Când se face curățenia generală în Săptămâna Mare, conform tradițiilor. Acest obicei are o semnificație aparte
Curățenia generală din Săptămâna Mare (sau Săptămâna Sfântă ori Săptămâna Patimilor) este mai mult decât o simplă activitate gospodărească și are o semnificație aparte, mai ales că există anumite zile considerate mai potrivite pentru a face curățenie generală, astfel încât casa să fie pregătită pentru Paște. Astfel, fiecare zi din Săptămâna Patimilor este marcată de tradiții și obiceiuri specifice. Joia, de exemplu, se înroșesc ouăle, iar în Vinerea Mare se ține post negru. De altfel, Postul Paștelui este unul dintre cele mai importante din an, aceasta fiind o perioadă de curățire, atât fizică, prin abținerea de la alimente de dulce, cât și spirituală, prin rugăciune și efortul de a fi milostiv, umil, smerit și de a îți iubi aproapele, notează Știrile Pro TV. FOTO – Caracter ilustrativ Dar această perioadă este și despre curățenia caselor și grija față de locul în care trăim. Tocmai de aceea, în spiritul primenirii, multă lume face curățenia de primăvară înainte de Paște. De altfel, tradiția curățeniei de primăvară este respectată cu sfințenie de cei mai mulți români… la începutul postului sau în Săptămâna Mare. Mai mult, în unele locuri se obișnuiește chiar să se văruiască și se scot toate lucrurile la aerisit, se bat covoarele și se pregătește casa de sărbătoare. În general, curățenia generală se face de două ori pe an, toamna și primăvara, incluzând curtea și grădina. Obiceiurile și tradițiile din Săptămâna Mare sunt păstrate și respectate cu sfințenie și în ziua de astăzi de credincioși. În Lunea Mare se începe curățenia de Paște: se scot păturile, așternuturile, pilotele și pernele la aerisit. Se curăță canapelele și fotoliile, se spală și se lasă ușile și geamurile deschise pentru a aerisi casa. Marțea Mare este tot zi de curățenie, atunci când se bat covoarele, se aspira casa, se spală geamurile și podelele și se pregătește casa pentru Înviere. În Miercurea Mare este ultima zi în care se poate face curățenie, fiind și ziua în care se pot spăla sau călca haine ori așternuturi. FOTO – Caracter ilustrativ Așadar, dacă plănuiești să faci curățenie în toată casa, ai grijă să speli geamurile marți și să termini curățenia până seara în Miercurea Mare, pentru că Joia Mare este pentru pomenirea morților, în timp ce în Vinerea Sfântă se ține post negru. Tot în Joia Mare se vopsesc ouăle roșii și se spune că dacă dormi în timpul zilei, vei fi leneș tot anul, aceasta fiind ziua în care se fac pregătirile pentru bucatele tradiționale de Paște, cozonaci, pască și alte bunătăți de Paște. În Vinerea Mare se ține post negru și nu se coace nimic, iar toată săptămâna de dinaintea Paștelui, Săptămâna Sfântă, este extrem de importantă pentru credincioși, pentru că amintește de patimile pe care Iisus Hristos le-a trăit înainte de a fi răstignit. Săptămâna Mare începe în Duminica Floriilor, când Iisus a intrat în Ierusalim și ține până în Vinerea Mare, când a fost răstignit pe cruce. În Sâmbăta Mare se sacrifică mielul și se fac ultimele pregătiri pentru masa de Paște. Tot în această zi se pregătesc hainele noi pentru Înviere. Este ultima șansă de a mai vopsi ouă roșii. În această seara se pornește spre Biserică pentru a lua lumină, apoi se merge în cimitire pentru a pune lumina la căpătâiul morților. În ziua de Paște se dă de pomană pentru sufletul morților și după slujba de Înviere, oamenii merg acasă, unde ciocnesc ouă, rostind „Hristos a Înviat!”, cu răspunsul „Adevărat a Înviat!”. Acesta va fi salutul din Duminica Paștelui până la Înălțare, care este la 40 de zile de la Înviere. Bucatele de Paște se sfințesc înainte de a fi mâncate și după ce persoanele din casă au participat la Liturghie, iar lumânarea cu care ai luat lumină trebuie păstrată în casă și aprinsă în caz de boli, necazuri sau supărări. Anul acesta, Paștele Ortodox va fi sărbătorit pe 12 aprilie, cel Catolic fiind pe 5 aprilie 2026… Autorul mai recomandă: Tot mai mulți credincioși se întorc de Florii la finic, planta originală de pe vremea intrării lui Iisus în Ierusalim. Cum s-a ajuns la salcie Cele 7 trepte ale postului ortodox. Ce înseamnă post aspru şi post uscat și cum se ţine postul din Săptămâna Mare în mânăstiri Programul slujbelor de Paşte la Patriarhie. Când încep Deniile. Când se ia Lumina în noaptea de Înviere Programul supermarketurilor de Paște 2026. Ce magazine sunt deschise duminică, 12 aprilie 2026 Paștele 2026 ar putea fi celebrat în România fără Lumina Sfântă de la Ierusalim din cauza Războiului din Iran Prognoză Paște 2026 | Cum va fi vremea în București. Meteorologii Accuweather au schimbat radical prognoza Câte zile libere sunt de Paște anul acesta. Cât durează minivacanța angajaților și vacanța elevilor
Credințele ciudate ale Săptămânii Mari
Este denumită Săptămâna Patimilor, Săptămâna Mare sau Săptămâna Neagră. O perioadă de reflecție interioară, de liniște și recompunere, speranță și bucuria Învierii Mântuitorului, care este promisiunea propriei noastre învieri. În calendarul religios românesc, credințele vechi se împletesc cu ritualuri și tradiții diferite, în funcție de zona geografică. Există credința în popor că cine moare în Săptămâna Mare nu ajunge în rai, pentru că acesta ar fi „închis”, însă cine moare în Săptămâna Luminată se duce direct în rai. În fiecare seară, în biserica ortodoxă se țin Deniile – slujbe speciale de comemorare a momentelor celor mai importante dinaintea răstignirii Domnului. Ce este denia Cuvântul „denie” vine din termenul slavon „denije”, care înseamnă „slujbă zilnică”. În tradiția ortodoxă, aceste slujbe aparțineau zilei următoare, pentru că, pe tradiția veche, ziua începe de la apus, de aceea se țin seara. Prin urmare, denia este o slujbă de dimineață, dar oficiată seara, pentru că seara începe „a doua zi”. Deniile sunt dedicate ultimelor zile ale vieții pe pământ a lui Hristos. Săptămâna Mare înseamnă post sever (chiar negru, dacă se poate), înseamnă curățenie generală (în casă, dar și în suflet, prin spovedire), împăcare și iertare între toți cei dimprejur, căci dacă natura se înnoiește în fiecare primvară, cu cât mai mult sufletele oamenilor? Lunea este dedicată dereticării prin case, văruitului caselor, curățării grădinilor, pentru ca totul să pornească dintr-un loc bun. „Marția Seacă” și ritualuri de protecție În unele regiuni, Sfânta și Marea Marți se mai numește „Marția Seacă”. Această zi se ține pentru ca recoltele să nu sece, vacile să dea lapte și ite-așa, dă și norocul peste tine (deci nu seacă!). Cine ține Marțea Mare (adică ține post, se roagă, e curat, iartă, împacă), atunci boala și sărăcia se țin departe de el. Sfânta și Marea Miercuri Sfânta și Marea Miercuri este ultima zi a „judecății satului”. Copiii merg cu colindulouălor. Pe vremuri, se practica „strigarea peste sat”, un soi de satiră publică în care sunt batjocorite metehnele satului, defectele comunității. Sfânta și Marea Joi Sfânta și Marea Joi este una dintre cele mai importante zile. În tradiția populară există credința că morții se întorc acasă. Se aprind focuri pentru a le lumina drumul. Se face pomană cu colaci, vin și miere. În această zi se vopsesc ouăle, considerate protectoare. Oul este simbolul începutului, al regenerării, oul simbolizează nașterea, viața, speranța. Tot azi se pregătește pasca și se coc cozonacii. Mai există și acum credința în figura mitică a Joimăriței, o ceva care pedepsește lenea. Sfânta și Marea Vineri Sfânta și Marea Vineri este ziua durerii, pentru că acum Mântuitorul moare pe cruce pentru păcatele oamenilor, El cel fără de păcat. Este cea mai strictă zi din punct de vedere alimentar. Credincioșii țin post negru, nu lucrează, nu gătesc, nu aprind focul. În credința populară, există credința că cine se scaldă în apă rece e sănătos tot anul. Casele se ocolesc cu lumânări aprinse pentru protecție. Sfânta și Marea Sâmbătă Sâmbăta Mare este dedicată pregătirilor finale. Se gătește mielul, se pregătește coșul pentru biserică, se fac ultimele curățenii. Pasca și cozonacul nu se gătesc degeaba, ele au semnificații profunde și au legătură cu „dulceața vieții celei veșnice, alături de Hristos”. În tradiția populară există credința că cerurile se deschid în noaptea de Paști, că focurile aprinse și privegherea (asistarea la Sf. Liturghie a Învierii) aduc protecție.