Etichetă: Sănătate

O fotografie a mâinii tale ar putea detecta o boală rară care scurtează viața cu zece ani

Acromegalia apare când organismul produce prea mult hormon de creștere și se instalează de obicei la vârsta mijlocie. Mâinile și picioarele mărite sunt printre primele semne. Diagnosticul întârzie în medie un deceniu, deoarece boala progresează lent și este rară, conform Science Alert. La fiecare 100.000 de persoane, acromegalia afectează între 8 și 24 de indivizi. Aproximativ un sfert dintre pacienți așteaptă peste zece ani pentru un diagnostic corect. „Deoarece afecțiunea progresează foarte lent și este o boală rară, nu este neobișnuit să dureze până la un deceniu pentru a fi diagnosticată”, explică endocrinologul Hidenori Fukuoka de la Universitatea Kobe. Dacă afecțiunea nu este tratată, poate provoca complicații care pun viața în pericol. În medie, aceasta reduce speranța de viață cu aproximativ zece ani. Cum detectează IA acromegalia dintr-o fotografie a mâinii Cercetătorii au recrutat 725 de participanți, jumătate cu acromegalie, din 15 unități medicale din Japonia. Peste 11.000 de imagini ale mâinilor au fost folosite pentru a antrena modelul de IA. Fotografiile vizau dosul mâinii și pumnul încleștat, nu palma. Rezultatele sunt remarcabile. Dacă testul era pozitiv, șansa de acromegalie era de 88%. Dacă era negativ, șansa de a nu avea boala era de 93%. Modelul a depășit chiar și performanțele specialiștilor în endocrinologie testați cu aceleași fotografii. De ce mâna și nu fața Utilizarea fotografiilor feței ridică probleme de confidențialitate. Mâinile sunt „mai anonime” și permit un screening discret și practic. „Ceea ce mi s-a părut deosebit de semnificativ a fost atingerea acestui nivel de performanță fără trăsături faciale”, spune prima autoare, Yuka Ohmachi. Modelul IA nu înlocuiește specialiștii. Endocrinologii iau în considerare și modificările vocii, expresiile faciale și markerii biochimici. Instrumentul vine să completeze și să accelereze procesul de diagnostic. Echipa de la Kobe vrea să testeze modelul pe populații mai mari și să exploreze dacă poate detecta și alte afecțiuni vizibile la mâini, precum artrita reumatoidă sau anemia.

Misterul cheagurilor de sânge după vaccinurile anti-COVID, dezlegat de cercetători

Cheagurile de sânge după vaccinul COVID au afectat un număr mic de persoane. Acestea au apărut exclusiv după vaccinurile bazate pe adenovirus modificat, precum AstraZeneca. Cauza a rămas necunoscută ani de zile, scrie The Independent. Afecțiunea se numește trombocitopenie imunitară indusă de vaccin și tromboză, prescurtat VITT. Sistemul imunitar atacă eronat o proteină proprie a organismului: factorul 4 al trombocitelor. Anticorpii implicați devin neobișnuit de „lipicioși”. Ei se atașează de factorul plachetar 4 și formează grupuri mari de proteine. Acestea declanșează cheaguri de sânge periculoase în zone neobișnuite ale corpului. Cum au găsit cercetătorii răspunsul Echipa internațională a studiat 100 de pacienți cu VITT din întreaga lume. Doi dintre aceștia donaseră sânge înainte de vaccinare. Probele păstrate în congelatoarele unui serviciu german de transfuzii au fost cheia descoperirii. Anticorpii implicați în VITT provin din memoria imunitară a infecțiilor adenovirale din copilărie. Aceste infecții sunt frecvente și provoacă simptome ușoare, similare răcelii. De ce cheagurile de sânge după vaccinul COVID sunt atât de rare Cercetătorii au identificat două condiții care trebuie îndeplinite simultan. În primul rând, persoana trebuie să moștenească o variantă genetică imunitară specifică. În al doilea rând, trebuie să apară o mutație rară într-o celulă producătoare de anticorpi. Doar când ambele se produc împreună, sistemul imunitar vizează factorul 4 al trombocitelor. Această combinație dublă explică raritatea extremă a VITT. De ce contează această descoperire acum Vaccinurile bazate pe adenovirus rămân esențiale. Sunt ieftine, versatile și ușor de distribuit la nivel global. La următoarea pandemie, ar putea salva din nou milioane de vieți. Înțelegerea mecanismului VITT deschide o cale clară. Oamenii de știință pot acum modifica viitoarele vaccinuri pentru a evita declanșarea acestei reacții rare. Descoperirea are implicații și dincolo de vaccinuri: același mecanism apare în cheaguri recurente, avorturi spontane repetate și AVC neonatal.

Tu ți-ai schimba culoarea ochilor? Ce riscuri și limitări presupune această procedură estetică

Până nu demult, schimbarea culorii ochilor era o dorință care putea fi îndeplinită doar cu ajutorul lentilelor de contact sau al filtrelor digitale. Astăzi însă există proceduri medicale care permit modificarea permanentă a nuanței irisului, notează La Vanguardia. Aceste intervenții s-au popularizat rapid pe rețelele sociale, unde sunt prezentate adesea ca o soluție rapidă și definitivă pentru cei care au visat să își aleagă culoarea privirii. În realitate, situația este mult mai complexă și implică riscuri importante pentru sănătatea oculară. Marc Figueras‑Roca, medic în cadrul Serviciului de Oftalmologie al Hospital Clínic Barcelona, avertizează că aceste intervenții pot avea consecințe serioase. „Există riscuri importante pentru sănătatea oculară, unele dintre ele putând fi grave și ireversibile.”, explică medicul. Acesta subliniază și rolul major pe care îl au rețelele sociale în popularizarea fenomenului. „Rețelele sociale au avut un rol determinant în apariția acestui fenomen, deoarece relatările, adesea ale unor persoane celebre sau influenceri, tind să minimalizeze sau chiar să ascundă riscurile reale.” Specialiștii de la Hospital Clínic Barcelona spun că dorința de a schimba culoarea ochilor poate avea mai multe explicații sociale și psihologice. Uneori este vorba despre motive identitare, precum dorința de a semăna cu un alt membru al familiei. Alteori pot interveni cerințe profesionale, mai ales în domeniul imaginii, sau dinamici sociale legate de preferințele partenerului ori dorința de a se integra într-un anumit mediu. Ce proceduri există pentru schimbarea culorii irisului În prezent există trei tipuri de intervenții destinate modificării culorii irisului în scop estetic, iar toate pot provoca efecte adverse importante. În multe cazuri, aceste proceduri sunt aplicate în afara utilizărilor medicale pentru care au fost concepute inițial. Prima este keratopigmentarea asistată cu laser, cunoscută și sub numele de tatuaj cornean. Procedura constă în realizarea unui mic tunel în cornee, în care sunt injectați pigmenți ce imită culoarea dorită. Studiile arată că nuanța obținută rezistă în timp. Cu toate acestea, după intervenție pot apărea complicații precum sensibilitatea la lumină, limitări ale câmpului vizual, modificări ale calității vederii sau pierderea parțială a pigmentului. În plus, această tehnică poate îngreuna examinarea interiorului ochiului în eventuale intervenții chirurgicale viitoare. În unele cazuri, rezultatul estetic poate părea nenatural, ceea ce poate avea un impact psihologic negativ și poate genera noi nesiguranțe. „Când vine vorba despre sănătatea vederii, orice decizie trebuie luată pe baza unor informații riguroase și a unui consult medical de specialitate.”, avertizează Marc Figueras‑Roca. O intervenție ireversibilă și greu de controlat A doua procedură este depigmentarea irisului cu laser. Spre deosebire de tehnica anterioară, aceasta nu adaugă culoare, ci deschide nuanța naturală a ochiului prin eliminarea pigmentului superficial al irisului. În urma intervenției devin vizibile fibrele interne ale irisului, care au de obicei nuanțe albăstrui sau gri. Operația este complet ireversibilă și are o limitare majoră: nu permite alegerea unei culori exacte. Rezultatul final depinde de pigmentul natural al fiecărei persoane. Printre efectele adverse posibile se numără inflamația irisului și creșterea presiunii intraoculare. Aceste complicații pot necesita tratamente agresive și pot lăsa sechele permanente. În plus, nu există încă suficiente dovezi științifice care să confirme siguranța procedurii pe termen lung. Procedura cea mai controversată Cea de a treia metodă este implantul cosmetic de iris, considerat de specialiști cea mai controversată și cea mai riscantă procedură. În acest caz este introdusă o proteză din silicon colorat în fața irisului natural, pentru a modifica imediat culoarea ochilor. Această tehnică poate provoca complicații severe, precum glaucom, inflamații oculare grave, hemoragii interne, cataractă sau leziuni ale corneei care pot ajunge să necesite transplant. De asemenea, aceste implanturi nu sunt aprobate de organismele internaționale de reglementare. În multe situații ele trebuie îndepărtate după o perioadă, din cauza complicațiilor care apar. Alternativa mai sigură recomandată de medici Specialiștii spun că alternativa cea mai sigură pentru schimbarea aspectului ochilor rămâne utilizarea lentilelor de contact cosmetice. Acestea permit modificarea temporară a culorii ochilor și prezintă riscuri mult mai mici decât intervențiile chirurgicale. Spre deosebire de procedurile invazive, lentilele nu modifică anatomia ochiului și nu sunt ireversibile. Atunci când sunt folosite corect și cu o igienă adecvată, ele nu afectează sănătatea oculară. Totuși, medicii subliniază că este esențială respectarea indicațiilor specialistului pentru a preveni infecțiile sau alte complicații. „Schimbarea permanentă a culorii ochilor poate părea o opțiune atractivă din punct de vedere estetic. Dar când vorbim despre sănătatea vederii, orice decizie trebuie însoțită de informații corecte, consult medical de specialitate și o evaluare atentă a riscurilor pe termen scurt și lung.”, avertizează specialistul.

Rogobete, întâlnire cu oficiali europeni despre capacitatea de răspuns a României în situații de criză / Există încă presiune mare la Primiri-Urgențe

Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, s-a întâlnit astăzi cu secretarul de stat Raed Aarafat, șeful DSU și cu directorul general al Health Emergency Preparedness and Response Authority (HERA), o agenție a Comisiei Europene însărcinată cu pregătirea și răspunsul în situații de urgență. Subiectul discuțiilor s-a axat pe modul în care România își poate consolida capacitatea de pregătire și răspuns în situații de criză sanitară și despre cum poate fi sprijinită țara noastră în acest proces. „În sistemul nostru de sănătate există încă o presiune mare pe unitățile de primiri urgențe. Mulți pacienți ajung acolo pentru probleme care ar putea fi rezolvate în ambulatoriu, iar acest lucru afectează capacitatea spitalelor de a răspunde rapid atunci când apar cazuri cu adevărat critice. În pregătirea pentru situații de criză avem nevoie de organizare, protocoale clare și capacitatea sistemului de a funcționa sub presiune. În situațiile critice, fiecare minut contează. Terapia intensivă trebuie să fie pregătită pentru pacient, nu pacientul să ajungă să aștepte terapia intensivă”, scrie Rogobete pe contul oficial de social media. „Fără un sistem de sănătate solid, capacitatea reală de răspuns rămâne limitată” O altă temă importantă de discuție a fost pe tema dezvoltării unor modele de urgență și pentru terapia intensivă, despre schimburi de expertiză și know-how și despre cum poate România să valorifice mai bine mecanismele europene dedicate pregătirii pentru crize sanitare. „Colaborarea dintre structurile de intervenție și sistemul de sănătate este esențială atunci când vorbim despre capacitatea unui stat de a răspunde eficient în situații de urgență. Un stat poate avea mecanisme de intervenție bine organizate, poate avea armată și structuri de protecție civilă puternice, dar fără un sistem de sănătate solid capacitatea reală de răspuns rămâne limitată”, scrie Rogobete. „Crizele nu pot fi evitate întotdeauna” „HERA a fost creată tocmai pentru a consolida această dimensiune la nivel european, prin dezvoltarea de parteneriate și prin susținerea proiectelor care cresc capacitatea sistemelor de sănătate de a răspunde în fața unor crize sanitare. Crizele nu pot fi evitate întotdeauna. Dar un sistem de sănătate pregătit schimbă complet modul în care răspundem la ele”, a scris Rogobete.

Pastilele pentru slăbit: când ar trebui folosite și ce risc presupun pentru sănătatea ta

Utilizarea unor pastile pentru combaterea obezității a crescut semnificativ în ultima perioadă. Cererea tot mai mare, alimentată în parte de rezultatele în scăderea în greutate, a deschis o dezbatere importantă: cât de sigure sunt aceste tratamente, ce efecte secundare pot avea și în ce situații ar trebui prescrise, scrie La Vanguardia. Specialiștii de la Hospital Clínic Barcelona au explicat aceste aspecte într-o analiză realizată de endocrinologii Antonio Jesús Blanco și Ana de Hollanda. Ce sunt aceste pastile Printre cele mai cunoscute tratamente utilizate pentru pierderea în greutate se numără semaglutide și liraglutide. Aceste substanțe imită acțiunea hormonului GLP-1, o substanță produsă în intestin după masă, care ajută la reglarea nivelului de glucoză din sânge, controlează apetitul și crește senzația de sațietate. Inițial, aceste tratamente au fost dezvoltate pentru diabet. Ulterior s-a constatat că pot contribui și la reducerea greutății la persoanele cu obezitate sau cu suprapondere asociată unor factori de risc. Ca orice alt tratament, aceste pastile trebuie prescrise numai după o evaluare medicală individuală și nu ar trebui utilizate niciodată fără supravegherea unui specialist. Ce efecte secundare pot apărea Un aspect important este că niciun tratament nu este lipsit de efecte adverse. Din acest motiv, prospectele includ atât reacțiile observate în timpul studiilor clinice, cât și cele raportate după introducerea pe piață. Acest lucru nu înseamnă că toate persoanele care folosesc aceste pastile vor avea astfel de simptome sau că fiecare pacient va experimenta toate reacțiile menționate. În cazul pastilelor pentru pierderea în greutate, cele mai frecvente efecte secundare sunt digestive. Pot apărea greață, care rareori ajunge la vărsături, constipație sau diaree, dar și reflux sau senzație de arsură la stomac. Apariția acestor simptome depinde, în mare măsură, de doza administrată și, de obicei, se reduce în timp. Posibile efecte secundare asupra vederii Specialiștii au identificat și două situații în care aceste tratamente ar putea influența vederea. Prima se referă la pacienții cu diabet slab controlat și cu retinopatie preexistentă, o boală care afectează retina, partea ochiului responsabilă de vedere. În aceste cazuri, scăderea rapidă a nivelului de glucoză din sânge poate provoca o agravare temporară a problemelor de vedere. Acest fenomen nu este specific doar substanței semaglutide și poate apărea și în cazul altor tratamente pentru diabet, cum ar fi insulina. În al doilea rând, Agenția Europeană a Medicamentului a avertizat recent asupra unui posibil risc, foarte rar, de neurită optică, o inflamație a nervului optic, asociată tratamentului cu semaglutidă. Incidența estimată este de aproximativ un caz la 1.000 de persoane într-o perioadă de trei ani. Medicii subliniază că rolul specialistului este de a evalua atent raportul dintre riscuri și beneficii pentru fiecare pacient. De aceea, tratamentele pentru obezitate trebuie prescrise doar de profesioniști calificați, după o evaluare medicală completă. Ce nivel de siguranță au aceste tratamente În linii generale, potrivit specialiștilor de la Hospital Clínic Barcelona, aceste tratamente au un profil de siguranță considerat rezonabil. Ele acționează asupra unor hormoni intestinali, precum GLP-1 sau GIP, eliberați după masă. Datorită acestui mecanism, nu produc în mod obișnuit interacțiuni medicamentoase complexe. Acest profil de siguranță a contribuit la popularitatea pe care aceste tratamente au câștigat-o în ultimii ani. Cu toate acestea, indicația și utilizarea lor trebuie evaluate individual pentru fiecare pacient. De ce au apărut procese Dincolo de domeniul medical, aceste tratamente au ajuns și în centrul dezbaterilor publice, mai ales în Statele Unite. Creșterea utilizării tratamentelor din familia GLP-1, inclusiv Ozempic, a dus la peste 1.200 de procese colective legate de apariția unor efecte adverse. Această situație a readus în discuție modul în care pacienții sunt informați despre riscurile tratamentelor și responsabilitatea companiilor farmaceutice în comunicarea acestor riscuri. Specialiștii de la Hospital Clínic Barcelona subliniază însă că existența acestor procese nu înseamnă neapărat că tratamentele sunt nesigure. La fel ca în cazul multor terapii inovatoare, utilizarea lor pe scară largă poate scoate la iveală efecte secundare rare care nu apar întotdeauna în studiile clinice inițiale. În același timp, companiile farmaceutice susțin că o parte dintre reacțiile adverse invocate în procese ar fi legate de utilizarea tratamentelor în afara indicațiilor aprobate de autoritățile de reglementare. De aceea, specialiștii insistă că aceste pastile trebuie utilizate doar sub supraveghere medicală, iar decizia de a începe sau continua tratamentul trebuie luată împreună cu medicul curant.

Un test de sânge detectează 50 de tipuri de cancer înainte să apară simptomele

Un test de sânge cancer bazat pe biopsie lichidă poate identifica peste 50 de forme de cancer în stadiu incipient. Tehnologia analizează ADN-ul tumoral circulant și schimbă radical diagnosticul oncologic, transmite Scienze Notizie. Testul identifică ADN-ul tumoral circulant, cunoscut ca ctDNA, prezent în sânge în concentrații foarte mici. Spre deosebire de tehnicile tradiționale invazive, analizează markeri epigenetici specifici. Celulele canceroase prezintă tipare de metilare a ADN-ului mult diferite față de celulele sănătoase. Algoritmii avansați de secvențiere izolează aceste fragmente și identifică originea lor celulară cu mare precizie. Cel mai mare avantaj: cancerele „tăcute” Descoperirea are un impact major asupra cancerelor care nu prezintă simptome timpurii. Tumorile pancreasului, ficatului sau esofagului sunt diagnosticate de obicei abia în stadii avansate. Un simplu test de sânge poate intercepta semnalul biologic al acestor forme înainte ca pacientul să resimtă ceva. Prognosticul clinic se îmbunătățește radical prin depistarea precoce. Nu înlocuiește, ci completează screeningul clasic Testul nu este un substitut pentru mamografii sau colonoscopii. Este o completare strategică pentru zonele dificil de explorat prin metodele actuale. Rata fals pozitivă a fost redusă la minim. Un rezultat pozitiv indică o anomalie reală, evitând stresul psihologic al investigațiilor inutile. Ce urmează după un rezultat pozitiv Testul identifică o semnătură moleculară, nu localizează tumora cu precizie. Sunt necesare în continuare investigații imagistice de confirmare: RMN sau tomografie computerizată. Cercetarea se concentrează acum pe reducerea costurilor. Accesibilizarea tehnologiei pentru programele publice de prevenție reprezintă următorul pas esențial.

Avertismentul unui medic: Obezitatea sufocă plămânii

Obezitatea nu înseamnă doar kilograme în plus, ci o presiune constantă asupra organelor vitale, inclusiv asupra plămânilor. Medicii avertizează că excesul ponderal favorizează apariția unor patologii respiratorii severe, de la sindromul de apnee în somn până la insuficiență respiratorie acută, și poate agrava semnificativ evoluția bolilor pulmonare deja existente. „Obezitatea are toate caracteristicile unei epidemii: creștere exponențială, răspândire globală, factori «transmisibili» – și vorbim despre dietă, stil de viață, sedentarism. Această boală aduce o restricție mecanică asupra plămânilor, o creștere a riscului de boli respiratorii, pe lângă cele cardiovasculare, diabet sau cancer, cu un impact major asupra calității vieții și a mortalității. Dacă ar fi să realizăm un clasament al poverii obezității, plămânii suportă între 15 și 25%, fiind devansați de ficat – 30-40% – și de sistemul cardiovascular – între 25 și 35%”, explică, pe Facebook, Cristian Oancea, medic primar pneumolog. Cum afectează obezitatea funcția pulmonară Excesul de țesut adipos, în special la nivel abdominal și toracic, limitează mișcările diafragmei și reduce volumul pulmonar. În timp, această restricție mecanică poate duce la apariția sindromului de apnee în somn, la alterarea controlului respirației și la dezvoltarea unei restricții ventilatorii majore. Totodată, obezitatea influențează mecanica respiratorie și favorizează inflamația cronică, cu impact direct asupra imunității pulmonare și asupra microbiotei plămânului. „La pacienții obezi vorbim despre un risc major de bronșite și pneumonii bacteriene, despre infecții respiratorii virale sau bacteriene recurente, dar și despre patologii respiratorii complexe, cum sunt tromboembolismul pulmonar, hipertensiunea arterială pulmonară sau sindromul de detresă respiratorie acută – o formă severă de insuficiență respiratorie. De asemenea, poate apărea o patologie obstructivă ori restrictivă și chiar fibroză pulmonară. În plus, modificările farmacocinetice și farmacodinamice pot afecta eficiența antibioticelor”, avertizează specialistul. Un alt risc major este apariția sau agravarea astmului bronșic. Grăsimea acumulată la nivel abdominal și toracic determină funcționarea plămânilor la un volum redus, ceea ce duce la închiderea prematură a căilor aeriene mici și la creșterea reactivității bronșice. Astfel, pacienții obezi pot dezvolta simptome respiratorii chiar și în absența unui diagnostic anterior de boală pulmonară. Obezitatea agravează astmul În cazul persoanelor care suferă deja de astm, excesul ponderal poate face diferența dintre o evoluție stabilă și o decompensare severă, cu risc crescut de internare în secțiile de terapie intensivă. Medicii subliniază că scăderea în greutate, activitatea fizică regulată și monitorizarea periodică a funcției pulmonare pot reduce considerabil riscul de complicații. „Practic, obezitatea modifică parametrii funcționali respiratori chiar și la persoane care nu au fost diagnosticate cu vreo boală pulmonară până în acel moment. Iar la pacienții care au deja o patologie respiratorie, excesul ponderal poate însemna diferența dintre o evoluție controlată și o decompensare severă, ceea ce implică un risc mai mare de internare în terapie intensivă. Controlul greutății corporale, sportul și activitatea fizică regulată, dar și evaluările funcționale respiratorii periodice pot reduce semnificativ riscul de complicații”, este concluzia medicului.

Rogobete, despre reorganizarea modului în care funcționează spitalele: Modul în care se oferă serviciile nu au mai fost regândite de peste 30 de ani

Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, a declarat vineri, în cadrul emisiunii „Atitudini”, de la Gândul, că una dintre principalele provocări ale sistemului medical românesc este recâștigarea încrederii pacienților, afectată în ultimii ani de crizele din sistem și de efectele pandemiei. „Cred mult în gândirea de reașezare a unor lucruri. Nu plec de la principiul că totul este greșit și totul trebuie schimbat și nimic nu e bine. Ba din contră, sunt lucruri care funcționează, lucruri care arată bine, lucruri care sunt în transformare. (…) Elementul esențial – și anume încrederea oamenilor în sistemul de sănătate, încrederea oamenilor în medicină și în terapiile moderne, încrederea oamenilor în medicația modernă – a avut de suferit după pandemie. Încă nu ne-am revenit și nu dau vina doar pe pandemie. De-a lungul timpului, toate problemele, toate nedreptățile, toate inechitățile, Faptul că de multe ori pacienții au simțit că deranjează atunci când s-au dus la spital (…) toate astea, din păcate, au dus la scăderea abruptă a încrederii oamenilor în sistemul de sănătate”, a spus Alexandru Rogobete în cadrul emisiunii de la Gândul. Ministrul a mai precizat că deteriorarea relației dintre pacienți și personalul medical se vede tot mai des în spațiul public. „Medici bătuți în timpul gărzilor, atitudini necorespunzătoare și din partea medicilor către pacienți (…) toate astea au la bază ceea ce am spus la început, și anume încrederea în sistem. Degeaba construim spitale noi, degeaba avem medicamente în lista de compensate dacă nu există fundamentul relației dintre pacient și medic”, a explicat Rogobete. Un alt obiectiv al ministrului este cel privind reorganizarea modului în care funcționează spitalele, sistem care, potrivit acesuia, nu a mai fost regândit de mulți ani. „Un al doilea obiectiv și l-am început deja: reorganizarea modului în care funcționează spitalele din România. Gândiți-vă că aceste spitale nu au mai fost regândite, reorganizate. Modul în care se oferă serviciile nu au mai fost regândite și reorganizate de peste 30 de ani”, a spus Rogobete. Referindu-se la descentralizarea administrativă a spitalelor, ministrul a afirmat că problema principală este reprezentată de lipsa instrumentelor prin care ministerul să poată coordona eficient sistemul. „Eu nu vreau să iau la Ministerul Sănătății înapoi spitalele. Ce vreau și ce îmi doresc și ce cred că ar fi normal – pentru că văd în modul în care funcționează lucrurile – este ca Ministerul Sănătății să poată avea o coordonare operativă, o coordonare a resursei umane, o coordonare a performanței în aceste unități sanitare. Nu am niciun cuvânt de spus când se pune un manager, nu am niciun cuvânt de spus când se pune un șef de secție, nu am niciun cuvânt de spus când se fac licitații. Însă, atunci când apare o problemă, eu sunt cel care răspunde”, a explicat Rogobete.

Chirurg din Londra operează un pacient cu cancer de la 2.400 de km distanță

Intervenție medicală scoasă din SF-uri: un chirurg din Londra a reușit să opereze un pacient aflat la 2.400 de km distanță, folosind tehnologia robotică și o conexiune digitală de mare viteză, potrivit BBC. Pacientul cu cancer de prostată era în Gibraltar, iar operația la care a fost supus a fost o premieră mondială absolută. Operație pe internet Intervenția a fost realizată de profesorul Prokar Dasgupta, specialist în chirurgie robotică și coordonator al Robotic Centre of Excellence din cadrul The London Clinic. Medicul a controlat operația de la o consolă asemănătoare unui computer, în timp ce robotul chirurgical se afla într-o sală de operație din Gibraltar. Întârzierea dintre comenzile chirurgului și mișcările robotului a fost de doar 0,06 secunde, adică aproximativ 60 de milisecunde, o latență atât de mică încât intervenția s-a desfășurat practic ca și cum medicul s-ar fi aflat în aceeași sală de operație cu pacientul. Robotul care a făcut operația Operația a fost realizată cu sistemul robotic Toumai, produs de compania Microport. Robotul este echipat cu o cameră 3D de înaltă definiție și patru brațe chirurgicale, capabile să execute mișcări extrem de precise. Legătura dintre Londra și Gibraltar a fost asigurată prin fibră optică, cu o conexiune de rezervă prin rețea 5G, pentru a evita orice întrerupere în timpul intervenției. Pacientul care a intrat în istorie Primul pacient operat astfel a fost un bărbat de 62 de ani, stabilit în Gibraltar de aproape patru decenii. Diagnosticul de cancer de prostată a venit imediat după perioada sărbătorilor de iarnă. Inițial, el se aștepta să intre pe lista de așteptare a sistemului public britanic de sănătate și să fie nevoit să călătorească în Anglia pentru tratament. În schimb, medicii i-au propus să participe la această procedură experimentală realizată de la distanță. La patru zile după intervenție, pacientul a declarat că se simte foarte bine și că participarea la această operație revoluționară a fost o experiență importantă. Echipa pregătită pentru orice situație Deși chirurgul se afla la mii de kilometri distanță, în sala de operație din Gibraltar era prezentă și o echipă medicală locală, pregătită să preia intervenția dacă legătura digitală s-ar fi întrerupt. Proiectul a fost realizat în colaborare între Gibraltar Health Authority și The London Clinic, cu sprijinul companiei globale de servicii tehnologice Presidio. Două operații în același experiment Intervenția face parte dintr-o serie de două cazuri pilot de telechirurgie. Prima intervenție oficială a avut loc miercuri, 4 martie. Profesorul Dasgupta a realizat și o prostatectomie, procedura chirurgicală prin care prostata este îndepărtată, asupra unui alt pacient – un bărbat de 52 de ani, tot din Gibraltar. Viitorul chirurgiei ar putea fi la distanță Potrivit profesorului Dasgupta, telechirurgia ar putea revoluționa modul în care pacienții primesc tratament. Această tehnologie ar putea permite persoanelor din zone îndepărtate sau comunități mici să beneficieze de intervenții realizate de specialiști de top, fără a fi nevoite să călătorească sute sau mii de kilometri. În plus, sistemul ar putea reduce costurile și dificultățile logistice asociate deplasărilor pentru operații complexe. Operație transmisă în direct pentru 20.000 de specialiști Experimentul nu se oprește aici. Profesorul Dasgupta urmează să realizeze o nouă intervenție pe 14 martie, care va fi transmisă în direct în cadrul congresului European Association of Urology. Aproximativ 20.000 de specialiști din domeniu vor putea urmări în timp real operația, într-un moment care ar putea marca începutul unei noi ere în medicină. Reprezentanții The London Clinic și ai Gibraltar Health Authority spun că intervenția reprezintă un moment major pentru dezvoltarea serviciilor medicale, deschizând calea către o lume în care chirurgii ar putea opera pacienți aflați la mii de kilometri distanță.

Mineralul adesea trecut cu vederea care ar putea proteja oasele pe termen lung

Cercetătorii atrag atenția asupra unui mineral despre care se vorbește rar, dar care ar putea influența sănătatea oaselor în timp, scrie Ecoticias. Deși calciul domină adesea discuțiile despre oase puternice, oamenii de știință spun că magneziul susține discret densitatea osoasă și rezistența scheletului pe termen lung. Studii recente sugerează că multe persoane nu consumă cantități suficiente de magneziu. Experții avertizează că acest deficit ar putea afecta sănătatea oaselor mai târziu în viață. Cercetările indică un factor mai puțin cunoscut pentru rezistența oaselor Oamenii de știință de la National Institutes of Health din Statele Unite au descoperit că un consum mai ridicat de magneziu este asociat cu o densitate minerală osoasă mai mare. Densitatea minerală osoasă măsoară cât de puternice și compacte sunt oasele. O densitate mai mică crește riscul de fracturi și osteoporoză mai târziu în viață. Aproximativ 60% din cantitatea de magneziu din organism este stocată în oase. Cercetătorii spun că acesta contribuie la formarea oaselor și la procesele de regenerare celulară. De asemena, studiile sugerează că un aport insuficient poate fi asociat cu o densitate osoasă mai scăzută. Unele studii preliminare indică faptul că suplimentele ar putea aduce beneficii moderate pentru anumite persoane în vârstă. Cu toate acestea, oamenii de știință subliniază că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a confirma efectele pe termen lung. Multe persoane nu ating aportul recomandat Experții în nutriție spun că aportul insuficient este surprinzător de frecvent. Analizele arată că mai mult de jumătate dintre adulții americani consumă mai puțin decât nivelurile recomandate. Persoanele în vârstă, adolescenții și cei care suferă de anumite afecțiuni medicale par a fi deosebit de vulnerabili la deficitul de magneziu. Deficitul ușor trece adesea neobservat, deoarece simptomele pot fi vagi. Oboseala, crampele musculare și slăbiciunea generală sunt uneori asociate cu niveluri scăzute de magneziu. Dieta și stilul de viață rămân esențiale Experții spun că alimentația rămâne cea mai sigură metodă de a menține niveluri sănătoase de nutrienți esențiali. Alimente precum leguminoasele, nucile, semințele, cerealele integrale și legumele cu frunze verzi conțin în mod natural cantități mari de minerale importante pentru sănătatea oaselor. Medicii pot recomanda uneori suplimente pentru persoanele cu deficit confirmat. Totuși, un aport excesiv de magneziu poate provoca probleme digestive și poate interfera cu anumite medicamente. Cercetătorii subliniază că sănătatea oaselor depinde de mai mulți factori. O alimentație adecvată, activitatea fizică, aportul de vitamine și evitarea fumatului joacă un rol important în prevenția pe termen lung.