Dormi 8 ore și tot te trezești obosit? Explicația specialiștilor
Un material publicat de Cleveland Clinic, realizat cu contribuția unui specialist în medicina somnului, explică de ce unele persoane se trezesc obosite după o noapte lungă. Printre factorii care pot influența starea de dimineață se numără tulburările de somn, stresul, mediul în care dormim, alimentația și anumite probleme medicale. Nu contează doar câte ore dormim Pentru majoritatea adulților, recomandarea generală este de aproximativ 7-9 ore de somn pe noapte, însă numărul de ore petrecute în pat nu garantează automat un somn odihnitor. Sleep Foundation explică faptul că o persoană poate sta opt ore în pat, dar să nu beneficieze de opt ore de somn de calitate. Trezirile frecvente, chiar și cele de care nu suntem conștienți, foiala sau dificultatea de a adormi pot fragmenta somnul. În aceste situații, dimineața poate veni cu aceeași senzație de oboseală cu care ne-am culcat. Stresul poate „fura” din calitatea somnului O altă explicație poate fi stresul. Chiar dacă adormim la o oră rezonabilă și respectăm un program aparent normal, stresul și grijile pot afecta calitatea odihnei. Potrivit Sleep Foundation, somnul de slabă calitate poate fi asociat cu stresul, obiceiurile de somn nepotrivite, anumite medicamente, afecțiuni medicale sau tulburări de somn. Unul dintre semnele unui somn de calitate redusă este tocmai trezirea cu senzația că nu ne-am odihnit suficient. Și mediul în care dormim poate avea un rol important. Lumina, zgomotul sau o temperatură nepotrivită pot provoca micro-treziri pe parcursul nopții, fără ca persoana să-și amintească dimineața că s-a trezit. Cleveland Clinic atrage atenția inclusiv asupra meselor consistente luate prea aproape de ora de culcare, care pot afecta procesul de adormire și calitatea somnului. De ce te simți „buimac” imediat după trezire Uneori, problema nu este că ai dormit prost, ci momentul în care te-ai trezit. Inerția somnului este starea de amețeală, dezorientare sau lipsă de energie care poate apărea imediat după trezire. Fenomenul este normal și poate fi mai pronunțat atunci când alarma întrerupe anumite etape ale somnului. De aceea, senzația de oboseală din primele minute după trezire nu înseamnă automat că somnul a fost insuficient. Dacă însă starea persistă și apare constant pe parcursul zilei, situația merită analizată mai atent. Când oboseala poate ascunde o problemă Dacă o persoană se trezește în mod repetat obosită, deși doarme suficient, cauza poate fi uneori o tulburare de somn. Apneea obstructivă de somn, de exemplu, poate împiedica obținerea unui somn cu adevărat odihnitor și este asociată cu somnolență și oboseală în timpul zilei. Insomnia, sindromul picioarelor neliniștite și alte tulburări pot afecta, la rândul lor, continuitatea și calitatea somnului. Mayo Clinic enumeră printre tulburările de somn frecvente insomnia, apneea de somn și sindromul picioarelor neliniștite. Oboseala persistentă nu este însă întotdeauna legată exclusiv de somn. Potrivit Mayo Clinic, aceasta poate fi asociată și cu anumite medicamente, stilul de viață, lipsa activității fizice sau unele afecțiuni medicale. Ce poți face dacă te trezești constant obosit Un program de somn cât mai regulat, un dormitor întunecat, liniștit și confortabil și evitarea obiceiurilor care perturbă somnul pot contribui la îmbunătățirea odihnei. Specialiștii recomandă să fie urmărită nu doar durata somnului, ci și felul în care ne simțim după trezire și pe parcursul zilei. Dacă oboseala sau somnolența se repetă în ciuda unui program suficient de somn și începe să afecteze activitățile de zi cu zi, este recomandată discutarea problemei cu un medic pentru identificarea cauzei.
Copacii bătrâni ar putea proteja sănătatea mai mult decât cei nou plantați. Ce arată un studiu din Chicago
Cercetătorii au analizat suprafața acoperită de coroanele copacilor și peste 220.000 de decese, iar rezultatele indică o legătură între evoluția vegetației urbane și rata mortalității. Cercetarea, publicată pe 5 august în revista „GeoHealth”, a urmărit cartierele din Chicago între 2011 și 2021. Oamenii de știință au constatat că nu numărul de copaci dintr-o zonă era cel mai important indicator, ci modul în care suprafața acoperită de coroanele acestora se modifica de la un an la altul. Legătura observată de cercetători Cartierele în care suprafața acoperită de copaci a scăzut constant au înregistrat, în general, o creștere a ratei mortalității. Efectul a fost mai pronunțat în zonele cu temperaturi ridicate, scrie Live Science. În schimb, în cartierele în care suprafața acoperită de coroane a crescut, rata mortalității a avut tendința să scadă. Fiecare creștere anuală cu un punct procentual a suprafeței acoperite de coroanele copacilor a fost asociată cu o reducere de aproximativ 10% a mortalității. Cele mai importante asocieri au fost observate în cazul deceselor provocate de boli cardiovasculare și respiratorii, dar și al unor afecțiuni de sănătate mintală. Cercetătorii au combinat datele obținute prin satelit privind suprafața acoperită de coroanele copacilor cu peste 220.000 de certificate și înregistrări de deces. Analiza statistică a ținut cont și de factori precum temperatura din timpul verii, poluarea aerului, veniturile populației și segregarea rezidențială. De ce copacii maturi ar putea fi mai importanți pentru sănătate Copacii contribuie la răcirea orașelor prin umbrirea asfaltului și a clădirilor, dar și prin eliberarea vaporilor de apă, care contribuie la reducerea temperaturii aerului. Cercetătorii consideră însă că beneficiile arborilor pentru sănătate ar putea depăși protecția împotriva căldurii. Pierderea suprafeței acoperite de coroane a fost asociată cu o mortalitate mai ridicată din mai multe cauze, nu doar din cele asociate direct temperaturilor extreme. Zonele South Side și West Side din Chicago au înregistrat unele dintre cele mai mari pierderi ale suprafeței acoperite de copaci, dar și temperaturi mai ridicate și rate mai mari ale mortalității. Cartierele de lângă lac au rămas, în schimb, mai răcoroase și au avut rate mai reduse ale mortalității. Copacii bătrâni ar putea salva vieți în orașele aglomerate Cercetătorii au realizat și o simulare în care suprafața acoperită de coroanele copacilor din Chicago ar crește anual cu 0,03%, un ritm apropiat de cel actual, în condițiile în care orașul plantează aproximativ 14.000 de copaci pe an. Modelul a estimat că o asemenea creștere ar putea preveni aproximativ 105 decese în fiecare an. Cercetătorii subliniază însă că această cifră reprezintă o estimare statistică și nu o predicție exactă. Studiul nu demonstrează că pierderea copacilor provoacă în mod direct creșterea mortalității, ci identifică o asociere între cele două fenomene. De asemenea, datele satelitare pot omite copacii foarte tineri, ale căror coroane sunt încă mici. Concluzia cercetării este că protejarea copacilor maturi deja existenți ar putea fi cel puțin la fel de importantă ca plantarea unora noi, deoarece arborii tineri au nevoie de timp pentru a dezvolta coroane suficient de mari pentru a produce aceleași beneficii.
Îmbătrânirea ar putea începe în măduva osoasă. Cercetătorii au descoperit cum celulele stem din sânge influențează întregul organism
Un nou studiu realizat pe șoareci arată că celulele stem hematopoietice îmbătrânite pot produce mai multe celule imunitare care favorizează inflamația cronică și afectează organe aflate la distanță. Cercetarea, publicată în revista Nature Aging, indică un rol important pentru proteina SIRT3, care pare să ajute celulele stem din sânge să își mențină funcționarea într-un mod mai sănătos pe măsură ce organismul îmbătrânește, scrie Science Alert. Îmbătrânirea celulelor stem din sânge poate afecta întregul organism Măduva osoasă nu are doar rolul de a susține structura oaselor. În interiorul oaselor se află un țesut viu care produce în permanență celulele din sânge și o mare parte dintre celulele sistemului imunitar. Aceste celule ajung apoi în circulația sanguină și se deplasează către mușchi, plămâni, creier și alte organe. Cercetătorii au vrut să afle dacă îmbătrânirea celulelor stem care produc aceste celule poate contribui, la rândul său, la deteriorarea unor țesuturi aflate în alte părți ale corpului. Studiul sugerează că răspunsul ar putea fi afirmativ. Inflamația este un mecanism normal de apărare împotriva infecțiilor și rănilor. Atunci când persistă însă la niveluri scăzute timp de ani de zile, poate contribui la deteriorarea țesuturilor sănătoase și la apariția mai multor probleme asociate îmbătrânirii. Celulele stem îmbătrânite pot produce mai multe celule care favorizează inflamația Pentru experiment, cercetătorii au modificat genetic celule stem hematopoietice de la șoareci astfel încât acestea să producă mai multă SIRT3. Ulterior, celulele modificate sau celule stem obișnuite au fost transplantate în șoareci tineri al căror sistem imunitar fusese afectat. Transplanturile au refăcut sistemul sanguin și imunitar al animalelor, iar cercetătorii le-au urmărit până la vârsta de aproximativ doi ani, considerată înaintată pentru șoareci. Animalele care au primit celule stem cu un nivel crescut de SIRT3 aveau mai puține celule imunitare care favorizau inflamația. Diferențele nu s-au limitat însă la sânge. Șoarecii respectivi au prezentat o serie de rezultate mai bune la testele fizice și cognitive. Aceștia au alergat pe distanțe mai mari, au rezistat mai mult timp agățați de o suprafață inversată, au obținut rezultate mai bune la un test de memorie și au avut un control mai bun al glicemiei. De asemenea, cercetătorii au observat o structură pulmonară mai sănătoasă. Proteina SIRT3 ar putea proteja celulele stem de un proces asociat îmbătrânirii Pentru a verifica dacă efectele observate erau transmise către alte organe prin intermediul celulelor imunitare, cercetătorii au realizat un al doilea experiment. Celule imunitare produse de celulele stem cu nivel crescut de SIRT3 au fost transferate către alți șoareci tineri. Și aceste animale au prezentat îmbunătățiri în ceea ce privește funcția musculară, controlul glicemiei și structura plămânilor. Potrivit cercetătorilor, rezultatele celor două experimente sugerează că modificările apărute la nivelul celulelor stem din sânge pot ajunge să influențeze organe aflate la distanță prin intermediul celulelor imunitare pe care acestea le produc. Analizele suplimentare au indicat că SIRT3 poate împiedica celulele stem hematopoietice să intre într-un tipar în care produc în exces celule imunitare care favorizează inflamația. Descoperirea adaugă noi dovezi potrivit cărora sistemul responsabil de producerea celulelor sanguine ar putea avea un rol mai important în procesul de îmbătrânire decât se credea anterior. Cercetătorii avertizează însă că rezultatele trebuie interpretate cu prudență. Experimentele au fost realizate pe șoareci, folosind celule stem modificate genetic, iar procedura de pregătire pentru transplantul de măduvă osoasă ar fi putut influența, la rândul său, rezultatele. Studiul nu demonstrează că stimularea SIRT3 poate încetini îmbătrânirea, poate prelungi viața sau poate îmbunătăți starea de sănătate a oamenilor. Următorul pas este să se stabilească dacă mecanismul identificat la șoareci există și la oameni. Cercetătorii trebuie să afle în special dacă scăderea activității SIRT3 determină celulele stem hematopoietice umane îmbătrânite să producă mai multe celule imunitare care stimulează inflamația. Dacă mecanismul va fi confirmat și la oameni, celulele stem din sânge ar putea deveni, în viitor, o posibilă țintă pentru reducerea inflamației asociate îmbătrânirii. Deocamdată, însă, SIRT3 rămâne un subiect de cercetare și nu reprezintă un tratament împotriva îmbătrânirii.
Depresia, legată de reducerea unei zone-cheie a creierului. Descoperirea ar putea explica legătura cu demența
Un nou studiu identifică însă o posibilă piesă importantă a acestui puzzle: persoanele cu depresie prezintă un volum mai mic într-o regiune a hipocampului, structură cerebrală esențială pentru memorie și învățare. Cercetarea, publicată în revista științifică Translational Psychiatry, a analizat imagini obținute prin RMN și PET de la peste 2.000 de adulți cu vârste între 50 și 90 de ani, fără afectare cognitivă. Aproximativ o treime dintre participanți aveau depresie, scrie Science Alert. Hipocampul, zona afectată la persoanele cu depresie Cercetătorii au analizat mai multe regiuni ale hipocampului, o structură cerebrală cunoscută pentru rolul său în procesele de memorie, învățare și orientare. O regiune denumită CA23DG, formată din subcâmpurile hipocampale CA2 și CA3 și din girusul dentat, a prezentat un volum mai mic la persoanele cu depresie, comparativ cu cele fără depresie. Asocierea s-a menținut și după ce cercetătorii au luat în calcul factori precum vârsta, sexul, indicele de masă corporală și nivelul de activitate fizică. „Depresia a fost asociată de mult timp cu un risc crescut de apariție a bolii Alzheimer, dar încă nu înțelegem pe deplin legătura biologică dintre cele două”, a explicat Danielle Luu, cercetătoare în neuroștiințe la University of Southern California și autoarea principală a studiului. Modificările observate nu par legate de principalii factori de risc Pentru a verifica dacă modificările observate ar putea fi asociate cu procesele caracteristice bolii Alzheimer, cercetătorii au inclus în analiză și nivelurile proteinelor beta-amiloid și tau, precum și prezența variantei genetice APOE ε4, asociată cu un risc crescut de Alzheimer. Rezultatele au arătat că legătura dintre depresie și volumul redus al regiunii CA23DG s-a modificat foarte puțin după introducerea acestor factori. Descoperirea ar putea indica existența unor mecanisme distincte prin care depresia și boala Alzheimer influențează creierul și memoria. Cu alte cuvinte, modificările observate la nivelul hipocampului în cazul depresiei ar putea reprezenta un fenomen diferit de procesele biologice asociate bolii Alzheimer. Depresia de lungă durată, asociată cu modificări mai pronunțate ale hipocampului Cercetătorii au observat și o asociere între durata depresiei și volumul regiunii CA23DG. Persoanele care avuseseră depresie o perioadă mai lungă prezentau o asociere mai puternică cu reducerea volumului acestei regiuni, chiar și atunci când simptomele actuale erau mai ușoare și ținute sub control. În schimb, persoanele cu simptome depresive mai severe, dar diagnosticate mai recent, nu prezentau aceeași asociere puternică. Rezultatele sugerează că durata depresiei ar putea fi un factor important în modificările structurale ale hipocampului, nu doar severitatea simptomelor la momentul evaluării. Cercetătorii avertizează că rezultatele nu indică o cauză O observație neașteptată a apărut atunci când cercetătorii au luat în calcul utilizarea antidepresivelor. Participanții care utilizau astfel de medicamente prezentau un volum redus atât în regiunea CA23DG, cât și în CA1. Autorii subliniază însă că acest rezultat nu înseamnă că antidepresivele provoacă modificări ale creierului. Este posibil ca persoanele cu forme mai severe sau mai persistente de depresie să fie mai predispuse să primească tratament medicamentos, ceea ce face dificilă separarea efectelor bolii de cele ale tratamentului. Studiul este observațional, astfel că rezultatele demonstrează o asociere, nu o relație de cauzalitate. Cercetătorii nu pot spune, pe baza acestor date, dacă depresia determină reducerea volumului hipocampului, dacă modificările cerebrale favorizează depresia sau dacă există alți factori implicați. Autorii studiului recomandă, de asemenea, ca persoanele care urmează tratament pentru depresie să nu își întrerupă sau modifice medicația pe baza acestor rezultate. Sunt necesare studii pe termen lung, care să urmărească pacienții înainte și după începerea tratamentului, pentru a clarifica relația dintre depresie, antidepresive și modificările hipocampului.
Cariile la copii, oprite în doar 10 secunde cu un tratament simplu. Ce au descoperit cercetătorii
Un tratament care se aplică în aproximativ 10 secunde ar putea opri cariile dentare la copii fără intervenție dentară și fără anestezie. Este vorba despre fluorura de diamină de argint (SDF), o soluție care elimină bacteriile și ajută la întărirea structurii dintelui afectat. Deși substanța este folosită de mai mult timp în stomatologie, cercetătorii încearcă să obțină mai multe dovezi privind eficiența și siguranța ei, în special în cazul copiilor mici. Un nou studiu clinic, realizat pe 830 de copii cu vârsta sub 6 ani și cu carii severe, arată rezultate încurajatoare, potrivit Science Alert. Cercetarea a fost realizată de specialiști din mai multe instituții din Statele Unite, iar rezultatele au fost publicate în revista JAMA Pediatrics. „Dacă vrem ca mai mulți copii și familii să beneficieze de acest tratament, avem nevoie de dovezi riguroase care să arate atât că funcționează, cât și că este sigur”, a declarat Margherita Fontana, cercetătoare în stomatologie la Universitatea din Michigan. SDF a oprit mai mult de jumătate dintre carii Studiul acesta a început în 2018 și s-a desfășurat în trei locații din Statele Unite. Cercetătorii au comparat tratamentul cu SDF cu un placebo. Rezultatele au arătat, de fapt, o diferență majoră. La șase luni după aplicare, SDF a oprit evoluția cariilor în 54% dintre cazuri, în timp ce tratamentul placebo a avut o rată de succes de 22,5%. „Din perspectiva sănătății publice, dacă dorim o implementare mai largă în Statele Unite, inclusiv în mediile medicale, avem nevoie de date colectate cu atenție în populațiile americane, iar acum le avem”, a explicat Fontana. Cercetătorii nu au găsit diferențe foarte mari în ceea ce privește durerile dentare între copiii care au primit SDF și cei din grupul placebo. Efectele secundare raportate au fost, în general, ușoare sau moderate și nu au putut fi asociate în mod direct cu tratamentul. Tratamentul durează doar câteva secunde Unul dintre principalele avantaje ale SDF este rapiditatea. Soluția poate fi aplicată pe dintele afectat în aproximativ 10 secunde și nu necesită găurirea dintelui, intervenție chirurgicală sau anestezie. Există însă și un dezavantaj care merită să fie menționat. Zona care este tratată capătă o culoare închisă, permanentă, ceea ce poate fi vizibil pe dinte. „Pentru aproape oricine, acest tratament poate opri cariile și infecția, precum și durerea pe care o provoacă. Acest lucru ar putea fi benefic pentru mulți oameni”, a spus Fontana. Datorită faptului că este rapid și neinvaziv, cercetătorii spun că tratamentul ar putea fi folosit nu doar în cabinetele stomatologice, ci și în unitățile de îngrijire primară. Pentru acest lucru, medicii ar trebui însă să fie instruiți să găsească cariile care pot fi tratate cu SDF și să aibă proceduri pentru trimiterea copiilor către stomatologi. „În medicină, medicii își doresc dovezi de înaltă calitate înainte de a-și schimba practica. Este important să existe date la care să se poată referi, deoarece copiii mici merg adesea la pediatri cu ani înainte de a merge vreodată la dentist.”, a declarat Fontana.
Recomandarea neașteptată a cardiologilor pentru protecția inimii. Ce aliment trebuie consumat de două ori pe săptămână
Cardiologii sunt de acord că peștele gras este fantastic pentru sănătatea inimii, potrivit publicației Eating Well. Nu este singurul aliment recomandat, dar cu siguranță este printre cele mai importante, spun specialiștii. De ce peștele gras este excelent pentru sănătatea inimii Peștii grași, cum ar fi somonul, macroul, sardinele și păstrăvul, sunt extrem de bogați în acizi omega-3 care susțin sănătatea cardiovasculară în mai multe moduri. Printre altele, poate susține un nivel optim de colesterol „Peștele gras poate ajuta la creșterea HDL și la menținerea unui flux sanguin sănătos și neobstrucționat prin artere.”, a explicat medicul Rajesh S. Banker. De asemenea, peștele gras poate ajuta la scăderea trigliceridelor, foarte periculoase pentru sănătatea inimii. În plus, are tendința de a reduce inflamații cronice ale arterelor și menține un ritm cardiac sănătos Cum să consumați mai mult pește gras Experții recomandă consumul a cel puțin două porții (aproximativ 85 grame fiecare) de pește gras pe săptămână pentru a susține sănătatea inimii. Obiectivul poate fi realizat în mai multe moduri. Nu trebuie să fie consumat doar proaspăt deoarece peștele la conservă sau congelat are aceleași calități. În plus, peștele poate înlocui pe un platou cu mâncare produse de carne. Concluzia este că peștele gras este asociat cu un stil de viață echilibrat pentru o sănătate a inimii mai bună pe termen lung. Totuși, experții avertizează că deși dieta joacă un rol major, nu trebuie neglijate celelalte aspecte ale unei vieți sănătoase. Ei spun că nimeni nu este imun la bolile cardiovasculare și că o serie de factori pot crește riscul de îmbolnăvire, inclusiv stilul de viață, genetica și antecedentele familiale. Bolile cardiovasculare sunt principala cauză de deces în numeroase țări din lume.
Anestezia cu ketamină produce schimbări surprinzătoare în creier. Efectul apare doar la femele, într-un studiu pe șoareci
Studiul, publicat în revista Science Advances, arată că efectele ketaminei asupra creierului sunt mai complexe decât se credea. Cercetătorii au urmărit activitatea cerebrală a șoarecilor după administrarea anestezicului și au observat modificări importante la nivelul microgliei, principalele celule imunitare ale sistemului nervos, scrie Science Alert. La aproximativ o oră după administrarea ketaminei, microglia a început să intre într-un contact mai strâns cu neuronii la femele. Aceste celule, care au numeroase prelungiri asemănătoare unor brațe, au interacționat mai intens cu neuronii, favorizând formarea de noi sinapse. Sinapsele sunt conexiunile prin care neuronii transmit semnale chimice și electrice. Creșterea numărului acestora este asociată cu neuroplasticitatea, capacitatea creierului de a se modifica și adapta. Cercetătorii estimează că procesul de remodelare cerebrală poate continua în perioada de recuperare după anestezie, care poate dura până la 48 de ore. Anestezia cu ketamină activează un mecanism hormonal diferit la femele Pentru a înțelege mecanismul din spatele efectului, cercetătorii au analizat aproape 37.000 de celule cerebrale și modificările activității a aproximativ 2.000 de gene. Analiza a indicat un rol important al corticosteronului, hormonul de stres produs în principal de glandele suprarenale la șoareci. În timpul recuperării după anestezie, nivelul acestui hormon crește. La femele, corticosteronul activează în microglie gena Fkbp5, care produce proteina FKBP51. Aceasta pare să determine microglia să interacționeze mai intens cu neuronii și să contribuie astfel la modificarea conexiunilor dintre celulele nervoase. Ipoteza a fost susținută și prin experimente suplimentare. Atunci când cercetătorii au îndepărtat glandele suprarenale ale șoarecilor, răspunsul microgliei la ketamină a fost redus. Administrarea ulterioară de corticosteron a restabilit efectul. Anestezia cu ketamină are efecte diferite în funcție de sex Unul dintre cele mai importante rezultate ale cercetării este diferența dintre femele și masculi. Plasticitatea cerebrală observată după administrarea ketaminei nu a fost identificată la șoarecii masculi. Cercetătorii nu știu deocamdată dacă masculii au un mecanism diferit de remodelare cerebrală sau dacă răspunsul lor apare mai târziu. Hormonii sexuali par să contribuie la fenomen, însă nu explică în totalitate diferența. Rezultatele sunt importante și pentru cercetările privind utilizarea ketaminei în tratamentul depresiei. Plasticitatea cerebrală poate avea efecte benefice, dar modificările excesive sau insuficiente ale conexiunilor neuronale pot fi asociate și cu tulburări neuropsihiatrice. Un studiu anterior pe șoareci a indicat, de asemenea, că anestezia cu ketamină poate induce trăsături asociate anxietății, efect observat tot la femele. Cercetătorii subliniază că rezultatele provin din experimente pe șoareci și nu demonstrează că același mecanism apare la oameni. Sunt necesare studii suplimentare pentru a determina dacă există diferențe similare între femei și bărbați și dacă acestea pot influența efectele terapeutice sau reacțiile adverse ale ketaminei. „Este important să știm cum diferă efectele medicamentelor între bărbați și femei pentru a putea oferi cel mai bun tratament”, a explicat Sandra Siegert, cercetătoare la Institute of Science and Technology Austria și coordonatoare a studiului.
Microbiomul ar putea influența trăsăturile psihopatice. Ce au descoperit cercetătorii despre bacteriile din intestin și gură
Un nou studiu realizat de cercetători de la Universitatea din Porto indică o posibilă legătură între anumite bacterii din microbiomul intestinal și oral și intensitatea unor trăsături psihopatice. Cercetarea, publicată în regim de acces timpuriu în revista Translational Psychiatry, nu a fost încă supusă evaluării inter pares. Autorii subliniază că rezultatele arată asocieri, nu o relație de cauzalitate între microbiom și trăsăturile psihopatice, scrie Science Alert. Microbiomul și trăsăturile psihopatice, analizate într-un nou studiu Cercetătorii au pornit de la dovezile existente potrivit cărora microorganismele din organism pot influența procese precum emoțiile și răspunsul la frică. Echipa condusă de Carolina Costa a vrut să afle dacă această influență ar putea fi asociată și cu anumite trăsături psihopatice. Pentru studiu au fost analizate 200 de persoane adulte sănătoase. Participanții au completat o versiune scurtă a unui chestionar destinat evaluării trăsăturilor psihopatice și au furnizat probe de sânge, salivă și materii fecale. Cercetătorii au analizat ulterior compoziția bacteriană și mai mulți markeri metabolici. Trei tipuri de bacterii asociate cu trăsături mai pronunțate Analiza nu a identificat o legătură clară între diversitatea generală a microbiomului intestinal sau oral și trăsăturile psihopatice. Atunci când rezultatele participanților au fost comparate între ele, însă, cercetătorii au identificat asocieri între niveluri mai ridicate ale unor bacterii și scoruri mai mari la anumite trăsături psihopatice. Mai exact, o abundență mai mare a bacteriilor din genurile Allisonella și Prevotella, precum și a speciei Cloacibacillus evryensis, a fost asociată cu trăsături psihopatice mai pronunțate. Cercetătorii au analizat inclusiv posibilele mecanisme biologice care ar putea explica aceste asocieri. Allisonella a fost anterior asociată cu unele afecțiuni și cu procese inflamatorii, în timp ce Prevotella a fost legată în cercetări anterioare de anumite tulburări neuropsihiatrice și de procesarea emoțiilor. În cazul Cloacibacillus evryensis, cercetătorii indică posibilul rol al acesteia în producerea acidului gamma-aminobutiric (GABA), un neurotransmițător inhibitor implicat în mecanismele care contribuie la controlul impulsurilor. O bacterie din microbiomul oral, asociată cu mai puține trăsături psihopatice Studiul a identificat și o asociere inversă. Nivelurile mai ridicate ale bacteriei Treponema vincentii din microbiomul oral au fost asociate cu scoruri mai mici pentru trăsăturile psihopatice. Cercetătorii spun însă că nu au, în acest moment, o explicație clară pentru această asociere. Psihopatia este un construct de personalitate asociat cu caracteristici precum lipsa empatiei, tendințe antisociale, impulsivitate și egoism. Deși cercetările anterioare au identificat diferențe în anumite regiuni și căi cerebrale, inclusiv în cortexul prefrontal și în zonele temporo-limbice, mecanismele biologice care stau la baza acestor trăsături nu sunt pe deplin înțelese. Microbiomul ar putea deveni un indicator pentru trăsăturile psihopatice Autorii studiului consideră că rezultatele oferă noi direcții de cercetare privind rolul microbiomului și al produselor sale metabolice în apariția sau manifestarea trăsăturilor psihopatice. Totuși, rezultatele trebuie interpretate cu precauție. Studiul este observațional, iar cercetătorii nu au demonstrat că bacteriile respective provoacă modificări ale comportamentului. De asemenea, cercetarea se află încă în etapa de acces timpuriu și nu a trecut prin evaluarea inter pares. Cercetătorii spun că sunt necesare studii suplimentare pentru a determina dacă microbiomul are un rol direct în dezvoltarea trăsăturilor psihopatice sau dacă modificările observate reprezintă doar o asociere.
Suplimentele cu omega-3 nu încetinesc declinul cognitiv, arată un nou studiu | Ce recomandă cercetătorii în schimb
Suplimentele cu omega-3 sunt promovate de ani de zile ca o metodă de protejare a sănătății creierului, însă un nou studiu clinic pune sub semnul întrebării aceste beneficii. Cercetarea, realizată pe 365 de adulți cu vârste între 55 și 80 de ani, care consumau rar pește și prezentau un risc crescut de boală Alzheimer, a urmărit efectele administrării zilnice de suplimente bogate în acid docosahexaenoic (DHA), unul dintre principalii acizi grași omega-3 implicați în funcționarea creierului. Participanții au fost monitorizați timp de doi ani și comparați cu un grup care a primit placebo. Omega-3 a ajuns în creier, dar nu a îmbunătățit memoria Rezultatele au arătat că nivelul de DHA din lichidul cefalorahidian a crescut cu aproximativ 17% după șase luni de tratament, confirmând că suplimentul a ajuns în creier. Cu toate acestea, cercetătorii nu au observat îmbunătățiri în ceea ce privește memoria, funcțiile cognitive sau pierderea de țesut cerebral asociată bolii Alzheimer. Autorul principal al studiului, neurologul Hussein Yassine, de la Keck School of Medicine a University of Southern California, a declarat că suplimentele cu omega-3 „nu funcționează ca o soluție universală” pentru prevenirea declinului cognitiv. Ce recomandă specialiștii În locul suplimentelor, cercetătorii spun că dovezile susțin în continuare adoptarea unui stil de viață sănătos pentru reducerea riscului de demență. Printre recomandări se numără: activitate fizică regulată, un somn de calitate, reducerea stresului, o alimentație bazată pe alimente integrale și plante, consumul de pește gras, nuci și semințe, surse naturale de acizi grași omega-3. Suplimentele nu înlocuiesc alimentația Concluziile noului studiu sunt în linie cu alte cercetări recente, care arată că beneficiile consumului de pește sunt mai bine susținute de dovezi decât cele ale suplimentelor cu ulei de pește sau ulei din alge. Mai multe ghiduri medicale subliniază că persoanele care consumă pește în mod regulat au un risc mai mic de boli cardiovasculare, însă aceleași beneficii nu au fost demonstrate în mod constant pentru suplimentele alimentare administrate populației generale. Autorii studiului precizează că rezultatele nu înseamnă că suplimentele cu omega-3 nu au niciun rol în anumite situații medicale, însă ele nu susțin utilizarea lor pentru prevenirea declinului cognitiv sau a bolii Alzheimer la persoanele în vârstă cu risc crescut.
Studiu. Limitarea zahărului înainte de vârsta de doi ani ar putea reduce riscul de demență. Cercetătorii cer însă prudență
Limitarea consumului de zahăr în primii doi ani de viață ar putea avea efecte benefice asupra sănătății creierului chiar și la zeci de ani distanță, arată un nou studiu realizat de cercetători de la Universitatea de Știință și Tehnologie din Hong Kong. Potrivit BBC, deși rezultatele sunt promițătoare, specialiștii spun că ar trebui să fie efectuate și cercetări suplimentare înainte de a putea stabili o legătură directă între consumul redus de zahăr și prevenirea demenței. În cadrul cercetării au fost analizate efectele eliminării raționalizării zahărului în Marea Britanie, măsură care a dus la o creștere rapidă a consumului de zahăr în alimentația populației. Rezultatele arată că persoanele care au fost copii mici în perioada în care zahărul era încă raționalizat au avut un risc cu 23% mai mic de a dezvolta demență, comparativ cu cei care s-au născut după eliminarea restricțiilor. În cazul celor expuși la mai puțin zahăr, diagnosticul de demență a fost întârziat, în medie, cu aproximativ doi ani și jumătate. Autorii studiului precizează însă că analiza nu poate demonstra fără echivoc că zahărul este cauza acestor diferențe. Cu toate acestea, ei spun că o alimentație sănătoasă în primii ani de viață rămâne esențială pentru dezvoltarea organismului și a creierului. Nu este primul studiu care arată cât de mult contează primele 1.000 de zile de viață pentru sănătatea de mai târziu. De-a lungul timpului, mai multe cercetări au analizat ceea ce specialiștii numesc „experimentul natural” reprezentat de perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial. După încetarea raționalizării zahărului, în septembrie 1953, consumul mediu zilnic aproape s-a dublat, crescând de la aproximativ 41 de grame pe zi, echivalentul a zece cuburi de zahăr, la aproximativ 80 de grame pe zi, adică în jur de 20 de cuburi de zahăr. Cercetările anterioare au asociat această creștere cu o incidență mai mare a diabetului de tip 2 și a hipertensiunii arteriale în anii care au urmat. În cazul acestui studiu, însă, cercetătorii au analizat datele a aproape 65.000 de participanți incluși în proiectul UK BioBank. Echipa de la Universitatea de Știință și Tehnologie din Hong Kong a comparat persoanele care au crescut în perioada în care consumul de zahăr era limitat cu cele care au copilărit după eliminarea acestor restricții. Datele susțin că limitarea consumului de zahăr până la vârsta de doi ani a fost asociată cu o reducere cu 23% a incidenței demenței și cu amânarea diagnosticului bolii cu aproximativ doi ani și jumătate. „Constatările noastre sugerează că limitarea consumului de zahăr în primele etape ale vieții poate avea beneficii de durată pentru sănătatea creierului”, a declarat cercetătoarea Jiazhen Zheng. Rezultatele studiului au fost publicate în revista Neurology. Cu toate acestea, autoarea cercetării spune că sunt necesare investigații suplimentare pentru a înțelege mai bine mecanismele care contribuie. „Sunt necesare cercetări suplimentare” pentru a înțelege dacă zahărul are acest efect, a precizat Jiazhen Zheng.