Ciuma a evoluat să devină mai puțin mortală pentru a supraviețui la trei pandemii
Ciuma s-a adaptat pentru a supraviețui la trei pandemii majore din ultimii 1.500 de ani, arată un nou studiu publicat în Science. Cercetătorii de la Institutul Pasteur din Franța au analizat probe de Yersinia pestis din cele trei pandemii: ciuma lui Iustinian (sec. 6-8), Moartea Neagră (începând din 1300) și pandemia din 1850 care continuă și astăzi. Descoperirea surprinzătoare este că bacteria a evoluat pentru a deveni mai puțin virulentă și mai puțin mortală în timp. Prin provocarea unor infecții mai puțin severe, ciuma a avut mai multe șanse să se răspândească între oameni, prelungind astfel durata pandemiilor. Teoria a fost confirmată prin infectarea șobolanilor cu probe recente de ciumă, demonstrând că boala a durat mai mult când virulența a scăzut. „Virusul ciumei are o importanță deosebită în istoria umanității, de aceea este important să știm cum s-au răspândit aceste epidemii”, explică microbiologul Javier Pizarro-Cerda. Studiul ar putea ajuta la înțelegerea modului în care alte pandemii viitoare ar putea evolua.
Franța: Fumatul interzis pe plaje, în parcuri sau în apropierea școlilor începând cu 1 iulie
Cu două zile înainte de Ziua Mondială fără Tutun, prevăzută pentru sâmbătă, 31 mai, ministrul Muncii, Sănătății, Solidarității și Familiei din Franța, Catherine Vautrin, a anunțat interzicerea fumatului pe plaje, în parcuri sau în apropierea școlilor începând cu 1 iulie, potrivit Le Figaro. Gata cu fumatul pe plaje, în parcuri, grădini publice, facilități sportive, stații de autobuz sau în apropierea școlilor. Cu două zile înainte de Ziua Mondială fără Tutun, prevăzută pentru sâmbătă, 31 mai, ministrul Muncii, Sănătății, Solidarității și Familiei, Catherine Vautrin, a anunțat interzicerea fumatului în toate aceste locuri publice de pe teritoriul țării începând cu 1 iulie 2025. „Acolo unde sunt copii, tutunul trebuie să dispară”, a pledat ea. „libertatea de a fuma se oprește acolo unde începe dreptul copiilor de a respira aer curat” Nerespectarea interdicției „poate duce la o amendă de clasa a IV-a, adică 135 de euro”, precizează Catherine Vautrin, care consideră că libertatea de a fuma „se oprește acolo unde începe dreptul copiilor de a respira aer curat”. Ministrul indică faptul că perimetrul de interdicție în jurul școlilor va fi precizat în decretul de punere în aplicare. „Suntem în curs de a-l stabili împreună cu Consiliul de Stat și vom avea încredere în aleșii locali pentru a-l pune în aplicare în mod pragmatic”, a continuat ministrul. Colegiile și liceele sunt, de asemenea, vizate de interdicție, în special pentru a evita ca „elevii de gimnaziu și liceu să fumeze în fața instituției lor de învățământ”. „Nu suntem aici pentru a da lecții de morală, ci pentru a face prevenție” „Fumatul ucide 75.000 de persoane în fiecare an în Franța. Aceasta reprezintă 200 de persoane pe zi. Este prima cauză de mortalitate evitabilă”, a justificat ea, înainte de a expune costul anumitor tipuri de cancer pentru sistemul de securitate socială. „O viață nu are preț, dar cancerul costă 150 de miliarde de euro pe an, ceea ce nu este puțin când ne gândim la situația financiară a modelului nostru social. Tutunul nu este doar o problemă individuală, ci un flagel colectiv”, a explicat ea. În schimb, interdicția nu se aplică teraselor cafenelelor. „Ne concentrăm pe locurile unde sunt mulți copii. Nu suntem aici pentru a da lecții de morală, ci pentru a face prevenție”, a explicat ea. În loc să vizeze adulții care fumează deja, ministrul dorește să vadă apariția unor „generații fără tutun”. Deși vapatul nu va fi interzis, Catherine Vautrin a anunțat că va „colabora” cu ANSES (Agenția Națională pentru Siguranța Sanitară a Alimentației, Mediului și Muncii) și cu Autoritatea Superioară pentru Sănătate (HAS), pentru a reduce „nivelul de nicotină autorizat” în aceste produse și „numărul de arome”. „Am nevoie de avize științifice și tehnice pentru a stabili detaliile” acestor măsuri, care ar urma să intre în vigoare „până la sfârșitul primului semestru al anului 2026”, a explicat ea. Și a precizat: „Produsele de vapat generează, de asemenea, dependență și sunt o poartă de acces către tutun”. Sursa: Pixabay Ar trebui atunci să se interzică pur și simplu minorilor să fumeze? „Există într-adevăr un paradox în Franța, deoarece cumpărarea este interzisă minorilor, dar consumul nu este. Alte țări au trecut peste acest obstacol”, a răspuns ministrul. Deși a indicat că „urmărește cu atenție cifrele consumului”, Catherine Vautrin nu are în vedere o astfel de măsură în viitorul imediat. „Consider că acest plan este de natură să ducă la apariția primei generații fără tutun, dar nu exclud nimic în viitor”, a declarat ea. Generalizarea spațiilor fără tutun, așa cum a anunțat Vautrin, face parte din măsurile enunțate în Programul național de luptă împotriva tutunului (PNLT) 2023-2027, prezentat de ministrul Sănătății de atunci, Aurélien Rousseau, cu ambiția de a „răspunde provocării unei generații fără tutun începând din 2032”. De aproape cincisprezece ani, 1.600 de comune voluntare au extins deja interdicția de a fuma în locurile publice, parcuri, plaje, pârtii de schi, împrejurimile școlilor… adică 7.000 de spații fără tutun, în cadrul unor experimente locale însoțite de Liga împotriva cancerului. Nu este prevăzută nicio creștere a prețurilor.
Studiu: Diferențele de gen în sensibilitatea la dezgust se estompează odată cu vârsta
Femeile sunt adesea considerate mai sensibile la dezgust decât bărbații, mai ales în fața alimentelor alterate sau a riscurilor de contaminare. Un nou studiu publicat în Physiology & Behavior arată însă că această diferență de gen nu este fixă, ci se reduce – sau chiar dispare – pe măsură ce înaintăm în vârstă. Cercetătorii de la ETH Zürich, coordonați de Anne Berthold, au reanalizat date din patru studii extinse, care au implicat peste 28.000 de persoane cu vârste între 18 și 98 de ani. Scopul a fost să afle dacă sensibilitatea la dezgust și îngrijorările legate de siguranța alimentară variază în funcție de vârstă și gen. Rezultatele au fost surprinzător de consistente: femeile tinere au manifestat un nivel mai ridicat de sensibilitate la dezgust, teamă de contaminare și neofobie alimentară (reticența față de alimente noi), dar aceste diferențe s-au redus semnificativ odată cu vârsta. Sursa: Pixabay Explicația ar putea fi una evoluționistă: în perioada fertilă, femeile sunt mai vulnerabile biologic, iar o reacție puternică la posibile surse de contaminare ar putea proteja atât mama, cât și fătul. După menopauză, această protecție biologică devine mai puțin necesară, ceea ce ar putea explica stabilizarea sau chiar scăderea sensibilității la dezgust în cazul femeilor. În schimb, la bărbați, sensibilitatea crește cu vârsta, probabil din cauza vulnerabilităților crescute la boli sau dintr-un plus de prudență dobândit în timp. Un alt aspect relevant este că aceste rezultate au fost obținute din chestionare de autoevaluare, ceea ce ridică întrebări despre cât de fidel reflectă ele comportamentul real. Totuși, direcția generală a concluziilor rămâne clară: percepțiile și judecățile noastre nu sunt statice, ci evoluează în timp, influențate de factori biologici, psihologici și sociali. Acest studiu susține ideea că diferențele între sexe sunt mai fluide decât am crede.
Studiu: Un nou set de proteine ar putea ajuta la detectarea timpurie a demenței
Un studiu recent, publicat în revista Nature Aging, a identificat un grup de proteine din lichidul cefalorahidian care ar putea permite depistarea demenței frontotemporale (FTD) înainte de apariția simptomelor, dar și monitorizarea evoluției acesteia. Cercetătorii au analizat peste 4.000 de proteine la persoane cu forme ereditare de FTD și au descoperit că expresia genetică dereglată și deteriorarea conexiunilor neuronale sunt caracteristici-cheie ale bolii, oferind noi direcții pentru diagnostic și tratament. Demența este o afecțiune neurodegenerativă progresivă care afectează în principal lobii frontal și temporal ai creierului, zone responsabile de comportament, personalitate, limbaj și mișcare. Spre deosebire de boala Alzheimer, care debutează cu tulburări de memorie, FTD începe adesea cu schimbări de comportament, dificultăți de comunicare sau decizii iraționale. Demența poate apărea și la persoanele fără istoric familial Persoanele afectate pot deveni inadecvate social, detașate emoțional sau pot avea probleme de vorbire și înțelegere. În unele cazuri, apar și tulburări de mișcare similare cu cele din boala Parkinson. FTD poate fi cauzată de mutații genetice moștenite, dar apare și la persoane fără istoric familial. În prezent, nu există tratamente aprobate care să oprească sau să încetinească evoluția bolii. „Demența Frontotemporală este cea mai frecventă formă de demență la persoanele sub 60 de ani și are efecte devastatoare asupra personalității, comportamentului și limbajului,” a explicat Rowan Saloner, neurolog la Universitatea din California, San Francisco. „Cu toate acestea, boala nu are tratamente eficiente și duce lipsă de biomarkeri fiabili. Studiind formele ereditare, putem observa modificările cerebrale chiar înainte de debutul clinic, ceea ce ne oferă un model valoros pentru înțelegerea modificărilor biologice timpurii.” Cercetarea a inclus 116 persoane purtătoare ale unor mutații genetice cunoscute că provoacă FTD – C9orf72, GRN și MAPT – comparate cu 39 de rude apropiate care nu prezentau aceste mutații. Pentru toate, s-au recoltat probe de lichid cefalorahidian prin puncție lombară. Sursa: Pixabay Folosind o tehnologie avansată (proteomică bazată pe aptameri), cercetătorii au măsurat nivelurile a peste 4.000 de proteine. Apoi, printr-o analiză de rețea, au grupat proteinele în 31 de „module” care reflectau diferite procese biologice. Mai multe dintre aceste module s-au dovedit legate de severitatea bolii și de progresul ei. Un rezultat important a fost identificarea unor niveluri anormale de proteine implicate în procesul de splicing al ARN-ului – esențial pentru transformarea informației genetice în proteine. Aceste modificări erau mai pronunțate la purtătorii mutațiilor C9orf72 și GRN și au fost observate chiar înainte de apariția simptomelor la unii participanți. „Modificările moleculare pot fi detectate cu ani înainte de apariția simptomelor” „Am fost surprinși cât de devreme apar unele dintre aceste modificări proteice la purtătorii mutațiilor,” a spus Saloner. „Anumite proteine implicate în metabolismul ARN-ului și transportul ionilor sinaptici erau dereglate la persoane care erau încă clinic normale. În unele cazuri, semnătura proteică din lichidul cefalorahidian a prezis declinul cognitiv viitor. Asta sugerează că modificările moleculare pot fi detectate cu ani înainte de apariția simptomelor și ar putea fi folosite pentru urmărirea evoluției bolii sau chiar pentru tratamente preventive”.
Gâdilatul – formă de tortură, cu explicație neelucidată complet. Ce spun oamenii de știință
Râs sacadat, necontrolat, o senzație de neplăcere exprimată prin râsul în cascade. Uneori, este confundat cu plăcerea, datorită efectului fals pozitiv. Dar râsul provenit ca efect al gâdilatului nu este chiar indiciul unei stări pozitive, de euforie. În Roma Antică, era folosit ca metodă de tortură: tălpile prizonierilor erau presărate cu sare, iar apoi li se dădea drumul caprelor să le lingă. Limbile aspre ale caprelor, combinate cu sarea, produceau o senzație insuportabilă, exprimată prin râs, însă râsul era doar expresia unei suferințe fizice și psihologice extreme. În China Antică, gâdilatul, ca formă de tortură, era folosit pentru persoanele privilegiate, nobile, care nu trebuia să aibă urme vizibile pe corp. Gâdilatul era folosit la interogatorii scurte, când nu se căuta vătămarea fizică extremă, ci doar un disconfort crescut. În context modern, gâdilatul a mai fost folosit în școli militare sau închisori „informale”, ca o formă de umilire sau ritual de inițiere. Gâdilatul intens poate duce la lipsă de oxigen, prin râsul necontrolat, atacuri de panică și chiar episoade de leșin. Se știu multe despre efectele lui, dar aproape nimic despre gâdilat. Nici Aristotel, nici Socrate n-au reușit să-i dea de cap, iar, în zilele noastre, nici ditamai specialiștii în neuroștiințe. Dacă pentru Aristotel, gâdilatul era „un reflex natural, care nu are nevoie de rațiune sau intenție pentru a apărea”, la Socrate, gâdilatul e „o metaforă pentru tensiunea dintre plăcere și suferință, atât în trup, cât și în suflet”. Și totuși, ce este gâdilatul? De ce contează? De ce enervează? Konstantina Kilteni este neurocercetător la Universitatea Radboud din Olanda. Și ea consideră că acestui subiect nu i s-a dat atenția cuvenită. „Gâdilatul este puțin cercetat, ceea ce înseamnă nu doar o lipsă, ci și o oportunitate”, spune aceasta. În opinia ei, gâdilatul este rezultatul unor interacțiuni complexe între factori motori, sociali, neurologici, evolutivi și dezvoltare personală. Cercetările lui Kilteni disting două forme de gâdilat: Knismesis – senzația ușoară, ca o mângâiere cu o pană – aceasta nu provoacă râsul, ci mai degrabă un fior Gargalesis – forma intensă de râs involuntar, generată de atingeri repetate și puternice, cum ar fi în zona subrațului sau a tălpilor. Pe câtă vreme Knismesis e mai ușor de măsurat și de reprodus, forma sa mai neastâmpărată e complet ignorată și, prin urmare, plină de oportunități cu potential științific. Gâdilatul – formă de interacțiune socială Dincolo de aspectul amuzant, gâdilatul poate spune multe despre cum distingem între ceea ce vine din interiorul nostru și ce vine din afară – un aspect esențial în înțelegerea unor afecțiuni precum autismul sau schizofrenia. Reacțiile la gâdilat apar devreme, încă din primul an de viață. Și nu suntem singura specie: gorilele, cimpanzeii bonobo și chiar șobolanii reacționează la gâdilat, ceea ce îl face interesant și din perspectivă evolutivă. Kilteni a creat un „laborator al gâdilatului”, în care participanții își introduc picioarele printr-o placă, iar o baghetă mecanică le gâdilă controlat tălpile. Astfel, cercetătoarea poate urmări reacții fiziologice clare – ritmul cardiac, respirația, transpirația și activitatea cerebrală. Autismul și percepția senzorială Persoanele cu autism reacționează adesea mai intens la gâdilat, ceea ce ar putea reflecta diferențe în modul în care creierul procesează informația senzorială. Aceste observații ar putea duce la dezvoltarea unor terapii mai eficiente pentru hipersensibilitate senzorială. Un aspect interesant este că nu ne putem gâdila singuri. De ce? Creierul nostru anticipează mișcarea și diminuează senzația, printr-un mecanism numit atenuare predictivă. Cu alte cuvinte, dacă știe exact unde și cum urmează să fie atins, creierul „filtrează” senzația pentru a rămâne vigilent la stimuli neprevăzuți. Unii râd necontrolat când sunt gâdilați, alții nu simt mai nimic. Reacția poate depinde de genetică, sensibilitatea pielii, conexiunile neuronale sau chiar trăsături de personalitate. Copiii par a fi mai sensibili, poate pentru că astfel învață mai bine unde le sunt limitele fizice și cum să interacționeze social. Rămâne neclar de ce există gâdilatul. Poate că a evoluat ca mecanism de apărare sau ca mod de întărire a legăturilor sociale. Poate că e doar un reflex. Cert e că, deși pare banal, gâdilatul deschide uși către unele dintre cele mai fascinante mistere ale creierului uman.
Poate fi depresia contagioasă prin salivă? Un nou studiu explorează legătura dintre microbiom și sănătatea mintală
Rezultatele studiului Cercetătorii au monitorizat 268 de cupluri proaspăt căsătorite pe parcursul a șase luni. În fiecare pereche, un partener prezenta insomnie și simptome moderate de depresie și anxietate, denumit „fenotip DA”, notează gilmorehealth.com. Principalele constatări au inclus: Microbiota orală a partenerului sănătos s-a modificat pentru a semăna cu cea a partenerului afectat. Partenerul sănătos a înregistrat scoruri mai ridicate la evaluările depresiei și anxietății. Nivelurile de cortizol salivar, un marker biologic al stresului, au crescut. Aceste efecte au fost mai pronunțate la femei. Cercetătorii sugerează că transmiterea microbiotei prin salivă (de exemplu, prin sărut sau utilizarea în comun a ustensilelor) ar putea influența aceste schimbări psihologice. Stresul, somnul și axa orală-intestinală-creier Deși studiul ridică ipoteze interesante, este esențial să recunoaștem limitele sale. Rezultatele sunt observaționale, indicând asocieri, nu cauzalitate. Un mecanism biologic bine stabilit care ar putea explica aceste rezultate este stresul psihologic cronic. Trăirea alături de un partener deprimat sau privat de somn poate perturba rutinele, afecta somnul și intensifica tensiunea emoțională. Aceste condiții sunt cunoscute pentru activarea axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale (HPA), creșterea cortizolului și declanșarea efectelor asupra comunităților microbiene. Un studiu din 2022 de Paudel et al. în Journal of Dental Sciences and Research a demonstrat că stresul psihologic modifică semnificativ atât microbiota orală, cât și cea intestinală, influențând potențial sănătatea mintală prin ceea ce cercetătorii numesc axa orală-intestinală-creier. Aceasta sugerează că schimbările microbiene pot fi un efect secundar al stresului, mai degrabă decât o cauză principală a depresiei. Sincronizarea stărilor de spirit? Studiul atinge și fenomenul de „sincronizare a stării de spirit” între parteneri, un proces susținut de cercetările psihologice. Cunoscut sub numele de contagiune emoțională, acesta este tendința ca starea emoțională a unui partener să influențeze pe cea a celuilalt, adesea fără conștientizare. Cercetările anterioare au arătat că tulburările de dispoziție pot fi propagate în cadrul gospodăriilor prin comportamente și indicii verbale subtile. Acest lucru face dificilă izolarea transmiterii biologice de mecanismele pur psihosociale. Cercetări observaționale pe termen lung au constatat, de asemenea, efecte emoționale reciproce în cupluri de-a lungul timpului, cu simptomele depresive ale unui partener influențând satisfacția vieții celuilalt și viceversa . Diferențe de gen: o privire mai atentă Un aspect notabil al studiului a fost că partenerii de sex feminin au experimentat schimbări mai pronunțate în scorurile de sănătate mintală și markerii biologici precum cortizolul. Literatura sociologică și psihologică sugerează că femeile adesea poartă o povară mai mare în ceea ce privește îngrijirea emoțională în relații. Această dinamică, cunoscută sub numele de muncă emoțională, poate amplifica răspunsurile la stres și crește vulnerabilitatea la tulburările de dispoziție, independent de expunerea microbiană. Dacă depresia poate fi transmisă… de ce nu și fericirea? Ideea transmiterii microbiene a depresiei conduce la o întrebare importantă: de ce nu observăm efectul opus? Dacă disbioza (un dezechilibru în microbiota) poate fi transferată între persoane, de ce nu există dovezi că microbiota echilibrată și „sănătoasă” transferă reziliență sau stabilitate emoțională? Există două posibilități: Disbioza poate avea un impact biologic mai semnificativ sau poate fi mai transmisibilă decât flora echilibrată. Aceste schimbări microbiene sunt indicatori, nu factori determinanți, ai stărilor psihologice, adică reflectă stresul mai degrabă decât îl cauzează. Această distincție este esențială în interpretarea rezultatelor și în proiectarea studiilor viitoare. Ce înseamnă acest lucru pentru sănătatea mintală Ideea că microbiota orală ar putea influența starea de spirit este biologic plauzibilă, dar dovezile actuale nu susțin o relație cauzală. În schimb, pare mai probabil ca stresul emoțional, somnul deficitar și dezechilibrul hormonal să fie forțele primare, în timp ce schimbările microbiene reflectă aceste perturbări mai profunde. Studiile viitoare, în special studiile clinice care vizează compoziția microbiotei, ar putea ajuta la clarificarea acestei legături. Dar până atunci, este esențial să nu exagerăm ceea ce implică corelația. Pentru moment, cel mai sigur și mai util lucru este să menținem un stil de viață sănătos, să gestionăm stresul și să acordăm atenție relațiilor noastre, recunoscând complexitatea interacțiunilor dintre starea noastră emoțională și sănătatea fizică.
Pot ajuta vitaminele B la protejarea creierului împotriva Alzheimerului?
Grupul de vitamine B și Alzheimer Această boală afectează milioane de oameni din întreaga lume și este cea mai frecventă formă de demență, în special în rândul vârstnicilor. În timp ce oamenii de știință continuă să caute tratamente mai eficiente, mulți cercetează și dacă nutrienți simpli – precum vitaminele – pot ajuta la protejarea creierului. Un grup de vitamine care atrage atenția este cel al vitaminelor B. Acestea includ B6, B9 (cunoscută și sub numele de folat) și B12. Aceste vitamine sunt esențiale pentru sănătatea creierului. Ele ajută corpul să producă substanțe chimice necesare pentru o bună funcționare cerebrală și emoțională și contribuie la menținerea sănătății nervilor. Unul dintre cele mai importante roluri ale vitaminelor B este reducerea nivelului unei substanțe numite homocisteină, un aminoacid din sânge. Atunci când nivelul de homocisteină este prea ridicat, poate crește riscul de boli cardiovasculare și afecțiuni ale creierului, precum Alzheimer. Unele studii au arătat că persoanele cu un nivel mai ridicat de vitamine B în sânge tind să aibă un nivel mai scăzut de homocisteină. Acest lucru ar putea însemna un risc mai mic de a dezvolta boala Alzheimer. Alte cercetări s-au concentrat pe administrarea suplimentelor cu vitamine B la persoanele care au deja probleme de memorie sau care sunt expuse riscului, potrivit knowridge.com. Rezultatele studiilor nu sunt întotdeauna clare În unele cazuri, cercetătorii au observat că vitaminele B au încetinit procesul de micșorare a creierului – un fenomen numit atrofie cerebrală, întâlnit frecvent la persoanele cu Alzheimer și asociat cu pierderi de memorie și probleme cognitive. Totuși, rezultatele nu sunt întotdeauna clare. Unele studii arată beneficii, în timp ce altele nu constată nicio îmbunătățire semnificativă. Acest lucru s-ar putea datora faptului că reacțiile la vitamine variază în funcție de factori precum vârsta, starea de sănătate sau chiar profilul genetic. De exemplu, o persoană cu un nivel foarte ridicat de homocisteină sau cu o dietă săracă ar putea beneficia mai mult de suplimentele cu vitamine B decât cineva care deja le consumă suficient prin alimentație. Persoanele mai predispuse la deficiențe de vitamine B sunt vârstnicii, vegetarienii și cei cu afecțiuni care afectează absorbția nutrienților. Aceștia ar putea observa cele mai mari îmbunătățiri ale sănătății creierului în urma suplimentării cu vitamine B sau a unei alimentații mai bogate în aceste vitamine. Adresează-te unui medic Totuși, este important să fim precauți. Deși vitaminele B sunt sigure în cantități normale din alimentație, dozele foarte mari sub formă de suplimente pot fi uneori dăunătoare. De exemplu, un exces de vitamina B6, administrat pe termen lung, poate provoca leziuni ale nervilor. De aceea, este recomandat să discuți cu un medic înainte de a începe orice tratament cu suplimente, mai ales dacă iei deja alte medicamente sau ai probleme de sănătate. Pe scurt, vitaminele B pot contribui la protejarea sănătății creierului și la reducerea riscului de Alzheimer în cazul anumitor persoane – în special la cele cu niveluri ridicate de homocisteină sau cu o alimentație deficitară. Totuși, este nevoie de mai multe cercetări pentru a înțelege cât de eficiente sunt și cine beneficiază cel mai mult. Până atunci, cea mai sigură și eficientă metodă este o alimentație sănătoasă și echilibrată, bogată în alimente care conțin vitamine B – precum legumele cu frunze verzi, fasolea, cerealele integrale, ouăle, produsele lactate, peștele și carnea. Acest tip de dietă sprijină sănătatea creierului și poate contribui la menținerea unei memorii bune odată cu înaintarea în vârstă.
Medicii trag un semnal de alarmă de Ziua Mondială a Cancerelor de Sânge. Analizele periodice pot salva vieți
Creșterea gradului de conștientizare înseamnă mai mult decât răspândirea informațiilor, spun specialiștii. Este vorba despre promovarea unui mediu în care pacienții se simt susținuți și în care progresele în cercetare sunt prioritare. Conștientizarea cancerului de sânge implică educarea publicului cu privire la analizele periodice care fac diferența dintre un diagnostic precoce și o boală descoperită târziu, la semnele și simptomele acestor boli, la eliminarea miturilor și concepțiilor greșite și împărtășirea poveștilor de succes ale pacienților pentru a da speranță celor afectați. Cercetările medicale au făcut progrese semnificative în tratamentul cancerului de sânge. De la chimioterapie și radioterapie la transplanturi de celule stem și terapii țintite. Noi imunoterapii, cum ar fi terapia cu celule T CAR, au apărut, de asemenea, ca un tratament promițător pentru anumite tipuri de cancer de sânge. De Ziua Mondială a Cancerului de Sânge, sărbătorim aceste progrese și oamenii de știință, medicii și pacienții care au contribuit la acest progres. „Semnalul nostru de alarmă de astăzi este despre prevenție. Analizele de sânge făcute periodic ne pot scuti de multe probleme, ulterior, în viață. Așa putem descoperi multe afecțiuni hematologice precoce”, a declarat Cezar Irimia, președintele Federației Asociațiilor Bolnavilor de Cancer din România. „Este un moment în care eu aș vrea să transmit două mesaje, un mesaj legat de prevenție și un mesaj de optimism. Avem nevoie de o educație în acest sens, și educația pleacă din copilărie. Vorbim despre conștientizare. Atunci când corpul nostru dă un semnal, oboseala este un semnal, de exemplu, înseamnă că se întâmplă ceva, atunci trebuie să ne adresăm medicului”, profesor dr. Daniel Coriu, Director Centrul de Hematologie și Transplant Medular. Există cinci tipuri principale de cancer de sânge: leucemie, limfom, mielom, MPN și sindrom mielodisplazic. Tipurile de cancer de sânge pot fi clasificate în subtipuri, afectând diferite tipuri de celule sanguine în diferite moduri. În fiecare an, pe 28 mai, de Ziua Mondială a Cancerelor de Sânge, Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer în parteneriat cu Registrul Național al Donatorilor Voluntari de celule Stem Hematopoietice organizează o campanie de conștientizare a importanței prevenției pentru descoperirea precoce a eventualelor probleme de sănătate și tratarea lor la timp.
Anumite afecțiuni ale pielii ascund un risc periculos pentru inimă
Când majoritatea oamenilor se gândesc la psoriazis, își imaginează pete roșii și solzoase pe piele, care provoacă mâncărimi sau durere. Însă psoriazisul nu este doar o problemă dermatologică – ci poate fi un semnal de alarmă pentru probleme de sănătate mult mai profunde, inclusiv un risc crescut de boli cardiovasculare, scrie knowrdidge.com. Psoriazisul este o boală autoimună cronică – ceea ce înseamnă că sistemul imunitar, care în mod normal luptă cu infecțiile, începe să atace în mod greșit celulele sănătoase ale organismului. În cazul psoriazisului, celulele pielii sunt cele atacate, fiind forțate să se înmulțească mult prea repede, ceea ce duce la apariția plăcilor groase și descuamate. Însă același răspuns imun declanșează o inflamație generalizată în întregul corp. Inflamația și bolile de inimă Aici intervine inima. Inflamația joacă un rol-cheie atât în psoriazis, cât și în bolile de inimă. În cantități mici, inflamația este benefică și ajută la vindecare. Dar când devine cronică, poate deteriora vasele de sânge, crește tensiunea arterială și accelera formarea plăcilor de aterom în artere. Toate acestea cresc riscul de infarct miocardic și accident vascular cerebral. Studiile arată că persoanele cu psoriazis – în special cele cu forme severe – prezintă un risc mult mai ridicat de boli de inimă comparativ cu cei fără această afecțiune. Un studiu important a arătat că psoriazisul sever este asociat cu un risc cu 58% mai mare de probleme cardiace majore și un risc cu 43% mai mare de accident vascular cerebral. Această legătură nu se limitează la vârstnici – chiar și tinerii cu psoriazis sunt expuși unui risc cardiovascular crescut. Mai mult decât atât, persoanele cu psoriazis au adesea și alte afecțiuni care pun presiune pe inimă: hipertensiune, colesterol ridicat, obezitate sau diabet de tip 2. Toate acestea sunt factori de risc pentru bolile cardiovasculare și apar frecvent împreună la pacienții cu psoriazis. Ce pot face pacienții cu psoriazis? Primul pas este conștientizarea. Înțelegerea faptului că psoriazisul afectează mai mult decât pielea poate încuraja schimbări benefice pentru sănătatea generală. Tratamentul cu medicamente antiinflamatoare – fie sub formă de creme, pastile sau injecții biologice – poate nu doar să amelioreze aspectul pielii, ci și să reducă riscul de afecțiuni cardiace. Unele dintre aceste tratamente sunt în prezent studiate pentru efectele lor asupra inflamației sistemice. Un stil de viață sănătos pentru inimă este esențial: alimentația bazată pe fructe, legume, cereale integrale și proteine slabe, activitatea fizică regulată, evitarea fumatului și a consumului excesiv de alcool, somnul adecvat și gestionarea stresului pot reduce inflamația și riscurile asociate. Dacă ai psoriazis, discută cu medicul nu doar despre piele, ci și despre inimă. Monitorizarea regulată a tensiunii arteriale, colesterolului și glicemiei este importantă pentru prevenirea complicațiilor.
Două transplanturi de cord în trei zile, realizate la Institutul de Boli Cardiovasculare și Transplant din Târgu Mureș
O echipă din cadrul Institutului de Boli Cardiovasculare și Transplant din Târgu Mureş a realizat, cu succes, două transplanturi de cord în doar trei zile, anunță marți șeful unității spitalicești. „Primul – un bărbat de 35 de ani, soț şi tatǎ a trei copii. Cordul a venit de la București. O inimă oprită într-un alt piept, dar care bate din nou într-un altul, aici, la noi. A fost o intervenție grea, dar reușită. Și astăzi, când am intrat în salonul lui, l-am văzut respirând”, a scris pe Facebook șeful institutului, Horațiu Suciu. Al doilea transplant a fost realizat pe un pacient de 53 de ani, aflat de mult timp pe lista de așteptare. Sursa: Facebook Bărbatul a primit o inimă din Oradea, iar operația a fost un succes. „Mulțumesc colegilor din echipele de prelevare, deplasate la București și la Oradea. Mulțumesc echipei mele de la Institutul de Boli Cardiovasculare și Transplant din Târgu Mureș, oameni cu mâini ferme și suflet mare, care nu cedează niciodată. Și vă rog, pe voi toți, cei care citiți aceste rânduri: vorbiți în familie despre donarea de organe. Fiți pregătiți să spuneți da vieții, atunci când vi se pare că totul s-a sfârșit. Pentru că, uneori, ceea ce moare într-un om, salvează în altul. „Inima nu moare. Doar învață să bată altfel”, a scris dr. Suciu pe facebook.