Două tehnici revoluționare permit repornirea inimilor donate în afara corpului
În primul studiu, realizat de echipa coordonată de chirurgul cardiovascular pediatric Joseph Turek de la Universitatea Duke, SUA, medicii au folosit o metodă de perfuzie extracorporală care repornește inima donatorului după prelevare. Tehnica presupune pomparea sângelui oxigenat în inimă printr-un tub conectat la aortă, sângele fiind apoi recirculat într-un sistem închis. Procedura a fost aplicată cu succes în cazul unui bebeluș de o lună, al cărui cord a fost reactivat după deces și transplantat cu succes unui copil de trei luni. La trei luni post-transplant, inima funcționa normal, fără semne de respingere. Metoda s-a dovedit a fi nu doar eficientă, ci și accesibilă financiar, evitând echipamentele complexe care pot costa zeci de mii de dolari. „Această tehnică ar putea adăuga aproximativ 100 de transplanturi pediatrice suplimentare pe an doar în Statele Unite”, a declarat Turek. În paralel, o echipă de la Universitatea Vanderbilt, condusă de chirurgul cardiac John Trahanas, a dezvoltat o metodă prin care inima este răcită și conservată în interiorul corpului donatorului, fără a fi repornită. Inima este umplută cu un lichid special oxigenat, bogat în nutrienți, menținându-se într-o stare de repaus controlat, după care este prelevată și transplantată. În primele trei cazuri la adulți, inimile transplantate au funcționat excelent timp de șase luni, fără semne de respingere. Cele două tehnici ar putea debloca accesul la o nouă categorie de donatori — persoane decedate prin oprire cardiacă — oferind o soluție sigură și eficientă pentru pacienții care altfel ar muri așteptând un organ compatibil. Robert Montgomery, specialist în transplanturi la NYU, afirmă că aceste rezultate sunt promițătoare, dar că este nevoie de studii extinse pentru validarea completă a procedurilor.
Revoluție în medicina reproductivă: tehnica cu trei părinți previne bolile ereditare
Opt copii din Marea Britanie s-au născut sănătoși datorită unei tehnici inovatoare de fertilizare in vitro, care împiedică transmiterea bolilor mitocondriale de la mamă la copil. O echipă de cercetători de la Universitatea Newcastle a raportat o descoperire medicală majoră: folosind o tehnică de fertilizare in vitro (FIV) denumită „cu trei părinți”, opt copii din Marea Britanie s-au născut fără să moștească boli genetice devastatoare. Datele, citate de Reuters, au fost publicate în New England Journal of Medicine. Procedura constă în înlocuirea mitocondriilor defectuoase din ovulul mamei cu mitocondrii sănătoase provenite de la o donatoare anonimă. Mitocondriile, numite adesea „uzinele de energie” ale celulei, conțin propriul lor ADN. Mutațiile în acest ADN mitocondrial provoacă afecțiuni grave și incurabile care afectează organe esențiale precum creierul, inima, ficatul, rinichii și mușchii. Procedura înlocuiește ADN-ul mitocondrial defectuos cu unul sănătos Noua tehnică presupune fertilizarea ovulului mamei cu spermatozoidul tatălui, urmată de extragerea pronucleilor, nucleele ovulului și spermatozoidului, care conțin informațiile genetice ale părinților. Acești pronuclei sunt apoi transferați într-un ovul donat fertilizat, din care au fost îndepărtați propriii pronuclei. Astfel, copilul rezultat are ADN nuclear de la părinții biologici și mitocondrii sănătoase de la donatoare. „Procedura înlocuiește practic ADN-ul mitocondrial defectuos cu unul sănătos”, a explicat Mary Herbert, profesoară de biologie reproductivă la Newcastle. Nivelurile mutațiilor din ADN-ul mitocondrial au fost reduse cu 95% până la 100% în cazul a șase dintre nou-născuți, și cu 77% până la 88% în cazul celorlalți doi. Toți cei opt copii s-au născut sănătoși, fără semne de boli ereditare, și au prezentat o dezvoltare normală până în prezent. Unul dintre copii are deja 2 ani, doi au între 1 și 2 ani, iar cinci sunt sugari. „Aceste date indică faptul că transferul pronuclear a fost eficient în reducerea transmiterii bolii mitocondriale”, au concluzionat cercetătorii. Speranțe pentru mamele cu boli ereditare Tehnica a fost testată pe 22 de femei cu risc ridicat de a transmite boli mitocondriale. Pe lângă cele opt femei care au născut, încă una este însărcinată. Șapte dintre cele opt sarcini au decurs normal. Singura excepție a fost un caz în care analizele de sânge ale gravidei au indicat un nivel crescut de lipide, anomalie care nu a afectat dezvoltarea sănătoasă a fătului. Nu au fost raportate avorturi spontane. Alternativa clasică în astfel de cazuri, identificarea ovulelor cu risc scăzut prin screening, nu funcționează mereu, deoarece uneori toate ovulele conțin mutații, iar noua tehnică oferă o soluție concretă acestor familii, în care mamele sunt purtătoare ale unor boli mitocondriale ereditare. Dr. Andy Greenfield, specialist în medicină reproductivă la Universitatea Oxford a precizat că „rezultatele reprezintă culminarea a decenii de muncă, nu doar științifică și tehnică, ci și în domeniul eticii, legislației și sprijinului pentru pacienți. Tehnica este interzisă în SUA În 2015, Regatul Unit a devenit prima țară din lume care a legalizat cercetarea privind donarea mitocondrială în scopuri reproductive. În contrast, în Statele Unite, această tehnică este interzisă printr-o lege care blochează FDA (Administrația pentru Alimente și Medicamente) să finanțeze cercetări ce implică „modificări genetice ereditare”. Potrivit cercetătorilor britanici, tehnica ar putea deschide noi direcții de investigație în prevenirea bolilor genetice severe, oferind speranță familiilor afectate și punând bazele unei noi ere în medicina reproductivă.
Studiu german: mesele târzii pot afecta controlul glicemiei
Cercetătorii de la Institutul German de Nutriție Umană au descoperit că persoanele care iau ultima masă mai târziu și mai aproape de ora de culcare au un metabolism al glucozei mai puțin eficient. Studiul NUGAT, realizat între 2009 și 2010 pe 92 de participanți (46 de perechi de gemeni identici și fraterni), a analizat legătura dintre metabolismul zahărului din sânge și orele de masă seara. Participanții au ținut un jurnal alimentar timp de 5 zile consecutive și au fost supuși unor evaluări metabolice cuprinzătoare, notează Medical News Today. Persoanele care mănâncă târziu au o sensibilitate la insulină mai scăzută la sfârșitul zilei. Acest lucru se întâmplă pentru că organismul procesează alimentele în mod diferit în funcție de momentul zilei, metabolismul fiind în general mai activ dimineața. Mâncarea la ore care nu sunt sincronizate cu ciclul natural de lumină-întuneric poate perturba ceasurile interne ale organismului și poate duce la efecte metabolice adverse. Sistemul circadian controlează comportamentul și metabolismul prin intermediul unui ceas central din creier și a altor ceasuri din organe precum ficatul și pancreasul. Deși studiul oferă informații noi despre modul în care ora meselor interacționează cu ceasul nostru intern, unii experți rămân sceptici în privința nevoii de a ajusta orele de masă pentru controlul glicemiei la persoanele sănătoase. Cercetarea a fost realizată pe persoane cu funcție pancreatică normală și fără tulburări metabolice, cu vârsta medie de 32 de ani.
O bacterie din copilărie ar putea cauza 15 milioane de cazuri de cancer
Conform unui studiu mondial, trei sferturi din aceste cazuri ar putea fi prevenite printr-un tratament simplu. Infecția cronică cu Helicobacter pylori (H. pylori) reprezintă astăzi principalul factor de risc cunoscut pentru cancerul de stomac, potrivit publicației News Atlas. Bacteria trăiește în mucoasa stomacului și poate rămâne acolo ani de zile fără a provoca simptome. Pe termen lung însă, infecția cronică pe care o generează poate provoca inflamații, ulcere și chiar evolua spre cancer de stomac. Vestea bună este că această infecție poate fi tratată eficient printr-o combinație de antibiotice și medicamente care reduc producția de acid gastric, cunoscutele inhibitori ai pompei de protoni. Cercetătorii de la Centrul Internațional de Cercetare a Cancerului (CIRC) și agenția specializată în cancer a Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) au realizat o modelare la scară largă pentru a estima numărul de cazuri viitoare de cancer de stomac. Studiul s-a concentrat pe generația născută între 2008 și 2017, presupunând că strategiile actuale de prevenire și tratament rămân neschimbate. Calculele cercetătorilor au luat în considerare numeroși factori, cum ar fi frecvența apariției cancerului la diferite vârste, probabilitatea de a muri înainte de a dezvolta cancer sau tendințele demografice, cum ar fi creșterea și îmbătrânirea populației. Conform acestor simulări, se estimează că 15,6 milioane de cazuri noi de cancer gastric vor apărea la nivel mondial pe parcursul vieții întregii generații născute între 2008 și 2017. Dintre aceste cazuri, trei sferturi, adică 76%, ar fi atribuibile unei infecții cu H. pylori și ar putea fi prevenite. Asia, cea mai afectată Conform rezultatelor studiului, Asia ar fi regiunea cea mai afectată, cu 10,6 milioane de cazuri, urmată de America de Nord și de Sud, cu 2 milioane, și Africa, cu 1,7 milioane de cazuri. Dacă ar fi pus în aplicare, un program de tratament și depistare a bacteriei H. pylori eficient în proporție de 100% ar putea preveni până la 75% din cazuri. Programele eficiente în proporție de 80% sau 90% ar permite prevenirea între 60% și 68% din cazurile de cancer de stomac. Cercetătorii au subliniat rentabilitatea acestor strategii, care ar fi accesibile chiar și mediilor cu venituri reduse și comparabile cu campaniile de vaccinare împotriva papilomavirusului uman (HPV) sau hepatitei B. Specialiștii solicită, de asemenea, investiții în cercetarea unui vaccin, reamintind că acest tip de cancer rămâne o amenințare mondială, în special pentru tânăra generație. În ultimii ani, cancerul de stomac a cunoscut o creștere alarmantă în rândul persoanelor cu vârsta sub 50 de ani.
Anumite medicamente pot avea efecte periculoase asupra organismului în perioadele de caniculă
Medicamente care pot avea efecte accentuate din cauza căldurii Suntem din ce în ce mai conștienți de riscurile expunerii la temperaturi ridicate, atât pentru sănătatea pielii, cât și pentru sănătatea generală, existând riscul real de a suferi un val de căldură dacă nu sunt luate măsurile de prevenție necesare. Ceea ce nu toată lumea știe este că temperaturile ridicate pot deveni un factor de risc și în cazul anumitor tratamente medicamentoase, scrie 20minutos. Pentru multe persoane, căldura este o neplăcere, dar în anumite cazuri poate deveni un risc real pentru sănătate. Acest lucru se vede nu doar în insolațiile care, uneori, pot fi chiar fatale, ci și în detalii mai puțin cunoscute, cum ar fi modul în care anumite medicamente pot influența capacitatea organismului de a-și regla temperatura în condiții extreme. Acest lucru se aplică în cazul unor categorii de medicamente precum antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS), anumite antihistaminice, antidepresive și antipsihotice, dar și diureticele și medicamentele antihipertensive. Unele antipsihotice și antidepresive pot crește temperatura corporală. Anumite antidepresive și antihistaminice afectează capacitatea de reglare a temperaturii și pot produce transpirație excesivă ca efect secundar. Antiinflamatoarele nesteroidiene pot afecta funcția renală. Căldura reduce tensiunea arterială, ceea ce poate potența efectul medicamentelor antihipertensive, care au același efect. Diureticele favorizează deshidratarea, deoarece stimulează eliminarea lichidelor. O transpirație excesivă poate deveni problematică, adăugând o dificultate în plus pentru un organism care deja se luptă să se răcorească. Asta nu înseamnă, bineînțeles, că trebuie să întrerupem tratamentul prescris. Din contră, e important să luăm măsuri simple de precauție: evitarea ieșirilor în timpul celor mai fierbinți ore ale zilei și consumul regulat de apă, chiar înainte de a simți senzația de sete. Păstrarea corectă a medicamentelor Așa cum am văzut, unele medicamente pot avea efecte diferite în perioadele de caniculă, dar și medicamentele în sine pot fi afectate de temperaturile extreme. Păstrarea lor în condiții necorespunzătoare poate duce la modificarea efectelor, pierderea eficienței sau chiar compromiterea completă a siguranței acestora. De aceea, trebuie să respectăm întotdeauna recomandările privind păstrarea, care se găsesc de regulă pe ambalaj sau în prospect. Medicamentele care trebuie păstrate la frigider nu trebuie ținute în ușa frigiderului, unde temperatura este mai instabilă. Dacă e necesar transportul lor, trebuie folosită o geantă frigorifică specială. Medicamentele care trebuie păstrate la temperaturi sub 25 °C sau 30 °C nu sunt afectate de o creștere punctuală de temperatură, dar e recomandat să fie ținute în cel mai răcoros loc din casă, în ambalajul lor original. La transport, se recomandă ambalaj izoterm (cum ar fi o mini ladă frigorifică, dar fără elemente de răcire). Medicamentele care pot fi păstrate la temperatura camerei nu prezintă, de obicei, probleme – s-a demonstrat că acestea nu se degradează nici la 40 °C, timp de mai multe luni. Pentru orice nelămurire legată de păstrarea unui medicament sau siguranța administrării acestuia, cel mai bine este să cerem sfatul unui specialist, fie medicul, fie farmacistul nostru de încredere.
Hiperhidroza plantară sau transpirația excesivă a picioarelor: cauze și soluții naturale împotriva mirosului neplăcut
Hiperhidroza plantară este o problemă care se accentuează vara și poate crea dificultăți în relațiile sociale ale celor care se confruntă cu ea. Temperaturile ridicate, umezeala, încălțămintea neadecvată și care nu permite aerisirea, acumularea de bacterii și ciuperci… toate acestea transformă mirosul neplăcut al picioarelor într-o adevărată bătaie de cap pentru multe persoane. Căldura intensifică transpirația (care în sine nu are miros), iar aceasta duce la macerarea pielii și descompunerea bacteriilor prezente pe piele, scrie 20minutos. Așa cum explică specialiștii de la Laboratorios Viñas, picioarele au peste 250.000 de glande sudoripare și sunt o zonă în care hiperhidroza este frecventă. Transpirația provoacă macerarea pielii, ceea ce favorizează apariția infecțiilor secundare (fungice sau bacteriene) care agravează situația și pot crea complexe persoanelor afectate. Transpirația este un fenomen natural, dar mirosul neplăcut este altceva. Printre cele mai frecvente cauze se numără reacțiile cutanate precum dermatita, bromhidroza (miros corporal anormal), schimbările hormonale din pubertate sau stresul, care stimulează eliberarea hormonilor ce cresc secreția de transpirație. Mirosul neplăcut poate fi asociat și cu anumite afecțiuni hepatice, ale tiroidei, glandelor suprarenale sau diabetului. De asemenea, un consum ridicat de condimente precum curry sau chimion, usturoi, ceapă, dar și alcoolul, tutunul sau anumite medicamente (precum antibioticele) pot intensifica mirosul corporal, inclusiv pe cel al picioarelor. Glandele sudoripare ajută la reglarea temperaturii corporale și sunt mai numeroase în zonele precum axilele, palmele și tălpile. Bacteriile se hrănesc cu transpirația, producând acizi care pot genera un miros puternic. Este esențial să evităm menținerea umezelii și să acordăm atenție igienei. Cele mai eficiente trucuri pentru a preveni mirosul picioarelor: Spălare zilnică: Spală-ți picioarele cu apă călduță și un săpun fără parfum, cu proprietăți antiseptice. Îngrijirea unghiilor: Taie unghiile regulat, deoarece murdăria acumulată poate contribui la miros. Uscare completă: Șterge cu grijă picioarele după spălare, mai ales între degete. Antiperspirante speciale: Folosește un deodorant sau antiperspirant pentru picioare, fără parfumuri sau coloranți. Dezinfectarea încălțărilor: Dezinfectează frecvent pantofii și schimbă regulat tălpile interioare. Încălțăminte potrivită: Optează pentru pantofi cu aerisire și care permit circulația aerului. Șosete din fibre naturale: Poartă șosete din bumbac, care absorb transpirația. Consultația medicală: În cazuri severe de hiperhidroză, consultă un specialist. Există tratamente precum injecțiile cu botox care pot reduce semnificativ transpirația excesivă.
Supa ajută la recuperarea mai rapidă după răceală? Patru studii oferă răspunsul
Patru studii care abordau impactul consumului de supe în timpul răcelilor și gripelor vin cu un răspuns în acest sens. Cele patru cercetări au implicat 342 de participanți și analiza unei varietăți de supe, inclusiv supa tradițională de pui, supa de orz și amestecurile de legume pe bază de plante, scrie Science Alert. Unul dintre studii a constatat că persoanele care au mâncat supă s-au recuperat cu până la 2,5 zile mai repede decât cele care nu au mâncat. Simptomele precum congestia nazală, durerile în gât și oboseala au fost mai ușoare. Unii participanți au prezentat, de asemenea, niveluri reduse ale markerilor legați de inflamație: substanțe din sânge care cresc atunci când sistemul imunitar luptă împotriva unei infecții. Acest lucru sugerează că supa poate ajuta la calmarea unui răspuns imunitar hiperactiv, făcând simptomele mai puțin severe. Supa nu este un înlocuitor al medicamentelor Rezultatele sunt promițătoare, dar sunt necesare mai multe studii pe acest subiect. Cercetările viitoare ar putea examina rețete standardizate de supă și ar putea vedea dacă anumite combinații de nutrienți sau ierburi funcționează cel mai bine. Pe de altă parte, este important de știut că supa nu este un înlocuitor al medicamentației, acolo unde se impune acest lucru. Totuși, alături de odihnă, lichide și paracetamol, ar putea oferi o modalitate simplă de a atenua simptomele și de a ajuta oamenii să se simtă mai bine.
Produse cu peptide pro-colagen: Beneficii anti-îmbătrânire (P)
Acest proteină structurală, prezentă în piele, oase, tendoane și ligamente, este responsabilă pentru integritatea și tonusul pielii. Din păcate, odată cu înaintarea în vârstă, producția naturală de colagen începe să scadă, accelerând apariția semnelor vizibile de îmbătrânire. Scăderea colagenului începând chiar de la vârsta de 25–30 de ani duce la subțierea pielii, formarea ridurilor, pierderea volumului facial, uscăciune și lipsă de strălucire. Consecința este o schimbare de aspect care ne dă sentimentul că am „îmbătrânit” peste noapte. Cercetătorii, dermatologii și consumatorii de cosmetice și dermato-cosmetice se întreabă tot mai des: cum putem stimula producția naturală de colagen și beneficia de efecte anti-îmbătrânire vizibile? Răspunsul constă într-o combinație între mai mulți factori precum alimentația, suplimentele, ingredientele de ultimă generație (precum colagen cu acid hialuronic, colagen tip 1 2 3), dar și cremele de ultimă generație care pot susține elasticitatea și fermitatea pielii. În cele ce urmează, vom explora în detaliu ce este colagenul, ce rol joacă în menținerea aspectului tânăr al pielii, ce strategii există pentru a-i stimula producția naturală și cum ne alegem corect produsele cu efect anti-îmbătrânire: crema cu peptide pro-colagen, crema cu retinol, totul pentru a obține beneficii reale, vizibile, pe termen lung. O piele cu aspect tânăr Colagenul este o proteină structurală compusă dintr-un lanț de aminoacizi, organizat sub formă de fibre elastice. În piele, aceste fibre constituie „armătura” responsabilă pentru fermitate, rezistență și elasticitate. Pielea sănătoasă are un aspect luminos, tonifiat, neted datorită prezenței suficiente de colagen. Pe măsură ce înaintăm în vârstă, structura internă a pielii noastre suferă modificări vizibile, în mare parte din cauza scăderii progresive a colagenului, acea rețea esențială de fibre care oferă susținere, elasticitate și fermitate. Colagenul acționează ca un „schelet invizibil” al pielii, menținând-o fermă și netedă în tinerețe. Însă, după vârsta de 25-30 de ani, sinteza naturală de colagen începe să încetinească, iar procesul de degradare al fibrelor existente se accelerează. Această degradare are mai multe efecte vizibile: Elasticitatea pielii scade, ceea ce înseamnă că pielea își pierde capacitatea de a reveni la forma inițială după ce este întinsă. Astfel, pielea devine mai flască, iar ridurile, în special cele de expresie sau cele din jurul ochilor și gurii, devin mai profunde și mai evidente. Volumul facial se reduce odată cu scăderea densității colagenului și pierderea masei de grăsime subcutanată. Zonele care odinioară erau pline și bine conturate, cum ar fi pomeții sau obrajii, își pierd rotunjimea, iar acest lucru poate duce la apariția liniilor de marionetă (riduri care coboară din colțurile gurii spre bărbie) și la un aspect general de oboseală. Hidratarea naturală a pielii scade, deoarece colagenul joacă un rol indirect în menținerea nivelului optim de apă în derm. Odată ce colagenul se diminuează, pielea devine mai uscată, iar tenul își pierde luminozitatea naturală, apărând tern și lipsit de vitalitate. Aceste schimbări sunt firești, dar pot fi încetinite sau atenuate printr-o rutină de îngrijire adecvată și prin sprijinirea producției naturale de colagen care se poate realiza printr-o nutriție adecvată, suplimente și produse cosmetice bine alese. Statisticile arată că producția de colagen se reduce cu aproximativ 1 % pe an după 30–35 de ani, aceasta scădere fiind accelerată în timpul menopauzei. Colagenul este cea mai abundentă proteină din corpul uman și joacă un rol esențial în menținerea structurii și rezistenței țesuturilor, în special a pielii, vaselor de sânge și oaselor, tendoanelor și ligamentelor. Deși există peste 28 de tipuri de colagen identificate până în prezent, doar câteva dintre acestea sunt relevante din punct de vedere cosmetic și dermatologic. În mod particular, colagenul de tip 1 2 3 e cel mai frecvent întâlnit și influențează direct aspectul și sănătatea pielii. Colagenul de tip I – „arhitectul” pielii mature Colagenul de tip I este cel mai comun tip de colagen din corpul uman, reprezentând aproximativ 90% din colagenul total. Acesta se regăsește în piele, tendoane, oase și alte țesuturi conjunctive și este cel care oferă fermitate, rezistență și grosime pielii. Practic, acest tip formează rețeaua structurală principală a dermului – stratul mijlociu al pielii – și asigură textura netedă, elasticitatea și aspectul întins al tenului. Pe măsură ce înaintăm în vârstă, producția de colagen de tip I scade, iar fibrele deja existente devin mai rigide și mai dezorganizate, ducând la pierderea fermității și apariția ridurilor. Colagenul de tip II – „pilonul” articulațiilor, cu rol limitat în piele Colagenul de tip II este specific cartilajelor, unde asigură flexibilitate și amortizare între oase. Deși nu este un component major în structura pielii, are totuși un rol secundar prin contribuția sa indirectă la mobilitatea generală și, implicit, la menținerea unui aspect sănătos al pielii, prin influența asupra stilului de viață activ. Suplimentele cu colagen de tip II sunt, de regulă, orientate către sănătatea articulațiilor, mai puțin către beneficii cosmetice. Colagenul de tip III – „colagenul tinereții” Colagenul de tip III este adesea regăsit în țesuturile tinere și elastice, cum este cazul pielii nou-născute. Acesta funcționează în sinergie cu colagenul de tip I, susținând elastina (fibră care oferă pielii capacitatea de a se întinde și de a reveni la forma inițială) și volumul natural al pielii. Odată cu vârsta, proporția de colagen de tip III scade, ceea ce duce la pierderea tonusului, apariția pielii lăsate și diminuarea aspectului plin, tineresc al feței. Pentru piele, colagenul de tip I și III e esențial, iar o strategie eficientă anti-îmbătrânire ar trebui să țină cont de susținerea ambelor tipuri, fie prin nutriție, suplimente alimentare sau produse topice. Pentru rezultate anti-îmbătrânire eficiente pe termen lung, nu este suficient să aplicăm produse cu peptide pro-colagen direct pe piele: este esențial să stimulăm producția internă. Asta înseamnă acționarea fibroblastelor – celulele care stimulează producția colagen – prin ingrediente active și stil de viață corespunzător. Iar următorul pas este tocmai să aflăm cum putem face asta. Strategii pentru a stimula producția naturală de colagen Stimulentul pentru producerea colagenului se găsește în: Alimentație Nutriția este fundația. Anumite alimente conțin colagen, iar altele oferă nutrienții necesari sintezei sale: Carne de pasăre (pui, curcan): bogate în colagen, mai ales în piele și cartilage. Pește și
Studiu: Cât timp trebuie să mergem zilnic pentru a preveni durerile cronice de spate
Un studiu realizat pe 11.000 de norvegieni și publicat în JAMA Network Open a constatat că persoanele care au mers pe jos, zilnic, mai mult de 78 de minute, și-au redus semnificativ riscul de a dezvolta dureri cronice lombare, scrie Science Alert. Cercetarea vine ca o confirmare a unui alt studiu realizat în 2024, care a constatat că mersul pe jos de cinci ori pe săptămână timp de cel puțin 30 de minute poate împiedica în mod eficient intensificarea durerii cronice nespecifice de spate. Rezultatele studiului Rezultatele acestui studiu arată că persoanele care au mers în medie între 78 și 100 de minute pe zi au avut un risc cu 13% mai mic de a dezvolta dureri cronice de spate decât cei care au mers mai puțin de 78 de minute pe zi. Mai mult, cei care au mers mai mult de 100 de minute pe zi au avut un risc cu 23% mai mic decât cei care au mers mai puțin de 78 de minute pe zi. Autorii studiului au concluzionat că „volumul zilnic de mers pe jos este mai important decât intensitatea medie de mers pe jos în reducerea riscului de dureri cronice de spate inferioare”. Durerile de spate reprezintă una dintre principalele cauze de invaliditate la nivel mondial, iar numeroase studii sugerează că oamenii cu un stil de viață sedentar trebuie să se ridice și să se miște mai mult pentru a compensa efectele negative ale șederii toată ziua.
Studiu: Eforturile de reducere a poluării aerului în China și Asia de Est ar fi putut contribui neintenționat la accentuarea încălzirii globale
Scăderea emisiilor de aerosoli – care pot răci planeta prin absorbția luminii solare – a adăugat aproximativ 0,05 grade Celsius la încălzirea globală pe deceniu începând din 2010, conform studiului publicat luni în Communications Earth & Environment. În acea perioadă, China a început să implementeze politici agresive pentru îmbunătățirea calității aerului și a reușit în cele din urmă să reducă cu 75% rata emisiilor de dioxid de sulf toxic, notează autorii studiului. Gazul de dioxid de sulf, un poluant dăunător rezultat din arderea combustibililor fosili și a erupțiilor vulcanice, este precursor al aerosolilor de sulfați – principalii aerosoli care răcesc în prezent planeta. Deși aceste particule reprezintă un risc pentru sănătatea plantelor, oamenilor și animalelor, ele se numără printre tipurile de aerosoli care contribuie la răcirea planetei. În absența norilor, aerosolii pot reflecta lumina solară înapoi în spațiu Atunci când norii se formează în jurul aerosolilor, acești compuși pot absorbi energia solară din atmosferă și astfel pot reduce lumina solară care ajunge la nivelul solului. În absența norilor, aerosolii pot reflecta lumina solară înapoi în spațiu. Înainte ca politicile Chinei de îmbunătățire a calității aerului să își facă efectul, poluarea era una dintre principalele cauze ale deceselor premature din țară, au mai precizat autorii. Totuși, din cauza reducerii concentrației de aerosoli răcoritori în atmosferă, zonele din Asia de Est și din alte regiuni ale lumii au resimțit o intensificare a încălzirii globale – și se așteaptă ca în viitor să se confrunte cu valuri de căldură și mai extreme, schimbări ale tiparelor musonice și potențiale perturbări în agricultură, conform studiului. E nevoie de eforturi paralele pentru îmbunătățirea calității aerului și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră Scăderea nivelului de sulfați „dezvăluie parțial încălzirea determinată de gazele cu efect de seră și influențează distribuția geografică a schimbărilor temperaturii la nivelul solului”, au observat cercetătorii. „Reducerea poluării aerului are beneficii clare pentru sănătate, dar fără o reducere concomitentă a emisiilor de CO₂, se elimină un strat de protecție împotriva schimbărilor climatice”, a declarat într-un comunicat coautorul Robert Allen, profesor de climatologie la Universitatea din California, Riverside. „Acest lucru subliniază nevoia unor eforturi paralele pentru îmbunătățirea calității aerului și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră”, a adăugat el. Allen și colegii săi și-au bazat concluziile pe simulări din principalele modele climatice pentru perioada 2015–2049, folosind date din proiectul internațional Regional Aerosol Model Intercomparison Project, care include contribuții din SUA, Europa și Asia. Aceștia au estimat o încălzire globală medie anuală de aproximativ 0,07 grade Celsius cauzată de reducerea emisiilor de aerosoli, cu 0,05 grade Celsius deja înregistrate pe deceniu din 2010 încoace. Reducerea emisiilor simulate a corespuns îndeaproape cu cea înregistrată în perioada 2010–2023 în Asia de Est, au notat autorii, adăugând că emisiile din regiune sunt așteptate să continue să scadă — deși într-un ritm mai lent. Principalii factori ai schimbărilor climatice pe termen lung Deși studiul s-a concentrat pe aerosolii de sulfați, cercetătorii au subliniat că emisiile de dioxid de carbon (CO₂) și metan rămân principalii factori ai schimbărilor climatice pe termen lung. „Studiul nostru s-a axat pe recenta și îngrijorătoarea accelerare a încălzirii globale, care este foarte preocupantă, dar totuși mică în comparație cu amploarea generală și pe termen lung a încălzirii cauzate de creșterea nivelului de CO₂ și metan”, a declarat autorul principal Bjørn Samset, cercetător senior la Centrul Norvegian pentru Cercetare Climatică și de Mediu Internațională, într-un comunicat. La rândul său, Robert Allen a subliniat că, deoarece aerosolii au o durată de viață scurtă în atmosferă, creșterea temperaturilor globale ar putea să se atenueze în viitorul apropiat. „Dioxidul de sulf și aerosolii de sulfați au o durată de viață de aproximativ o săptămână”, a spus el. „Odată eliminați, ne vom stabiliza într-un ritm de încălzire mai conform cu tendința pe termen lung.” Pe măsură ce și alte regiuni ale lumii — inclusiv Asia de Sud, Africa și America de Nord — încep să elimine treptat emisiile de aerosoli, oamenii de știință au spus că intenționează să analizeze cum aceste schimbări pot influența viitoarele tendințe climatice. „Îmbunătățirea calității aerului este o decizie de bun-simț pentru sănătatea publică”, a mai spus Allen. „Dar dacă vrem să prevenim cele mai grave efecte ale schimbărilor climatice, trebuie să reducem și emisiile de CO₂ și metan. Cele două trebuie să meargă mână în mână”.