Un test bazat pe salivă pentru depistarea cancerului de sân ar putea fi disponibil în curând
Biosenzorul, care încape în palmă, a identificat corect cancerul de sân în toate cele 29 de cazuri testate (100% acuratețe) și a identificat corect persoanele sănătoase în 86% din cazuri. Dispozitivul măsoară biomarkeri specifici cancerului de sân din salivă. Procedura este simplă: saliva se colectează într-un recipient steril, banda de testare se scufundă în probă timp de trei secunde, apoi se introduce în dispozitiv. Rezultatele sunt disponibile în timp real printr-o aplicație specială. „Dacă totul se confirmă, ar fi o schimbare revoluționară”, a declarat dr. Coy Heldermon, oncolog mamar și coautor al studiului. Dispozitivul ar putea înlocui mamografiile Dispozitivul ar putea înlocui mamografiile incomode ca metodă inițială de screening, fiind mai accesibil și mai puțin descurajant pentru paciente. Echipa, care deține brevete pentru dispozitiv, lucrează acum la identificarea combinației optime de biomarkeri pentru predicția cancerului de sân. Tehnologia ar putea fi extinsă în viitor pentru detectarea altor boli. Studiul a fost publicat în revista Biosensors.
Corpul uman este echipat cu un sistem de protecție surprinzător, dezvăluie oamenii de știință
Un mecanism fascinant, prin care organismul uman declanșează reacții imune chiar dacă nu e expus la boală, doar prin simpla observare a unei persoane bolnave, a fost dezvăluit de studiul publicat în revista Nature Neuroscience, citat luni de Science Alert. Cercetătorii de la Universitatea din Lausanne – Elveția, în colaborare cu o echipă internațională de specialiști în neuroștiințe și imunologie, au folosit realitatea virtuală pentru a investiga modul în care creierul uman reacționează la semnele vizuale ale bolii. Participanții purtau căști pentru realitatea virtuală și urmăreau avatare digitale, personaje umane simulate, care prezentau fie un aspect sănătos, fie semne vizibile de boală, precum erupții sau paloare febrilă. Imunitatea reacționează și la aparențe În mod remarcabil, atunci când participanții la studiu au văzut un avatar bolnav, creierul lor a reacționat rapid, activând rețele asociate cu perceperea amenințărilor și cu inițierea unei reacții imune. Reacțiile nu au mai apărut când participanții au privit avatare fără semne fizice de boală. „Împreună, aceste date arată că celule limfoide înnăscute reacționează la infecții nu doar atunci când sunt detectate în corp, ci și atunci când sunt procesate ca o potențială amenințare”, a explicat echipa coordonată de imunologul Sara Trabanelli, de la Universitatea din Lausanne. Celulele limfoide înnăscute fac parte din sistemul imunitar și sunt responsabile pentru declanșarea rapidă a unei apărări atunci când organismul percepe o amenințare. Ele nu au nevoie de o „recunoaștere” prealabilă a virusului sau bacteriei, cum se întâmplă în cazul celulelor imune „învățate”, adaptive, ci reacționează imediat – motiv pentru care sunt considerate parte din imunitatea înnăscută. Pericolul de la distanță sperie mai tare Analizele de sânge au confirmat activarea sistemului imunitar. Surprinzător, avatarul bolnav aflat mai departe a generat o activare cerebrală mai puternică decât unul aflat aproape. Asta înseamnă că, în mod contrar așteptărilor, amenințarea percepută ca fiind la distanță poate declanșa un răspuns imun mai intens – poate tocmai pentru că „vine spre tine”. O parte dintre regiunile cerebrale activate în aceste situații sunt aceleași care se aprind și în urma vaccinării antigripale, ceea ce indică o legătură profundă între percepția pericolului și reacția biologică. „Descoperirile arată că sistemul nervos și cel imunitar lucrează împreună pentru a reacționa la amenințările de boală, chiar și atunci când nu există contact direct cu un agent infecțios”, au concluzionat autorii studiului. Apărarea învățată în milioane de ani e vulnerabilă la iluzie? Creierul acționează, așadar, ca un sistem radar care detectează pericolul înainte ca acesta să ne atingă, o funcție esențială pentru supraviețuire, dezvoltată de-a lungul evoluției noastre și transmisă din generație în generație. Însă, aceleași reacții ale creierului care activează sistemul imunitar în realitatea virtuală arată cât de periculoasă poate fi această tehnologie, capabilă să declanșeze răspunsuri biologice reale în fața unor pericole doar simulate. Și o altă întrebare firească se naște, ținând cont de faptul că creierul funcționează pe bază de predictibilitate și învățare adaptivă. Dacă-l expunem în mod repetat la pericole simulate, false, nu riscăm să învețe la un moment dat că pericolul nu mai e pericol, iar acest mecanism vechi de apărare să se estompeze?
Studiu: Persoanele în vârstă, în special femeile, consumă din ce în ce mai mult alcool
Rezultatele confirmă o tendință îngrijorătoare: deși bărbații rămân în continuare consumatorii principali de alcool (trei din zece bărbați versus una din zece femei consumă periculos), diferența între sexe se reduce constant, conform Medical Xpress. Femeile cu studii superioare și venituri mai mari sunt cele mai predispuse la consumul riscant de alcool. Studiul relevă că femeile care au trecut prin pierderea unei persoane dragi sau suferă de depresie au șanse mai mari să consume alcool în exces. În schimb, cele cu o reziliență psihică mai mare și cele căsătorite sau care trăiesc în cuplu au un risc mai scăzut. Surprinzător, persoanele cu boli cardiovasculare care își consideră starea de sănătate bună sunt mai predispuse să consume alcool periculos decât moderat. Factorii care reduc consumul riscant includ participarea religioasă activă, somnul de calitate și un stil de viață echilibrat. Cercetătorii avertizează că odată cu îmbătrânirea populației și creșterea longevității, consumul problematic de alcool la vârstnici devine o problemă de sănătate publică care necesită screening-uri de rutină și intervenții specializate.
Căldura și frigul ajung la creier pe căi diferite, arată un nou studiu
Pentru prima dată, cercetătorii au reușit să „cartografieze” calea completă pe care o folosește pielea pentru a comunica temperaturile reci creierului. Echipa de la Universitatea din Michigan a studiat la șoareci această „diagramă de cablare” pentru a înțelege cum stimulii reci de pe piele sunt transformați în informații pe care creierul le poate procesa. Cercetătorii consideră că aceleași circuite există și la oameni. Până acum, neuroștiința credea că toate senzațiile de temperatură folosesc aceeași cale generală către creier. Noul studiu demonstrează că diferite părți ale spectrului de temperatură folosesc circuite distincte pentru a alerta creierul. Experimentele au identificat senzori specifici pe piele care detectează temperaturi între 15-25 de grade Celsius, considerate reci. Acești senzori activează neuronii care trimit semnale către măduva spinării, unde sunt amplificate înainte să ajungă la creier. Amplificarea în măduva spinării este o descoperire nouă. Când cercetătorii au dezactivat celulele responsabile cu amplificarea, rozătoarele nu mai reacționau la temperaturi reci. De asemenea, aceste celule răspundeau doar la semnalele de frig, nu la cele de căldură. Descoperirea ar putea ajuta la dezvoltarea de terapii pentru pacienții cu cancer care suferă de alodinie la frig – o afecțiune care face ca răcoarea ușoară să devină dureroasă după chimioterapie. „Prin înțelegerea circuitului specific pentru răcoare, am putea dezvolta terapii care vizează această cale”, afirmă coautorul Bo Duan.
Avertisment Lancet: Incidența de cancer hepatic la nivel global crește alarmant
Comisia Lancet pentru abordarea poverii globale a cancerului de ficat atrage atenția asupra creșterii alarmante a incidenței de cancere la nivel global, de la 870 000 de cazuri în 2022, la un estimat de 1,5 milioane de cazuri în 2050. Autorii articolului din The Lancet spun că e un scenariu care va pune foarte multă presiune pe sistemele de sănătate și că estimatul dat nu este doar o speculație, ci o proiecție alarmantă a Observatorului Global al cancerului. Incidența cancerelor hepatice crește peste tot în lume Potrivit articolului, 60% dintre cazurile de cancer hepatic pot fi prevenite prin gestionarea țintită a factorilor de risc modificabili, precum virusul hepatic B, virusul hepatic C, consumul de alcool și boala hepatică steatozică cu disfuncție metabolică. China are 42,4% din totalul cancerelor hepatice din toată lumea, făcând această țară cea mai afectată de această boală. În Europa și în America de Nord rata anuală de creștere este de 1% și respectiv 2,8%, determinat în mare parte de consumul de alcool. Și în Africa se preconizează o creștere a cancerelor hepatice, cauzate mai ales de creșterea populației și a incidenței de infecții cu virus hepatic B și C. Informarea populației și cercetarea în colaborare ca recomandări esențiale Comisia atrage atenția asupra faptului că trebuie făcute eforturi internaționale coordonate pentru a estompa creșterea incidenței acestei boli și face zece recomandări esențiale: prevenția, vaccinarea universală cu doză la naștere împotriva virusului hepatic B, conștientizarea populației, programe de screening, informarea populației, cercetarea colaborativă pentru a reduce discrepanțele dintre regiuni, etc… Raportul Comisiei este lansat pentru a coincide cu Ziua Mondială a Hepatitei, care anul acesta se concentrează pe eliminarea barierelor financiare, sociale și sistemice ce împiedică eliminarea hepatitei și prevenirea cancerului hepatic. Cancerele hepatice ating acum și la grupuri sociale atipice Aproximativ o treime dintre adulții din întreaga lume suferă de steatoză hepatică, asociată consumului de alcool; se estimează că procentul cazurilor de carcinom hepatocelular asociate consumului de alcool va crește de la 18,8% în 2022 la 21,1% în 2050; iar steatohepatita asociată disfuncției metabolice este proiectată să crească de la 8,0% în 2022 la 10,8% în 2050. Această extindere a populației expuse riscului, dincolo de grupurile tradiționale de risc pentru cancerul hepatic, necesită o atenție sporită, diagnosticare și intervenție în timp util. Mesajul Comisiei — că întărirea măsurilor de prevenție, promovarea colaborării și eliminarea barierelor sociale și informaționale pot contribui la prevenirea creșterii accelerate a cancerului hepatic — este unul plin de speranță. Luarea de măsuri pentru a transforma această posibilitate în realitate este esențială pentru sănătatea a milioane de oameni din întreaga lume în următorii 25 de ani. Cazul României În România, rata incidenței de cancer hepatic în 2020 era de 19,6 la 100 000 de locuitori, cu 29,5 la 100 000 de locuitori pentru bărbați și 12,1 la 100 000 pentru femei, rata cea mai ridicată din UE. Datele Organizației Mondiale a Sănătății din 2020 indică o rată de deces ajustată pe vârstă de circa 8,33/100 000, reprezentând aproximativ 1,33% din totalul deceselor din România.
Mit demontat: declinul cognitiv apare indiferent de nivelul de educație
„Până acum se credea că educația te protejează de declinul cognitiv odată cu înaintarea în vârstă și că traiectoriile sunt diferite – cei cu mai puțină educație ar avea un declin mai accentuat. Dar studiul nostru arată că nu este așa”, a declarat pentru EFE Javier Solana, director de cercetare la Institutul Guttmann. Acestea sunt concluziile unui studiu publicat în revista Nature Medicine, coordonat de Universitatea din Oslo (Norvegia), în cadrul consorțiului european Lifebrain, cu participarea Institutului Guttmann și a Universității din Barcelona (UB). Potrivit cercetătorilor, educația oferă doar un avantaj la start – o „rezervă cognitivă” mai mare – dar nu împiedică apariția declinului cognitiv. „Traiectoriile sunt paralele: atât persoanele cu studii superioare, cât și cele cu studii mai puține ajung, în final, la un nivel similar de deteriorare cognitivă”, a adăugat Solana. Unul dintre cele mai ample studii privind îmbătrânirea cognitivă Studiul, intitulat „Reevaluarea rolului educației în declinul cognitiv și îmbătrânirea cerebrală”, a analizat date longitudinale de la peste 170.000 de persoane din 33 de țări occidentale – una dintre cele mai mari cercetări realizate până acum în acest domeniu, potrivit Institutului Guttmann, un centru de referință în sănătatea cerebrală și neuroreabilitare. Au fost procesate peste 420.000 de teste neuropsihologice și imagistice, provenite de la participanți din cohortele europene, americane, asiatice și australiene. Au fost incluși 170.795 de participanți cu vârste peste 50 de ani, monitorizați până la 28 de ani. UB a contribuit cu 161 de subiecți, iar cohorta BBHI cu alți 966. Participanții au fost supuși unor teste de memorie, raționament, viteză de procesare și limbaj. În plus, 6.472 dintre ei au fost evaluați și prin RMN cerebral, pentru a analiza volumul total al creierului și dimensiunea unor regiuni cheie, cum ar fi hipocampul sau cortexul prefrontal. Așadar, rezultatele arată că un nivel educațional mai ridicat este asociat cu o memorie mai bună, un volum intracranian mai mare și dimensiuni puțin mai ridicate ale regiunilor cerebrale implicate în memorie. Totuși, declinul cognitiv și îmbătrânirea creierului s-au produs în mod similar în toate grupurile analizate, indiferent de nivelul de educație. Așadar, un nivel educațional ridicat nu oferă o protecție absolută în fața declinului cognitiv, dar oferă o poziție de avantaj inițial în procesul de îmbătrânire, conchide Solana.
Vitamina D în sarcină, asociată cu o dezvoltare cognitivă mai bună la copii
Deși vitamina D este cunoscută de mult timp pentru rolul său în menținerea sănătății oaselor, cercetătorii au descoperit și funcții esențiale ale acesteia în reglarea sistemului imunitar, reducerea inflamației și protejarea sistemului nervos. Dovezile recente – inclusiv rezultatele acestui nou studiu – sugerează că vitamina D ar putea sprijini și dezvoltarea creierului încă din viața intrauterină, notează science alert. Echipa de cercetători a constatat că legătura dintre nivelurile de vitamina D în sarcină și dezvoltarea cognitivă a copilului este cea mai puternică în cazul familiilor afro-americane, care sunt și cele mai afectate de carența de vitamina D. Acest aspect indică faptul că suplimentarea cu vitamina D ar putea reprezenta o strategie eficientă, cu costuri reduse, pentru susținerea dezvoltării cerebrale și reducerea inegalităților rasiale în sănătate. De asemenea, studiul sugerează că nivelurile de vitamina D în stadiile incipiente ale sarcinii sunt cele mai importante pentru dezvoltarea cognitivă a copilului, subliniind nevoia ca medicii să intervină cât mai devreme în timpul sarcinii. Cum a fost realizat studiul Cercetarea s-a bazat pe analiza a peste 900 de perechi mamă-copil din SUA, participante la studiul național ECHO (Environmental influences on Child Health Outcomes). Nivelurile de vitamina D au fost măsurate din sângele matern în timpul sarcinii, iar copiii au fost evaluați cu ajutorul unor teste standardizate de inteligență și funcționare cognitivă. Pentru a izola cât mai clar influența vitaminei D, cercetătorii au luat în considerare alți factori care pot influența dezvoltarea copilului, precum nivelul de educație al mamei, condițiile de trai din cartier, vârsta și sexul copilului. Acest studiu vine în completarea altor cercetări realizate de aceeași echipă, care au arătat că un nivel ridicat de vitamina D în sarcină este asociat cu un IQ mai mare în copilărie și cu mai puține probleme comportamentale în anii de școală primară. Deficitul de vitamina D, o problemă globală Deficitul de vitamina D este o problemă globală frecventă. În SUA, aproximativ 42% dintre adulți au niveluri sub pragul considerat minim (20 ng/ml), iar o treime dintre femeile însărcinate sunt deficitare. În cazul femeilor de culoare, procentul ajunge la 80%. Această diferență rasială este legată, parțial, de pigmentarea pielii – melatonina reduce capacitatea pielii de a produce vitamina D prin expunerea la soare. Deși vitamina D poate fi obținută din expunerea la soare și alimentație, mulți oameni nu reușesc să își asigure aportul necesar. Lumina solară nu este o sursă fiabilă pentru toată lumea – mai ales pentru cei cu piele mai închisă la culoare, cei care locuiesc în regiuni nordice sau cei care folosesc protecție solară. Din alimentație, sursele naturale includ peștele gras, gălbenușurile de ou și anumite tipuri de ciuperci, iar unele produse sunt îmbogățite (lapte, cereale), dar nu sunt consumate constant de toată lumea. Suplimentarea cu vitamina D în sarcină Din acest motiv, suplimentele alimentare sunt adesea necesare și sunt recomandate de Ghidul alimentar pentru americani. Deși recomandarea oficială pentru femeile însărcinate este de 600 UI (unități internaționale) de vitamina D pe zi, în multe cazuri este nevoie de doze de 1.000–2.000 UI pentru a corecta un deficit. În medie, femeile însărcinate din SUA consumă doar 168 UI din alimentație și băuturi, iar majoritatea vitaminelor prenatale conțin doar 400 UI. Acest lucru arată că medicii au o oportunitate reală de a îmbunătăți monitorizarea și recomandările privind suplimentarea cu vitamina D înainte și în timpul sarcinii. Dacă o strategie simplă și cu costuri reduse, precum suplimentarea cu vitamina D în sarcină, poate susține dezvoltarea cerebrală a copilului, aceasta poate avea efecte de durată. Studiile de lungă durată au arătat că scorurile cognitive ridicate în copilărie sunt asociate cu o memorie mai bună, o capacitate mai bună de raționament la vârsta adultă și chiar cu o speranță de viață mai mare. Ce nu știm încă Deși studiile arată o corelație între nivelurile mai ridicate de vitamina D în sarcină și o dezvoltare cognitivă și comportamentală mai bună la copii, cercetătorii nu pot încă demonstra că vitamina D este cauza directă. Sunt necesare studii suplimentare – de tip randomizat, considerate „standardul de aur” în cercetare – pentru a confirma aceste concluzii și pentru a determina cum pot fi aplicate cel mai bine în practica medicală. Aceste studii vor fi esențiale pentru a stabili care este nivelul optim de vitamina D în sarcină pentru a susține dezvoltarea creierului.
Un studiu a descoperit că somnul în exces crește riscul de deces. Care este explicația
Somnul este important pentru o sănătate corespunzătoare, alături de alimentație și activitatea fizică. În timpul somnului, au loc procese fiziologice care permit corpului nostru să funcționeze eficient atunci când avem lucruri de făcut pe parcursul zilei. În caz contrar, pe termen lung, lipsa unui somn de calitate este un factor de risc major pentru problemele de sănătate. Totuși, ce se întâmplă dacă dormim prea mult? Cercetătorii au analizat rezultatele a 79 de alte studii care au urmărit persoane pentru cel puțin un an și au măsurat impactul duratei somnului asupra riscului de sănătate precară sau deces. Rezultatele studiului au fost publicate în revista GeroScience. Concluziile studiului Concluziile trase sunt cel puțin neobișnuite: persoanele care dormeau puțin – mai puțin de șapte ore pe noapte – aveau un risc cu 14% mai mare de deces în perioada studiului. Pe de altă parte, persoanele care dormeau mult – adică mai mult de nouă ore pe noapte – aveau un risc mult mai mare de deces: cu 34% mai mare decât persoanele care dormeau între șapte și opt ore, scrie Science Alert. Cercetările au arătat, de asemenea, că somnul prea lung – mai mult decât este necesar pentru fiecare interval de vârstă – este asociat cu probleme de sănătate, cum ar fi depresia, durerea cronică, creșterea în greutate, dar și tulburările metabolice. De asemenea, studiul a concluzionat și faptul că este important să se doarmă între 7 și 9 ore pe noapte, iar un program constant de culcare și trezire este la fel de important pentru sănătatea generală.
Studiu. Beția civilizatoare Acolo unde exista producție și consum de alcool fermentat, exista o structură politică mai complexă
Cercetători de la Institutul Max Planck au decis să verifice o ipoteză, anume că alcoolul a fost un catalizator pentru dezvoltarea civilizațiilor, a încurajat legăturile sociale, a încurajat cooperarea și a stimulat creativitatea. Dar poate consumul de alcool să influențeze și formarea sistemelor politice? „Ideea este fascinantă, dar până acum nu fusese testată riguros, pe scară largă și în contexte culturale diverse”, a explicat Václav Hrnčíř, autorul principal al studiului. Echipa sa a analizat 186 de societăți, în special din afara lumii industrializate. Au urmărit dacă aceste comunități produceau băuturi alcoolice fermentate tradiționale și au corelat aceste informații cu nivelul de complexitate politică, definit prin numărul de niveluri administrative. Rezultatele au indicat un tipar clar, deși nu foarte puternic: acolo unde exista producție și consum local de alcool fermentat, societățile prezentau în general o structură politică mai complexă – cu mai multe niveluri de conducere și organizare. Alcoolul nu a fost factorul cel mai puternic, dar a avut ceva importanță. Agricultura a fost mai importantă Acest lucru sugerează o posibilă legătură între consumul de alcool și dezvoltarea unor sisteme de guvernare mai elaborate. Cu toate acestea, alcoolul nu a fost factorul cel mai puternic. Când cercetătorii au inclus în analiză variabile importante, în special agricultura, influența directă a alcoolului s-a diminuat considerabil. Agricultura a avut un impact mai mare asupra complexității politice decât băuturile fermentate. Predicțiile statistice ale modelului au arătat că, în medie, prezența băuturilor alcoolice într-o societate era asociată cu o creștere de aproximativ 0,77 unități în nivelul de complexitate politică. Totuși, atunci când cercetătorii au introdus în ecuație factori precum agricultura și productivitatea mediului, impactul estimat al alcoolului a scăzut semnificativ, ajungând la doar 0,27 unități. Aceste date sugerează că, deși alcoolul ar fi putut influența formarea sistemelor politice timpurii, el a fost probabil doar unul dintre mai mulți factori importanți. Capacitatea unei comunități de a cultiva plante și de a genera surplusuri alimentare a avut un efect mai stabil și mai profund asupra dezvoltării structurilor politice complexe. Așadar, alcoolul a contribuit, într-o anumită măsură, la evoluția socială, dar adevăratul motor al societăților complexe a rămas agricultura. Băuturile fermentate și prietenia dintre popoare În multe culturi, băuturile alcoolice tradiționale nu erau consumate doar pentru efectele lor euforice. Acestea aveau o funcție socială importantă: consolidau identitatea de grup, întăreau legăturile politice și ofereau liderilor un mijloc de a câștiga sprijin și loialitate. Ospețele în care se servea alcool puteau mobiliza forță de muncă, reafirma ierarhiile sociale și menține autoritatea elitelor. Unele teorii sugerează chiar că vânătorii-culegători au început să practice agricultura nu doar pentru hrană, ci și pentru a obține ingrediente necesare producerii alcoolului. Cerealele precum orzul, orezul sau sorgul – esențiale în procesul de fermentare – apar devreme în istoria agricolă. Cu toate acestea, dovezile arheologice arată că, în cele mai multe regiuni, producția de alcool a urmat dezvoltării agriculturii, nu a precedat-o. Influența alcoolului în societate nu a fost aceeași peste tot – impactul său a depins de normele culturale, contextul social și tipurile de băuturi consumate. Alcoolul în societate era factor de coeziune În societățile tradiționale, alcoolul era profund integrat în viața comunității. Se consuma în cadrul adunărilor colective, al ceremoniilor religioase, festivalurilor sezoniere sau altor ritualuri sociale. Astfel de ocazii contribuiau la întărirea valorilor comune, la coeziunea grupului și la marcarea momentelor importante din viața comunității. Consumul avea loc în public, în contexte organizate și conform unor obiceiuri bine stabilite. Tocmai de aceea, comportamentele deviante și efectele negative erau rareori întâlnite. În schimb, acolo unde consumul de alcool a devenit un act individual, departe de controlul social tradițional, consecințele au fost adesea mai severe. Răspândirea băuturilor distilate, cu concentrații ridicate de alcool, și apariția obiceiurilor de consum solitar – mai ales în epoca modernă sau în societăți afectate de colonialism – au dus adesea la fenomene precum violența, dependența și tensiunile sociale. În lipsa cadrelor culturale care reglementau când și cum se bea, consumul a devenit mai imprevizibil și adesea mai periculos. „Nu beția a fost principalul motor al civilizației, dar a făcut procesul mai suportabil” Cercetătorii din spatele ipotezei „beției civilizatoare” au făcut o distincție clară: studiul lor s-a concentrat exclusiv pe băuturile fermentate tradiționale, produse înainte de contactul cu civilizațiile coloniale – cum ar fi berile din cereale, vinurile din fructe sau hidromelul. Alcoolul industrial modern – în special băuturile spirtoase – a fost exclus din analiză, tocmai pentru că se asociază mai frecvent cu efecte sociale distructive și este consumat în afara cadrului cultural originar. „Nu beția a fost principalul motor al civilizației,” afirmă Hrnčíř, „dar este posibil ca ea să fi făcut procesul ceva mai suportabil – și cu siguranță mai sociabil.”
Un test revoluționar detectează endometrioza în 10 minute
Noul test, creat de specialiștii de la Universitatea de Stat din Pennsylvania, folosește un material inovator numit borofen pentru a detecta proteina HMGB-1, un marker asociat cu endometrioza. Tehnologia funcționează similar cu un test de sarcină, dar cu o precizie mult mai mare. Endometrioza afectează circa 10% dintre femeile de vârstă fertilă și provoacă dureri pelviene severe, sângerări abundente și infertilitate. În prezent, diagnosticarea se face prin chirurgie laparoscopică sau imagistică medicală costisitoare, iar întârzierea medie până la un diagnostic corect este de 8-12 ani, conform studyfinds. Cercetătorii au îmbunătățit precizia prin expunerea anticorpilor la lumina ultravioletă timp de 30 de secunde. Un avantaj major este că testul folosește sângele menstrual, care poate fi recoltat în mod neinvaziv și privat, eliminând necesitatea unor proceduri medicale complexe. Testele au arătat că nu dă rezultate false pozitive când este expus la alte proteine din sânge. Deocamdată, cercetarea este într-o fază experimentală – testele au fost făcute pe probe de sânge menstrual îmbogățite artificial cu proteina țintă, nu pe probe reale de la paciente cu endometrioză. Pentru a ajunge în cabinetele medicale, tehnologia va necesita studii clinice extinse și aprobare regulamentară. Dacă va fi validată clinic, tehnologia ar putea revoluționa diagnosticarea endometriozei.