Diferentele dintre apa îmbuteliată și apa de la robinet. Studiile arată riscuri ascunse pentru sănătate și mediu
Tot mai multe cercetări contrazic însă ideea de „puritate absolută”, iar diferențele dintre apa îmbuteliată și apa de la robinet ridică semne de întrebare cu privire la sănătate și impactul asupra mediului. Un studiu realizat în 2025 a identificat niveluri ridicate de contaminare bacteriană în apă comercializată în bidoane reutilizabile și sticle de plastic. Rezultatele se adaugă unui volum tot mai mare de cercetări care indică faptul că, în multe regiuni dezvoltate, apa de la robinet este testată mai strict și mai frecvent decât apa îmbuteliată, scrie Science Alert. În Regatul Unit, Inspectoratul pentru Apa Potabilă publică deschis analize detaliate, iar în Statele Unite standardele sunt impuse de Agenția pentru Protecția Mediului. La nivel european, calitatea este reglementată prin Directiva privind apa potabilă. În contrast, apa îmbuteliată este tratată ca produs alimentar ambalat, fiind testată mai rar, iar producătorii nu sunt obligați să publice analize complete. Contaminanți și microplastice. Impactul diferențelor dintre apa îmbuteliată și apa de la robinet Mai multe studii au identificat microplastice, reziduuri chimice și bacterii în apa îmbuteliată. O cercetare din 2024 a detectat zeci de mii de particule plastice pe litru în unele mărci. Totodată, sticlele din PET pot elibera antimon, ftalați și analogi ai bisfenolului, substanțe asociate cu posibile dereglări hormonale, mai ales atunci când recipientele sunt expuse la căldură. Apa îmbuteliată nu este sterilă, iar după deschidere microorganismele pot prolifera rapid, în special dacă sticla este uitată în mașină sau este refolosită. Mediul, marele perdant. Presiunea generată de aceste diferențe Consumul global generează achiziționarea a circa un milion de sticle de plastic pe minut. Compania daneză Aquaporin estimează că producerea unui litru de apă îmbuteliată necesită până la două mii de ori mai multă energie decât furnizarea unui litru de apă de la robinet, cu un impact major asupra emisiilor de carbon. În acest context, soluțiile descentralizate devin esențiale. Proiectul Solar2Water, un sistem mobil alimentat solar, produce apă potabilă direct din aer, reducând dependența de plastic și sprijinind comunitățile afectate de stres hidric.
Un donator de spermă cu o mutație genetică gravă, devine tată pentru aproape 200 de copii în Europa
Un donator de spermă care avea, fără să știe, o mutație a genei TP53, responsabilă cu prevenirea transformării celulelor în celule canceroase, a contribuit la conceperea a cel puțin 197 de copii în clinici de fertilitate din Europa, arată o amplă investigație realizată de 14 instituții de presă publice, inclusiv BBC. Deși bărbatul este considerat sănătos, până la 20% din spermatozoizii săi poartă mutația asociată cu sindromul Li-Fraumeni, o afecțiune care conferă un risc extrem de ridicat de cancer pe parcursul vieții. Copiii concepuți cu spermatozoizii afectați au mutația în toate celulele corpului, iar riscul lor de cancer, inclusiv cancere osoase, cerebrale, leucemii sau cancer mamar, poate ajunge la 90%. Unii copii au fost deja diagnosticați cu cancer, iar o parte au dezvoltat chiar două tipuri distincte, a declarat dr. Edwige Kasper, genetician la Spitalul Universitar din Rouen. „Avem mulți copii care au dezvoltat deja cancer… iar unii au murit la vârste foarte fragede”, a spus ea. Donatorul, care a început să doneze în 2005, era student la vremea respectivă și a trecut screeningurile standard, în condițiile în care mutația apăruse spontan în unele dintre celulele sale înainte de naștere. Majoritatea corpului său nu conține forma periculoasă a genei, ceea ce a făcut ca testele obișnuite să nu o detecteze. European Sperm Bank, instituția daneză care a distribuit materialul genetic, a admis că donatorul a fost folosit de un număr „prea mare” de ori în unele țări. Spermatozoizii săi au ajuns la 67 de clinici din 14 țări, printre care Belgia, Spania, Germania, Grecia sau Islanda. Nu există indicii că sperma din acest donator ar fi fost vândută direct în Marea Britanie, însă unele femei britanice au călătorit în Danemarca pentru tratament, iar acestea au fost informate, a confirmat Autoritatea Britanică pentru Fertilizare Umană. În Belgia, unde un donator poate fi folosit pentru maximum șase familii, sperma lui a fost utilizată pentru 38 de femei, cu care s-au născut 53 de copii, încălcând limitele legale. Experții afirmă că situația ridică probleme serioase legate de reglementarea internațională. Nu există o legislație globală privind numărul maxim de familii care pot utiliza același donator, iar clinicile depind tot mai mult de marile bănci internaționale de spermă, a explicat prof. Allan Pacey, de la Universitatea din Manchester. „Este imposibil să elimini complet riscul genetic. Nu poți testa pentru orice”, a spus el. Pentru familiile afectate, povara este de durată. Fiecare copil purtător al mutației necesită RMN anual al întregului corp și al creierului, ecografii periodice și, în cazul fetelor, luarea în calcul a mastectomiei preventive.
Cât te costă nopțile nedormite? Un nou studiu explică legătura directă dintre somn și spreanța de viață
Cercetătorii americani au descoperit că dormitul sub șapte ore pe noapte este unul dintre cei mai influenți factori care scurtează viața, imediat după fumat, potrivit NeuroscienceNews. Studiul, publicat în SLEEP Advances și desfășurat între anii 2019-2025, arată o legătură directă între cât dormim și cât trăim, marcând somnul drept un pilon esențial al sănătății pe termen lung. Somnul depășește dieta, exercițiul fizic și singurătatea ca indicator al sănătății Cercetătorii de la Oregon Health & Science University au analizat baze ample de date ale Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC), corelând datele despre stilul de viață cu speranța de viață la nivel de comitat. Modelele lor au arătat că somnul insuficient este mai puternic asociat cu reducerea speranței de viață decât calitatea dietei, activitatea fizică sau izolarea socială. Autorul principal, Andrew McHill, a declarat că a fost surprins de forța acestei legături, observând că mulți oameni încă tratează somnul ca pe un detaliu opțional, nu ca pe o necesitate. Un tipar constant în aproape fiecare stat american Analiza a identificat corelații clare între somnul insuficient, definit ca mai puțin de șapte ore pe noapte, și o speranță de viață mai scurtă în aproape toate statele SUA. Este primul studiu care cartografiază anual această legătură la nivel național. Cercetătorii afirmă că efectul este probabil determinat de influența somnului asupra sănătății cardiovasculare, imunității, metabolismului și funcției cerebrale. Un apel la reconsiderarea somnului ca element de prevenție esențial Oamenii de știință subliniază că prioritizarea a șapte până la nouă ore de somn ar trebui considerată un comportament-cheie de sănătate. McHill notează că un somn adecvat nu doar îmbunătățește starea de bine zilnică, ci poate prelungi semnificativ viața.
Medicii avertizează asupra unei legături ascunse între diabet și sănătatea orală, cu efecte asupra întregului organism
Diabetul este în creștere la nivel global, însă una dintre consecințele sale cel mai des trecute cu vederea se află în cavitatea bucală, scrie Science Alert. Complicațiile orale, de la boala parodontală la cariile severe, sunt atât cauze, cât și efecte ale unui control glicemic deficitar, creând un cerc vicios adesea ignorat de pacienți și chiar de specialiști. Nivelurile ridicate și prelungite de zahăr din sânge slăbesc vasele de sânge, încetinesc vindecarea și reduc capacitatea organismului de a lupta împotriva infecțiilor. Țesuturile din cavitatea bucală, intens vascularizate și încărcate cu numeroase terminații nervoase și bacterii, devin astfel extrem de vulnerabile. Studiile arată că persoanele cu diabet au un risc crescut de boală gingivală, gură uscată, infecții orale, ulcerații, probleme cu protezele și pierderea dinților. Toate acestea pot afecta alimentația, starea generală și chiar controlul glicemic. Boala gingivală, gura uscată și progresia rapidă a cariilor Experții subliniază relația dintre boala gingivală și diabet, glicemia ridicată hrănește bacteriile, accelerând inflamația și pierderea osoasă. În același timp, infecțiile gingivale îngreunează stabilizarea glicemiei. Gura uscată, frecventă la diabeticii care iau anumite medicamente, reduce saliva, principalul mecanism natural de apărare al gurii. Fără salivă, aciditatea crește, mineralizarea scade, iar cariile avansează rapid. Noi studii confirmă legătura între diabetul de tip 2 și degradarea dentară severă, pe fondul modificărilor cantitative și calitative ale salivei. Prevenție, tratament și o calitate mai bună a vieții Stomatologii pot ajuta la întreruperea acestui cerc vicios prin planuri preventive personalizate, precum aplicări cu fluor, paste specializate și ape de gură terapeutice. Pentru purtătorii de proteze, saliva este crucială pentru confort și stabilitate, iar controlul uscăciunii previne ulcerațiile și infecțiile precum candidoza orală. Implanturile dentare sunt o opțiune, dar numai dacă diabetul este bine controlat, din cauza riscurilor de vindecare lentă și infecție. O igienă riguroasă, controalele stomatologice regulate și menținerea glicemiei în limite normale pot îmbunătăți semnificativ alimentația, sănătatea generală și calitatea vieții.
Deficitul de vitamina D a devenit o criză globală. Experții avertizează asupra riscurilor crescute pentru sănătatea oaselor
Deficitul de vitamina D a ajuns la proporții de criză globală, afectând atât copii, cât și adulți, în contextul în care sursele alimentare sunt limitate, iar expunerea la soare este tot mai redusă, scrie Deccan Harald. Pentru că cea mai mare parte a vitaminei D, aproximativ 70–80%, este produsă în piele sub acțiunea luminii solare și nu obținută din alimentație, specialiștii avertizează că milioane de oameni nu ating nivelurile necesare pentru menținerea sănătății oaselor și a funcționării optime a organismului. De ce este vitamina D atât de importantă Vitamina D permite absorbția calciului și susține formarea, remodelarea și mineralizarea oaselor. La copii, un deficit sever poate duce la rahitism, o afecțiune care provoacă deformări osoase. La adulți, nivelurile scăzute pot agrava osteoporoza, pot slăbi structura osoasă sau pot cauza osteomalacie, o afecțiune dureroasă caracterizată de înmuierea oaselor. Cercetările asociază deficitul de vitamina D și cu un risc mai mare de boli cardiovasculare, unele tipuri de cancer, scleroză multiplă, artrită reumatoidă și diabet de tip 1. Femeile însărcinate cu niveluri insuficiente pot influența negativ densitatea osoasă a copiilor lor, crescând riscul de osteoporoză mai târziu în viață. De câtă vitamină D avem nevoie? Specialiștii recomandă 200 UI/zi (5 µg) pentru copii și tineri, 400–600 UI/zi (10–15 µg) pentru adulți și până la 1.000 UI/zi pentru persoanele peste 60 de ani. Pentru majoritatea oamenilor, principala sursă rămâne expunerea la soare: doar 10–20 de minute de lumină directă pe față, brațe și mâini înainte de ora 10:00 sau după ora 14:00 sunt, de regulă, suficiente. Surse alimentare și gestionarea sănătății osoase Doar câteva alimente, precum peștele gras, ouăle, ciupercile și uleiul de ficat de cod, conțin în mod natural vitamina D. Pentru a acoperi deficitul, multe țări fortifică produse precum cerealele și sucurile. În cazul pacienților cu osteoporoză, asocierea calciului cu vitamina D poate îmbunătăți densitatea osoasă, iar unii pacienți pot necesita tratamente injectabile administrate zilnic sau la șase luni pentru refacerea masei osoase.
Toxinele de pe corpul nostru: perturbatorii endocrini pot fi prezenți și în hainele noastre
Ftalații, compușii perfluoroalchilici și polifluoroalchilici (PFAS) sau metalele grele, precum cromul, sunt câteva dintre substanțele care se pot găsi în anumite articole de îmbrăcăminte, care pe termen lung pot dăuna sănătății prin alterarea sistemului endocrin și generarea de patologii renale, tiroidiene și chiar tumorale. Daunele aduse sănătății Cercetătoarea Nuria Güil de la IS Global explică pentru EFE Salud că PFAS sunt o familie de peste 10.000 de compuși caracterizați printr-un lanț de carbon care îi face impermeabili. Aceștia sunt utilizați pe scară largă într-o „infinită” de materiale, inclusiv paltoane hidrofuge și îmbrăcăminte sport. Chiar și „țesăturile magice” care nu se pătează conțin adesea componente perfluorinate. „Se acumulează în sânge și în unele organe timp de mulți ani. Unele pot rămâne până la 20 de ani. Se leagă de albumina din sânge și transportă substanțe în tot corpul nostru, având tendința de a se acumula, în special în ficat, rinichi și tiroidă”, spune Güil. Și au fost asociate cu unele patologii precum hipertiroidismul sau hipotiroidismul, deoarece pătrund în mecanismele biologice ale reglării hormonale. „De asemenea, este legat de anumite tipuri de cancer, iar aceștia sunt compuși care, de exemplu, traversează placenta în timpul sarcinii și, prin urmare, există o expunere în timpul vieții fetale, ceea ce poate altera programarea fetală. A fost puternic asociat cu o greutate mică la naștere la nou-născuți”, explică cercetătorul ISGlobal. Și există studii care leagă aceste substanțe chimice de un răspuns mai slab al sistemului imunitar, reducând eficacitatea vaccinurilor, dar și de boli legate de steatoza hepatică, cu creșterea colesterolului și a tensiunii arteriale. Este adevărat, clarifică cercetătorul, că îmbrăcămintea nu este principala sau cea mai gravă sursă de expunere la toxine; aceasta se întâmplă prin alimente și aerul pe care îl respirăm. Contactul cu pielea este, de asemenea, un factor, dar o cremă care conține perturbatori endocrini nu este același lucru cu o jachetă care îi conține, de exemplu. Copilăria, cea mai vulnerabilă populație Copiii sunt cea mai vulnerabilă populație, avertizează Güil. În același sens, profesorul de cercetare onorific al Institutului de Sănătate Carlos III, Argelia Castaño, citează un studiu al Universității din Granada privind toxinele din hainele pentru bebeluși, în special șosetele, care conțin urme de bisfenol-A și parabeni. Ambele produse sunt toxice și perturbă activitatea hormonală, provocând boli grave atât în copilărie, cât și la vârsta adultă. Mai exact, studiul a constatat prezența componentei plastice bisfenol-A și a parabenilor, concentrații care în cele mai ieftine articole de îmbrăcăminte au fost de maximum 3.736 nanograme de bisfenol-A per gram de șosetă, o cantitate de aproape 25 de ori mai mare decât cea găsită în restul. Parabenii au fost găsiți în toate șosetele studiate, dar în concentrații medii mai mici decât bisfenolul-A. Acest conținut ridicat de toxine a făcut ca șosetele să conțină hormoni feminini și să antagonizeze hormonii masculini. Studiul a remarcat că spectrul bolilor asociate cu expunerea la perturbatori endocrini este larg: tulburare de deficit de atenție cu hiperactivitate, tulburări genito-urinare, dezvoltare sexuală secundară prematură și obezitate la copii; în timp ce la adulți, acesta variază de la hipotiroidism la infertilitate, diabet și cancer. Mai multe studii În plus, Greenpeace a publicat în noiembrie anul trecut un raport despre un gigant asiatic al comerțului online, în care a analizat 56 de articole de îmbrăcăminte din opt țări într-un laborator independent. Șapte jachete conțineau niveluri de PFAS de până la 3.300 de ori mai mari decât limita permisă pentru aceste substanțe chimice potențial cancerigene și dăunătoare. Paisprezece produse au depășit limitele pentru ftalați – care pot afecta fertilitatea și dezvoltarea copiilor – șase dintre acestea depășind limita cu un factor de 100 sau mai mult. Castaño afirmă că există multe produse care conțin un amestec de substanțe care pot fi inofensive individual, deoarece sunt utilizate sub dozele maxime, dar care împreună cu altele sunt toxice. „Comunitatea științifică avertizează că evaluările de risc nu pot fi făcute cu produse individuale, ci trebuie făcute cu amestecul de produse, care este ceea ce seamănă cel mai mult cu realitatea consumatorului”, subliniază profesorul de la ISCIII. Soluții posibile Güil subliniază, de asemenea, că este adevărat că UE are reglementări mai stricte decât restul lumii și că una dintre probleme o reprezintă bunurile care provin de pe alte piețe, mai puțin reglementate, cum este cazul alimentelor și pesticidelor. În opinia lor, este necesară îmbunătățirea etichetării și promovarea alternativelor fără substanțe chimice periculoase. Consumatorii, la rândul lor, își pot reduce expunerea la aceste tipuri de toxine din îmbrăcăminte și pot fi conștienți de situație „fără a recurge la alarmism”. Și mai presus de toate, subliniază faptul că hainele ar trebui spălate înainte de a fi purtate pentru prima dată, deoarece acest simplu act reduce riscul cu mai mult de jumătate prin eliminarea unora dintre acești contaminanți. Profesorul ISCIII este de acord : „Dacă ar trebui să dau vreun sfat cetățenilor care folosesc aceste tipuri de țesături, ar fi ca atunci când cumpără haine, indiferent de proveniența acestora, să le spele înainte de a le folosi; este o măsură de precauție fundamentală care trebuie luată.” Cu cât mai natural, cu atât mai bine. Dar ar trebui să încerce și să cumpere haine din materiale cât mai naturale, deoarece acest lucru reduce șansele ca acestea să fi fost supuse unor tratamente care ar putea fi toxice. „Bumbacul organic sau lâna naturală sunt evident mult mai puțin susceptibile de a conține reziduuri de la tratamente toxice”, adaugă Castaño. Totuși, clarifică ea, asta nu înseamnă că produsele lucrate manual sunt întotdeauna garantate a fi inofensive, mai ales din cauza coloranților pe care îi pot folosi.
Un studiu leagă un diagnostic de boală mintală gravă cu creșterea în greutate
Cercetarea, condusă de experți de la Institutul de Cercetare Biosanitară din Granada (ibs.GRANADA) și de la Universitatea din Oxford, a analizat modificările în greutate pe parcursul a cincisprezece ani la persoanele cu boli mintale și, prin intermediul rezultatelor, a subliniat necesitatea unei intervenții timpurii și coordonate pentru a preveni complicații precum diabetul de tip 2, scrie 20minutos. Studiul, condus de Carmen Piernas, cercetătoare la ibs.GRANADA, a examinat evoluția greutății a peste 113.000 de persoane tratate în sistemul public de sănătate britanic pe o perioadă de 15 ani, fiind cea mai amplă analiză de acest fel realizată până în prezent. Comparația dintre persoanele cu și fără boli mintale severe a relevat un model clar: cei care au primit acest diagnostic au avut tendința de a se îngrășa mai rapid și mai semnificativ, în special în primii cinci ani. Cele mai îngrijorătoare constatări ale studiului Această tendință a persistat în timp, demonstrând un impact de durată asupra sănătății lor fizice și, deși utilizarea antipsihoticelor a explicat o parte din această creștere în greutate, cercetătorii au observat că și cei care nu au luat aceste medicamente au luat mai mult în greutate decât populația generală. Aceste descoperiri indică influența altor factori, cum ar fi determinanții sociali, impactul funcțional al bolii în sine sau dificultățile în menținerea unui stil de viață sănătos. Una dintre cele mai îngrijorătoare constatări ale studiului este deconectarea dintre riscul detectat și intervenția disponibilă, deoarece, în ciuda faptului că primesc puțin mai multe sfaturi privind pierderea în greutate în asistența medicală primară, persoanele cu boli mintale severe nu accesează mai frecvent programe specializate de control al greutății. „Perioada imediat următoare diagnosticului este o perioadă critică. Dacă vrem să reducem decalajul în materie de sănătate fizică care afectează persoanele cu boli mintale severe, trebuie să ne asigurăm că acestea au acces la intervenții specifice, bazate pe dovezi. Creșterea în greutate nu este inevitabilă ”, a explicat Piernas, care este și profesor la Universitatea din Granada (UGR). Această lucrare oferă informații cheie pentru îmbunătățirea strategiilor de prevenție și asistență medicală, în special într-un grup de populație a cărui speranță de viață este, în medie, cu 15 ani mai mică decât cea a populației generale, parțial din cauza complicațiilor cardiovasculare.
Un îndulcitor comun intră în atenția cercetătorilor după posibile efecte asupra ficatului
Cercetări recente au ridicat semne de întrebare privind sorbitolul, un înlocuitor de zahăr folosit pe scară largă, arătând că acesta poate acționa similar fructozei în organism și poate suprasolicita ficatul, conform SciTechDaily. Rolul neașteptat al sorbitolului în dereglările metabolice Un studiu publicat în Science Signaling evidențiază concluziile laboratorului condus de Gary Patti la Universitatea Washington, care studiază de ani buni modul în care fructoza influențează sănătatea metabolică. Patti a explicat că sorbitolul este „la un singur pas” de fructoză, ceea ce îi permite să declanșeze răspunsuri biologice similare, care ar putea fi legate de disfuncții hepatice. Echipa a demonstrat pe pești-zebră că sorbitolul, prezent în alimente „low-calorie” și în mod natural în fructe, poate fi produs în intestin și ulterior transformat în fructoză în ficat. Bacteriile intestinale decid dacă sorbitolul este inofensiv sau dăunător Cercetătorii au descoperit că anumite bacterii intestinale, inclusiv tulpini de Aeromonas, pot degrada sorbitolul în produse inofensive. Totuși, în absența lor, sorbitolul ajunge în ficat și devine problematic. Patti a subliniat că și persoanele sănătoase pot produce sorbitol după masă, deoarece nivelurile de glucoză cresc suficient pentru a activa enzima responsabilă de acest proces. Producția excesivă de sorbitol sau consumul ridicat poate copleși bacteriile intestinale, mai ales în dietele bogate în glucoză sau alcoolii zaharici (polioli precum sorbitol, xilitol, manitol, eritritol, maltitol). Consumul ridicat poate suprasolicita organismul și afecta sănătatea ficatului Odată convertit hepatic, sorbitolul transformat în fructoză poate contribui la boala hepatică steatotică, o afecțiune care afectează aproximativ 30% dintre adulți, la nivel global. Cercetătorii au subliniat că multe produse „fără zahăr” conțin niveluri mari de sorbitol, complicând alegerile alimentare pentru cei care evită zahărul rafinat. Patti a avertizat că alcoolii de zahăr (poliolii) nu sunt neapărat inofensivi, deoarece experimentele arată că sorbitolul se acumulează în țesuturi din tot corpul.
Oamenii de știință sunt tot mai aproape de un vaccin universal împotriva cancerului
Cercetătorii au demonstrat că un vaccin bazat pe nanoparticule poate preveni mai multe tipuri agresive de cancer la șoareci, oferind protecție imună de durată și blocând metastazele, scrie SciTechDaily. Descoperirile, realizate la Universitatea din Amherst, Massachusetts, marchează un pas important către un vaccin universal împotriva cancerului, cu potențial atât preventiv, cât și terapeutic. Protecție eficientă împotriva mai multor tipuri de cancer Vaccinul experimental a prevenit cu succes melanomul, cancerul pancreatic și cancerul mamar triplu negativ la șoareci, menținând până la 88% dintre animale fără tumori, în funcție de tipul de cancer. Prin activarea simultană a mai multor căi ale sistemului imunitar, formularea a generat răspunsuri puternice ale celulelor T, care au eliminat tumorile și au împiedicat răspândirea celulelor canceroase în plămâni. Formulările tradiționale de vaccin nu au reușit performanțe similare, toate animalele din grupurile de control dezvoltând tumori în câteva săptămâni. „Memoria” imunitară oferă protecție pe termen lung împotriva metastazelor Cercetătoarea principală, Prabhani Atukorale, afirmă că forța vaccinului constă în capacitatea lui de a genera memorie imună sistemică, permițând organismului să recunoască și să distrugă celulele canceroase mult timp după vaccinare. Folosind ulterior un amestec de celule tumorale inactivate, care pune la dispoziție o varietate mai largă de antigene, vaccinul a reușit să protejeze împotriva mai multor tipuri de cancer fără a necesita secvențieri genetice personalizate. Rata de respingere tumorală a fost de 88% în cancerul pancreatic, 75% în cancerul mamar și 69% în melanom. Către o tehnologie flexibilă pentru prevenirea viitoarelor cancere Echipa a creat un adjuvant complex pe bază de nanoparticule lipidice, capabil să livreze simultan mai mulți activatori ai sistemului imunitar într-o structură stabilă, depășind una dintre limitările majore ale vaccinurilor oncologice. Cercetătorii cred că această tehnologie poate fi adaptată atât pentru prevenție, cât și pentru tratament, în special pentru persoanele cu risc crescut. Inovația a stat deja la baza lansării startup-ului NanoVax Therapeutics, care își propune să transforme această descoperire în soluții clinice.
Semne timpurii ale declinului cognitiv: modul în care șofăm poate indica riscuri viitoare
Concluziile sugerează că monitorizarea obiceiurilor la volan ar putea deveni un instrument important în identificarea timpurie a riscurilor asociate bolii Alzheimer sau accidentelor rutiere, scrie Science Alert. Cum se schimbă comportamentul la volan Echipa de cercetare a analizat datele de mobilitate rutieră pentru 56 de persoane diagnosticate cu tulburare cognitivă ușoară (MCI), comparându-le cu 242 de participanți fără probleme cognitive, având vârsta medie de 75 de ani. Într-un interval de monitorizare de până la 40 de luni, dispozitivele GPS instalate în vehicule au înregistrat automat rutele și frecvența deplasărilor. Studiul arată că persoanele cu MCI: conduc mai rar, aleg mai puține destinații, preferă rute familiare și simple, depășesc viteza mai rar. Chiar și după ajustarea datelor în funcție de vârstă, nivel de educație și risc genetic pentru Alzheimer, diferențele s-au menținut constant. Doar analiza datelor GPS a identificat corect persoanele cu MCI în 82% dintre cazuri, iar combinarea lor cu evaluările cognitive standard a ridicat acuratețea la 87%. Un instrument de monitorizare non-invaziv Potrivit neurologului Ganesh Babulal, unul dintre autorii studiului, monitorizarea comportamentului rutier este „o metodă discretă, cu impact redus, care poate reflecta capacitatea cognitivă reală a unei persoane”. Cercetătorii subliniază că șofatul implică coordonare, atenție și memorie – funcții afectate în stadiile incipiente ale declinului cognitiv. Următorul pas va fi extinderea cercetării la grupuri mai numeroase și mai diverse, incluzând factori suplimentari precum tipul de vehicul, zona geografică și alte afecțiuni medicale. În paralel, echipa accentuează nevoia de a respecta autonomia, confidențialitatea și drepturile persoanelor monitorizate, chiar dacă studiul ar putea preveni viitoare accidente prin intervenții precoce.