afecțiuni comune. Aproape 80% dintre persoane au mai puțin de trei predispoziții genetice crescute, în timp ce mai puțin de 5% prezintă șase sau mai multe astfel de riscuri. Aceste rezultate reprezintă primele semnale de validare clinică ale modelului de analiză utilizat în cadrul programului de genomică, bazat pe scoruri poligenice de risc (Polygenic Risk Scores – PRS) și corelat cu informații provenite din anamneza medicală și din istoricul de analize ale pacienților. Validarea este cu atât mai valoroasă cu cât cohorta este tânără (vârstă medie de 41 de ani), ceea ce confirmă că instrumentul genetic nu reacționează la boala deja instalată, ci o anticipează, oferind o fereastră reală de intervenție preventivă. „Medicina se schimbă rapid. Viitorul medicinei nu mai înseamnă doar tratarea bolilor, ci prevenirea lor. Prin corelarea datelor genetice cu informațiile medicale paraclinice și cu stilul de viață al fiecărui pacient, putem identifica și mai bine riscurile înainte ca boala să apară. Aceasta este adevărata schimbare de paradigmă: prevenție personalizată. Rezultatele preliminare reprezintă primele semnale cuantificabile ale particularităților genetice locale și sunt extrem de încurajatoare. Faptul că asocierile dintre scorul de risc genetic și datele biologice reale ale pacienților sunt atât de consistente, ne confirmă că suntem pe drumul corect. Pe măsură ce extindem cohorta, vom putea obține concluzii robuste, utile atât medicilor, cât și decidenților din sănătate. Am convingerea că mulți români vor afla în anii următori ce e mai bine pentru ei personal: care sunt avantajele genetice cu care s-au născut și care sunt riscurile medicale de care trebuie să se ferească personal mai mult, dacă o mâncare li se potrivește, dacă nu cumva pielea lor nu le permite să stea prea mult la soare sau ce sport le este mai potrivit. Medicina va suferi mari schimbări în anii următori, medicii vor folosi din ce în ce mai multă tehnologie – de la brațe robotice în sălile de operații, la suport AI în imagistică și genomică în profilaxie. Sunt mândru că în România o companie privată are rezultate la un asemenea nivel, rezultate care ne situează în vârful piramidei trofice în profilaxia medicală din Europa și nu numai. De altfel, în aproximativ două săptămâni vom face disponibilă testarea genetică low-pass și pentru publicul larg, o premieră importantă pentru România. Chiar și așa, nu ne așteptăm la o monetizare imediată, ci mai degrabă la o adopție graduală pe măsură ce medicina preventivă va deveni tot mai integrată în practica curentă și în deciziile pacienților” a declarat Mihai Marcu, CEO & Președinte CA MedLife Group. Complexitate fără precedent: genomică, paraclinic, imagistică și lifestyle – integrate într-un singur profil, pe aplicația MedLife Studiul din cadrul programului Longevity100+ se diferențiază mai ales prin modul în care sunt analizate și integrate datele medicale. Modelul dezvoltat de MedLife nu se limitează la interpretarea informației genetice, ci permite corelarea acesteia cu anamneza pacienților și cu istoricul analizelor de laborator existente. Mai mult, în perioada imediat următoare studiul va permite și integrarea investigațiilor de imagistică prin platforma AI MedLife, precum și a datelor de lifestyle captate în timp real de pe orice ceas inteligent sau telefon mobil compatibil – toate într-un singur loc, pe aplicația MedLife. Prin reunirea acestor informații într-un singur ecosistem digital, pacienții vor beneficia de o abordare de prevenție cu adevărat proactivă, bazată pe interpretarea semnalelor de sănătate primite în timp real, în contextul individual al acestuia – clinic, paraclinic și genomic. Astfel, o persoană va putea primi recomandări personalizate pentru ajustarea unor obiceiuri zilnice și va putea observa mai rapid efectele acestor schimbări, contribuind la amânarea sau reducerea riscului de apariție a unor simptome. “Această integrare simultană a patru tipuri distincte de date, de la genomică, analize de sânge, la imagistică și informații biometrice ne va permite să construim cel mai complet profil de risc individual disponibil astăzi în România. Din informațiile noastre, un astfel de model nu a mai fost implementat la această scară nicăieri în Europa și posibil chiar în lume. Practic, această abordare face posibilă validarea timpurie a unor asocieri între riscurile genetice identificate și indicatori biologici sau antecedente medicale reale. De altfel vom veni în lunile următoare cu informații mult mai ample, avem câteva rezultate spectaculoase pe care sperăm să le validăm în cel mai scurt timp. Suntem surprinși de numărul mic de rezultate disponibile în multe dintre statele europene cu tradiție medicală” a precizat Mihai Marcu. Dincolo de tehnologia și complexitatea modelului de analiză din spate, valoarea programului Longevity100+ este dată de echipa multidisciplinară de specialiști MedLife care a dezvoltat proiectul integral de la zero. Programul integrează geneticieni, biologi moleculari, bioinformaticieni, biostatisticieni și medici din mai multe specialități care analizează datele obținute prin testare