Revoluție în medicină. Cercetătorii au creat substanța care oprește sângerarea într-o secundă
Inovația este considerată un progres semnificativ în tratarea hemoragiilor severe, principala cauză de deces în rândul victimelor rănilor de război. Potrivit unui anunț oficial publicat pe 29 decembrie, echipa coordonată de profesorii Steve Park și Sangyong Jon a creat un agent hemostatic pe bază de pulbere care formează instantaneu o barieră de hidrogel atunci când este pulverizat pe rană. Substanța reacționează cu ionii de calciu din sânge și se transformă într-un gel solid în aproximativ o secundă, sigilând rapid zona afectată, scrie SciTechDaily. Tehnologia a fost dezvoltată cu accent pe utilizarea în condiții reale de luptă, la proiect participând și un maior activ al armatei. Hemostatul este stabil la temperaturi ridicate și în medii cu umiditate crescută, fiind potrivit pentru utilizare pe câmpul de luptă, în zone de dezastru sau în regiuni izolate. Spre deosebire de pansamentele tradiționale, care sunt limitate la răni superficiale, noul hemostat sub formă de pulbere poate fi aplicat pe plăgi adânci, neregulate sau cu forme complexe. Produsul, denumit AGCL powder, combină materiale naturale biocompatibile precum alginatul, guma gellan și chitosanul, care asigură atât sigilare fizică rapidă, cât și hemostază chimică și biologică. Cercetările arată că pulberea poate absorbi de peste șapte ori propria greutate în sânge și poate rezista la presiuni de peste 40 kPa, fiind eficientă chiar și în cazuri de sângerare masivă. Accelerează regenerarea țesuturilor Testele pe animale au demonstrat o rată de hemoliză sub 3%, o viabilitate celulară de peste 99% și un efect antibacterian de 99,9%. De asemenea, s-a observat o regenerare rapidă a țesuturilor, stimularea formării de vase de sânge și refacerea colagenului. În experimentele pe ficat, pierderile de sânge au fost reduse semnificativ, iar funcția hepatică a revenit la normal în două săptămâni. Un avantaj major este stabilitatea produsului: hemostatul își păstrează proprietățile timp de doi ani chiar și la temperatura camerei și în condiții de umiditate ridicată. Deși a fost dezvoltat inițial pentru aplicații militare, produsul are potențial extins în medicina civilă, inclusiv în ambulanțe, spitale, zone de dezastre și țări cu acces limitat la servicii medicale. Proiectul a fost premiat cu KAIST Q-Day President’s Award 2025 și cu premiul Ministerului Apărării din Coreea. Doctorandul Kyusoon Park, maior în armată, a declarat că scopul principal al cercetării este salvarea de vieți omenești, atât pe câmpul de luptă, cât și în afara acestuia.
Cercetătorii au descoperit un nou tip de zahăr cu mai puține calorii și impact redus asupra glicemiei
Cercetătorii anunță progrese importante în dezvoltarea unui înlocuitor de zahăr care păstrează gustul dulce, dar evită multe riscuri pentru sănătate, potirivit SciTechDaily. O nouă metodă descrie producerea tagatozei, un zahăr rar, cu mai puține calorii și impact minim asupra glicemiei. O nouă metodă de obținere a unui zahăr rar Cercetători de la Tufts University au dezvoltat un proces biosintetic care permite producerea eficientă a tagatozei din glucoză. Rezultatele au fost publicate în Cell Reports Physical Science, evidențiind un progres major față de metodele de producție existente. Tagatoza are un gust aproape identic cu zahărul obișnuit, dar conține cu aproximativ șaizeci la sută mai puține calorii. Până acum, costurile ridicate și randamentele scăzute au limitat utilizarea sa comercială pe scară largă. De ce se remarcă tagatoza Tagatoza apare în mod natural în cantități extrem de mici, mai ales în produsele lactate și în unele fructe. Metodele tradiționale de producție folosesc materii prime rare, ceea ce face fabricarea la scară mare ineficientă și costisitoare. Echipa de la Tufts a modificat genetic bacterii pentru a transforma glucoza obișnuită în tagatoză cu ajutorul unor enzime specializate. Procesul a atins randamente de până la 95%, depășind cu mult tehnicile convenționale. Această eficiență ridicată reduce semnificativ costurile și crește potențialul de producție în masă. Beneficii pentru sănătate dincolo de reducerea caloriilor Consumul de tagatoză determină creșteri reduse ale nivelului de glucoză și insulină din sânge. O mare parte din acest zahăr este fermentată în colon, ceea ce îi schimbă comportamentul față de zaharurile clasice. Studiile sugerează că poate susține sănătatea intestinală și reduce dezvoltarea bacteriilor orale care provoacă carii. Îndulcitorul este clasificat drept „recunoscut ca sigur” de către U.S. Food and Drug Administration, permițând utilizarea sa în produsele alimentare. Spre deosebire de îndulcitorii intensivi, tagatoza oferă volum și se caramelizează în timpul coacerii. Cercetătorii spun că aceeași abordare ar putea permite producerea eficientă a altor zaharuri rare.
Mici schimbări în stilul de viață prelungesc viața. Cinci minute de mișcare pe zi reduc riscul de deces
Cercetările arată că doar cinci minute în plus de activitate fizică moderată pe zi sau reducerea timpului petrecut pe scaun cu 30 de minute pot preveni până la 20% dintre decese. Primul studiu, realizat pe baza datelor colectate de la peste 135.000 de adulți din Norvegia, Suedia, Statele Unite și Marea Britanie, arată că un plus de cinci minute de activitate fizică moderată zilnică este asociat cu o reducere de aproximativ 10% a mortalității. Dacă timpul de mișcare crește la zece minute pe zi, riscul de deces scade cu până la 15%. Pentru persoanele sedentare, care fac în medie doar două minute de mișcare zilnic, cinci minute suplimentare reduc riscul de deces cu 6%, iar zece minute cu până la 9%. De asemenea, reducerea timpului petrecut stând jos cu o oră pe zi este asociată cu o scădere de 13% a mortalității, scrie Euronews. Reducerea sedentarismului Organizația Mondială a Sănătății recomandă minimum 150 de minute de activitate fizică moderată pe săptămână, însă autorii studiului subliniază că aceste obiective sunt dificil de atins pentru mulți oameni. De aceea, cercetătorii au analizat impactul unor „schimbări realiste și realizabile”, precum o plimbare scurtă zilnică sau reducerea timpului de stat pe scaun cu 30 de minute. Rezultatele arată că această simplă modificare poate preveni peste 7% dintre decese. Somn și alimentație Al doilea studiu, publicat în eClinicalMedicine și realizat pe aproape 60.000 de participanți din Marea Britanie, arată că și micile ajustări în somn și dietă pot aduce beneficii majore. Pentru persoanele cu cele mai nesănătoase obiceiuri, cinci minute suplimentare de somn și o jumătate de porție în plus de legume pe zi pot adăuga, teoretic, un an la speranța de viață. Cercetătorii estimează că șapte-opt ore de somn pe noapte, peste 40 de minute de activitate fizică zilnică și o alimentație sănătoasă pot fi asociate cu peste nouă ani suplimentari de viață și bunăstare, comparativ cu persoanele cu obiceiuri nesănătoase. Specialiștii atrag atenția că studiile sunt observaționale și nu pot demonstra o relație direct cauzală, însă mesajul este clar: chiar și ajustările minore în rutina zilnică pot avea un impact major asupra sănătății și longevității.
Care este țara în care unii oameni trăiesc peste 110 ani și de ce a atras atenția cercetătorilor
Oamenii de știință se orientează tot mai mult către Brazilia în căutarea explicațiilor biologice ale longevității umane extreme, potrivit SciTechDaily. Cercetări recente sugerează că diversitatea genetică unică a țării ar putea oferi indicii esențiale despre motivul pentru care unii oameni trăiesc peste 110 ani. Un articol publicat recent în Genomic Psychiatry de cercetători de la Universitatea din São Paulo, susține că Brazilia este o resursă insuficient explorată în știința longevității. Autorii arată că decenii de amestec populațional au creat tipare genetice rareori reprezentate în bazele de date globale. De ce „supercentenarii” rămân un mister științific A trăi peste 110 ani rămâne unul dintre cele mai enigmatice fenomene biologice. Majoritatea studiilor despre longevitate se concentrează pe populații genetic omogene, ceea ce limitează descoperirea unor trăsături protective rare. Populația mixtă a Braziliei ar putea conține variante genetice care ajută la menținerea funcțiilor celulare și imunitare timp de decenii peste medie. Cercetătorii spun că ignorarea acestor populații ar fi putut încetini progresul în înțelegerea îmbătrânirii extreme. O populație modelată de o diversitate genetică fără egal Peisajul genetic al Braziliei a fost format de secole de moștenire indigenă, colonizare europeană, migrație forțată africană și imigrație globală ulterioară. Studii genomice ample au identificat deja milioane de variante genetice necunoscute anterior în populația braziliană. Multe dintre aceste variante lipsesc din bazele de date internaționale utilizate în cercetarea îmbătrânirii. Această diversitate oferă o oportunitate rară de a descoperi mecanisme biologice asociate cu reziliența și supraviețuirea pe termen lung. Un grup rar al celor mai longevivi oameni din lume Echipa de cercetare urmărește peste 160 de centenari brazilieni, inclusiv 20 de supercentenari validați. Mai mulți participanți au rămas lucizi mental și funcțional independenți mult după vârsta de 110 ani. În mod remarcabil, mulți și-au petrecut cea mai mare parte a vieții cu acces limitat la medicina modernă, sugerând o reziliență biologică mai degrabă decât intervenție medicală. Grupul include unii dintre cei mai longevivi bărbați înregistrați vreodată, o raritate în studiile despre longevitate. Reziliență imunitară și supraviețuirea COVID-19 Analizele biologice arată că supercentenarii mențin procese eficiente de reparare celulară și reglare imunitară. Sistemele lor imunitare prezintă adaptări, nu un declin uniform. În timpul pandemiei COVID-19, mai mulți supercentenari brazilieni au supraviețuit infecției fără vaccinuri. Cercetătorii au identificat răspunsuri puternice de anticorpi, ridicând noi întrebări despre îmbătrânirea imunitară și rezistența la boli. Regândirea viitorului cercetării longevității Oamenii de știință extind acum studiile pentru a include modele celulare și analize multi-omics (date din ADN, gene active, proteine și metabolism) obținute de la participanții brazilieni. Scopul este identificarea trăsăturilor protective care ar putea contribui la o îmbătrânire mai sănătoasă la nivel global. Cercetătorii îndeamnă consorțiile internaționale să includă populații genetic diverse pentru a evita concluzii părtinitoare.
Cum folosește un parazit din creier celulele imunitare pentru a supraviețui
Un parazit care se instalează în tăcere în creierul uman a dezvăluit o strategie de supraviețuire neașteptată. Noi cercetări arată că acesta poate infecta chiar celulele imunitare menite să elimine amenințările, însă o enzimă ar putea opri procesul, scrie IDR. Cercetătorii de la Universitatea din Virginia au descoperit că Toxoplasma gondii, un parazit purtat de aproape o treime din populația lumii, poate deturna celulele T CD8+ pentru a supraviețui în creier. Rezultatele, publicate în Science Advances, arată cum sistemul imunitar contracarează această strategie prin declanșarea autodistrugerii celulelor infectate. Cum exploatează parazitul sistemul imunitar Toxoplasma gondii pătrunde de obicei în organism prin alimente contaminate sau prin contactul cu pisici, răspândindu-se în țesuturi înainte de a se stabili în creier. Echipa UVA a constatat că parazitul poate infecta celulele T CD8+, care în mod normal distrug celulele infectate. Odată ajuns în interior, parazitul se poate multiplica și răspândi dacă celula imunitară nu își activează mecanismele de autoeliminare. Experimentele au arătat că, atunci când celulele T CD8+ nu aveau enzima caspaza-8, șoarecii infectați dezvoltau infecții cerebrale severe. În ciuda unui răspuns imun puternic, parazitul s-a multiplicat în interiorul celulelor T, ducând la deznodăminte fatale. Caspaza-8: un „comutator” al sinuciderii celulare Caspaza-8 este cunoscută pentru rolul său în inițierea apoptozei, un mecanism de moarte celulară programată. Cercetătorii au descoperit că această enzimă acționează ca o apărare esențială împotriva T. gondii, forțând celulele T CD8+ infectate să moară înainte ca parazitul să se poată răspândi. Șoarecii modificați genetic pentru a nu produce caspaza-8 au prezentat niveluri ale parazitului în creier de până la opt ori mai mari decât normalul. În schimb, șoarecii cu caspaza-8 funcțională au reușit să limiteze infecția și au supraviețuit. O vulnerabilitate îngustă, cu implicații majore Interesant este că pierderea caspazei-8 în alte tipuri de celule cerebrale nu a influențat semnificativ evoluția bolii. Vulnerabilitatea a fost specifică celulelor T CD8+, evidențiind o cale imunitară precisă exploatată de parazit. Oamenii de știință afirmă că această descoperire ajută la înțelegerea modului în care creierul controlează infecțiile cronice și ar putea ghida viitoare tratamente pentru pacienții cu imunitate scăzută.
După 500 de ani, o schiță ar putea ascunde urme din ADN-ul lui Leonardo da Vinci
Cercetătorii care caută ADN-ul lui Leonardo da Vinci ar putea fi mai aproape de un răspuns, după ce au identificat material genetic uman pe un desen renascentist. Cu toate că rezultatul este promițător, cercetătorii subliniază că nu există încă dovezi concludente care să lege ADN-ul sau desenul de Leonardo da Vinci, potrivit SmithsonianMag. Un deceniu de căutări pentru urmele genetice ale lui Leonardo Descoperirea a fost prezentată într-un studiu publicat recent pe serverul de preprinturi bioRxiv, care nu a fost încă evaluat de alți specialiști. Cercetarea face parte din Leonardo da Vinci DNA Project, o inițiativă globală lansată în 2016 pentru identificarea materialului genetic al celebrului polimat. O confirmare a ADN-ului lui Leonardo ar putea ajuta la autentificarea unor opere disputate și ar putea oferi indicii despre trăsături biologice care i-ar fi influențat creativitatea. Echipa a analizat Holy Child, o schiță în cretă roșie reprezentând capul unui băiat tânăr, datată în anii 1470 și aflată într-o colecție privată din New York. Probe prelevate în 2024 au scos la iveală ADN uman masculin asociat unei linii genetice legate de Toscana, regiunea în care s-a născut Leonardo. De ce este atât de dificilă atribuirea ADN-ului lui Leonardo În ciuda legăturii geografice promițătoare, oamenii de știință avertizează că ADN-ul nu poate fi atribuit cu certitudine lui Leonardo. Experții nu sunt de acord dacă Holy Child a fost realizată de Leonardo sau de unul dintre discipolii săi. În plus, lucrarea a fost manipulată de numeroase persoane de-a lungul a peste 500 de ani, ceea ce înseamnă că materialul genetic ar putea aparține unui proprietar sau restaurator ulterior. Căutările ADN-ului lui Leonardo în alte surse se lovesc de obstacole similare. Artistul nu a avut copii, locul de înmormântare al mamei sale este necunoscut, iar rămășițele sale ar fi putut fi pierdute sau amestecate cu altele după mutarea lor în timpul Revoluției Franceze. Fără un eșantion de referință confirmat, comparațiile rămân speculative. Următorii pași ai investigației ADN Autorii studiului recunosc limitările cercetării, inclusiv cantitățile extrem de mici de ADN și lipsa testelor care să stabilească vârsta materialului genetic. Experți independenți descriu rezultatele drept încurajatoare, dar preliminare. Cercetătorii speră acum să analizeze și alte opere și documente, menționând că hârtia poate reține materiale biologice precum celule ale pielii. Echipa se concentrează, de asemenea, pe cromozomul Y al lui Leonardo, analizând rămășițele unor rude masculine și ADN-ul unor descendenți în viață identificați recent. Deocamdată, misterul rămâne nerezolvat, însă oamenii de știință cred că accesul continuu la artefacte istorice ar putea, în cele din urmă, scoate la lumină semnătura genetică a lui Leonardo.
Te simți copleșit? Cinci trucuri simple recomandate de specialiști care țin negativitatea la distanță și readuc starea de bine
Într-o lume marcată de presiune constantă, gândurile negative pot ajunge rapid să domine viața de zi cu zi. Specialiștii în sănătate mintală spun că obiceiurile simple și conștiente pot ajuta la recâștigarea echilibrului și a concentrării, scrie IndiaToday. Gândirea negativă apare adesea din cauza stresului, a fluxului copleșitor de știri cu impact emoțional, a provocărilor personale sau a oboselii emoționale acumulate. Deși nu poate fi evitată complet, experții subliniază că modul în care reacționăm la negativitate poate îmbunătăți semnificativ reziliența emoțională și starea generală de bine. Mișcări fizice scurte Una dintre cele mai rapide metode de a întrerupe tiparele de gândire negativă este mișcarea fizică. Chiar și activități scurte, precum mersul pe jos, întinderile sau treburile ușoare prin casă, pot declanșa eliberarea substanțelor care îmbunătățesc starea de spirit. Specialiștii spun că cinci până la zece minute de mișcare pot reduce stresul și anxietatea, ajutând corpul să iasă din starea de tensiune. Creativitatea, o distragere mentală sănătoasă Activitățile creative oferă o altă modalitate eficientă de a ieși din cercul supra-gândirii. Desenul, gătitul, scrisul sau organizarea unor spații mici ajută mintea să încetinească și să își schimbe focalizarea. Finalizarea unei activități creative, chiar și mărunte, poate reda sentimentul de control și împlinire, consolidând emoțiile pozitive. Gestionarea supraîncărcării informaționale Limitarea expunerii la știri negative și conținut din social media este tot mai des recomandată de specialiști. Derularea constantă a informațiilor poate amplifica stresul și epuizarea emoțională. Stabilirea unor limite clare pentru consumul de știri și înlocuirea timpului petrecut pe ecrane cu muzică, lectură sau podcasturi pot ajuta la menținerea clarității mentale. Conectarea reduce povara emoțională Discuțiile cu o persoană de încredere pot diminua tensiunea emoțională și pot oferi perspectivă. Exprimarea gândurilor, fără a căuta imediat soluții, aduce adesea alinare. Conversațiile de susținere reamintesc că nu suntem singuri și pot îndepărta atenția de la negativitatea persistentă. Ancorarea minții în prezent Respirația conștientă și tehnicile de ancorare sunt deosebit de utile atunci când gândurile negative devin copleșitoare. Respirația lentă și exercițiile de conștientizare senzorială calmează sistemul nervos și aduc atenția în momentul prezent. Specialiștii sunt de acord că negativitatea face parte din viață, dar nu trebuie să o definească. Distragerile sănătoase și consecvente oferă minții spațiu pentru refacere și contribuie, în timp, la un echilibru emoțional mai bun.
Microgravitația de pe ISS schimbă comportamentul virusurilor bacteriofage și evoluția bacteriilor
Cercetarea, realizată de o echipă de la Universitatea din Wisconsin-Madison, demonstrează că infecțiile bacteriene pot fi întârziate în spațiu, iar evoluția genetică a microorganismelor este diferită față de condițiile de pe Pământ, scrie Gizmondo. Stația Spațială Internațională este un mediu închis, iar ecosistemul său microbian se dezvoltă în condiții extreme. Oamenii de știință au observat că virusurile bacteriofage pe ISS, în condiții de microgravitație, întâlnesc mai greu bacteriile gazdă, ceea ce încetinește procesul de infectare. Rolul microgravitației Pentru a analiza efectele microgravitației, cercetătorii au trimis pe ISS eprubete cu culturi de E.coli și bacteriofagi T7, în timp ce un set identic a fost păstrat pe Pământ. Probele au fost incubate timp de câteva ore și până la 23 de zile. Rezultatele au arătat că, în microgravitație, infecțiile nu au progresat la fel de rapid ca în condiții terestre. „Amestecarea redusă a fluidelor în microgravitație scade rata de întâlnire dintre virusuri și bacterii”, a explicat dr. Phil Huss. Această încetinire a procesului de infectare demonstrează că microgravitația de pe ISS influențează direct dinamica ecosistemelor microbiene. După 23 de zile în spațiu, cercetătorii au descoperit mutații specifice microgravitației în genomul virusurilor. Aceste modificări genetice au afectat structura virusurilor și modul în care acestea interacționează cu bacteriile. Dr. Srivatsan Raman, coautor al studiului, a subliniat că unele dintre aceste virusuri mutate ar putea fi eficiente în distrugerea bacteriilor rezistente la tratamentele clasice. Astfel, virusurile bacteriofage în microgravitație pe ISS nu doar că evoluează diferit, ci ar putea deveni un instrument valoros în dezvoltarea de noi terapii. Implicațiile studiului pentru medicina de pe Pământ Descoperirile au implicații majore pentru medicina terestră. Terapia bacteriofagică este văzută ca o alternativă promițătoare la antibiotice, mai ales în contextul creșterii rezistenței bacteriene. Studiul sugerează că microgravitația ar putea ajuta la identificarea unor combinații genetice noi, capabile să combată bacterii periculoase precum cele responsabile de pneumonie, sepsis sau salmonella. În același timp, rezultatele indică faptul că microbii nu stagnează evolutiv în spațiu, ci se adaptează activ la condițiile de microgravitație. Aceasta înseamnă că viitoarele misiuni spațiale de lungă durată vor trebui să ia în calcul evoluția microorganismelor la bord. Cercetătorii anunță că sunt necesare experimente suplimentare, în condiții mai complexe, pentru a valorifica pe deplin potențialul descoperirilor. Totuși, virusurile bacteriofage în microgravitație pe ISS deschid o nouă direcție de cercetare cu impact major asupra medicinei și biotehnologiei.
Care este și unde se află cel mai vechi râu din lume, ce curge încă dinaintea epocii dinozaurilor
Aflat în centrul Australiei, râul Finke este considerat de cercetători cel mai vechi râu care curge continuu pe Pământ, potrivit DailyGalaxy. Oamenii de știință estimează că are între 300 și 400 de milioane de ani, ceea ce înseamnă că a început să curgă cu mult înainte de apariția dinozaurilor. Un râu mai vechi decât munții pe care îi traversează Cunoscut sub numele de Larapinta în limba indigenă Arrernte, râul Finke străbate MacDonnell Ranges, un peisaj accidentat format în timpul Orogenezei (proces tectonic de formare a lanțurilor muntoase) Alice Springs. Ceea ce îl face remarcabil este traseul său transversal, care taie direct formațiuni de rocă dură, în loc să le ocolească. Acest tipar neobișnuit sugerează că râul exista înainte ca munții să se ridice și și-a menținut cursul pe măsură ce relieful s-a înălțat lent. Geomorfologul Victor Baker explică fenomenul prin conceptul de „antecedență”, când râul erodează în jos în timp ce terenul se ridică. Stabilitatea tectonică i-a asigurat supraviețuirea Stabilitatea geologică a Australiei a jucat un rol esențial în conservarea traseului antic al râului. Spre deosebire de continentele marcate de cutremure frecvente sau de glaciațiuni, Placa Australiană a rămas relativ neschimbată timp de sute de milioane de ani. Geologul Ellen Wohl subliniază că multe râuri străvechi au dispărut din cauza activității vulcanice, glaciațiunilor sau schimbărilor topografice majore. Absența unor astfel de evenimente a permis râului Finke să evite îngroparea, devierea sau eroziunea masivă. Dovezile izotopice confirmă vechimea Pentru a susține vârsta estimată a râului, cercetătorii au folosit datarea cu izotopi radioactivi și analize de eroziune. De-a lungul unor perioade uriașe de timp, apa lasă semnături chimice în rocile expuse, înregistrând interacțiunea lor cu aerul și eroziunea. Studii citate de Live Science indică faptul că terenul din jur s-a format în aceeași perioadă tectonică, acum 300-400 de milioane de ani. Această concordanță întărește ipoteza că râul Finke este cel mai vechi sistem fluvial supraviețuitor care își urmează încă traseul original.
Avertismentul experților: Timpul excesiv petrecut în fața ecranului limitează vocabularul copiilor mici
Timpul excesiv petrecut în fața ecranului afectează capacitatea copiilor mici de a vorbi, a constatat primul studiu britanic de acest gen. Potrivit cercetării realizate la comanda guvernului britanic, copiii de doi ani care petreceau cinci ore pe zi în fața ecranelor cunoșteau semnificativ mai puține cuvinte decât cei care se uitau la televizor mai puțin de o oră, notează The Telegraph. Studiul urmărește 8.500 de copii născuți în Anglia din 2020 și până în prezent, evaluând abilitățile copiilor la vârsta de nouă luni și doi ani. Aceștia vor fi evaluați din nou la vârsta de trei, patru și cinci ani. Informația vine în contextul în care datele arată că în Marea Britanie, un copil de doi ani urmărește în medie peste două ore de televiziune, videoclipuri și conținut digital pe zi. Recomandarea OMS în cazul copiilor cu vârste cuprinse între doi și patru ani este aceea de a nu sta mai mult de o oră pe zi în fața ecranului. Totuși, doar 34% dintre copiii de doi ani îndeplinesc această recomandare, în scădere față de 46% în urmă cu un deceniu. Conform studiului, un copil de doi ani petrece în medie 127 de minute pe zi în fața ecranelor. Acest timp crește la 140 de minute dacă se iau în calcul jocurile pe computer. De asemenea, timpul petrecut în fața ecranului era, de asemenea, mai mare în rândul copiilor cu părinți de culoare sau asiatici. În plus, copiii mai săraci erau mai predispuși să petreacă mai mult timp în fața ecranului. Datele au fost compilate de cercetători de la universitățile din Oxford și Cambridge, precum și de la University College London, alimentând în acest sens îngrijorarea crescândă cu privire la efectele ecranelor asupra copiilor. Părinții vor primi îndrumări în acest sens În aceste condiții, părinții vor primi îndrumări din partea guvernului cu privire la timpul petrecut în fața ecranului de către copiii sub cinci ani, iar recomandările vor fi elaborate cu ajutorul părinților, copiilor și specialiștilor în educația timpurie. „Aceste îndrumări nu au scopul de a spune familiilor ce să facă, de a diminua valoarea tehnologiei sau de a judeca deciziile părinților. Scopul este de a oferi părinților sfaturi avizate cu privire la modul în care utilizarea ecranelor poate fi un instrument valoros atunci când este folosită în siguranță și de a se asigura că copiii nu pierd activitățile care sunt atât de importante pentru dezvoltarea lor”, a spus ministrul britanic al educației, Bridget Phillipson, potrivit sursei citate.